Anulare act. Decizia nr. 457/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 9851/315/2013
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.457
Ședința publică din data de 24.06.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanta reclamantă R. F., cu domiciliul în București, Calea Moșilor, nr. 205, ., ., sector 2, împotriva sentințelor civile nr.2698/9.07.2014 și nr.4454/26.11.2014, pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și de apelantul pârât C. A.-P., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.2698/9.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M., cu domiciliul în București, ., ., având ca obiect anulare act-constatare nulitate absolută.
Dezbaterile, susținerile și prezența părților au avut loc și s-au consemnat în încheierea de ședință din data de 17.06.2015, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea la data de 24.06.2015, și deliberând a pronunțat următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște în data de 23.07.2014, sub nr._ /2014, reclamanta R. F. în contradictoriu cu pârâta P. M. a solicitat lămurirea a dispozitivului sentinței civile nr. 2698 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil cu același număr.
În motivarea cererii a arătat că nu rezultă din cuprinsul acestuia soluția pronunțată de instanță asupra capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 834 din 20.04.2012 și revenirea imobilului în suprafață de 2019 mp în masa succesorală a defuncților săi părinți cu consecința repunerii părților în situația anterioară, capăt de cerere în raport de care a avut calitate procesuală și pârâta P. M..
A mai arătat că, de vreme ce instanța a dispus expres nulitatea absolută a certificatului de legatar suplimentar nr. 9 din 16.02.2012, prin raportare la regula că accesoriul urmează principalul, soluția ar fi trebuit să fie cea a anulării și a actului subsecvent, contractul de vânzare-cumpărare nr. 834 din 20.04.2012.
La data de 27.08.2014 pârâta P. M. a formulat cerere de completare a aceleiași hotărâri, în sensul pronunțării asupra primelor capete de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului nr. 834 din 20.04.2012 și a nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 232 din 26.10.1999, precum și asupra solicitării sale de a obliga reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 4454/26.11.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2698 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, formulată de reclamanta R. F., în contradictoriu cu pârâții P. M. și C. A. P., a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2698 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, formulată de pârâtul P. M., a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 2698 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, formulată de pârâtul P. M., astfel: a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta P. M. în cuantum de 3.000 lei.
A reținut instanța de fond că prin cererea de chemare în judecată reclamanta R. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâții P. M., pentru capetele de cerere 2 și 3 și C. A. P., să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 834/20.04.2012 eliberat de notar public N. N. BNP Asociați „Veritas” și revenirea imobilului construcție în suprafață de 107 mp și teren în suprafață de 2019 mp, situat în . în masa succesorală a defuncților săi părinți: C. A. P. (decedat la data de 17.09.2013) și C. P. C. decedată la data de 03.11.2009, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 232/26.10.1999 eliberat de notarul public C. A. în dosarul succesoral nr. 370/2009, respectiv cu privire la punctul 11, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012 eliberat de BNP „ N. D. M.” în dosarul succesoral nr. 11/2012.
Ulterior, această cerere a fost completată, solicitându-se și repunerea părților în situația anterioară, în sensul revenirii imobilului în masa succesorală a părinților săi.
Prin sentința civilă nr. 2698 din 09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr._, a fost admisă în parte cererea, în sensul constatării nulității absolute a certificatului de legatar suplimentar nr. 9 din 16.02.2012, eliberat de notar public N. D. M., în dosarul nr. 11/2012, de pe urma defunctului P. P., fiind obligat pârâtul C. P. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1.500 lei.
În ceea ce privește cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile, instanța a apreciat că înțelesul și întinderea dispozitivului este clară. Totodată, dispozitivul sentinței nu conține dispoziții contradictorii și în lipsa dispozițiilor executorii, nu este necesară vreo lămurire cu privire la modul de aplicare a acestuia.
În raport de faptul că cererea a cuprins mai multe capete de cerere, soluția de admitere în parte și constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 834/20.04.2012 presupune respingerea capetelor de cerere care nu se regăsesc în cuprinsul dispozitivului.
