Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 42/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 10438/315/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 42-CC
Ședința din camera de consiliu din 28.01.2015
Instanța compusă din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, -_, .. 401A, sector 6, înregistrat sub nr.J_, CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 29.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 19.12.2011.
Apel legal timbrat cu suma de 20 lei.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a lipsit apelanta creditoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că apelanta creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul invocă din oficiu excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea cererii prin raportare la dispozițiile art.665 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.138/2014 și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, B. M. A. D. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a debitorului B. G., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 19.12.2011.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29.10.2014 Judecătoria Târgoviște potrivit dispozițiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 Cod procedură civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea S.C. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin B. M. A. D., dosarul având ca obiect ,,încuviințare executare silită” în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ din data de 19.12.2011.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că se solicită încuviințarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin 3 din OG 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției care nu este semnat de contravenient și care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afișare, în conformitate cu art. 27 din OG2/2001.
Nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal și prin poștă, cu aviz de primire.
Alineatul 5 al articolului 665 Cod de procedură civilă prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite, și anume numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 632 alin 1 Cod de procedură civilă, executarea silită se poate efectua dacă există un titlu executoriu.
OG 2/2001 conține (la Capitolul V-art. 37- art. 42) norme referitoare la executarea sancțiunilor contravenționale, atât în privința sancțiunilor principale, cât și în privința sancțiunilor complementare (art. 40-42).
În speță, se invocă această ultimă situație, mai exact, se invocă situația reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenționale, care se realizează în condițiile executării silite a creanțelor fiscale) se face la cererea părții vătămate, în condițiile dreptului comun.
Din interpretarea art. 37 teza 1 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, rezultă că procesul verbal de contravenție neatacat în termenul prevăzut de lege, reprezintă titlu executoriu. Deși nu se arată expres, din motivarea cererii de executare silită formulată, în speță, de către creditoare, se deduce că se invocă o asemenea situație.
Potrivit tezei 2 a art. 37 coroborat cu art. 31 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu. În speță nu s-a invocat o asemenea situație caz în care ar fi trebuit depus numai dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională (art. 39 alin 2 ce se referă la punerea în executare a amenzii, articol la care face trimitere art. 42 în privința comunicării ).
Ca urmare, pentru ca instanța sesizată cu o cerere de executare silită să poată stabili caracterul de titlu executoriu al înscrisului invocat de creditor (proces verbal de contravenție neatacat), este necesar a se depune, după caz, fie dovada comunicării acestuia, comunicare care trebuie să fie făcută în condițiile legii, fie dispozitivul hotărârii sau hotărârea prin care s-a soluționat procesul verbal de contravenție.
În speță, întrucât se invocă faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat și întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, ar trebui depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenție, comunicare făcută în condițiile legii.
Instanța a apreciat că, într-o situație de tipul celei incidente în speță, singura dovadă care se poate face pentru a se stabili că procesul verbal este titlu executoriu, este dovada comunicării procesului verbal de contravenție; apreciind astfel, instanța se întemeiază pe faptul că, neatacarea procesului verbal este un fapt negativ nedeterminat care nu poate fi dovedit în mod direct, ci (în cadrul eventualei contestații la executare) printr-un fapt pozitiv contrar (atacarea procesului verbal- dovadă pe care doar contravenientul o poate face).
Art. 27 din OG 2/2001 prevede care sunt modalitățile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013:
,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Reținând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanțe, instanța a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire (și nu doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului).
Instanța a mai apreciat că, prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunțată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se pune problema ,,retroactivității acesteia”, pentru că dispoziția legală exista și la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.
De asemenea, nu se pune problema unei culpe a creditoarei, de vreme ce au fost instanțe care au dat interpretarea care (probabil) a fost dată de creditoare. Dacă nu s-ar fi dat și această interpretare de către respectivele, atunci problema de drept nu ar mai ajuns în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii care a rezolvat tocmai această problemă de drept.
Cu toate acestea, nu se poate considera că procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu numai pentru că organul constatator a urmat o procedură acceptată (la acel moment) de către unele din instanțele de judecată.
Deși o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, dacă totuși, prin absurd, în această procedură (a încuviințării executării silite) această decizie ar fi ignorată și s-ar încuviința executarea silită, într-o eventuală contestație la executare debitorul ar putea invoca decizia în interesul legii și iarăși s-ar pune problema înlăturării aplicării deciziei (pentru că nu se poate socoti că, la încuviințare, procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu și că și-ar pierde această valoare dacă se exercită contestație la executare).
