Fond funciar. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 197/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 460/284/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 197
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenții reclamanți A. M. domiciliată în B., .-104, ., parter, județul Ilfov, și A. (C.) C. domiciliată în B., .-104, . Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1105 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați pârâți fiind T. M. domiciliată în ., A. M. domiciliat în București, str. ., nr. 51-61, ., ., Sector 1, A. M. domiciliat în ., C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CREVEDIA, județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, A. G. domiciliată în . și A. M. domiciliată în ., dosarul având ca obiect recurs fond funciar.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar conform art. 42 din legea 1/2000.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 iunie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 23 iunie 2015 dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea inregistrata sub nr._ la data de 07.02.2011 reclamantele A. M. si A. ( C.) C. au chemat in judecata pe paratii A. I., T. M., A. M., C. locala de fond funciar Crevedia si C. judeteana Dambovita solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/2008 emis pe numele def. A. I. in sensul ca este persoana neindreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, subsecvent anularea contractului de vanzare cumparare nr. 1635/27.06.1997 incheiat intre A. I. si paratul A. M. si obligarea celor doua comisii sa elibereze titlu de proprietate pe numele reclamantelor.
In motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt fiicele defunctului A. P., unul dintre cei 4 copii ai defunctei A. I., anume, A. I. și T. M., respectiv A. C., între timp decedat, că în anul 1968, autorul A. D., tatăl lui A. I., l-a instituit pe tatăl lor A. P. legatar universal, prin Testamentul autentificat sub nr. 46/30.01.1968, lasându-i “ întreaga sa avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniu după încetarea din viață”, că în anul 1971, pe baza acestui testament a avut loc dezbaterea succesiunii lui A. D., în urma dezbaterii, eliberându-se C.M. din 28 mai197, în care, la rubrica “Moștenitor” este trecut tatăl lor A. P., la rubrica “Renunțători” fiind înscrisă A. I., fiica lui A. D. ( declarație de renunțare la succesiune la nr. 230/1971, înscrisă în Registrul de renunțări la succesiune nr. 351/1971) și că în acest context, sunt de netăgăduit următoarele: autorul A. D. a lăsat întreaga sa avere lui A. P., tatăl lor, care în calitate de legatar universal, a solicitat dezbaterea succesiunii lui A. D., în anul 1971, fiindu-i eliberat C.M. S 230/1971 pe numele său ca singur moștenitor acceptant, A. I. renunțând la succesiune, fiind considerată că nu a avut niciodată calitatea de succesor la moștenirea lui A. Dumitrru (“Eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede” – art. 696 C. civ.).
Au mai arătat reclamantele că pe baza acestor documente, A. P. a depus în anul 1991 o cerere la primăria Crevedia, înregistrată sun nr. 2894/26.03.1991 prin care aducea la cunoștință Comisiei Locale Crevedia că este singurul moștenitor legal al lui A. D., mai mult, A. I. nu formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său, că titlul de proprietate nr._/2008 eliberat pe numele lui A. I. ca moștenitoare a lui A. D. este lovit de nulitate absolută, nulitatea absolută fiind imprescriptibilă ( art. 2 din Decretul 167/1958 privind prescripția exctinctivă), neputând fi acoperită prin confirmare expresă sau tacită și că în ce privește anularea Contractului de vânzare – cumpărare cu nr. 1635/27.06.1997 încheiat între numitul A. M. și defuncta A. I., solicită instanței a se face aplicarea principiului “accesorium sequitur principale” ( anularea actului principal – în spețăTitulul de propriretate, atrăgînd și anularea actului accesoriu, subsecvent), contract de vânzare cumpărare încheiat în baza unui act lovit de nulitate absolută, desființat.
La data de 02.03.2011 a fost înregistrata întâmpinare si cerere reconvenționala formulata de paratul A. I. prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar ca cerere reconvenționala a solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor autentificat sub nr. 240/28.05.1971.
Prin întâmpinare a arătat că titlul de proprietate supus anulării în prezenta cauză, titlu ce poartă numărul_ a mai trecut prin “filtrul” justiției, fiind supus anulării însă pentru o altă motivare, în dosarul cu nr._, la acel moment, el, A. I. împreună cu fratele său A. C. au investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1996, beneficiar A. I. de la autorul A. D., în sensul excluderi din acest titlu de proprietate a două suprafețe de teren și anume 366 m. p. situate în tarlaua 20, P 777 și 85 m. p. teren situate în T 20, P 778 și că A. C. și A. M. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată considerând că titlul de proprietate este legal emis pe numele beneficiarei A. I..