Admiterea în parte în această modalitate reprezintă o soluționare completă a cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste argumente instanța a apreciat că cererea de lămurire a dispozitivului sentinței și cererea de completare a hotărârii sub aspectul pronunțării asupra tuturor capetelor de cerere ale cererii de chemare sunt neîntemeiate.
Însă, instanța a constatat că atât în întâmpinare, cât și cu ocazia concluziilor scrise, pârâta P. M. a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Așadar, instanța a fost investită cu o cerere de obligare la plata cheltuielilor de judecată, asupra căreia a omis să se pronunțe, cu privire la această cerere neregăsindu-se nici o dispoziție.
Analizând cererea pârâtei P. M. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor, instanța a constatat că este întemeiată în parte.
Astfel, în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, față de valoarea obiectului litigiului, 30.000 lei, instanța a obligat reclamanta la plata doar a unei părți din onorariul de avocat solicitat și dovedit prin chitanță și anume în limita sumei de 3.000 lei.
Prin urmare, apreciind valoarea litigiului ca fiind de redus în raport cu onorariul convenit de părți și achitat, instanța a conchis că prin solicitarea cu titlul de cheltuieli de judecată a onorariului în cauză, reclamantul abuzează de dreptul său.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.04.2013, sub nr._, reclamanta R. (fostă C.) F. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâții P. M., pentru capetele de cerere 2 și 3 și C. A. P., să se dispună constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 834/20.04.2012 eliberat de notar public N. N. BNP Asociați „Veritas” și revenirea imobilului construcție în suprafață de 107 mp și teren în suprafață de 2019 mp, situat în . în masa succesorală a defuncților săi părinți: C. A. P. (decedat la data de 17.09.2013) și C. P. C. decedată la data de 03.11.2009, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 232/26.10.1999 eliberat de notarul public C. A. în dosarul succesoral nr. 370/2009, respectiv cu privire la punctul 11, constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012 eliberat de BNP „ N. D. M.” în dosarul succesoral nr. 11/2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că ambii C. A. P. și C. P. C. sunt decedați conform certificatelor de deces anexate, că imobilul situat în . ce face obiectul celor 3 acte a căror nulitate a solicitat-o a făcut inițial obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1235/21.05.1971, în urma căruia P. I. P. a dobândit calitatea de proprietar, că prin testamentul autentificat sub nr. 2055/04.05.1984 P. I. P. a instituit un legat universal în favoarea tatălui său C. A P., că în timpul vieții sale, P. I. P. a dispus cu privire la ieșirea din patrimoniul său a imobilului (casă+terenuri) prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr._/30 aug.1993, vânzând părinților săi întregul imobil reprezentat de construcție și teren în suprafață de 2.048 mp, că prețul l-a reprezentat întreținerea în timpul vieții vânzătorului, iar cumpărătorii au intrat în stăpânirea de fapt și de drept a imobilului de la însăși data autentificări contractului, că prin certificatul de moștenitor nr. 232/26.10.1999 s-a dezbătut succesiunea după defunctul P. I P., iar punctul 11 din cuprinsul acestuia privește „una casă de locuit compusă din 3 (trei) camere și o bucătărie, un hol și prispă, construită din cărămidă și paiantă, acoperită cu plăci de azbociment și una bucătărie, un hol cu prispă, construcție din cărămidă cu șipci de lemn acoperită cu plăci de azbociment și una magazioară din scândură, deci, prin acesta se dezbate succesiunea numai cu privire la construcția care fusese deja înstrăinată de către P. I. P. în timpul vieții sale prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._ din 30.08.1993 și pe cale de consecință, construcția identificată la punctul 11 din certificatul de moștenitor nr. 232/26.10.1999 nu putea să mai facă obiectul dezbaterii succesorale, bunul nemaifiind parte din patrimoniul defunctului P. I. P. la data încetării sale din viață.