S-ar ajunge însă la nerespectarea deciziei în interesul legii, în condițiile în care aceasta este obligatorie, nu prin prisma momentului la care a avut loc comunicarea, ci prin prisma momentului la care o instanță dă soluția.
D. dacă o instanță de judecată dăduse soluția irevocabilă/definitivă mai înainte de momentul publicării deciziei în interesul legii, aceasta din urmă nu s-ar mai putea aplica repectivei spețe deja soluționată.
În concluzie, nefiind făcută dovada (în condițiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, înseamnă că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.
La data de 05.12.2014, împotriva soluției instanței de fond, pentru netemeinicie și nelegalitate, a formulat apel creditoarea CNADR SA, reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, susținând că prin încheierea atacată instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poșta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
A arătat apelanta că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic a! contravențiilor, „ Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin poșta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor", fiind la latitudinea expeditorului modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativă nu subsidiară, așa cum a reținut instanța.În speță, comunicarea procesului verbal de contravenție a fost consemnată în procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. și un martor, astfel că emiterea și comunicarea acestuia a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art.13 coroborat cu art.14 din OG nr.2/2001.
Se solicită a se constata că procesul – verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului – verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
S-a solicitat a se constata că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Mai mult, arată apelanta, procedura de încuviințare a executării silite este o procedură necontencioasă, iar judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 din Noul cod de procedură civilă, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 din Noul cod de procedură civilă, privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respectate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie.”
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia. În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța învestită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite.
În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 din Noul cod de procedură civilă, art.466 și următoarele din Noul cod de procedură civilă. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă.
În ședința din camera de consiliu din data de 22 ianuarie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuție competența sa generală în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate tribunalul reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._, S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a debitorului B. G., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 19.12.2011.
Mai reține tribunalul că în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Pentru calea de atac a apelului acest text de lege se completează cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă în conformitate cu care, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privind apelul.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă iar dacă se declară necompetentă, respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române.
La aceste texte de lege se adaugă dispozițiile art. 130 Cod procedură civilă care stabilesc faptul că necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Tribunalul constată că la data de 23 octombrie 2014, dată la care B. M. A. D. a învestit Judecătoria Târgoviște cu cererea de încuviințare a executării silite, era în vigoare Legea nr. 138/15.10.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, lege publicată în Monitorul Oficial din 16 octombrie 2014 și intrată în vigoare pe data de 19 octombrie 2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 29 din acest act normativ, articolul 665 din Codul de procedură civilă se modifică în sensul că executorul judecătoresc se pronunță asupra cererii de executare silită, prin încheiere, fără citarea părților, în termen de trei zile de la înregistrarea cererii.
Făcând aplicarea în cauză a tuturor dispozițiilor legale mai sus invocate, tribunalul constată că, la data investirii judecătoriei cu cererea de încuviințare a executării silite, aceasta nu mai era competentă general să soluționeze o astfel de cerere, competent fiind executorul judecătoresc. Chiar dacă executorul judecătoresc primise cererea de încuviințare a executării silite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 (pe data de 8 octombrie 2014) și întocmise pe data de 8.10.2014 încheierea prevăzută de textul nemodificat încă al art. 664 Cod procedură civilă, acesta nu mai avea posibilitatea să sesizeze instanța cu cerere de încuviințare a executării silite fiind obligat să procedeze la emiterea unei încheieri de încuviințare a executării silite în raport de noile competențe dobândite în baza textului modificat al legii de procedură civilă, începând cu data de 19 octombrie 2014.
Tribunalul mai constată și că instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite nu a procedat la verificarea competenței sale prin aplicarea dispozițiilor obligatorii ale art. 131 din Codul de procedură civilă întrucât încheierea apelată nu conține aceste mențiuni.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul, a anula încheierea atacată și, prin admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, a respinge ca inadmisibilă cererea de încuviințare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței generale a instanței invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de apelanta creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, -_, .. 401A, sector 6, înregistrat sub nr.J_, CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 29.10.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 19.12.2011.
Anulează încheierea instanței de fond și respinge cererea de încuviințare executare silită ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
B. Brînzică | I. S. | V. C. |
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond:T. E. M.
Dosar fond:_
Red. I.S./Tehnored. C.V.
3 ex./30.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 24/2015.... | Reziliere contract. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
