Fond funciar. Decizia nr. 920/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 920/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr.920
Ședința publică din data de 24.11.2015
Instanța compusă din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantele reclamante T. I. - CNP_, domiciliată în ., C. R.- CNP_, domiciliată în comuna Chiajna, .. 37, județul Ilfov și D. M.- CNP_, domiciliată în București, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1242 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimat intervenient fiind B. A.– CNP_, domiciliat în comuna Potlogi, .. 37, județul Dâmbovița, și intimații pârâți S. M., domiciliată în ., C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR POTLOGI, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect fond funciar.
Prezența, dezbaterile și concluziilor părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 17.11.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași componență a amânat pronunțarea la data de 24.11.2015, dând următoare decizie civilă:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1242/26.11.2015, Judecătoria Răcari a respins cererea reclamanților T. I., C. R. și D. M., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA, C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR POTLOGI, S. M. și intervenientul B. A., prin care au solicitat constatare nulitate absolut parțiala titlu de proprietate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 26.10.1999 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele D. P. I., prin care a fost reconstituit acestuia dreptul de proprietate asupra suprafetei totale de 1 ha si 1700 mp pe raza satului Potlogi, ., din care suprafata de 4785 mp teren arabil extravilan in P 67/2 P 8/1 cu vecinii: N- DE 446, E – R. S. I., S- DE 438, V- most. N. D. Fratila; că reclamantele sunt mostenitoarele beneficiarului def. D. I., conform certificatului de mostenitor nr. 154/2003 emis in 09.07.2003 de BNP Gusetoriu I..
Prin amendamentul la hotararea nr. 41/91 a fost corectata anexa 2 a pozitia 30 D. P. I. de la 1,27 ha la 1,17 ha, fiind dispusa anularea titlului de proprietate nr._/1996.
A fost emisa o fisa de punere in posesie pentru suprafata totala de 1 ha si 2700 mp si o fisa de punere in posesie pentru suprafata totala de 1 ha si 1700 mp, intre cele doua existand diferenta de suprafata in T 67/2 P 8/1, fiind diminuata de la 6.100 mp la 4785 mp.
La data de 22.01.2010 a fost emis titlul de proprietate nr._ pe numele S. M. M., in calitate de mostenitoare a def. S. F. prin care a fost reconstituit acesteia dreptul de proprietate asupra suprafetei de 1000 mp teren arabil extravilan aflat pe raza satului Potlogi, . in T 67/2 P 12/1 cu vecinii: N- R. D./N. V. I., E – DE 446, S – DE 446, V- Paratul T..
A fost emisa fisa de punere in posesie ce corespunde mentiunilor din titlu.
Analizand actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat instanța de fond a reținut ca, parata S. M. a formulat cererea inregistrata sub nr. 208/16.01.1998 prin care a solicitat restituirea suprafetei rezultate din diminuarea cu 7% conform procentului de reducere din anul 1991, dupa autoarea S. F., că acesteia din urma i s-a reconstituit dreptul de proprietate dupa autorul S. Gh. M. pentru suprafata totala de 1 ha si 3500 mp ( conform titlului de proprietate nr._/25.01.2000), iar in fila de registru agricol 1959-1963 acesta figura cu suprafata totala de 1,46 ha, in speta fiind aplicabile disp. art. 9 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
Din concluziile raportului de epxertiza intocmit in cauza de expert E. A. R., a retinut instanta de fond ca terenul paratei S. M. se suprapune peste terenul reclamantelor cu suprafata de 146 mp.
F. de aceasta situatie de fapt si de motivul de nulitate invocat de reclamant, respectiv art. III lit. 1 lit. a din Legea nr. 169/, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Desi reclamantele invoca in sustinerea motivului de nulitate, faptul ca titlul de proprietate a fost emis in mod abuziv, totuși un astfel de motiv nu se regaseste printre ipotezele reglementate de textul de lege invocat in cerere.
Contradictorialitatea dintre parti vizeaza modul de reconstituire al dreptului de proprietate al pârâtei S. M. prin care acesteia i s-a emis titlul de proprietate care, în opinia reclamantelor, a fost eliberat cu încalcarea dispozitiilor legale în materia fondului funciar, întrucât a fost eliberat pe amplasamentul terenului reconstituit prin titlul de proprietate ce le apartine, existând astfel o suprapunere între aceste terenuri.