A mai arătat că prin certificatului de legatar suplimentar nr. 09/16.02.2012 eliberat de BNP „N. D. M.” în baza testamentul autentificat sub nr. 2055/4 mai 1984 s-a suplimentat punctul 11 din certificatului de moștenitor inițial nr. 232/26.10.1999, cu privire la terenurile aferente construcției situate în . (1000 mp livadă + 200 mp arabil + 800 mp curți-construcții), dar nici la emiterea certificatului de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012, după cum rezultă din însăși conținutul acestuia nu s-a adus la cunoștință notarului despre existența contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._/30.08.1993, deci certificatul de moștenitor nr. 232/26.10.1999 și certificatul de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012 au fost obținute prin fraudă la lege și au un obiect ilicit în condițiile în care la data de 09.04.1999 a intervenit decesul numitului P. I. P., în patrimonial acestuia nemaigăsindu-se nici construcția și nici suprafețele de teren ce fac obiectul celor două acte mai sus arătate.
A precizat că încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 834 din 20.04.2012 autentificat de notar public N. N. BNP Asociați Veritas, a intervenit la scurt timp de la obținerea certificatului de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012, că prin acest contract C. A. P., în baza certificatului de moștenitor nr. 232/26.10.1999 și certificatului de legatar suplimentar nr. 9/16.02.2012 a vândut imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr._/30.08.1993 „prietenei” sale pârâta P. M., vânzare ce are în mod evident un obiect ilicit, bunul înstrăinat aparținând și mamei sale C. P. C. și respectiv reclamantei și pârâtului C. A. - P., în calitate de moștenitori legali, respectiv descendenți, iar contractul nefundamentându-se pe un consimțământ real din partea presupusului vânzător, în condițiile în care C. A. P. este semnatar al contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr._/30.08.1993 și știa că acest bun nu îi aparține în tot.
Totodată, a arătat că lipsa consimțământului presupusului vânzător rezultă și din lipsa reprezentării mentale a contraprestației celeilalte părți în condițiile în care acesta nu a urmărit și nu a obținut nici o sumă de bani cu titlu de preț de la pârâtă, că în mod evident, contractul are un obiect ilicit în raport de preexistența actului translativ de proprietate nr._/30.08.1993, că actul are și o cauză falsă și ilicită atât în ceea ce privește cauza proxima cât și cauza remota, că este evidentă și frauda la lege, ambele părți contractante știind că încalcă norme imperative în materia vânzării, că are convingerea că pârâta P. M. cunoștea faptul ca există o imposibilitate juridică efectivă în încheierea acestui contract în condițiile în care în perioada de prietenie cu defunctul C. A. P., spre deosebire de reclamantă și de fratele său a avut acces la toate conturile tatălui său precum și la toate actele de proprietate ale acestuia și a știut că bunul nu îi aparține acestuia în tot, că această vânzare a fost coordonată de pârâta P. M. în condițiile în care în perioada septembrie 2010 – septembrie 2013 a relației lor, tatăl său C. A. P. a vândut mai multe terenuri dintre cele dobândite pe cale succesorală de la defunctul P. I. P., folosind sumele obținute în interesul exclusiv al acesteia precum și o mare parte din indemnizația de revoluționar primită în 2010, în cuantum total de 150.000 lei, în condițiile în care era grav bolnav, iar atenția pârâtei a generat o generozitate excesivă manifestată în cadouri, bani și încheierea unor contracte ilegale de vânzare-cumpărare.
Totodată, a solicitat notarea litigiului la Biroul de Carte Funciară și impunerea interdicției de vânzare-cumpărare.
Prin sentința civilă nr.2698/9.07.2014, Judecătoria Târgoviște a admis în parte cererea reclamantei R. F., în sensul constatării nulității absolute a certificatului de legatar suplimentar nr. 9 din 16.02.2012, eliberat de notar public N. D. M., în dosarul nr. 11/2012, de pe urma defunctului P. P., fiind obligat pârâtul C. P. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1.500 lei.
A reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 1683 din Noul Cod Civil, aplicabil în raport de data încheierii contractului, calitatea vânzătorului de proprietar al bunului vândut nu constituie un motiv de nevalabilitate a contractului, acest text de lege menționând expres în alin. 1 valabilitatea contractului în această ipoteză, iar în alin. 4 faptul că dacă vânzătorul nu asigură transmiterea proprietății către cumpărător, acesta din urmă are la îndemână acțiunea în rezoluțiune, putând cere restituirea prețului și daune interese. Totodată, potrivit alin. 5 al aceluiași articol, în cazul în care este vorba de un bun proprietate comună vândut de un coproprietar, cumpărător are și posibilitatea de a solicita reducerea proporțională a prețului.
Potrivit art. 1225 cod civil „obiectul este ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice sau bunelor moravuri”.
Astfel, absența sau falsitatea cauzei este diferită de existența ei aparentă, conform actului public, iar actului public nu-i lipsește întrutotul cauza, întrucât acesta a fost încheiat în scop real, acela de a crea aparența. Caracterul aparent al cauzei actului public nu determină nulitatea acestuia întrucât el este de esența simulației, care nu este sancționată cu nulitatea. Față de reclamantă, care este terț față de contractul în cauză, dacă aceasta, în calitate de terț are interes să desființeze actul public, acest lucru se realizează prin acțiunea în declararea simulației și nu prin constatarea nulității.
Prin urmare, capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 834 din 20.04.2012 de notar public N. N. nu este întemeiat.
Pe cale de consecință, nu este întemeiat nici capătul de cerere accesoriu având ca obiect repunerea părților în situația anterioară.
Instanța a constatat că cererea este întemeiată în parte doar în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de legatar suplimentar nr. 9 din 16.02.2012, eliberat de notar public N. D. M., în dosarul nr. 11/2012, de pe urma defunctului P. P..
În ceea ce privește cererea reclamantului de obligare la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că în raport de soluția pronunțată în cauză, pârâtul se află în culpă procesuală și că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 454 privind exonerarea de la plată, întrucât recunoașterea de către acesta a pretențiilor reclamantului, conform art. 436 C.pr.civ., în raport de natura litigiului (constatarea nulității unui act), nu este permisă, acest text de lege neavând incidență în această cauză.
Împotriva sentințelor civile nr.2698/9.07.2014 și nr.4454/26.11.2014 a declarat apel reclamanta R. F. și împotriva sentinței civile nr.2698/9.07.2014 pârâtul C. A.-P..
Prin cererea de apel formulată de pârâtul C. A.-P. împotriva sentinței civile nr.2698/9.07.2014, a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței instanței de fond în raport de art.480 Cod procedură civilă. Ca urmare a modificării hotărârii instanței de fond, solicită admiterea acțiunii promovate de reclamanta R. F. și să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr.834/20.04.2012, precum și nulitatea în parte a certificatului de moștenitor nr.232/26.10.1999, respectiv al pct.11. De asemenea, solicită să modifice în tot hotărârea instanței de fond cu privire la obligația sa de a plăti cheltuielile de judecată în sumă de 1.500 lei către reclamantă în condițiile în care a fost de acord cu admiterea cererii formulată de aceasta.
Cu privire la soluția instanței de fond consideră faptul că nu a cercetat în mod corect toate actele depuse la dosar și probele din prezenta cauză și nu a dat o soluție dreaptă în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare nr.834/20.04.2012 a cărei nulitate s-a cerut, precum și în ceea ce privește certificatul de moștenitor nr.232/26.10.1999 a cărui nulitate parțială s-a cerut.
Apreciază că instanța de fond a dat o soluție corectă în sensul că a considerat nul certificatul de legatar nr.9/16.02.2012 făcut după defunctul P. P..
Consideră că instanța de fond în mod corect a declarat nul certificatul de legatar nr.9/9.02.2012 pentru că nu a fost întocmit corect și legal, și în aceleași condiții și pentru aceleași motive trebuia să declare nulitatea parțială cu privire la certificatul de moștenitor și nulitatea totală și cu privire la contractul de vânzare-cumpărare pentru că și la baza acestora stau aceleași acte false și neadevărate și se încalcă aceleași prevederi legale, precum și dreptul său de proprietate și al sorei sale,reclamanta.
