Partaj judiciar. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 114/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 114
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Judecător: C. M. G.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă D. V., domiciliată în orașul T., .. 10, județul Dâmbovița, și de D. M., în calitate de procurator pentru recurenții pârâți I. G., domiciliat în municipiul București, sectorul 2, .-4, ., . M., domiciliată în municipiul București, sectorul 4, ., ., . civile nr. 760 pronunțată la data de 11.09.2014 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._ și a încheierii de admitere în principiu din data de 06.01.2010 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. D., domiciliată în orașul T., .. 15, județul Dâmbovița, I. N. A., domiciliat în orașul T., .. 9 A, județul Dâmbovița, I. A. G., domiciliată în orașul T., .. 9 A, județul Dâmbovița, Ș. N. D., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, ., nr. 16, ., etajul 5, . O. S., domiciliată în orașul T., ., ., ., având ca obiect partaj succesoral.
Prezența pãrților și susținerile acestora au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 31 martie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 07 aprilie 2015 pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțat la 14 aprilie 2015 având nevoie de timp pentru studiul actelor dosarului, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.760/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._ s-a admis cererea formulată de reclamanții I. I. și I. D. în contradictoriu cu pârâții D. V., I. G. și I. M.; s-a constatat că a fost dezbătută succesiunea defunctei I. E., decedată la data de 24.10.2004; s-a constatat ca din masa succesorala ramasa de pe urma defunctei I. E., mai face parte si suprafata de teren de 700 mp inclusa in titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 21.02.1995, situata in intravilanul orasului T., judetul Dambovita, in T 81, P. 18 cu vecinii N - . I., S- . I.; s-a dispus partajarea bunului conform încheierii de admitere in principiu din data de 06.01.2010 si raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert C. C., in varianta 2 de lotizare, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. Au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată. S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin încheierea interlocutorie din data de 05.11.2008 (fila 86 ds. nr._ ), s-a constatat deschisa succesiunea defunctei I. E., decedata la data de 24.10.2004, cu ultimul domiciliu in orasul T., judetul Dambovita și că mostenitorii acesteia au fost: reclamantul I. I. in calitate de descendent, cu cota de ¼, parata D. V. in calitate de descendent, cu cota de ¼, paratul I. G. in calitate de descendent, cu cota de ¼ si parata I. M., in calitate de descendent, cu cota de ¼, prin acceptarea tacita a mostenirii.
De asemenea, s-a constatat ca masa succesorala lasata de defuncta s-a compus din cota de ½ dintr-o casa construita din caramida, compusa din 6 camere, 2 verande, hol, invelita cu tabla si un patul din nuiele invelit cu carton.
Prin încheierea din data de 06.01.2010 (fila 252 ds. nr._ ), instanța a constatat că din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei I. E., mai face parte si suprafata de teren de 700 mp inclusa in titlul de proprietate nr._ eliberat la data de 21.02.1995, situata in intravilanul orasului T., judetul Dambovita, in T 81, P. 18 cu vecinii N- . I., S - . I. .
Pentru realizarea partajului suplimentar, în cauză a fost desemnat, prin tragere la sorți, expert C. C. – specialitatea topografie, obiectivele expertizei fiind: lotizarea terenului în litigiu conform încheierii de admitere în principiu cu evitarea, pe cât posibil, a sultelor, să se aibă în vedere cotele stabilite în încheierea de admitere în principiu.
Astfel, a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară, depus la dosar la data de 11.03.2013, prin care a fost identificat imobilul în litigiu și au fost propuse două variante de lotizare.
Pârâta D. V. a solicitat ca suprafața de 700 mp să îi fie atribuită în întregime. În susținerea acestei solicitări, pârâta arată că, prin sentința civilă nr. 1161/1996, pentru suprafața de teren în cauză s-a instituit un drept de superficie în favoarea sa și a soțului său, D. N., pe această suprafață de teren fiind edificate construcțiile descrise în raportul de expertiză ordonat în cauză.
Instanța reține că, prin sentința civilă nr. 1161/12.04.1996 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 5874/1995, s-a constatat existența unui drept de superficie pe suprafața de 700 mp teren aferent construcției reclamanților din respectiva cauză - D. N. și D. V..
În considerentele sentinței mai sus amintite s-a reținut că D. N. și D. V., constructori de bună credință, au edificat un imobil casă, construcția extinzându-se și asupra terenului în suprafață de 700 mp, proprietatea numitei I. E., mama numitei D. V..
