Partaj judiciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 62/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 62
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare a deciziei civile nr. 1117/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cerere formulată de contestatorii M. V., M. V. și M. N. toți în calitate de moștenitori ai defunctului M. N., toți domiciliați în comuna Crevedia . în contradictoriu cu intimații C. S. V. domiciliat în comuna Crevedia ., C. SERBANM V. domiciliat în București, .. 43, Sector 1, P. A. domiciliat în comuna Crevedia ., M. G. domiciliată în comuna Crevedia ., B. M. domiciliată în comuna Crevedia ., P. N. domiciliat în ., D. E. domiciliată în . și P. V. C. domiciliat în ..
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 100 lei conform chitanței nr._ din 20.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat contestatorul M. N. personal, intimata B. M. personal și asistată de avocat D. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, iar pentru intimatul P. N. lipsă, a fost prezent avocat P. N. în baza aceleiași împuternici avocațiale, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare lega îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Contestatorul M. N. având cuvântul în fața instanței semnează motivele cererii de contestație în anulare pe care precizează că și le însușește. Nu mai solicită alte probe.
Apărătorul intimaților avocat D. A., având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Contestatorul M. N. având cuvântul solicită admiterea contestației, conform motivelor invocate prin cererea de contestație în anulare.
Apărătorul intimaților avocat D. A. având cuvântul solicită respingerea contestației ca inadmisibilă și totodată a se dispune obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865 declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin sentința civilă nr. 320/4.03.2013 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul M. N., în contradictoriu cu pârâții C. S. V., P. A. și M. Gheorghitan și cu titularii cererii de intervenție B. M., P. N., D. E. și P. V. C.; s-a admis cererile de intervenție formulate de intervenienții în interes propriu B. M. și P. N.; s-a constatat că masa bunurilor de împărțit se compune din 2 ha și 4900 mp teren evidențiat în TP_/10.11.2009; s-a constatat că au calitatea de coproprietari asupra acestor terenuri numiții P. G. decedat cu cota de 1/3 prin M. G. și P. A. (fiecare cu cota de 1/2), Neder N. decedată cu cota de 1/3 prin C. V., M. Lucreția decedată cu cota de 1/3 prin M. N. (cu cota de 1/2) și P. N. decedată, cu cota de ½, cota acesteia fiind culeasă de B. M. și P. N., fiecare cu cota de ½.; s-a dispus partajarea terenurilor în varianta III din lucrarea de expertiză denumită „Completare refacere raport de expertiză tehnico - judiciară” întocmită de expert G. V. și depusă la dosar la 28.01.2013; s-au obliga pârâții M. G. și P. A. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1532,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – 149,5 lei, onorariu expert – 333 lei, onorariu avocat – 1050 lei; s-a obligat pârâtul C. V. la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1532,5 lei reprezentând taxa judiciară de timbru – 149,5 lei, onorariu expert – 333 lei, onorariu avocat – 1050 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul M. N., care a solicitat ca împărțirea terenurilor să se realizeze potrivit variantei IV a raportului de expertiză, precum și pârâtul C. - Ș. V., care a contestat cheltuielile de judecată.
În ședința publică din 16.12.2013 a fost recalificată calea de atac din apel în recurs.
Prin decizia civilă nr. 1117/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ a fost respins ca tardiv recursul declarat de pârât C. Ș. V., a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurentul – reclamant M. N., și a fost menținută hotărârea atacată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că în ceea ce privește recursul declarat de pârâtul C. - Ș. V., acesta este tardiv cât timp hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 6.09.2013, iar termenul de declarare a căii de atac, de 15 zile, prevăzut de art.301 codul de procedură civilă de la 1865, s-a împlinit la data de 22.09.2013, deci cu două zile înainte de data la care a declarat recurs pârâtul, și anume 24.09.2013.
Cu privire la recursul declarat de reclamant, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut că reclamantul solicită ca terenurile să se împartă potrivit variantei IV a raportului de expertiză întocmit în cauză, cu motivarea că în varianta III, care a fost omologată de instanță, dimensiunile loturilor sunt disproporționate, cu o lungime de 500 ml și o lățime de 4 ml, fiind astfel lipsite de eficiență economică, că potrivit dispozițiilor art.201 Codul de procedură civilă de la 1865, experții se numesc în cauză atunci când este necesar a se cunoaște părerea unor specialiști și ca atare, expertul tehnic în specialitatea topo- cadastru a procedat la împărțirea terenurilor, având în vedere și dispozițiile instanței de a se evita fărâmițarea terenurilor, consecința fiind că atâta timp cât expertul specialist a format loturi cu o lățime de 4 m sau 3,21 m, înseamnă că acestea sunt eficiente din punct de vedere economic.
Mai mult decât atât, recurentul nu a făcut dovada ineficienței economice a terenului de 1385 mp din T33 P186/1/27, așa cum cer dispozițiile art.1169 Codul civil de la a865.