Mai mult, la baza contractului de vânzare-cumpărare a stat însăși certificatul de legatar declarat nul de aceeași instanță, care, după aceea, a respins nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Reclamanta R. F. prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr.4454/26.11.2014, în raport de disp.art.480 Cod procedură civilă a solicitat admiterea cererii de apel și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile menționate și respingerea în parte a cererii de completare dispozitiv formulată de pârâta P. M. referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 lei.
Prin cererea de apel formulată împotriva sentinței civile nr.2698/9.07.2014, reclamanta R. F., în raport de disp.art.480 Cod procedură civilă, a solicitat admiterea căii de atac a apelului și modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii în tot a acțiunii având drept consecință și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.834/20.04.2012 și revenirea imobilului în suprafață de 2019 mp situat bîn intravilanul comunei Cândești, . Casă, județul Dâmbovița, în masa succesorală a defuncților săi părinți, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, admiterea capătului 2 de cerere având drept finalitate constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.232/26.10.1999, respectiv cu privire la punctul 11.
Arată că instanța de fond nu a avut în vedere contextul în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, aspect relevant în raport de motivele de nulitate invocate în speță și dovedit prin probele administrate nemijlocit în fața acesteia.Ori, acest contract a fost încheiat pe fondul cunoașterii de către pârâta P. M. a calității de coproprietar deținută de C. P.C. asupra imobilului în cauză; pe fondul relației de concubinaj dintre C. A.P. și pârâtă, relație începută încă din august 2919; pe fondul unor venituri proprii deosebit de mari ale presupusului vânzător C. A.P. de 308.284 lei, bani obținuți de acesta în perioada august 2010-septembrie 2013, respectiv în perioada de concubinaj cu pârâta; pe fondul întreținerii financiare a pârâtei de către C. A.P.; pe fondul îndepărtării copiilor de tatăl acestora C. P. ca urmare a presiunilor și influențelor concubinei pârâte.
Cu privire la constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.232/26.10.1999, consideră că instanța ar fi trebuit să aplice sancțiunea nulității și pentru acest act succesoral.
Inclusiv în certificatul de vânzare-cumpărare nr.834/20.04.2012 în alineatul 1 se învederează ca obiect al contractului „imobilul în suprafață totală de 2019 mp din care suprafața de 676 mp teren curți-construcții împreună cu construcția de pe acesta C1-casă de locuit din paiantă acoperită cu plăci de azbociment, compusă din 2 camere, hol, bucătărie,baie, cămară și sală în suprafață construită și desfășurată de 107 mp și suprafața de 1343 mp teren livadă, imobil situat în intravilanul comunei Cândești, . casă, județul Dâmbovița”.
Rezultă în mod cert că P. P. a înstrăinat bunul în integralitatea acestuia-teren și casă-astfel cum la rândul său l-a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1235/21 ,ai 1971.
Ori, la momentul emiterii certificatului de moștenitor, în mod cert, imobilul situat la adresa sus menționată ieșise din patrimoniul testatorului P. P. ca efect al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/30.08.1993.
Prin întâmpinarea formulată pârâta P. M. a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de reclamanta R. F., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, menținerea în totalitate ca fiind legale și temeinice atât sentința civilă nr.2698/9.07.2014 cât și sentința civilă nr.4454/26.11.2014.
Lipsa dovezii concubinajului este elementul esențial care stă la baza concluziei lipsei cauzei ilicite și chiar veridicitatea unei astfel de relații nu conduce la nulitatea contractului său de vânzare.
Suntem în situația inedită în care reclamanta și pârâtul, în calitatea lor de moștenitori cu titlu universal ai autorului său sunt avanzi cauza față de contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere a fi constatată la primul capăt al acțiunii precizate, fiind ținuți de acesta, neputând invoca culpa autorului lor drept cauză de nulitate a contractului, deoarece ar fi ca și cum și-ar invoca-o chiar acesta.
Din punct de vedere juridic, succesorii universali sau cu titlu universal ai părților actului juridic sunt considerați continuatori ai personalității autorului lor, tocmai pentru că dobândesc un patrimoniu, sau, după caz, o fracțiune de patrimoniu.