Superficia reprezintă dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, teren asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. Transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului de la proprietarul inițial către o altă persoană nu are ca efect stingerea dreptului de superficie, aceasta continuând să existe atâta timp cât există construcția sau până la consolidarea dreptului superficiarului. Astfel, din acest punct de vedere, solicitarea pârâtei D. V. de a i se acorda în integralitate suprafața de 700 mp apare ca neîntemeiată. Prin cererea de acordare a întregii suprafețe de teren, pârâta urmărește, de fapt, consolidarea dreptului său, devenind și proprietarul terenului pe care sunt amplasate construcțiile care deja îi aparțin.
Conform raportului de expertiză întocmit, expertul desemnat a identificat pe terenul în cauză șase imobile construcții, notate C1 – C6, despre care pârâta arată că le-a construit începând cu anul 1964. Analizând anexa nr. 2 a raportului de expertiză, se constată că, în varianta de lotizare nr. 2 toate construcțiile menționate anterior sunt amplasate pe suprafața de teren ce i-ar reveni pârâtei D. V., asigurând astfel o folosință utilă și efectivă a imobilelor construcții.
Având în vedere cele expuse mai sus, precum și dispozițiile art. 673 5 alin. 2 cod procedură civilă, potrivit căruia împărțeala se face în natură, instanța apreciază că varianta de lotizare nr. 2 este în măsură să realizeze scopul acțiunii de partaj, evitându-se fărâmițarea excesivă a terenului și asigurând o folosință normală a acestuia, după cum arată și expertul în concluziile raportului și având în vedere, totodată, dispozițiile sentinței civile nr. 1161/12.04.1996 pronunțată de Judecătoria Găești.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții D. V., I. G. și I. M..
În recursul său, D. V. a arătat că, în cadrul dosarului civil nr._ ce are ca obiect partaj suplimentar nu s-a pronunțat niciodată o încheiere de admitere în principiu care să stabilească ce anume urmează a se partaja, care sunt cotele, care sunt moștenitorii și care ar putea fi criteriile avute în vedere la momentul pronunțării unei sentințe civile prin care să se iasă din indiviziune și să se atribuie în mod efectiv bunurile supuse partajului.
Există o încheiere pronunțată la data de 6.01.2010 în cadrul dosarului civil nr._, încheiere denumită de suplimentare, dar care în lumina prevederilor art. 673 Cod procedură civilă este lovită de nulitate absolută. Din încheierea de ședință respectivă și din înscrisul intitulat încheiere de suplimentare rezultă că la data pronunțării acesteia au fost prezenți în sală reclamanții și un pârât D. V.. Ceilalți doi pârâți din cauză nu au fost prezenți, nu au fost reprezentați, nu s-a pus în discuția părților și nu s-a solicitat niciodată acordul acestora în vederea completării masei de partaj în condițiile stabilite expres de art. 673 C.: *în cazul în care, după pronunțarea încheierii prevăzute de art. 673 6 al. 1, dar mai înainte de pronunțarea hotărârii de împărțeală se constată că există și alte bunuri supuse împărțelii, instanța va putea da o nouă încheiere care să cuprindă bunurile omise. în aceleași condiții, instanța poate, cu consimțământul tuturor coproprietarilor, să scoată un bun care a fost cuprins din eroare la masa de partaj. Este limpede din simpla lectură a încheierii suplimentare din data de 6.01.2010 că acest text de lege ce instituie o interdicție expresă: suplimentarea masei de partaj se poate face doar cu consimțământul tuturor coproprietarilor, a fost încălcat, instanța având consimțământul doar al reclamanților și al uneia dintre pârâte. Principiul contradictorialității nu a mai existat, punerea în discuție și o eventuală opoziție a acestora fiind de natură să paralizeze aceste dosar de partaj suplimentar deoarece legea prevede expres consimțământul tuturor coproprietarilor. Aceasta fără a mai vorbi despre faptul că în cadrul acestui dosar de partaj suplimentar ce poartă numărul_ nu există, o încheiere de admitere în principiu a cererii, încheiere care - dacă ar fi existat - ar fi validat încheierea suplimentară lovită de nulitate absolută pronunțată la data de 6.01.2010 deoarece acolo nu există dovada punerii în discuție a cererii reclamanților. Având în vedere faptul că art. 673 5 C. prevede că încheierile date sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea prin care se soluționează fondul, acesta este momentul procedural la care putem ataca acest act procedural. Justificăm interesul în a promova recursul împotriva acestei încheieri suplimentare prin prisma încălcării