Partaj judiciar. Decizia nr. 634/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 634/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.634
Sedința publică din data de 02 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul-reclamant G. M., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.47B,jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.395/25.03.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. N., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.47B, judetul Dâmbovita și cu sediul ales la Cabinet de Avocat C. A., cu sediul în P., ., ., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 02.10.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrata la data de 19.06.2013 pe rolul Judecatoriei P. sub nr._ reclamantul G. M. în contradictoriu cu pârâtul G. N., a solicitat partajarea averii în cote egale de ½ rămase de pe urma defunctei G. F., decedata la data de 18.08.1994.
În motivarea cererii, reclamantul arată că masa bunurilor de împărțit se compune din: suprafata de 200 mp curți construcții în pct. „Acasă” situat în P., cartier Diaconești, nr. 47 A, judetul Dâmbovița; suprafata de 200 mp teren arabil situat în punctul „Acasă” situat în P., cartier Diaconești, nr. 47 A, judetul Dâmbovița; suprafata de 1400 mp categoria de folosință „pășune” situat în punctul „Vârful Stâmbului”; suprafata de 9000 mp categoria de folosință pășune situat în pct. „Valea Frunzoiului”, casa în suprafata de 50 mp construită în anul 1917, grajd în suprafata de 50 mp, magazie în suprafată de 30 mp. De asemenea, solicita completarea masei de partaj cu suprafata de 65 mp teren intravilan, curți construcții aflat în continuarea suprafeței de 200 mp de la pct. 1 din Anexa 24, motivat de faptul că în urma măsuratorilor cadastrale, terenul curți construcții și arabil de la pct. „Acasă” este de 465 mp.
In drept s-au invocat dispozițiile art.669 și urmatoarele, art.964, 965 și urmatoarele, și art.975 Cod civil.
In probațiune s-au depus în copii conforme cu originalul urmatoarele înscrisuri; încheierea nr.14/11.06.2013 emisa de BNPA G. A. și G. D. - P., anexa nr.10 a Biroului Notarial G., anexa nr.11- certificat emis de Camera Notarilor Publici Ploiești, Certificat nr._/12.06.2013 emis de Registrul Național Notarial de Evidență a Opțiunilor Succesorale, Sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale, certificat de deces G. F., certificat de naștere G. N., Plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, și în original chitanță taxa timbru nr.2930/19.06.2013, împuternicire avocațială.
Pârâtul a depus întampinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea, ca nefondata a cererii de chemare în judecata, arătând că terenul în suprafață de 200 mp, categoria de folosință „curți construcții” și terenul în suprafață de 200 mp, categoria de folosință „arabil” situate în intravilanul orașului P., cartier Diaconești, nr. 47, pct. „Acasă” le stăpânește de peste 30 ani, prin înzestrare verbală de la tatăl său, defunctul G. M., decedat în anul 1982, conform certificatului de moștenitor nr.730/28.05.1982; terenul în suprafață de 9000 mp categoria de folosință pășune, situat în extravilanul orasului P., cartier Diaconești, pct. „Valea Frunzoiului” este dobandit în anul 1979, în timpul căsătoriei cu G. E., prin cumpărare pe baza de chitanță de la I. N. D. (la data cumpararii terenul purta denumirea pct. „Cufurita”; Casa în suprafață de 50 mp(in realitate 66 mp) situata pe terenul în suprafață de 200 mp, categoria de folosinta „curti construcții” pct. „Acasa” o stăpînește de peste 30 ani în baza certificatului de moștenitor menționat mai sus.
De asemenea, s-a mai arătat că și grajdul în suprafață de 50 mp și o magazie de 30 mp, situate pe terenul de 200 mp din punctul „acasa” le stăpânește de peste 30 ani, prin înzestrare verbală, pentru toate aceste bunuri plătind impozit începand cu anul 1981 și în prezent. Este de acord ca suprafața de 1400 mp teren pășune pct. „Vîrful Strîmbului” să fie scos la masa de partaj.
Pârâtul a solicitat respingerea capatului de cerere privind suplimentarea masei de partaj cu suprafata de 65 mp, teren intravilan, situat în continuarea suprafetei de 200 mp, deoarece și aceasta suprafata o stăpânește de peste 30 ani.
In drept și-a întemeiat cererea pe disp.art.205 N.C.pr.civ.
In probațiune a depus la dosar în copie conform cu originalul urmatoarele înscrisuri; certificat de căsătorie, carte de identitate, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice, chitanta pentru creanțe bugetare (f.51-55), chitanța din 29 mai 1979, certificat de moștenitor nr.730/28 mai 1982, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale.