Cu privire la motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr.4454/26.11.2014, în mod corect așa cum au solicitat instanța de fond a respins cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii deoarece acesta nu cuprinde dispoziții contradictorii și în lipsa dispozițiilor executorii nu este necesară vreo lămurire cu privire la modul de aplicare a acestuia.
În privința cererii sale de completare a hotărârii cu soluția asupra primelor două capete de cerere arată că nu a contestat faptul că acestea ar fi fost respinse, ci faptul că respingerea lor nu figurează actual în dispozitiv fiind doar implicita prin admiterea în parte doar a capătului 3 al acțiunii.
Referitor la admiterea cererii sale de completare a soluției asupra pretenției de a-i fi achitate cheltuielile de judecată aceasta apare ca fiind corectă.La fel ca și reclamanta au solicitat cheltuieli de judecată atât prin întâmpinare cât și oral în ședința publică, fiind respectat atât principiul oralității, contradictorialității cât și dreptul la apărare însă reclamanta a înțeles să nu și-l exercite.
În măsura în care a fost respins primul capăt al acțiunii introductive, singurul în care are calitate procesuală pasivă, era obligatoriu ca instanța de fond să oblige reclamanta, ca parte căzută în pretenții, să-i plătească cheltuielile de judecată, constând în onorariu apărător pe care instanța l-a diminuat de la 4000 lei la 3000 lei prin raportare la valoarea obiectului cererii, ignorând însă nejustificat complexitatea mare a cauzei și volumul de muncă depus, aspect pe care nu îl mai contestă.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, menținând în totalitate ca fiind legale și temeinice sentințele atacate.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta R. F., arătând că după cum rezultă din toate probatoriile administrate în cauză, C.. a.P. nu numai că nu a avut nici o prefigurare mentală a predării bunului, nu a avut nici prefigurarea mentală a încasării vreunei sume de bani de la concubina sa și nu a avut nici prefigurarea mentală a vreunei desinații concrete dată sumei obținute de acesta cu titlu de preț.
Solicită admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii în tot a acțiunii promovate.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține că apelul declarat de pârâtul C. A. P. nu a fost legal timbrat și constată ca nefondate apelurile declarate de reclamanta R. F., potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.1179 Cod civil cu privire la condițiile esențiale pentru valabilitatea unui contract, respectiv capacitatea de a contracta, consimțământul părților, obiect determinat sau determinabil și o cauză licită și morală, art.1225 privind obiectul contractului, art.1236 și urm. privind cauza ilicită și imorală, ce se realizează prin frauda la lege.
Cu privire la apelul declarat de pârâtul C. A.-P., tribunalul urmează a-l anula ca netimbrat, conform dispozițiilor art.33 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, întrucât, deși i s-a pus de mai multe ori în vedere să achite taxa de timbru în sumă de 1128,75 lei prin rezoluțiile din 30.III.2015, 21.IV.2015 și pentru termenul de judecată din 17.VI.2015, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată, urmând a suporta sancțiunea prevăzută de art.200 alin.2 teza I Cod procedură civilă.
În ceea ce privește apelul reclamantei R. F. împotriva sentinței nr.2964 din 9 iulie 2014, tribunalul constată că acesta este nefondat potrivit celor ce urmează.
Este neîntemeiată critica apelantei reclamante cu privire la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere contextul în care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.834/20.IV.2012, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, care are un obiect ilicit, o cauză imorală și de asemenea ilicită, sancțiunea aplicabilă acestuia fiind nulitatea absolută, potrivit art.1246 Cod civil.
Tribunalul reține că instanța de fond a interpretat corect raporturile juridice dintre părți cu referire specială la încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.834 din 20.IV.2012, aplicând corect legea cu privire la transmiterea dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător și plata prețului bunului vândut.
Nu există în cauză fraudă la lege, care presupune o manevră nelegitimă, făcută cu scopul de a eluda normele juridice aplicabile în speță, pentru a promova ori ocroti unele interese nelegitime.