Pârâtul a învederat totodată că reclamantele nu justifică un interes legitim în promovarea acțiunii întrucât nici reclamantele și nici autorul lor nu au făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nici în nume propriu și nici în calitate de moștenitori, acea cerere depusă de către A. P. la Primăria Crevedia nefiind echivalentă unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate așa cum art. 8 din Legea nr. 18/1991 o cere, că, pe lângă faptul că prin acest înscris nu se solicită decât “ a se autentifica o declarație notarială referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe situate …”, are dubii privind veridicitatea acestui înscris, întrucât depune o copie de pe registrul în care se înregistrau cronologic cererile depuse în baza legii 18/1991, solicitând a se observa că la data de 04.03.1991 este înregistrată cererea lui A. I. sub nr. 458, iar la data de 26.03.1991 este înregistrată cererea lui A. P. sub nr. 2894, ori este greu de crezut că în această scurtă perioadă de timp s-au înregistrat peste 2.000 de cereri, astfel încât se solicită comisiei locale să depună la dosarul cauzei copii de pe acest registru cu trimitere specială la rubrica ce poartă numărul înscris pe cerere, anume 894/26.03.1991.
A mai precizat pârâtul că singura care a fost pusă în posesie și validată pentru acest teren a fost numai autoarea A. I., iar în condițiile în care și autorul reclamantelor ar fi făcut cerere pentru aceste terenuri ar fi fost validat și ar fi apărut înscris în fișa de punere în posesie.
Pe cale de reconvențională, pârâtul - reclamant a solicitat ca în contradictoriu cu reclamantele să se constate nulitatea absolută a certificatului de moștenitor emis de notariatul de stat B., autentificat sub nr. 240 din data de 28 mai 1971 emis la decesul defunctului A. D., motivat de faptul că prin respectivul certificat de moștenitor s-a dezbătut succesiunea defunctului A. D., moștenitor fiind A. P., care a fost nepotul defunctului, A. I. - fiica defunctului A. D. fiind renunțătoare la succesiune.
S-a mai arătat că, întrucât descendența defunctului A. I. era singura chemată la moștenire, iar aceasta fiind renunțătoare, moștenirea trece la gradul următor, iar alături de A. P. - care nu era nicidecum fiu al defunctului ci nepot de fiică și anume fiul lui A. I., nu era singurul moștenitor ale defunctului, vocație la moștenirea acestuia având el, pârâtul - reclamant, A. I., A. C. și T. M. toți nepoți ai defunctului și frați ai lui A. P., cu atât mai mult cu acceptaseră tacit succesiunea lui A. D., precum și că Certificatul de moștenitor este nul absolut potrivit art. 797 cod civil conform căruia este nulă împărțeala care nu a cuprins toți copii în viață la data deschiderii succesiunii.
Pârâtul reclamant că a luat cunoștință de existența acestui certificat de moștenitor de abia în cursul acestui an, fiind depus în dosarul nr._, dosar de partaj suspendat la acest moment și promovat de către aceleași reclamante din prezenta cauză.
Paratul A. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata, motivat de faptul că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1635/27.06.1997 de BNP Dr. D. G., transcris la Judecătoria Răcari sub nr. 870/07.07.1997 a cumpărat de la A. I. suprafața de 4350 m.p. teren situate în ., tarlaua 65, . care a achitat prețul de 2.500.000 lei vechi, teren pe care vânzătoarea l-a dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate nr._/04.09.1996, teren ce era înscris în evidențele agricole și fiscale ale Primăriei Comunei Crevedia, județ Dâmbovița și pentru care au fost îndeplinite cerințele privitoare la exercitarea dreptului de preemțiune prevăzut de lege, și că la data încheierii actului de vânzare cumpărare în formă autentică, vânzătoarea a prezentat în fața notarului un titlu de proprietate valabil, emis în condițiile Legii 18/1991, nefiind posibilă emiterea unui astfel de titlu fără să se fi formulat cerere de reconstituire, astfel cum susțin reclamantele după 20 de ani de la apariția Legii.