Instanta, la cererea reclamantului a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării și cererii reconvenționale operând decăderea pârâtului din dreptul de a formula probe și a ridica excepții de ordine privata și decăderea din dreptul de a formula cerere reconvențională (termenul legal pentru depunerea acestora expirand la 25.11.2013, prin neridicarea corespondentei juridice de catre parat de la sediul instantei).
Instanța de fond a constatat că reclamantul (conform propriilor recunoasteri) nu a putut depune la dosarul cauzei inscrisuri din care sa rezulte dreptul de proprietate al defuntei G. F. (decedata la 18.08.1994) asupra bunurilor propuse a fi cuprinse in masa partajabila, desi aceasta proba a fost solicitata din oficiu de instanta, in temeiul rolului sau activ la termenul din 25.02.2014.
Din cuprinsul Anexei de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale (fila 10), rezulta ca „terenurile sunt declarate in rolul lui G. N.”. De altfel, imobilele supuse impozitarii atestate in cuprinsul anexei de catre Serviciul impozite si taxe locale al Primariei P. sunt precizate ca figurand in inregistrarile de rol agricol din 2007-2011 (perioada mult ulterioara decesului autoarei partilor).
La solicitarea instantei, Serviciul de rol agricol din cadrul Primariei P. a comunicat faptul ca G. C. M. (cu ultimul domiciliu in P.) figureaza mai multe terenuri agricole, incepand cu anul 1959, fara ca „def. G. F. sa figureze inscrisa in registrul agricol cu bunuri mobile si imobile in nume propriu”. In partida de rol a lui G. C. M. este trecuta si defuncta in perioadele 1986-1990 si 1992-1996. Chiar daca defuncta G. F. este mentionata in registrul agricol si dupa 2001 instanța a reținut că aceasta nu a fost titulara rolului (data decesului fiind 1994).
Practica judiciara a admis ca elemente doveditoare ale dreptului de proprietate mentiunile efectuate in registrul de rol agricol. Conform art. 2 din Ordonanta nr. 1/13.03.1992 privind registrul agricol (in vigoare pana la data de 27.08.2008), registrul agricol constituie documentul oficial de evidenta primara unitara, in care se inscriu date cu privire la gospodariile populatiei si anume: capul gospodariei si membrii acesteia, terenurile pe care le detin (indiferent de titlu) sau cladirile de locuit si celelalte constructii gospodaresti. Se considera „gospodarie” totalitatea membrilor de familie, rudele sau alte persoane care locuiesc si gospodaresc impreuna, avand buget comun si care, dupa caz, lucreaza impreuna terenul (art. 4 din acelasi act normativ). In registrul agricol se inscriu deci gospodariile populatiei cu tot terenul, constructiile sau animalele pe care le detin pe raza unei localitati. Inscrierea datelor in registrul agricol se face pe baza declaratiei date, sub semnatura proprie, de capul gospodariei sau, in lipsa acestuia, de un alt membru major al gospodariei, in cazul indiviziunii, oricare dintre coindivizari putand da declaratia (art. 7). Dispozitiile enuntate au fost in principiu mentinute in cuprinsul Ordonantei nr. 28/27.08.2008 privind registrul agricol (in vigoare), cu mentiunea ca registrul agricol se elaboreaza pentru o perioada de 5 ani, datele completandu-se anula (art. 18).
Din probatoriul depus la dosarul cauzei (inscrisurile depuse de parti si solicitate de instanta din oficiu), instanța a constatat ca nu se poate determina masa succesorala a defunctei G. F. inainte de a se constata cota de patrimoniu care a fost transmisa acesteia (si posibil fiilor sai – partile din prezenta cauza) de catre primul autor G. C. M. (cu ultimul domiciliu in P.), cel pe numele caruia s-a deschis partida de rol agricol (din 1959) in conditiile sus-mentionate, elocventa fiind mentiunea serviciului de rol agricol din cadrul Primariei P. conform careia „def. G. F. nu figureaza inscrisa in registrul agricol cu bunuri mobile si imobile in nume propriu”, din inscrisuri rezultand ca atat defuncta chiar si dupa data decesului cat si paratul au figurat in rolul agricol deschis initial, ca si membrii de familie ai primului titular G. C. M..
Prin sentința civilă nr. 311 din 8.04.2014 instanța a respins acțiunea formulata.
Reclamantul la data de 22.05.2014 a formulat apel, dosarul fiind înaintat la Tribunalul Dâmbovița.