Coroborând materialul probator administrat în cauza, în opinia instantei, actiunea reclamantelor privind constatare nulitate absoluta a titlului emis paratei s-a apreciat ca neîntemeiata, fiind respinsa din urmatoarele considerente:
De esenta actiunilor in nulitatea actelor emise în procedura L 18/1991, este cercetarea interesului legitim prin raportate la motivele de nulitate invocate de catre reclamant.
Verificând aceste aspecte în opinia instantei, actiunea reclamantelor nu a fost apreciată ca fondata, întrucât din probele administrate în cauza a reiesit ca în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate finalizata prin eliberarea titlului de proprietate în favoarea paratei nu a existat niciun viciu.
Astfel, potrivit raportului de expertiza, parata a fost pusa in posesie cu suprafata de 1.000 mp intre vecinatatile mentionate in fisa de punere in posesie, astfel ca nu exista neconcordanta între actele premergatoare eliberarii titlului de proprietate si acest titlu ca act final de reconstituire a dreptului de proprietate, fiind avut in vedere si noul plan parcelar inceput in anul 2010 si receptionat in anul 2011, conform mentiunilor facute de expert in fila nr. 2 din raspunsul la obiectiuni inregistrat la data de 22.05.2014.
Ca titlul paratei a fost emis in concordanta cu noul plan parcelar rezulta si din mentiunea facuta la fila nr. 3 a raportului de expertiza in sensul ca, ramura drumului DE 446, dintre terenul paratei si terenul reclamantelor este creata pe planul parcelar din anul 2011, dar nu exista in fapt in teren.
In ce priveste terenul reclamantelor, la fila 2 a raportului de expertiza inregistrat la data de 26.02.2014 se arata ca, vecinul de la E - R. S. I., ar fi in fapt I.. R. S. conform TP_/2006 si TAP, mentiune detaliata in raspunsul la obiectiuni inregistrat la data de 22.05.2014. Tot aici, expertul a dat lamuriri si in privinta laturii de V a terenului reclamantelor ( f. 3 a raspunsului la obiectiuni) in sensul ca a pornit de la latura terenului lui R. S. I..
Legea 18/1991, art. 14 alin. 2 stabileste ca reconstituirea dreptului de proprietate, în ceea ce priveste terenurile agricole extravilane se face de regula, deci nu obligatoriu pe vechile amplasamente detinute de autori titularilor, astfel ca, faptul ca autoarea paratei S. M. nu a detinut teren in respectiva zona, nu constituie prin el insusi un motiv de nulitate.
Instanta nu a putut retine incidenta in cauza a ipotezei art. III alin. 1 lit. a pct. iv intrucat nu s-a dovedit ca amplasamentul pentru care s-a emis titlul de proprietate al autorului reclamantelor este in fapt vechiul amplasament ( mai ales in conditiile in care fata de titlul de proprietate initial al autorului reclamantelor au intervenit modificari chiar inn tarlaua 67/2, conform mentiunilor facute de C. L. Potlogi in raspunsul la interogatoriu la intrebarea nr. 4 – f. 147, coroborat cu cererea numitei D. P. I. – f. 160 si nota de prezentare – f. 162, precum si cu retinerile facute de instanta in baza constarilor facute de expert in cuprinsul lucrarii de expertiza in sensul ca vecinii de la E si V al terenului reclamantelor ar fi in fapt diferiti de cei din titlul de proprietate) si nici intabularea in cartea funciara.
În opinia instantei de fond, atâta timp cât exista o suprapunere între actele de proprietate ale partilor, acestea pot sa-si dispute dreptul de proprietate pe calea dreptului comun, în cadrul actiunii în revendicare, ocazie cu care vor fi comparate titlurile de proprietate ale partilor si de altfel drepturile autorilor fiind retinut cel care este mai bine caracterizat.
Impotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamantele, cu motivarea că în cauza s-au administrat dezordonat probe, fiind efectuată si o lucrare de expertiza ce a concluzionat fara sa convingă ca este vorba de o suprafața ocupata de numai 146 mp, insa instanța a respins acțiunea motivat cu următoarele argumente, care se regăsesc in special in pagina a-4-a a sentinței, astfel: in paragraf 2 de jos in sus al acestei pagini, trimițând la raportul de expertiza înregistrat la 26.02.2014, instanța retine ca "parata a fost pusa in posesie cu suprafața de 1000 mp intre vecinătățile menționate in fisa de punere in posesie astfel ca nu exista neconcordanta intre actele premergătoare eliberării actului de proprietate si acest titlu, ca act final de reconstrituire a dreptului de proprietate fiind avut in vedere si planul parcelar început in anul 2010 si recepționat in 2011, coinform mențiunilor făcute de expert in fila nr. 2 din răspunsul la obiectiuni, înregistrat la 22.05.2014."
Deci nu exista nicio îndoiala ca acesta este rationametul principal al instanței, reluat de altfel ca un laitmotiv, care este totalmente greșit pentru următoarele motive:
- niciunde in dosarul cauzei nu se găsește o fisa de punere in posesie care sa aiba o data in asa fel incat instanța sa poată trage concluzia ca aceasta fisa de punere in posesie a respectat prev. Legii 18, respectiv art 27 al 1, lucru rezultat din lecturarea fisei de punere in posesie depusa de insasi parata C. Județeană; deodată cu titlul de proprietate al mamei paratei, de la autorul acesteia- S. Ghe M.. Din lecturarea acestor înscrisuri rezulta următoarele: fisa de punere in posesie nu are data, deci putea fi emisa oricând pana la data depunerii ei in instanța; fisa de punere in posesie, neinsotita de alte documente nu complinește cerința legii de a se face delimitări necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe schite s.a.m.d. Din depunerea tilului de proprietate al autorului inițial, S. Ghe M. mai rezulta fara putința de tăgada ca emiterea titlului de proprietate atacat de reclamante in justiție, anume beneficiar S. M. de la S. F., este rodul unei înțelegeri greșite a legii pentru ca, chiar si in situația in care S. F. a decedat dupa emiterea titlului de proprietate, nu se putea decât sa se emită un titlu pe numele S. M., dar nu de la S. F., ci de la autor, de la S. Ghe M..
Cu privire la ceea ce li se mai impută, în sensul ca terenul lor nu mai corespunde ca vecinătăți cu noul plan parcelar, se solicită a se vedea în acest sens si paragraful 3 de jos in sus al aceleiași pagini; li se pare un lucru firesc sa nu mai corespunda pentru ca in 1999 erau niște vecinătăți, intre timp s-au emis titluri de proprietate peste titluri de proprietate, suprapuneri peste suprapuneri astfel incat vecinul de atunci (teren in administrarea primăriei) a dispărut. Instanța trebuia sa se preocupe de următorul aspect: unde sunt planurile parcelare din 1999 de care si experta face vorbire ca se găseau pe suport de carton? unde sunt măsurătorile atat de la emiterea titlului lor de proprietate pentru ca cei 4785mp trebuie fixați . lungime si latime? unde sunt caietele de măsurători din momentul emiterii titlului de proprietate al paratei S. M., pentru a verifica susținerile lor, ale pârtilor? Nu se poate margini cu răspunsul acesta "in zeflemea" al comisiei cum ca nu le-ar mai avea si gata.
Cu privire la argumentul instanței de fond, în sensul că trebuie sa meargă la dreptul comun, in revendicare, de asemenea este incorect pentru ca este posibil ca el sa aibă posesia terenului si sa nu poată promova niciodată acțiune in revendicare, iar ultima susținere a instanței din pagina 5, paragraf 3 de sus, anume ca art III al 1 lit a pct 4 din Legea 169 cere ca ei sa aiabă intabulat dreptul de proprietate, nu rezista la critici pentru ca, asa cum a spus-o odată, aceste exemple nu sunt exhaustive, legiuitorul folosind sintagma" cum ar fi".
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată; în subsidiar, daca din noile probe, cu referire directa la noua expertiza specialitatea topografie, va rezulta o situație diferita in ceea ce privește suprafața de teren proprietatea reclamantelor afectata de emiterea titlului de proprietate a paratei S., sa se admită apelul si să se schimbe hotărârea atacată, in raport de concluziile acestui nou raport de expertiza.