A mai reținut tribunalul că pentru varianta IV a raportului de expertiză nu sunt întrunite cerințele art.6739 Codul de procedură civilă de la 865, deoarece terenurile nu sunt folosite de părți în prezent, cotele pe tulpini sunt egale, iar consimțământul părților lipsește, trei dintre participanții la proces solicitând împărțirea terenurilor conform variantei a III-a a raportului de expertiză, iar restul neatacând hotărârea, deci implicit au fost de acord cu acest mod de împărțire.
Împotriva acestei decizii au declarat contestație în anulare M. V., M. V., și M. N., în calitate de succesori în drepturi și obligații ai defunctului M. N., solicitând admiterea acesteia și pe cale de consecință să se dispună anularea încheierii și a deciziei nr. 1117/16.12.2013 și investirea unei instanțe constituite potrivit legii, cu rejudecarea cauzei.
Motivând contestația în anulare, contestatorii au arătat că decizia atacată a fost pronunțată cu încălcarea unor norme imperative de procedură prevăzute de Legea nr. 304/2004 republicată la art. 10, art. 11 și art. 53 precum și ale art. 95 (10) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, în sensul că la compunerea completului de judecată care a pronunțat încheierea și decizia nr. 1117/16.12.2013 nu au fost respectate dispozițiile imperative ale acestor texte de lege, la dosarul cauzei nefiind depusă copia Hotărârii colegiului de conducere prin care a fost modificată compunerea completului de judecată, la care se adaugă și incidenta art. 318 (1) din Cod procedură civilă care prevede că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale deoarece valoarea obiectului cererii de chemare în judecată este mai mare de 156 lei, stabiliți de către instanța de judecată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând contestația în anulare formulată prin prisma motivelor invocate precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul o apreciază ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Primul motiv invocat, referitor la nelegala compunere a completului de judecată nu poate fi primit, față de dispozițiile art. 317 alin 1 pct. 2 C. pr. civilă care se referă expres la „încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, fiind vizate așadar încălcarea dispozițiilor privitoare la competența generală, materială și competența teritorială exclusivă, și nicidecum cele referitoare la alcătuirea instanței, care constituie motiv al contestației în anulare conform noului cod de procedură civilă, neaplicabil însă în speță .
Astfel, sub acest aspect, tribunalul nu va mai verifica dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea recursului sau daca deși invocat, instanța a omis să se pronunțe asupra ei, reținând doar că nelegala compunere a instanței nu constituie motiv de contestație în anulare, aceasta( nelegala compunere a instanței) fiind reglementată de norme de organizare judecătorească ci nu de norme de competență.
Nici cel de-al doilea motiv invocat de contestatori, greșeala materială prevăzută de art. 318 alin. 1 teza I C pr civilă nu este întemeiat.
Astfel, contestatorii invocă drept greșeală materială, mențiunea cu privire la valoarea obiectului cererii stabilită în instanța ca fiind de 1956 lei, fără a avea în vedere faptul că noțiunea de greșeală materială la care se referă art.318 alin. 1C.proc.civ. nu vizează acele erori care pot fi îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, ci greșelile e fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau date aflate la dosarul cauzei, și care au avut drept consecință darea unei hotărâri greșite,
Din examinarea dosarului de recurs, rezultă că menționarea în cuprinsul încheierii de ședință din 16.12.2013, a sumei de 1956 lei ca fiind valoarea obiectului cererii, în loc de_ lei, cât rezulta din raportul de expertiză, reprezintă o simplă eroare materială, susceptibilă de îndreptare conform art. 281 C. pr. civ., și care oricum nu este esențială pentru calificarea căii de atac, întrucât, dispozițiile art 282 1 cod procedură civilă vizează suprimarea căii de atac a apelului pentru cauzele al căror obiect este de până la 100.000 lei inclusiv.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând neincidența vreunuia dintre motivele limitativ prevăzute de art. 317 -318 C.pr.civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de contestație în anulare a deciziei civile nr. 1117/16.12.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, cerere formulată de contestatorii M. V., M. V. și M. N. toți în calitate de moștenitori ai defunctului M. N., toți domiciliați în comuna Crevedia . în contradictoriu cu intimații C. S. V. domiciliat în comuna Crevedia ., C. SERBANM V. domiciliat în București, .. 43, Sector 1, P. A. domiciliat în comuna Crevedia ., M. G. domiciliată în comuna Crevedia ., B. M. domiciliată în comuna Crevedia ., P. N. domiciliat în comuna Crevedia ., D. E. domiciliată în comuna Crevedia . și P. V. C. domiciliat în comuna Crevedia .
Obligă contestatorii la plata către intimați a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 februarie 2015
Președinte Judecători
C. M. G. S. D. B. Brânzică
Grefier
S. S.
Red. BB/ tehnored SM/A.Gh
2 ex/03.02.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 920/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul... → |
|---|