Tribunalul Dâmbovița prin decizia civilă nr.290/9.09.2014, a admis apelul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, apreciind că nu putea fi admisă excepția prematurității acțiunii în condițiile în care în speță nu era valorificat un drept afectat de termen sau condiție suspensivă.
De asemnenea, tribunalul a reținut că instanța de fond avea de verificat dacă reclamanții sunt succesori ai defunctei și daca aceștia au făcut dovada că la data decesului în patrimoniul defunctei G. F. se aflau bunurile solicitate la partaj de către reclamant indiferent de modul de dobandire de către defunctă a acestor bunuri.
La Judecătoria P. cauza a fost reînregistrată sub nr._ la data de 3.11.2014, dată la care G. N. în calitate de pârât-reconvențional a depus cerere solicitând în baza disp.art.210 alin.2, art.1049, art.1051 Cod proc civ disjungerea cererii reconvenționale, pentru a fi soluționată separat și suspendarea judecății cerererii de chemare în judecată, până la soluționarea cererii reconvenționale.
S-a arătat că, prin întampinare a solicitat scoaterea de la masa de partaj a bunurilor stăpânite de acesta de peste 30 ani, fiind primite, prin declarație verbală de la tatăl său G. M. M., iar terenul în suprafață de 1400 m.p., teren pășune, situat pe raza orașului P., cartier Diaconești, pct. „Vârful Strâmbului”, acest teren a făcut obiectul Certificatului de Moștenitor nr.730/28.05.1982 și este stăpânit de G. M. I., fiul tatălui acestuia dintr-o altă căsătorie.
In drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.148, art.149, art.210 alin.2, art.1049, art.1051 și art.413 alin.1 pct.1 Noul cod proc civ.
Prin sentința nr.395/25.03.2015, Judecătoria P. a respins acțiunea reclamantului G. M. în contradictoriu cu pârâtul G. N. și a obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 de lei, reprezentând onorariul avocatului achitat de către pârât.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere că la termenul de judecata din data de 19.01.2015 s-a luat act că la data de 15.01.2015 a fost depusa prin biroul registratură cerere de către pârât prin care a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a d-nei av. B. V., apărătorul reclamanutului. La același termen de judecata s-a dispus de către instanță completarea taxei de timbru cu suma de 311 lei sub sancțiunea anulării cererii, s-a respins excepția invocată de pârât privind lipsa dovezii calității de reprezentat a d-nei avocat B. V., avand în vedere acordul reclamantului și împuternicirea aflată la dosarul din primul ciclu procesual, respectiv a constatat tardivitatea depunerii întampinării și a cererii reconvenționale operand decăderea pârâtului din dreptul de a propune probe și a invoca excepții de procedura de ordine privată.
Prin încheierea de ședință din data de 23.02.2015 instanța, față de excepția invocată de pârât, a respins-o având în vedere faptul că sintagma „reclamantul este obligat” din cuprinsul art. 980 C. pr. civ. care ar duce la concluzia că textul instituie în sarcina reclamantului o obligație imperativă, a cărei nerespectare atrage sancțiunea nulității cererii, nu trebuie interpretată într-o manieră formalistă, fiind necesară determinarea elementelor care au rol esențial și a căror lipsă poate atrage nulitatea cererii.
Mai mult, din interperetarea art. 200 C. proc. civ. coroborat cu art. 194 – 197 C. prc.civ. instanța a reținut că nu se poate dispune anularea cererii de chemare în judecată decât pentru lipsa mențiunilor indicate expres de art. 196 și pentru neplata taxelor judiciare de timbru. Astfel, apreciind că doar acestea sunt elementele esențiale ale cererii de chemare în judecată a căror lipsă ar conduce la anularea acesteia, instanța a respins excepția ridicată. De asemenea, un alt argument suplimentar l-a reprezentat chiar dispozițiile art. 981 C. proc. civ. care statuează asupra faptului că instanța se va informa asupra majorității acestor elemente, luând părților declarații.
La termenul de judecata din 18.03.2015 la interpelarea instanței reclamantul a precizat că nu mai poate prezenta alte înscrisuri ca probatoriu în afara celor deja prezentate, solicitand proba cu martori și a unor expertize preparatorii, respectiv o expertiză topo și o expertiză în specialitatea construcții prin care să se demonstreze că bunurile înscrise în anexa 24 erau bunuri care se aflau în patrimoniul exclusiv al defunctei la data decesului. A invocat de asemenea faptul că în cauză este aplicabilă joncțiunea posesiilor.
