Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 305/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 305/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 305/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.305
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. Ș.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-contestatoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3675/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor T. S. F. la Cabinet de Avocatură V. I. M. din ., .. 127A, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Apel scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat a avocat R. A. A. substituind pe avocat V. Uzabela (delegație de substituire nr.23/23.04.2015) reprezentând pe intimatul T. S. F., lipsă fiind reprezentantul apelantei-contestatoare.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare.
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocat R. A. A., reprezentând pe intimatul T. S. F. depune la dosarul cauzei două înscrisuri un borderou cu un înscris intitulat notă privind restituirea unor sume, prin care face dovada că s-a terminat executarea silită, în sensul că s-a achitat în contul executorului judecătoresc întreaga sumă reprezentând debit și cheltuieli de executare, astfel că cererea contestatoarei a rămas fără obiect.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorului intimatului, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente.
Apărătorul intimatului, avocat R. A. A., arată că nu mai are cereri de formulat și nici incidente de soluționat.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente în condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de Procedură Civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul intimatului, avocat R. A. A., având cuvântul, față de înscrisurile depuse la acest termen, solicită respingerea apelului ca fiind rămas fără obiect.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat contestația la executare împotriva somației din 04.04.2014 emisă în dosarul de executare nr. 641/2013 al Biroul Executorului judecătoresc T. M. Triaian, cu sediul în Targoviste, .. 4 A, ., ., la cererea creditor-intimat T. S. cu sediul ales la Cabinet de Avocat V. I. cu sediul în ., .. 127 A, județul Dâmbovița, și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației s-au invocat, în primul rând, dispozițiile art. XV alin. 4 din O. U. G. nr. 8/2014, potrivit cărora „în cursul termenului de 5 ani calendaristici de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”, în raport de care consideră că nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulată este întemeiată.
În al doilea rând, s-a invocat faptul că, potrivit sentinței-titlului executoriu, debitori sunt M. Finanțelor Publice și Administrația Fondului de Mediu, astfel încât contestatoarea pe numele căreia s-a emis somația a apreciat că nu are calitate de debitoare.
S-au mai invocat dispozițiile art. 399 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului ca nelegal.
Coroborând dispozițiile art. 404 alin. 1 cu art. 3715 din Codul de procedură civilă, concluzionează că anularea unui act intervine în condițiile prevăzute de dreptul comun în materie de anulare a actelor de procedură, anularea executării însăși intervenind în aceleași condiții, atunci când vătămarea nu ar putea fi înlăturată decât prin anulare și nu prin îndreptare.
Art. 399 alin. 2 cp, prevede explicit că anularea intervine atunci când nu se respectă dispozițiile privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărei act de executare, ceea ce implică faptul că numai anularea intervine atunci când se încalcă dispozițiile legale.
Astfel, a susținut contestatoarea, după cum a rezultat din cele de mai sus, că executarea silită a fost pornită împotriva unei entități care nu are calitatea de debitor, căreia, pe cale de consecință, îi va produce o vătămare constând în aceea că i se cere o plată nedatorată.
Calitatea de debitor se întemeiază întotdeauna pe un titlu executoriu iar o executare pornită împotriva unei persoane care nu este debitor încalcă legea; art. 371 indice 1 din Codul de procedură civilă vorbește despre debitorul care nu-și plătește de bunăvoie datoria, iar art. 372 din Codul de procedură civilă prevede imperativ că executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Ca urmare, există o încălcare a legii care cauzează o vătămare, iar aceasta vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de executare pentru ca executarea nu se face împotriva adevăratului debitor.
În al treilea rând, s-a invocat nelegalitatea termenului de o zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță.
În acest fel nu s-a dat posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Astfel, creditorul poate să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun în situația în care debitorul - instituție publică nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației.
În acest sens, s-a invocat decizia nr.213/4.03.2010 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia O. G. nr. 22/2002 contravine dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din Convenție.
