Contestaţie la executare. Decizia nr. 141/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 141/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 141/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.141
Sedința publică din data de 26 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: D. S.
Judecător: A. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2300/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. I., cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, având ca obiect - contestație la executare.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 40 lei, conform Ordin de plată nr._/08.09.2014 și nr._/13.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cu precizarea că prin serviciul registratură s-a depus la dosarul cauzei taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform Ordin de plată nr._/13.10.2014, după care:
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită. Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă; ia act de timbrarea legală a căii de atac.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții și luând act că prin motivele de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu disp.art.411 alin.2 NCPC
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoria Târgoviște sub nr._, contestatorul C. I. a formulat în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - CNADNR SA – DRDP București a contestație împotriva executării silite pornite de Societatea Civilă a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D., în dosarul nr. 878/2013, solicitând anularea titlului executoriu, a actelor de executare întocmite, a încheierii pronunțate de executorul judecătoresc la data de 25.11.2013 și a încheierii pronunțată de Judecătoria Targoviste în dosarul nr._ prin care s-a încuviințat executarea silită, iar în baza dispozițiilor art. 718 Cod procedură civilă, suspendarea executării silite până la soluționarea, în mod irevocabil, a prezentei contestații la executare.
Motivând contestația, C. I. a arătat că la 28.11.2013 a primit de la Societatea Civilă a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D. somația mobiliară emisă în dosarul de executare nr. 877/2013, prin care i s-a pus în vedere ca, în termen de 1 zi de la primirea acesteia, să achite creditoarei . București suma de 28,00 euro și suma de 225,28 lei cheltuieli de executare, titlul executoriu fiind reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ întocmit la data de 12.05.2011 de intimat, proces verbal care nu i-a fost niciodată comunicat de către creditoare, luând la cunoștință despre acesta abia la data de 28.11.2013, cu ocazia comunicării somației de către executorul judecătoresc.
În conformitate cu prevederile art. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, s-au formulat apărări de fond, subliniindu-se că până la data introducerii acțiunii contestatorul nu a avut cunoștință despre procesul verbal de contravenție, fiind in imposibilitatea de a-l contesta în mod separat, pe calea plângerii contravenționale.
Astfel prin procesul verbal de contravenție s-a reținut faptul că în data de 29.11.2010 pe DN 1 Românești, județul Prahova, auto proprietatea lui a circulat fără rovinietă valabilă.
Se apreciază că procesul verbal este nelegal și netemeinic pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 20 alin 2 din OG 2/2001, pentru aceeași faptă contravențională nu se pot aplica două sau mai multe sancțiuni principale. Contrar acestui text de lege, pentru aceeași faptă, contestatorul a afirmat că au fost întocmite 6 procese – verbale de contravenție, cel devenit titlu executoriu și contestat prin prezenta contestație și încă 5. De asemenea s-a solicitat a se avea în vedere și dispozițiile Legii 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, potrivit cărora termenul limită în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul verbal este de 30 zile de la data constatării faptei, ori în cazul său, fapta contravențională a fost comisă în data de 29.11.2010, iar procesul verbal de contravenție a fost întocmit la 12.05.2011, adică la mai mult de 30 zile, astfel încât s-a solicitat a se constata că a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, fapt ce ar conduce la anularea procesului verbal de contravenție.
Cu privire la tariful de despăgubire s-a arătat că la data de 07.07.2011 după ce a primit primul proces verbal din data de 17.06.2011, a achiziționat rovinieta, astfel încât nu s-a mai justificat încă o dată plata acesteia.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în cuantum de 225,28 lei, s-a apreciat că sunt exagerat de mari, raportat la creanța de numai 28 euro. S-a considerat că maximul pretins nu putea să fie decât de 10% din valoarea creanței, adică 3 euro, restul cheltuielilor de executare nefiind justificate, deoarece acestea exced cu mult valorii creanței.
În concluzie s-a solicitat, în principal, admiterea contestației la executare, desființarea titlului executoriu, respectiv procesul verbal de contravenție, anularea executării silite pornite in dosar executare nr. 878/2013 și a actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc, anularea încheierii pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._ prin care s-a încuviințat executarea silită, iar în subsidiar, în situația în care instanța va trece peste aceste apărări, solicită reducerea cuantumului cheltuielilor de executare.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711 și următoarele Cod procedură civilă.
Deși legal citată cu copia cererii și a actelor anexate, creditoarea nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din data de 30.04.2014 (f. 72), instanța a admis excepția tardivității contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.2300/11._ Judecătoria Târgoviște a respins capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite ca neîntemeiat, a admis excepția inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu, a respins ca inadmisibilă contestația formulată împotriva titlului executoriu, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul C. I., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București și a anulat încheierea de încuviințare a executării silite din data de 06.09.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ și toate actele și formele de executare efectuate în dosarul nr. 878/2013 al Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, Judecătoria Târgoviște a reținut că potrivitart. 712 alin. 2 Cod procedură civilă, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
S-a subliniat că în speță titlul executoriu este un proces verbal de contravenție a cărui anulare se poate solicita pe calea plângerii contravenționale, cale de atac prevăzută de art. 31 din OG 2/2001, petentul contravenient putând solicita repunerea în termenul de contestare în condițiile în care pretinde că nu i-a fost comunicat procesul verbal.
De altfel, contestatorul a afirmat și dovedit, în timpul judecării cauzei, că a atacat cu plângere contravențională titlul executoriu la Judecătoria Ploiești.