Astfel, contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat la notar cu respectarea condițiilor de fond și de formă, prevăzute de art. 948 și urm. C. civ. și de art. 66 și urm. din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data încheierii actului, că susținerea reclamantelor în sensul că autorul lor, A. P., a depus în anul 1991 o cerere la Primăria Crevedia, prin care aducea la cunoștință Comisiei Locale Crevedia că este moștenitorul legal al lui A. D. nu face dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare, în condițiile în care reclamantele și autorul acestora nu au uzat de prevederile Legii 18/1991 pentru recunoașterea dreptului lor de proprietate prin eliberarea unor acte de proprietate, respectiv adeverință de reconstituire a dreptului de proprietate, titlu de proprietate pentru terenul moștenit de la autorul lor, Legea reglementând procedura de contestare a hotărârii Comisiei Locale la C. Județeană, în cazul în care n-a fost reconstituit dreptul de proprietate, cel nemulțumit de hotărârile comisiilor având deschisă calea plângerii la instanța de judecată, în termenele prevăzute de lege și că reclamantele nu menționează dacă au făcut asemenea demersuri în toată perioada de circa 20 de ani ce a trecut de la apariția Legii nr. 18/1991.
A mai învederat pârâtul că la încheierea contractului de vânzare cumpărare, atât vânzătoarea cât și el, pârâtul - cumpărător, au fost de bună credință, întrucât nu există temei legal pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare pentru motivele invocate de reclamante, principiul invocat de acestea ca motiv de anulare nefiind prevăzut de nici o normă legală din dreptul românesc, nu se poate desființa contractul de vânzare cumpărare, astfel cum au solicitat reclamantele.
La data de 31.03.2011 reclamantele au depus întâmpinare la cererea reconvenționala si a solicitat respingerea ca neîntemeiata, învederând următoarele aspecte: deși T.P._/2006/2008 “ a mai trecut prin filtrul justiției” (D.C._, obiect “nulitate absolută parțială”, în sensul excluderii a două suprafețe de teren, 366 m. p. curți construcții și 86 m. p. teren arabil intravilan), afirmația pârâtului nu este corectă deoarece, din “întâmpinarea” depusă de ele în dosarul nr. 1824, precum și din alte susțineri, a solicitat respingerea “Acțiunii” întemeiată pe alte considerente, neafirmând că Titlul de proprietate este legal emis pe numele beneficiarei A. I., “inconsecvența” lor fiind determinată, la acea dată, de insuficiența dovezilor în susținerea punctului de vedere, dovezi și probe ( înscrisuri ) obținute de ele, între timp, de la autoritățile competente; cu privire la “așa- zisa” lipsă de interes legitim în promovarea acțiunii de către ele, amintesc pârâtului reclamant că defunctul lor tată, A. P. a formulat în anul 199, o cerere înregistrată sub nr. 2894/26.03.1991, prin care a “înștiințat” C. Locală Crevedia, cu privire la “dreptul său de proprietate asupra unei suprafețe de 420 m. p. teren, situate în . expresă că este moștenitorul legitim al bunicului său, A. D.; această cerere a fost aprobată de Primărie, cu mențiunea “ De acord - la A. D.” în cerere fiind inserată și mențiunea “ curte 700 m. p. “; în aceste condiții, reclamantele consideră că A. P., tatăl lor, este singurul moștenitor îndreptățit să formuleze cerere de recunoaștere a dreptului de proprietate la suprafața de teren care a aparținut defunctului A. D., străbunicul lor, întrucât: A. P. îndeplinește o dublă calitate – descendent al lui A. D.( nepot de fiică), precum și de legatar universal, urmare testamentului autentic nr. 46/30.01.1968, instituită în favoarea sa, pe baza căruia a fost valorificată vocația succesorală la data dezbaterii succesiunii defunctului A. D., în urma căreia a fost eliberat Certificatul de moștenitor – S 230/1971, certificat în care la rubrica “ renunțători” este trecută A. I.; A. I., descendentă de gradul I este renunțătoare la succesiunea tatălui său ( art. 696 Cod Civil) neputând fi nici reprezentată de ceilalți copii ai săi ( art. 698 Cod Civil ), în cauză nefiind aplicabile dispozițiile ar. 481, 842 și 847 Cod Civil, iar cu privire la “chestiunile de formă” inserate în “întâmpinare” de către pârâtul A. I., apreciază că nu este corectă, deoarece în copia anexată întâmpinării numele A. I. apare la nr. 617/01.03.1991, și nu la nr. 458 din data de 04.03.1991.