Un alt motiv de nelegalitate a executării silite, în opinia contestatoarei, este acela că executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput că pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite în titlul executoriu. Această afirmație o face Curtea Constituțională în decizia nr. 44 din 20.11.2013, care a mai reținut în decizia nr. 161/2013 că ar fi disproporționat și inechitabil a recunoaște creditorilor instituțiilor publice dreptul de a-și valorifica creanțele împotriva acestora în condițiile dreptului comun, consecință fiind perturbările grave ale activității care constituie însăși rațiunea de a fi a unor asemenea instituții.
S-a mai invocat faptul că intimatul creditor nu a solicitat debitoarei și restituirea sumei reprezentând dobânda legală, care, potrivit somației, se ridică la suma de 3348,13 lei dobânda legală și cheltuieli de executare în sumă de 812,07 lei fiind încălcate disp. art. 117 din O. G. nr. 92/2003
Cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executarea fost motivată în sensul că, prin emiterea somației din 3.04.2014, s-a trecut la executarea silită a debitoarei, iar pentru a nu prejudicia bugetul de stat în urma executării pornite nelegal de executorul judecătoresc se solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, s-a invocat art. 711,715 din Codul de procedură civilă și O. G. nr. 22/2002.
Intimatul-creditor T. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
S-a arătat că primul motiv al contestației îl reprezintă invocarea disp. art. XV din 4 din OUG nr. 8/2014, în sensul că, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, orice procedură de executare se suspendă. Textul de lege se referă la taxa de poluare, dobânda și cheltuieli de judecată, ori, spune intimatul,lui i s-a achitat suma reprezentând taxa de poluare și cheltuielile de judecată, fără a se calcula dobânda .În situația dată, se apreciază că debitoarea recunoaște că are să-i achite suma de bani reprezentând dobânda calculată de la data plății până la data restituirii efective pe o perioadă de cinci ani, situație în care ar fi trebuit să depună graficul de rambursare . Astfel chiar guvernul prin această ordonanță acceptă faptul ca această dobândă trebuie achitată, stabilind modalitatea de restituire câte 20 % în fiecare an.
S-a apreciat totuși că nu se află în situația aplicării acestei ordonanțe, întrucât, potrivit art. XV pct. 7, din OUG 8/2014 disp. alin 1- 6, respectiv suspendarea executărilor silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurilor executorii emise până la . acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, pe când, în speța dedusă judecății, situația este diferită în sensul ca a fost demarată executarea silită anterior intrării în vigoare a OUG 8/2014, respectiv în ian. 2014, când a formulat cererea de executare adresată executorului judecătoresc.
În legătură cu al doilea motiv al contestației, Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești are calitate de debitor al obligației de plată a dobânzii, deoarece, datorită procesului de organizare reglementat de HG 520/24.07.2013 privind organizarea și funcționarea ANAF, la momentul de față singura entitate din cadrul finanțelor care are calitate procesuală este Direcția Regională a Finanțelor Publice Ploiești.
Invocarea dispozițiilor OUG 22/2002 de către contestatoare este combătută în sensul că, nota specifică a acestor dispoziții se referă la faptul că debitorul, instituție publică a statului, are posibilitatea reglementată de OUG 22/2002, ca, în situația în care se află în imposibilitatea obiectivă de a plăti, aspect ce trebuie dovedit cu un înscris – ceea ce nu s-a făcut, din lipsa de fonduri, să adreseze o cerere executorului judecătoresc în vederea păsuirii pe o perioadă de 6 luni, timp în care are obligația de a procura disponibil necesar.
In acest fel, OUG 22/2002 trebuie interpretat în sensul că, prin dispozițiile sale, se instituie pentru creditorul instituției publice obligația de a aștepta 6 luni de zile până la continuarea executării silite.
S-a mai arătat că prin contestația la executare se susține ca nu s-a adresat cu cerere de executare voluntară, lucru contrazis de actele dosarului, întrucât a formulat această cerere și în baza ei i-a fost restituită taxa de poluare și cheltuielile de judecată, necalculându-se și dobânda, deși conform titlului executoriu restituirea s-a dispus cu dobânda de la data plății până la restituirea efectivă. Se afirmă că era obligația debitoarei să procedeze la efectuarea calculului dobânzii aferente taxei de poluare, întrucât la nivelul instituției există modalitatea de calcul.