Astfel, nu s-a făcut dovada că în cauză s-ar fi încălcat vreo dispoziție legală cu ocazia încheierii a contractului de vânzare-cumpărare contestat.
Prin actul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se solicită de către apelantă, vânzătorul C. P. vinde concubinei sale P. M. un imobil compus din 2019 mp teren și o casă cu două camere, bucătărie, baie și cămară, vânzătorul făcând dovada dreptului de proprietate pentru acest imobil.
Vânzătorul C. P. a moștenit în calitate de legatar cu titlu universal, toate bunurile testatorului P. P. prin testamentul autentificat sub nr.2055/4.X.1984 (f.11 dosar fond), printre bunurile imobile figurând terenul intravilan de 2048 mp și casa edificată pe acesta, precum și alte terenuri agricole.
Testatorul său face dovada dreptului de proprietate pe bunurile testate intimatului pârât C. P. cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1235/21.V.1071, prin cumpărarea căminului de casă de 2400 mp de la vânzătoarea C. M. (f.10 dosar fond)..
Este adevărat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.12.200 din 30.VIII.1993, același proprietar P. P. vinde cu această clauză soților C. P. și C. C. suprafața de 2048 mp cămin de casă.
Acesta este singurul act care ar da dreptul moștenitorilor defunctei C. C. la 1/2 din terenul cămin de casă în suprafață de 2400 mp rămas de la P. P..
Însă, după decesul defunctei C. C. la 3.XI.2009, lucrurile iau o altă întorsătură, întrucât, prin certificatul de moștenitor nr.7/23.II.2010 încheiat de Notarul public D. R. din municipiul București (f.92 dosar fond), de pe urma dewfunctei a rămas cota parte de 1/2 dintr-un apartament situat în București, iar ca moștenitori C. P. în calitate de soț supraviețuitor și apelanții reclamanți C. A. P. și R. F., în calitate de fii.
Mai mult, în data de 30.IX.2013 s-a emis certificatul suplimentar de moștenitor nr.24 de către același notar public, care suplimentează masa succesorală a defunctei C. C. cu 1/2 dintr-un autoturism marca DAEWOO tip Matiz, iar ca moștenitori C. P., în calitate de soț supraviețuitor și apelanții C. A.-P. și R. Florentința, în calitate de fii.
Prin urmare, prin cele două certificate de moștenitor nr.7/23.II.2010 (f.92 dosar fond) și nr.24/30.IX.2013 (f.8 dosar fond), de pe urma defunctei C. C. au rămas doar 1/2 dintr-un apartament în București și un autoturism DAEWOO tip Matiz, moștenite de apelanții reclamanți în calitate de succesori și C. P. în calitate de soț supraviețuitor.
În consecință, în nici unul din cele două certificate de moștenitor nu se precizează alte bunuri imobile ale defunctei C. C., respectiv casa și terenul de 2400 mp moștenit doar de soțul său C. P. de la vânzătorul și testatorul P. P., prin testamentul cu titlu universal nr.2055/4.V.1984, prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr._ din 30.VIII.1993 și certificatul de moștenitor nr.232 din 26.X.1999 al defunctului P. P., decedat la 9.IV.1999.
Așa fiind, vânzătorul C. P. era singurul moștenitor al imobilului casă de locuit și teren aferent de 2400 mp, situat în ., având dreptul să vândă acest imobil, așa cum de altfel a procedat prin încheierea actului de vânzare-cumpărare nr.834/20.IV.2012, neavând importanță numele cumpărătorului ori calitatea acesteia de concubină a vânzătorului, așa încât nu sunt întrunite celelalte critici ale apelantei în acest sens.
De altfel, în raport de actele de proprietate ale defunctului C. P. asupra imobilului în discuție, nu mai era necesar a se încheia și elibera un nou certificat de legatar suplimentar nr.9 din 16.II.2012, de pe urma defunctului P. P. pentru suprafața de 2000 mp teren intravilan, din care 1000 mp livadă, 200 mp arabil și 800 mp curți construcții, în favoarea lui C. P., întrucât, terenul era deja testat în favoarea acestui legatar prin testamentul autentificat sub nr.2055 din 4.V.1984 și vândut cu clauză de întreținere prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.12.200/30.VIII.1993.