Reclamantele au mai arătat că defuncta A. I. nu era singura persoană chemată la moștenirea defunctului A. D., deoarece pârâtul reclamant uită sau se preface că nu are cunoștință de existența testamentului autentic nr. 46/30.01.1968, prin care autorul A. D. lasă întreaga moștenire nepotului său de fiică A. P., instituindu-l legatar universal, că în temeiul acestui testament, A. P. a venit la moștenirea defunctului A. D., la data dezbaterii succesiunii, mama sa, fiica lui A. D., descendentă de gradul I, renunță la succesiunea tatălui său, astfel că, Testamentul nefiind atacat îndeplinește condițiile unei exheredări ale defunctei A. I. și că, contrar celor susținute de pârâtul reclamant, moștenirea nu a trecut la gradul următor, singurul moștenitor recunoscut de lege rămânând A. P. ( deși printr-o eroare regretabilă în certificate este trecut ca fiind fiul lui A. D. – acest aspect formal nemodificând vocația succesorală a lui A. P.), astfel încât, în temeiul celor expuse, succesibilii A. I. și T. M. nu mai aveau vocație succesorală concretă la moștenirea autorului A. D. (mama acestora fiind renunțătoare la moștenire, sunt aplicabile dispozițiile art 696 și 698 din Codul Civil ).
Cu atât mai mult cu cât, au precizat reclamantele reclamantele, pârâtul reclamant nu face dovada - în condițiile Legii - a acceptării succesiunii defunctului A. D. și nici a formulării unei cereri adresate Comisiei locale de fond funciar ca un început de dovadă a acceptării moștenirii, așa cum probează tatăl lor A. P. prin cererea înregistrată la primărie, la care se adaugă și Acte sub semnătură privată de înstrăinare a unor suprafețe de teren care au aparținut defunctului A. D. ( în cauză fiind incidente dispozițiile art. 689 C. Civ.).
Astfel, în aceste condiții, disp. art. 797 Cod Civil nu sunt incidente cauzei, prevederea invocată fiind aplicabilă altei situații “de fapt” la care face trimitere textul de lege .
Prin încheierea pronunțata in ședința din 21.04.2011 s-a disjuns cererea reconvenționala privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 240/28.05.1971 si s-a format dosar separate si a fost suspendata judecata cauzei de fata pana la soluționarea irevocabila a cererii disjunse.
Prin încheierea din 07.02.2012 s-a dispus citarea in calitate de parate a numitelor A. G. si A. M. - moștenitoare ale def. A. I., iar prin încheierea din 09.05.2012 s-a menținut suspendarea judecații cauzei pana la soluționarea irevocabila a dosarului nr._ .
La data de 03.06.2013 reclamantele au formulat cerere de repunere pe rol, fiind admisa prin încheierea din 09.10.2013.
In ședința publica din 30.10.2013 au fost încuviințate probe, respectiv înscrisuri, interogatoriu si a fost respinsa proba testimoniala, s-au solicitat înscrisuri si relații de la C. locala de fond funciar Crevedia si s-au chemat părțile pentru îndeplinirea procedurii înscrierii in fals.
In ședința din 08.01.2014 s-a încuviințat procedura verificării de scripte, s-au solicitat înscrisuri si relații de la C. locala de fond funciar Crevedia si s-a atașat dosarul nr._ .
In ședința din 12.03.2014 s-a dispus efectuarea in cauza a unei expertize grafologice si s-au solicitat relații de la Instituția Prefectului si de la OCPI Dâmbovița cu privire la deținerea cererii formulate de def. A. I. pentru reconstituire drept de proprietate înregistrata sub nr. 868/05.03.1991.
In ședința publica din 11.06.2014 instanța a luat act de renunțarea la proba cu expertiza grafologica si s-au solicitat in continuare relații de la C. locala de fond funciar Crevedia.
In ședința publica din 22.10.2014 aparitorul paratelor A. G. si A. M. a invocat excepția inadmisibilității cererii si excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor.