S-a depus, la cererea instanței, dosarul de executare, în copii certificate pentru conformitate.
Contestatoarei i-a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Prinsentința civilă nr.3675/13.10.2014, Judecătoria Târgoviștea respins cererea formulată de către contestatoarea-debitoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-creditor T. S. și a obligat contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul creditor, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 2355/18.06.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatului creditor Tavaru A. M. suma de 2987 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală și 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a rămas irevocabilă la data de 10.04.2013, prin respingerea recursului.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin decizia nr. 15 din 27.01.2014 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin încheierea executorului judecătoresc din 03.04.2014 s-au stabilit cheltuielile de executare silită și, la aceiași dată, s-a emis și prima somație.
Împotriva somației din 03.04.2014 emisă în dosarul 948/2013 a fost formulată prezenta contestație la executare
Analizând primul motiv al contestației, respectiv emiterea actelor de executare în perioada în care, potrivit disp. art. XV alin 4 din OUG 8/2014, orice executare silită este suspendată de drept, instanța a reținut că alineatul 1 al articolului invocat prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Potrivit alin 3, acest termen curge de la data îndeplinirii termenului de 45 de zile în care cererile de restituire ale contribuabililor se soluționează, iar în cursul acestui termen de 5 ani orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În alineatul 7 al aceluiași articol XV se prevede că „Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”.
Dintr-o interpretare per a contrario a acestui ultim alineat, a rezultat că prevederile alineatelor 1-6 ale articolului se aplică numai în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu s-a demarat procedura executării silite.
Astfel, instanța a reținut reglementarea a două condiții cumulative de aplicabilitate a dispozițiilor textului de lege invocat de contestatoare, dintre acestea în prezenta speță regăsindu-se îndeplinită numai condiția plății restante la sume aferente unui titlul executoriu emis anterior OUG 8/2014, dar în baza căruia se demarase deja executarea silită în anul 2013, fiind vorba de dosarul 948/2013 al B. T. M. T., instanța de fond fiind învestită cu încuviințarea executării silite la 25.11.2013, așa cum rezultă din decizia 15/27.10.2014 a Tribunalului Dâmbovița.
A rezultat astfel că se suspendă executările silite demarate după data intrării în vigoare a OUG 8/2014.
În ceea ce privește calitatea de debitoare a contestatoarei, din dispozitivul titlului executoriu a rezultat că este obligată la restituie sumei de 2987 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală și 1039,3 lei cheltuieli de judecată, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dâmbovița și AFP Moreni, Statul Român prin MFP și Administrația Fondului de Mediu.
Potrivit disp. art. 23 din HG 520/2013 „direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică. Activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora sunt preluate de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor prezentei hotărâri. Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.”
Contestatoarea a mai invocat faptul că intimatul creditor nu a formulat cerere de restituire a sumelor din titlul executoriu, în timp ce din conținutul cererii de executare silită rezultă că s-a formulat o asemenea cerere, dovadă fiind faptul că s-a restituit de către debitoare sumele reprezentând taxa de poluare și cheltuielile de judecată.
A mai susținut contestatoarea că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 2 și 3 din OG 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, însă instanța constată că instituția debitoare a avut la dispoziție timp suficient pentru a întreprinde demersurile necesare pentru executarea titlului executoriu, demersuri pe care nu le-a realizat decât în privința taxei de poluare și a cheltuielilor de judecată, și nici nu a făcut dovada faptului că executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu a început sau continuat din cauza lipsei de fonduri.
De asemenea, s-a reținut că termenul de o zi a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 667 cod proc civilă și nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc a continuat executarea silită.
Cu privire la cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației, instanța a respins-o având în vedere disp. art. 718 alin 1 cod procedură civilă, în sensul că, instanța, la solicitarea părții interesante și numai pentru motive temeinice, poate suspenda executarea.
În speță, contestatoarea a invocat neprejudicierea bugetul de stat în urma executării pornite nelegal de executorul judecătoresc, fără a arăta, în concret, în ce ar consta acest prejudiciu.