Acest aspect a fost reținut și de instanța de fond când a dispus constatarea nulității absolute a acestui certificat de legatar suplimentar.
Din toate actele de proprietate arătate mai sus, rezultă, fără dubii, că defunctul P. P. a dorit, potrivit voinței sale, să lase imobilul casă de locuit și teren aferent de 2400 mp defunctului C. P., care la rândul său dispunea de toate atributele dreptului de proprietate asupra acestui imobil, inclusiv aceea de a vinde imobilul, astfel cum a procedat prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.834/20.IV.2012.
Apelanta-reclamantă a avut posibilitatea ca, potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, să atace cele două certificate de moștenitor nr.7/23.II.2010 și nr.24/30.IX.2013, că nu conțin și dreptul de proprietate al autoarei ei C. C. la 1/2 din terenul de 2400 mp, precum și din imobilul casă de locuit edificată pe acest teren, dovedind vătămarea drepturilor sale succesorale din partea autoarei acesteia.
Așa fiind, până la anularea acestor certificate de moștenitor prin hotărâri judecătorești, acestea fac dovada deplină în privința calității de moștenitor care nu se contestă în această cauză, precum și a bunurilor ce se cuvin fiecărui moștenitor în parte și a masei succesorale.
În concluzie, tribunalul reține că în cauză nu poate fi vorba de vânzarea bunului altuia, potrivit art.1683 Cod civil, dimpotrivă, vânzătorul C. P. a făcut dovada deplinei proprietăți asupra imobilului înstrăinat, având dreptul de a dispune de bun în mod exclusiv, absolut și continuu, în limitele stabilite de lege, potrivit art.555 Cod civil, în cauză fiind îndeplinite condițiile esențiale pentru validitatea unui contract.
Sunt neîntemeiate și celelalte susțineri ale apelantei cu privire la relația de concubinaj a defunctului C. P. cu pârâta intimată P. M., ale presiunilor exercitate de aceasta din urmă asupra vânzătorului imobilului casă și teren aferent, precum și susținerile referitoare la lipsa cauzei ori ilicitatea acesteia, vânzătorul neavând prefigurarea mentală a predării bunului, în lipsa unor acte medicale care să dovedească contrariul situației.
Nu au existat motive legale pentru a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.232/26.X.1999 de pe urma defunctului P. P., cu privire doar la pct.11 ce se referă la casa cu trei camere, bucătărie, magazie, întrucât acesta corespunde cu voința defunctului manifestată expres prin testamentul cu titlu universal nr.2055/4.V.1984 și cu contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nr.12.200 din 30.VIII.1993, precum și cu actele încheiate ulterior.
Sunt neîntemeiate și criticile apelantei R. F. împotriva sentinței civile nr.4454 din 26.XI.2014, de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2698/9.VII.2014, întrucât, instanța de fond s-a pronunțat absolut pe toate capetele de cerere ale reclamantei, inclusiv pe cheltuielile de judecată, aceasta fiind partea care a pierdut, urmând a suporta o parte din cheltuielile de judecată, astfel cum a reținut în mod corect instanța de fond.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă să respingă ambele apeluri ale reclamantei R. F. împotriva sentinței de fond și a celei de lămurire a dispozitivului acesteia, ca nefondate și să păstreze această hotărâre ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de apelantul pârât C. A.-P., domiciliat în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.2698/9.07.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M., cu domiciliul în București, ., ., sector 4.
Respinge apelurile formulate de apelanta reclamantă R. F., cu domiciliul în București, Calea Moșilor, nr. 205, ., ., sector 2, împotriva sentințelor civile nr.2698/9.07.2014 și nr.4454/26.11.2014, pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. M., cu domiciliul în București, ., ., ., ca nefondate.
Obligă apelanta R. F. la plata către intimata P. M. a sumei de 3000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. Brînzică I. S. V. C.
J.f. N. M. A.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S
Tehnored.CV
Ex.5/1.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 417/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 197/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