In ședința din 29.10.2014 au fost puse in discuție aceste excepții, excepția lipsei de interes invocata de același apărător si s-a acordat cuvântul si pe fondul cauzei.
Prin sentința civilă 1105/05.11.2014 Judecătoria Răcari a respins excepția inadmisibilității cererii invocata de apărătorul paratelor A. G. si A. M., a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor si excepția lipsei de interes a acestora invocate de apăătorul paratelor A. G. si A. M. și a respins acțiunea formulată de către reclamantele A. M. și A. (C.) C., împotriva pârâților A. I. - decedat cu moștenitori A. G. si A. M., T. M., A. M., C. Locală De Fond Funciar Crevedia, și C. Județeană De Fond Funciar Dâmbovița, ca fiind formulata de persoane fără calitate procesuala activa si lipsite de interes, aluat act de faptul ca paratele A. G. si A. M. nu au solicitat cheltuieli de judecata și a obligat reclamantele in solidar la plata către paratul A. M. a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecata – onorariu apărător.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că următoarele:
În ce privește excepția inadmisibilității cererii, instanța a constat că in cadrul dosarului nr._ atașat, nu s-a solicitat si nu s-a stabilit in sensul ca A. I. ar fi persoana neindreptatita si nici nu s-a reconstituit vreun drept de proprietate care sa nu mai poată fi supus unei noi analize in fata unei alte instanțe și că obiectele celor doua cauze sunt diferite.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor si excepția lipsei de interes a acestora instanța de fond a apreciat că se impune a fi analizate împreuna, întrucât in materia fondului funciar sunt intim legate argumentele si efectele acestora.
În procesele funciare ce au ca obiect acțiuni în nulitatea titlurilor de proprietate interesul legitim, este impus prin lege ca o condiție pentru a avea exercițiul dreptului la acțiune, însă nu este si unică nulitatea dispunându-se potrivit legislației civile, instanța având obligația să stabilească din oficiu sau la cerere si calitatea procesuală activă dacă reclamantul este titularul dreptului subiectiv dedus judecății.
Pentru a avea exercițiul acțiunii civile si a fi parte în proces, persoana fizică reclamanta trebuie să aibă calitate procesuală activă, capacitatea procesuală, existenta unui interes legitim, afirmarea unui drept sau a unei situații juridice pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Reclamantul fiind cel care pornește acțiunea trebuie să justifice calitatea procesuală activă, ceea ce presupune existenta identității între persoana acestuia si cel care este titular al dreptului afirmat. Acțiunea în constatarea nulității unui titlu de proprietate este o acțiune reală, în care, dacă în urma administrării probelor se constată că reclamantul nu este titularul dreptului real, cererea se respinge ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
In speța, reclamantele ar putea fi titularele dreptului doar in măsura in care autorul lor, def, A. P. ar fi avut aceasta calitate.
Din materialul probator administrat in cauza, având in vedere faptul ca paratele au renunțat la administrarea probei cu expertiza grafologica, nefiind astfel administrate dovezi contrare celor inserate in înscrisul inițial contestat, instanța de fond a reținut că autorul A. P. a formulat o cerere înregistrata sub nr. 2894/26.03.1991 ( f. 179 dosar), adresata primarului comunei Crevedia, prin care a solicitat autentificarea unei declarații notariale referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren ce a fost proprietatea bunicului sau, A. D., că de pe urma def. A. D. a fost eliberat titlul de proprietate atacat nr._/2008 cu beneficiar A. I., cu fisa de punere in posesie – f. 171 si hotărâre de validare nr. 57 din 26.08.1991și că, chiar si in cazul in care instanța ar considera ca cererea formulata de A. P. întrunește condițiile disp. art. 8 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 11 din HG nr. 890/2005, reclamantele nu ar justifica interesul si calitatea procesuala.
In conformitate cu disp. art. 53 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, hotărârile comisiei județene se comunica celor interesați prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, iar împotriva acesteia se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situate terenul, in termen de 30 zile de la comunicare.
In aplicarea acestor dispoziții, prin art. 27 din HG nr. 890/2005 s-a reglementat in mod amănunțit procedura de contestare a propunerilor comisiei locale de fond funciar in raport cu cererile de constituire/reconstituire a proprietății private.