Față de toate aceste considerente, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată, iar potrivit dispozițiilor art. 453 alin 1 cod procedură civilă, a admis cererea intimatului creditor de a fi obligată contestatoarea la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile menționate a declarat apel, în termen legal, contestatoarea, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea sentinței, iar pe fond respingerea cererii, sub aspectul faptului ca instanța de fond face o eroare când respinge contestația la executare formulata de instituția apelantă, susținând următoarele:
Executorul judecătoresc a emis somația prin care s-a solicitat ca in termen de 1 zi sa fie achitata suma reprezentând dobânda legala stabilita prin titlul executoriu.
Împotriva acestei somații si a tuturor actelor de executare am formulat contestația la executare întemeiata pe prevederile art. 711 cod proc. civila, potrivit căreia contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesata solicita instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu.
In cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in acest scop o alta cale procesuala specifica pentru desființarea lui.
Conform art. 1, 2, 3 din O.G. 22/2002 „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.
În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie. "
Conform art.127 din O.G. 92/2003 „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2A1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. "
Conform art. 120 din O.G. 92/2003 nivelul penalității de intarziere este de 0,02% pentru fiecare zi de intarziere. In conformitate cu art. 117 din O.G. 92/2003 „ Se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii si potrivit art. 70 din O.G. 92/2003 „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare. "
Dispozițiile art. 662 cod proc. civila arata ca executarea silita nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
In speța, intimatul nu a urmat procedura prevăzuta de O.G. 92/2003, iar executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de 1 zi si continuând procedura de executare silita potrivit dreptului comun.
Suma reprezentând dobânda legala nu reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, nu se cunoaște modul de calcul al dobânzii legale, procentul aplicat, asa cum prevăd dispozițiile art. 628 cod procedura civila.
Conform art. 672 cod procedura civila, in afara de cazul in care legea prevede altfel, actele de executare silita nu pot fi efectuate decât dupa expirarea termenului arătat in somație si potrivit art. 703 cod proc. civila, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 si următoarele fiind aplicabile in mod corespunzător.
In conformitate cu prevederile art. XV alin. 4 din OUG nr. 8/2014, "in cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plații taxei de poluare, orice procedura de executare silita se suspenda de drept".
Conform prevederilor art. XV din OUG nr. 8/2014 potrivit căruia: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate pana la data plații integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii pana la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.
(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata transelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.
(3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin.(2).
( 4) In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept.
( 5) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgenta, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul N. de S..
( 6) Procedura de efectuare a plații titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbărilor climatice si al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
( 7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)."
Apelanta consideră ca nu mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulata este întemeiata.
Având in vedere ca nu sunt respectate cerințele art. 672 cod proc civila raportat la art. 2 si 3 din O.G. 22/2003, ca nu a fost urmata procedura prevăzuta de O.G. 92/2003 si creanța nu este certa, lichida si exigibila, apelanta a solicitat sa se constate ca instanța de fond in mod eronat a respins acțiunea, pe cale de consecința solicitat desființarea sentinței apelate iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, anularea somației si a actelor de executare subsecvente intocmite in dosarul de executare nr. 632/2013.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod Procedura Civila, art.172 alin.3 din OG 92/2003 Cod Procedura Fiscala, apelanta solicitând judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 223 alin.3 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinare, intimatul Tabârcă S. F. a solicitat respingerea apelului ca nefundat, cu motivarea că, prin motivele de apel apelantul încearcă sa inducă in eroare instanța de judecata susținând ca a formulat contestația împotriva tuturor actelor de executare, întrucât acest lucru nu este adevărat, formulând contestație doar împotriva somației.
Se susține că a ridicat excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva celor doua încheieri, cea prin care s-a calculat dobânda si cea de stabilire a cheltuielilor de executare, întrucât nu a existat nicio precizare a contestației in acest sens. Daca ar considera că, contestația este formulata si împotriva acelor acte se poate observa ca este formulata tardiv așa cum a arătat in întâmpinarea depusa la fond.