unei interdicții exprese prevăzute de vechiul Cod de Procedură Civilă, în speța de față fiind persoană direct interesată. În situația în care se va trece peste aceste aspecte învederate de către ea, înțelege să conteste modul în care instanța a ales să soluționeze prezenta pricină, alegând să ignore înscrisurile depuse la dosar în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale. Astfel, deși am depus sentința civilă nr. 1161/1996 prin care fac dovada existenței unui dezmembrământ al dreptului de proprietate cu privire la întreaga suprafață de teren de 700 mp supusă partajului, instanța alege să ignore existența și întinderea dreptului consolidat prin edificarea unor construcții în calitate de proprietar pe acest teren și menționează în motivare faptul că din analiza proprie rezultă că o parte din această suprafață de 700 mp nu pare a fi afectată de construcțiile pârâtei D. V. și poate fi partajată. Constatând instanța că prin solicitarea de atribuire ar urmări consolidarea dreptului de superficie, urmărind să devină proprietarul terenului, stabilește corect problema de drept. Soluția dată înfrânge autoritatea de lucru judecat cu privire la acest drept, atribuie către reclamanții I. D. și moștenitorii lui I. I. suprafața de 167 mp, suprafață care există deja o sentință civilă care instituie un dezmembrând al dreptului de proprietate asupra acestui teren. Încălcate și ignorate sunt aici și prevederile art.673 5 alin.1 Cod procedură civilă, care arată în teza finală că instanța va stabili și sarcinile moștenirii. În condițiile în care această sentință de instituire a superficiei a fost depusă la dosarul cauzei de la începutul procesului, ignorarea acesteia la momentul stabilirii masei partajabile în condițiile amintite, nu poate fi interpretată decât în lumina prevederilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă lipsind de temei legal însăți sentința pronunțată de Judecătoria Răcari.
A mai arătat recurenta că soluționarea dosarului a fost mai mult decât superficială dovada fiind dată și de reținerea în dispozitivul hotărârii a faptului că pârâții urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei fără a se preciza ce anume reprezintă această sumă. La dosarul cauzei există chitanțe privitoare la plata unui onorariu de expert în sumă de 600 lei și dovada plății onorariului de avocat de către pârâta D. V. în sumă de 1000 lei. În condițiile în care există această solicitare expresă a pârâtei D. V. de a i se acorda cheltuieli de judecată ocazionate de acest proces și în condițiile în care ieșirea din in diviziune profită tuturor părților din dosar fără a se putea reține că vreunul dintre pârâți a căzut în pretenții, consideră că în mod nelegal și cu rea – credință a fost ignorată cererea pârâtei D. V. de acordare a cheltuielilor de judecată, dovedite cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei. Nu poate fi vorba de o compensare a cheltuielilor reprezentând onorariul de avocat, în lipsa oricăror dovezi depuse de către reclamanți. Instanța a ignorat pur și simplu cererea pârâtei D. V. deoarece nici măcar nu s-a pronunțat asupra acesteia, nici nu a respins-o și nici nu a admis-o, existând la acest moment o cerere nesoluționată și dovedită în cadrul dosarului civil nr._ .
La rândul lor I. G. și I. M. au precizat următoarele: nu există IAP în dosarul nr._ de lotizare a terenului de 700 mp, iar din decizia curții de apel acesta trebuia făcut în dosarul 693 și nu în același timp cu lotizarea celor 600 mp din dosarul 1428.1.
Precizează că la data apariției încheierii de admitere în principiu din 06.01.2010 nu avea procură pentru pârâții I. G. și I. M. și aceștia nu au fost prezenți. Nu a existat o dezbatere în ceea ce privește cererea de completare, sau o opoziție, a fost încălcat principiul contradictorialității. Modul superficial pe care instanța l-a adoptat în ceea ce privește soluția dată, ignorând actele și dovezile depuse la dosar în vederea pronunțării unei soluții legale.
Recurenții I. G. și I. M., solicită respingerea introducerii încheierii interlocutorii suplimentare pronunțată la data de 06.01.2010 și pe excepția autorității de lucru judecat. Pentru suprafața suplimentară de teren de 700 mp cuprinsă în titlul de proprietate_ pe numele I. E. există o sentință definitivă și irevocabilă cu nr.1161/12 aprilie 1996,– prin această sentință s-a constatat existența unui drept de superficie pe suprafața de teren de 700 mp. Au mai arătat recurenții că în drept, cele expuse sunt aplicabile atât vechiul cod civil cât și reglementată prin noul Cod civil - Legea n r.71/2011 în cartea III titlul III.