Deși textul de lege se refera strict la hotărârile comisiei județene, totuși in practica s-a apreciat ca plângerea poate fi promovata si in cazul in care s-a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar cererea nu a fost soluționată, urmând ca instanța sa stabilească asupra existentei sau inexistentei dreptului.
Or, în speța, nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute in mod expres de lege tocmai pentru înlăturarea oricăror inadvertente in legătura cu retrocedarea terenurilor, iar succesorii persoanei îndreptățite la reconstituire nu pot, pa calea solicitării nulității titlului de proprietate sa acopere aceasta lipsa.
S-a apreciat că, pe calea acțiunii in constatarea nulității titlului de proprietate al altei persoane nu se poate obține indirect, cu încălcarea atribuțiilor ce revin comisiilor de fond funciar, reconstituirea dreptului de proprietate daca nu s-a urmat procedura plângerii reglementata de Legea nr. 18/1991.
In acest context, instanța de fond a constatat că reclamantele nu au calitate procesuală activă, în sensul că nu sunt titularele dreptului subiectiv pretins vătămat prin emiterea titlului de proprietate, nefiind făcută nicio dovada in acest sens, fiind deja reținut anterior ca nici tatăl lor, def. A. P., nu a obținut vreun drept de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A. M. și A. C., solicitând Casarea hotărârii atacate, reținerea pricinii spre rejudecare, și, pe cale de consecința, prin Decizia pronunțata in cauza, să se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr._/2008 emis pe numele def. A. I., in sensul ca este persoana neindreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate, și subsecvent, anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1635 din 27.06.1997 încheiat intre A. I. si numitul A. M., cu obligarea celor doua comisii de Fond Funciar, locala Crevedia si județeană Dâmbovița sa elibereze Titlul de proprietate pe numele reclamantelor.
Motivând cererea, reclamantele au arătat că în ceea ce privire la excepția lipsei calității procesual active a reclamantelor si excepția lipsei de interes a acestora, excepțiile au fost analizate împreuna, fiind apreciate ca intim legate argumentele si efectele acestora instanța admițăndu-le, in totala contradicție cu înscrisurile (toate actele) încuviințate ca probe, depuse la dosarul cauzei, reținând că „reclamantele ar putea fi titularele dreptului doar in măsura in care autorul lor def. A. P. ar fi avut aceasta calitate”, că neadministrarea probei cu expertiza grafologica nu reprezintă un argument, că în cursul judecării cauzei au probat ca defunctul A. P., a formulat cererea înregistrata sub nr.2894/26.03.1991prin care a adus ia cunoștința autorităților locale Crevedia (Primar si Comisie Fond Funciar) ca este moștenitorul defunctului A. D., fapt recunoscut prin rezoluția data pe cerere "De acord la Anghei D.” rezoluția fiind întemeiata pe precizarea din cuprinsul cererii «referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate... teren fost proprietatea bunicului meu A. D., al cărui moștenitor legal sunt» și că acesta dovada nu este reținuta ca proba pertinenta si concludenta in pronunțarea Sentinței civile nr.1105/_, deși instanța admite posibilitatea luării in considerare ca cererea formulata de A. P. întrunește condițiile disp. art. 8 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 11 din HG nr. 890/2005, eronat reținându-se că „reclamantele nu ar justifica interesul si calitatea procesuala” întrucât „in speța nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute in mod expres de lege „
Au mai arătat recurentele că eroarea comisă de către prima instanța cu privire la acest aspect se datorează confuziei făcuta intre cele doua categorii de contestații care pot fi utilizate, respectiv calea contestatiei (plangerii) formulata împotriva masurilor comisiilor locale de fond funciar si calea contestației (plângerii la instanța) care poate fi formulata împotriva altor acte (Titlu de proprietate!) sau operațiuni juridice ale celor doua comisii de fond funciar (comisia locala ca autoritate administrativa si comisia județeană ca autoritate cu atribuții administrativ-juridisctionale) daca actul juridic (Titlul de.propr.) a intrat in circuitul civil.