Conform titlului executoriu a cărui executare se solicită, pârâți debitori au fost obligați la plata sumei de...taxa de poluare actualizata la dobânda legala in condițiile art. 124 cod proc.fiscala- din OG nr. 92/2003.
In motivele de apel se face trimitere la dispozițiile art. 117 alin 1 lit d din Codul de procedura fiscala ….se restituie sume de bani reprezentând d) "cele plătite
ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale"- temeiul de drept aplicabil restituirii taxei de poluare.
Este indicat așa cum a arătat și art. 124 rap.la art. 70 Cod proc.fiscala, dispoziții ce trimit la alin 2 - la art. 120 alin.7 .
Art. 120 alin 7 prevede cuantumul dobânzii ce se acorda și implicit instanța de apel trebuie să se raporteze la valorile de 0.1%, 0.05% si 0.04% conform modificărilor OG 92/2003.
De asemenea, a respectat procedura de executare silita in sensul ca a formulat cerere de executare voluntara, in baza căreia i s-a achitat taxa de poluare si cheltuielile de judecata fără a se calcula dobânda.
Insă, astfel cum bine a arătat are un titlu executoriu in care este specificat in ce temei se acorda dobânda, iar in situația in care el a formulat aceasta cerere de restituire era obligația debitorului sa achite întreaga creanța. De altfel formularul tipizat pus la dispoziție de reglementarea legala nici nu cuprinde rubrica pentru dobânda.
In situația "acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor " respectiv art 117 alin 1 lit f și alin 9 din OG 92/2003 in opinia sa nu intră situația in care contribuabilul are un titlul executoriu in care este prevăzuta acordarea de dobânzi, acesta trebuie executat, fără niciun fel de interpretare.
Mai mult decât atât, se poate observa ca la momentul de fata contestatoarea a achitat deja debitul reprezentând dobânda si cheltuieli de executare motiv pentru care apelul este nefondat.
Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constata urmatoarele:
Într-o primă critică, apelanta contestatoare susține ca executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de 1 zi si continuând procedura de executare silita potrivit dreptului comun.
Contrar opiniei apelantei, Tribunalul constata ca executorul judecatoresc nu are a respecta decat dispozitiile procedurale ale Codului de procedura civila, care stabilesc ca termenul de plata mentionat in somatia pentru executarea silita mobiliara este 1 zi, termenul de 6 luni prevazut in legea speciala fiind un termen de gratie acordat de legiuitor, independent si diferit de cel prevazut de art. 731 noul Cod de procedură civilă, in vederea identificarii de fonduri pentru efectuarea platilor titlurilor executorii, in situatia in care aceste fonduri lipsesc.
Or, în speta de fata, apelanta nu a mentionat ca are nevoie de un asemenea termen de gratie, acesta nefiind obligatoriu.
Referitor la critici apelantei potrivit căreia dobanda legala solicitata pe cale de executare silita nu este o creanata certa, lichida si exigibila, se reține că din contra, dobanda este calculata de executorul judecatoresc, fiind anexat modul de calcul, făcut cunoscut apelantei debitoare.
Nici critica privitoare la suspendarea de drept a executarii silite prevazuta de OUG nr. 4/2014 nu este intemeiata, intrucat executarea silia este pornita anterior intrarii in vigoare a acestui act normativ, care nu este incident, conform art. XV alin. 7.
Nu in ultimul rand, tribunalul constata ca dincolo de criticile formulate in fata instantei de judecata, apelanta debitoare a achitat debitul datorat, asa cum reiese din chitanta nr. 1979/03.02.2015, depusa de intimat la dosar.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, să respingă apelul, ca nefondat și să păstreze hotararea primei instanțe, ca fiind legala și temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-contestatoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 3675/13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor T. S. F. la Cabinet de Avocatură V. I. M. din ., .. 127A, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.04.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
D. Ș. A. S. N. P.
J.F. N. A. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.D.Ș./tehnored.D.Ș.
4 ex/11.05.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 114/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 460/2015. Tribunalul... → |
|---|