În motivarea sentinței nr.760 nu reiese suma ce reprezintă cheltuieli de judecată deoarece la dosar nu există chitanța de onorariu avocat al reclamanților, iar onorariile experților au fost rezolvate în dosarul 1428.1.
La data de 30.12.2014 intimații au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit disp. art.304 1 Cod procedură civilă de la 1865, cu privire la recursul declarat de D. V., reține că aceasta contestă faptul că în dosar nu s-a pronunțat o încheiere interlocutorie.
Referitor la acest aspect, tribunalul constată că, în cauză nu se mai impunea întocmirea unei astfel de încheieri, cât timp cotele erau deja stabilite prin încheierea din data de 5.11.2008 pronunțată în dosarul de partaj purtat între aceleași părți nr._, iar obiectul îl constituia doar o suprafață de teren de 700 mp.
Ca atare, acest motiv de recurs, comun tuturor cererilor de recurs, se constată a fi nefondat.
Se mai contestă și încheierea din data de 6.01.210, dar această încheiere a fost pronunțată în dosarul nr._ și nu în cauza de față, astfel că nu poate face obiectul prezentei căi de atac.
Mai contestă pârâta D. V. și faptul că instanța de fond ar fi ignorat sentința civilă nr.1161/1996, aspect care de asemenea va fi constatat a fi nefondat, cât timp instanța de fond a precizat că existența unui drept de superficie nu o îndreptățește pe pârâtă la atribuirea terenului pe care a fost instituită superficia.
Acest motiv a fost invocat și de recurenții I. G. și I. M., însă cum sentința civilă nr.1161/1996 a fost pronunțată doar față de D. V., aceștia nu justifică interesul pentru criticarea acestui aspect.
Un ultim motiv de recurs, comun celor două recursuri, este acela al cheltuielilor de judecată, motiv ce se constată a fi fondat doar în parte, în sensul că pârâții vor suporta în cote egale cheltuielile de judecată și nu în solidar, potrivit dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă de la 1865.
Cheltuielile de judecată nu au fost compensate, așa cum susține recurenta D. V., ci pârâții au fost obligați la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu expert, achitat de I. I..
De asemenea, ca urmare a faptului că acțiunea a fost admisă, potrivit disp. art.274 Cod procedură civilă de la 1865, în mod corect reclamantul nu a fost obligat la plata onorariului de avocat către pârâta D. V..
Față de toate aceste considerente, în baza art.312 rap. la art.304 pct.9 Cod procedură civilă de la 1865, urmează ca tribunalul să admită recursurile declarate de recurenta pârâtă D. V. și de pârâții I. G. și I. M., numai cu privire la modul de împărțire a cheltuielilor de judecată.
În baza art.274 Cod procedură civilă de la 1865 intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată din recurs către recurenta D. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile civile declarate de recurenta pârâtă D. V., domiciliată în orașul T., .. 10, județul Dâmbovița, și de D. M., în calitate de procurator pentru recurenții pârâți I. G., domiciliat în municipiul București, sectorul 2, .-4, .. A, etajul 6, . M., domiciliată în municipiul București, sectorul 4, ., ., . civile nr. 760 pronunțată la data de 11.09.2014 de către Judecătoria Răcari în dosarul nr._ și a încheierii de admitere în principiu din data de 06.01.2010 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. D., domiciliată în orașul T., .. 15, județul Dâmbovița, I. N. A., domiciliat în orașul T., .. 9 A, județul Dâmbovița, I. A. G., domiciliată în orașul T., .. 9 A, județul Dâmbovița, Ș. N. D., domiciliată în municipiul București, sectorul 3, ., nr. 16, ., etajul 5, . O. S., domiciliată în orașul T., ., ., ..
Modifică în parte hotărârea atacată numai sub aspectul cheltuielilor de judecată, în sensul obligării pârâților D. V., I. G. și I. M. la câte 150 lei cheltuieli de judecată către succesorii reclamantului I. I., decedat pe parcursul procesului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimații reclamanți la 1000 lei cheltuieli de judecată către recurenta D. V..
Respinge cererea intimaților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. S. D. Ș. C. M. G.
GREFIER,
I. M.
j.f. A. C. C.
Judecătoria Răcari
dosar nr._
red. CMG/AN / 2 ex./30.04.2015
PROCES-VERBAL
pentru d-na judecător Ș. D., aflată în concediu medical, prezenta hotărâre se semnează de către Președintele Secție I Civile S. G., însă cum d-șoara președinte se află în concediu de odihnă la data redactării hotărârii, aceasta se semnează de către Locțiitorul Președintelui Secției I Civile S. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 421/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