S-a solicitat proba cu interogatoriu luat comisiilor si paratei S. M.; adrese către comisiile locale si județeană prin care sa expliciteze care au fost dimensiunile terenului reconstituit noua si paratei S. M.; adrese către OCPI Dambovita prin care aceștia sa răspundă in baza căror planuri parcelare cadastrale etc au avizat cele doua titluri de proprietate, iar Comisiei Județene Dambovita sa inainteze toate actele pe care le-au avut in vedere atunci cand au validat propunerile comisiei locale la emiterea celor doua titluri; de asemenea, efectuarea unei noi lucrări de expertiza specialitatea topometri care, in funcție de noile date rezultate din probe ( dimensiunile inițiale ale terenului reclamanților), sa lămurească situația suprapunerii celor doua terenuri.
Prin întâmpinarea formulată,intimatul intervenient B. A. a solicitat respingerea apelului.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.476 Cod procedură civilă, reține că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/22.01.2010, emis pe numele pârâtei S. M M., ca moștenitoare a defunctei S. F., pentru suprafața de 520 mp, din cei 1000 mp, situați în T.67/2, P.12/1.
Susțin reclamanții că pârâtei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafață ce le aparține acestora, situată în T.67/2, P.8/1.
Verificând actele care au stat la baza eliberării titlului de proprietate nr._/22.01.2010, se constată că, potrivit mențiunilor din registrul agricol din anul 1959, autoarea S. M F. a deținut 1,46 ha, din care 1,36 ha teren arabil și 0,10 ha teren curți-construcții.
La data de 25.01.2000 i s-a reconstituit lui S. M F. suprafața de 1,35 ha prin titlul de proprietate nr._, iar ulterior, pentru suprafața de 0,1 ha a fost emis titlul contestat în cauză.
Se constată așadar că pârâtei nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare de teren decât cea deținută potrivit mențiunilor din registrul agricol.
Referitor la amplasamentul terenului, așa cum reține și instanța de fond, potrivit art. 14 alin.2 din Legea nr.18/1991, acesta nu se realizează neapărat pe vechiul amplasament al proprietăților.
De altfel, în cauză nu există dovezi cu privire la vechiul amplasament al proprietății lui D. P I., autorul reclamantelor, astfel că, nu sunt incidente dispozițiile art.III alin.1 lit.a) pct.IV, cu atât mai mult cu cât terenul nu a fost nici transcris și nici intabulat în cartea funciară așa cum prevăd dispozițiile legale sus menționate.
Referitor la planul parcelar, tribunalul constată că există un singur plan parcelar depus la dosarul cauzei, recepționat la OCPI Dâmbovița sub nr._/30.03._ și potrivit căruia terenurile părților nu se suprapun.
In ceea ce privesc fișele de punere în posesie, acestea nu cuprind dimensiunile și formele terenurilor, neexistând schițe aferente, aspect ce se reține atât pentru terenul reclamantelor, cât și al pârâtei.
De altfel, considerentul pentru care instanța de fond a respins cererea a fost inexistența motivelor de nulitate prevăzute de art.III din Legea nr.169/1997, iar în calea de atac nu s-a dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, respectiv că reclamantele au avut în proprietate suprafața de 4785 mp pe amplasamentul precizat de expertul A. E.,expert care a comunicat instanței că nu a avut în vedere modul de stăpânire a terenurilor, ci doar actele acestora, și, de asemenea, nici nu s-au contestat considerentele instanței de fond privind amplasamentul terenului autorului reclamantelor,.
Față de toate aceste considerente, în baza art. 480 Cod procedură civilă, văzând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantele reclamante T. I. - CNP_, domiciliată în ., C. R.- CNP_, domiciliată în comuna Chiajna, .. 37, județul Ilfov și D. M.- CNP_, domiciliată în București, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1242 din 26 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._, intimat intervenient fiind B. A.– CNP_, domiciliat în comuna Potlogi, .. 37, județul Dâmbovița, și intimații pârâți S. M., domiciliată în ., C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR POTLOGI, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, de 24.11.2015.
Președinte, Judecător,
S. D. C. - M. G.
Grefier,
Acxinia N.
j. f. N. M. M.
Judecătoria Răcari
dosar nr._ /a1
red. CMG/NP
9 ex./23.12.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 71/2015.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