În aceste condiții, în raport cu dispozițiile art. 712 alin. 2 mai sus citate, coroborate cu dispozițiile art. 31 din OG 2/2001, s-a admis excepția inadmisibilității contestației împotriva titlului executoriu și s-a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil pe această cale.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Încheierea din 06.09.2013, Judecătoria Târgoviște a încuviințat, la cererea creditoarei, executarea silită a titlului executoriu - proces verbal de contravenție . nr._/12.05.2011, împotriva debitorului.
La 25.11.2013 s-au emis în dosarul de executare nr. 878/2013 somație, înștiințare privind măsura popririi, încheierea prin care se stabilesc cheltuielile de executare, iar debitorul formulează, în termen legal, contestație la executare împotriva actelor de executare, mai puțin împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, care a fost formulată cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut de lege.
S-a considerat că executarea pornită este nelegală, având în vedere că procesul-verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare, astfel cum rezultă din dovada atașată (f. 56) și în acest context, acesta nu are caracter executoriu întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit articolului menționat, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin. (1) din același act normativ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Judecătoria a evidențiat că procesul-verbal nu a fost comunicat legal, astfel că nu este executoriu deoarece potrivit art. 27 teza I, raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Prin urmare, executarea silită a fost pornită în lipsa unui titlu executoriu, contrar dispozițiilor art. 632 alin. 1 Cod procedură civilă, fapt ce atrage sancțiunea nulității tuturor actelor de executare și a încheierii de executare a executării silite.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal pârâta criticând-o cu motivarea că s-a admis in mod netemeinic si nelegal contestația la executare, pe considerentul ca procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.05.2011 nu a fost comunicat contravenientei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ci a fost comunicat prin afișare la domiciliul debitorului.
În acest context apelanta precizează ca procesul verbal de constatare a contravenției ..11 nr._/12.05.2011 a fost comunicat debitorului prin procedura de afișare la domiciliul acestuia in data de 29.05.2011, așa cum rezulta din procesul verbal de Îndeplinire a procedurii de afișare.
Mai mult decât atât, daca procesul verbal de contravenție nu ar fi fost comunicat contravenientei in termenul legal prevăzut de OG 2/2001, instanța de executare nu ar fi admis solicitarea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite.
În acest sens, se susține ca potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal si a instiintarii de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor.
Astfel, conform textului legal invocat, înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțata de ICCJ, modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului ( emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Emiterea si comunicarea procesului — verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, se solicită instanței de apel să constate faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei. Iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii, astfel că nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca si sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, se solicită să se constate faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificata creanța supusa executării silite si ca aceasta creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 raportat la art.640 Cod procedură civilă si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul că în speță creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Totodată, se mai susține că potrivit art. 665 alin. 2 Cod procedură civilă, încuviintarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuvințării executării silite este o procedura necontenciosă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului - verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabilă.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR- SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanța care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In baza acestor considerente, se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței civile apelate in sensul respingerii contestației la executare, precum si a cererii de suspendare a executării.
În drept se invocă dispozițiile art.466 si următoarele Cod procedură civilă, precum si dispozițiile legale cuprinse in întâmpinare.
In temeiul art. 223 si 411 Cod procedură civilă se solicită judecata in lipsă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefundat.
Problema de drept dedusă judecății este cea referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor sub aspectul caracterului alternativ sau subsidiar al celor două modalități de comunicare prevăzute de text.
În opinia recurentei, cele două modalități de comunicare prevăzute de art. 27 alin. (1) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt alternative.
Așadar, s-a considerat valabilă de către recurentă îndeplinirea procedurii de comunicare efectuată prin afișarea actului.
Contrar opiniei recurentei și în acord cu cele reținute de prima instanță, Tribunalul consideră că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.
Chiar dacă din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției „sau” ar putea determina concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă, interpretarea gramaticală nu este suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală, căci în dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție, trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.
Concluzia tribunalului decurge din interpretarea logică a dispozițiilor art. 27 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, iar dacă s-ar raționa în sens contrar, ar însemna ca alegerea modalităților de comunicare să fie lăsată la opțiunea arbitrară a autorității administrative.
În această modalitate de interpretare și aplicare a legii se asigură așadar efectivitatea drepturilor consfințite de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la apărare, precum și a garanțiilor pe care principiul le conține și care presupun ca persoana sancționată contravențional să fie informată, în termenul cel mai scurt și în mod amănunțit asupra naturii și cauzei acuzațiilor aduse împotriva sa. În consecință, comunicarea realizată doar prin afișare, neprecedată de încercarea de comunicare prin poștă, cu aviz de primire, nu răspunde necesității asigurării unor garanții suficiente pentru exercitarea dreptului la apărare.
Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).
Or, în acest context, recurenta nu a făcut dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire a procesului - verbal de contravenție, ci doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului - comunicare în modalitatea subsidiară.
În raport cu cele expuse, Tribunalul apreciază, contrar tezei recurentei că prima instanță corect și în acord cu dispozițiile legale invocate a constatat că nu a avut loc o comunicare făcută potrivit legii, iar pe de altă parte alegațiile privitoare la încuviințarea executării silite și la tariful de despăgubire nu prezintă nicio relevanță din perspectiva problemei litigioase care a fost soluționată de prima instanță în spiritul legii, considerent pentru care în acord cu dispozițiile art.480 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat, cu consecința păstrării hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-intimată C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – DRDP București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 2300/11.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator C. I., cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova.
Păstrează hotărârea apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
D. S. A. S. N. P.
JF N. M. A.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Tehnored.AS/N.P.
4 ex/19.03.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 62/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 70/2015.... → |
|---|