Acest tip de contestatie (plangere) poate fi formulata prin acțiunea in constatarea nulității absolute prevăzuta de art III pct.1 lit. (i) din Legea nr.169/1997: „sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic… actele de reconstituire in favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren in proprietate predat la cooperativa agricola de producție sau care NU au moștenit asemenea terenuri”(A. I. nu a moștenit terenuri, fiind renunțătoare)
Deși instanța de fond a reținut că plângerea poate fi promovata si in cazul in care s-a formulat cerere (A. P. poate fi considerat ca a formulat aceasta cerere, prin care si-a declinat calitatea de moștenitor), pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar cererea nu a fost soluționata, urmând ca instanța sa stabilească asupra existentei sau inexistentei dreptului, cu toate acestea, instanța a retinut ca in speța nu s-a făcut dovada parcurgerii procedurii prevăzute in mod expres de lege ceea ce reprezintă o motivare contradictorie .
Au mai arătat recurentele că aspectul cel mai important al acestui litigiu il reprezintă faptele si situațiile juridice probate prin înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că autorul A. P. îndeplinește o dubla calitate, este descendent a lui A. D. si legatar universal, a acceptat moștenirea prin participare la dezbaterea succesiunii acestuia in anul 1971, a formulat cererea înregistrata sub nr. 2894/_ prin care aduce la cunoștința ca este moștenitorul lui A. D., că la data de 22.11.1991 A. P. a încheiat un Act sub semnătura privata prin care vinde suprafața de 2357 mp. teren moștenit de la bunicul său (înscris in T.P nr._/2008,T.71), și că că faptele si situațiile juridice care ar putea fi atribuite paratelor si autorului acestora, sunt următoarele: defuncta A. I. este renuntatoare la succesiunea lui A. D. tatăl sau(„eredele ce renunța este considerat ca n-a fost niciodată erede”); nici unul dintre parați nu au acceptat succesiunea lui A. D.; paratele si autorul acestora A. I., nu au formulat cerere prin care sa faca cunoscut (sa solicite) dreptul la moștenirea lui A. D., aceste afirmații rezultand din probatoriul aflat la dosarul cauzei.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 299 si art. 304 pct.8 si 9 din C. pr. civ.(vechi).
Intimatul A. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
A arătat că intimatul și că în ce privește vocația de moștenitor al unei persoane care a deținut teren ce a fost preluat de fostul C.A.P., în lipsa cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în condițiile art.8, art.9 alin.(4) și art. 11 alin.(3) din Legea nr.l8/1991 și art. 11 alin.(l) și (2) din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, nu este suficientă pentru a deține calitatea procesuală activă și a avea interes în formularea unei cereri de constatare a nulității titlului de proprietate eliberat unui alt moștenitor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 07.04.2015, intimatele A. G. și A. M. au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond.
Au arătat că recurentele nu indică în concret care sunt motivele de nelegalitate ale sentinței civile recurate, și nici în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, că apărările făcute la fond, inclusiv excepțiile invocate, au fost făcute prin întâmpinare, prin care au arătat că titlul în litigiu a fost supus cenzurii instanței, și că nici criticile aduse modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale de către instanța de fond nu pot fi primite, această excepție fiind analizată de judecătorul fondului prin prisma identității care ar trebui să existe între reclamant și titularul dreptului.
A mai arătat intimata că recurentele reclamante sunt în confuzie atunci când pun semn de egalitate între neparcurgerea procedurii prevăzute de art. 51 și următoarele din Lege nr. 18/1991 și acțiunile în nulitatea unui titlul de proprietate întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 167/1997, căci dacă aceasta din urmă este o acțiune de drept comun, de care se pot folosi persoanele străine de procedura de reconstituire, procedura plângerii reglementată de art. 53 vizează persoanele care au urmat această procedură a reconstituirii, ori, atâta vreme cât recurentele pretind că tatăl lor a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, nu pot spune că sunt străine de această procedură astfel încât să poată apela la acțiunea în nulitatea titlului de proprietate.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod corect instanța de fond a tratat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și excepția lipsei de interes a acestora împreună, având în vedere, specialitatea proceselor funciare și prevederea expresă din art. III alin.2 din Legea nr.169/1994 privind persoanele care pot invoca nulitate in care se folosește sintagma”și alte persoane care justifică un interes legitim”.
De asemenea instanța de fond nu face confuzie între calea plângerii formulate împotriva măsurii comisiei locale prev. de art.27 din H.G. nr.6890/2005 și art. 51 din Legea nr.18/1991 și calea plângerii la instanță împotriva hotărârii comisiei județene reglementată de art.53 din Legea nr.18/1991, ci din contra, face distincție între cele două categorii de „căi de atac” prevăzând că plângerea prev.de art.53 din Legea nr.18/1991 poate fi promovată și atunci când cererea de reconstituire nu a fost soluționată de către comisia locală, cum ar fi situația invocata de recurente in speță.
În cauza pendinte, reclamantele nu au investit instanța cu o astfel de plângere ci au înțeles să solicite direct anularea titlului de proprietate emis pe numele defunctei A. I., acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate fiind distincta de cele două categorii de plângeri anterior menționate.
În categoria plângerii reglementat de art.53 din Legea nr.18/1991 nu se înscrie și acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate deja emis, actiune care o reglementare aparte în art.III din Legea nr.169/1994, astfel că criticile recurenților vizand acest aspect sunt neîntemeiate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, chiar și în situația în care s-ar considera că cererea formulată de A. P. sub nr.2894/26.03.1991, ar întruni condițiile unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, reclamante nu au calitatea procesuală și interesul de a solicita anularea titlului de proprietate emis pe numele defunctei A. I..
În primul rând titlul de proprietate contestat a fost emis în considerarea cererii de reconstituire formulate de A. I., înregistrata sub nr.868/05.03.1991 și a calități acesteia de fiica a lui A. D..
In al doilea rand, A. P., titularul cererii nr.2894/26.03.1991 și autorul reclamantelor, era în viață la data hotărârii de validare nr.57/26.08.1991 a Comisiei Județene Dambovita, insa nu a formulat contestație împotriva acesteia.
In al treilea rand, reclamantele, în calitate de moștenitore ale lui A. P., în situația în care apreciau că cererea depusă de autorul lor, în temeiul Legii nr.18/1991 a rămasă nesoluționată aveau posibilitatea, potrivit art. IV din Legea nr.169/1997 si ulterior art.1 din Legea nr.1/2000 ,de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate ca urmare a reanalizarii cererii depusă de autorul lor în conformitate cu art.8 din Legea nr.18/1991 și rămasă nesoluționată.
Neurmând această procedură pusă la dispoziție de legile fondului funciar si neinvestind instanța cu plângere întemeiată pe disp. art.53 din Legea nr.18/1991, reclamantele nu o pot suplini prin solicitarea directă de anulare a titlului de proprietate deja emis in favoarea altor persoane, instanța neputând examina direct în cadrul procesual trasat de reclamante, îndreptățirea autorului acestora la reconstituirea dreptului de proprietate.
Reclamantele nu sunt persoane străine de procedura reconstituirii, astfel că numai cu ocazia plângerii formulate potrivit art.53 din Legea nr.18/1991 împotriva refuzului comisiilor de fond funciar de soluționare a cererii, se putea invoca și solicita pe cale accesorie nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea unor persoane neîndreptățite.
Eventualele nemulțumiri în legătură cu respingerea sau nesoluționarea cererii de reconstituire pot fi examinate si înlăturate numai prin procedura obligatorie instituită de art.53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, reclamantele în calitate de moștenitoarele a autorului lor, având la dispoziție această procedură prealabilă și nu acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în conformitate cu disp. art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința civilă recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil promovat de recurenții reclamanți A. M. domiciliată în B., .-104, ., parter, județul Ilfov, și A. (C.) C. domiciliată în B., .-104, . Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1105 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimați pârâți fiind T. M. domiciliată în ., A. M. domiciliat în București, str. ., nr. 51-61, ., ., Sector 1, A. M. domiciliat în ., C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR CREVEDIA, județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, A. G. domiciliată în . și A. M. domiciliată în ..
Menține hotărârea atacată.
Respinge cererea intimatelor A. G. și A. M. de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 iunie 2015.
PreședinteJudecători
Brînzică B. C. M. GogescuSimona D.
Grefier
S. E. S.
PROCES - V ERBAL
Pentru doamnele judecător S. D., și C. M. G. care se află în concediu de odihnă, prezenta se semenează de către Președinte Secție Civilă I
PREȘEDINTE,
G. S.
j.f. N. M. M.
Judecătoria Răcari
dosar nr._
red.BB/AN
2 ex./03.07.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