Instanța a respins cererea reclamantului referitoare la joncțiunea posesiilor avand în vedere faptul că obiectul cauzei îl reprezinta partajul judiciar și nu uzucapiunea în condițiile în care reclamantul nu invocă adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său, respectiv nu solicită a se constata că bunurile defunctei G. F. au intrat în patrimoniul acesteia prin uzucapiune și nu în calitatea sa de soție a defunctului G. C. M..
De asemenea instanța a respins proba cu martori avand în vedere faptul că la dosarul cauzei exista doua înscrisuri eliberate de către UAT P. din care reese faptul că bunurile care se solicită a fi partajate au fost trecute inițial în rolul agricol al lui G. C. M., autorul defunctei G. F. pana în anul 1996 și ulterior în rolul defunctei G. F. începând cu anul 2001.
În condițiile în care potrivit adresei nr. 6890/3.04.2014 a UAT P. defuncta G. F. nu a figurat în registrul agricol cu bunuri mobile și imobile în nume propriu rezultă că bunurile trecute în rolul autorului G. C. M. erau bunuri comune.
Deși din adresa nr. 6890 din 7.04.2014 a UAT P. rezultă că bunurile care au fost inițial trecute în rolul agricol al defunctului G. C. M. au figurat începând cu anul 2001 în patrimoniul defunctei G. F., aceasta nu echivalează cu o desfacere a comuniunii de bunuri specifice soților din căsătorie.
La această concluzie instanța a avut în vedere faptul că G. C. M. are și alți doi moștenitori în afara părților din prezenta cauză, moștenitori care nu au rezultat din căsătoria cu G. F., nefiind depuse înscrisuri din care să reiasă că bunurile lui G. C. M. au intrat în totalitate în patrimoniul defunctei G. F..
La respingerea probei testimoniale instanța a avut în vedere și dispozițiile art.309 cod proc civ.
În ceea ce privește proba cu expertiză instanța a dispus respingerea acesteia întrucat a apreciat că aceasta este necesară pentru identificarea bunurilor, evaluarea acestora, stabilirea posibilității de partajare în natură, formularea loturilor,etc.. ea neputând fi utilizată pentru lămurirea unor chestiuni de drept întrucat acest ultim aspect incumbă exclusiv judecătorului conform principiului iuria novit curia (prezumția absolută potrivit căreia judecătorul cunoaște legea).
Instanța nu a putut reține că bunurile pentru care s-a solicitat partajul au aparținut în totalitate patrimoniului defunctei G. F. prin preluarea lor de la defunctul G. C. M., fără prezentarea unor probe în acest sens întrucat astfel ar putea fi prejudiciate interesele celorlalți moștenitori ai lui G. C. M., respectiv N. L. și G. I.. La această concluzie are în vedere dispozițiile art. 30 alin. (1) din Codul familiei („bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților”), respectiv dispozițiile art. 343 cod civil care instituie prezumția de comunitate privitoare la bunurile dobândite de oricare dintre soți în timpul căsătoriei deoarece „calitatea de bun comun nu trebuie dovedită”.
Mai mult, potrivit certificatului de moștenitor nr. 730/28.05.1982 a rezultat că moștenitorii defunctului G. C. M., soțul defunctei G. F. sunt pe langa părțile din prezenta cauză care au o cotă de 3/16 fiecare și G. F. cu o cota de 4/16 sunt și N. L. și G. I., fiecare cu o cotă de 3/16 din succesiune.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 249 cod procedură civilă potrivit cărora, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Astfel, în cauzele civile, de principiu, absența probei este egală cu absența dreptului (idem est non esse aut nom probari - din punct de vedere juridic, ceea ce nu se probează este identic cu ceea ce nu există).
Având în vedere faptul că reclamantul nu a făcut dovada că la data decesului în patrimoniul defunctei G. F. se aflau bunurile solicitate la partaj, singura dovada fiind că bunurile înscrise în rolul agricol al lui G. C. M. au fost trecute în rolul agricol al defunctei G. F., instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamantul G. M., considerând-o nelegală și netemeinică, arătând că instanța nu s-a pronunțat pe cererea reconventionala formulata de către paratul reclamant, fiind motiv de casare pentru nerespectarea prevederilor art22 punct 7 din codul de procedura civila si art425 lit. c din Codul de procedura civila.
Se mai susține că hotărârea nu este motivata in drept fiind încălcate prevederile art 425 lit b din codul de procedura civila; că judecătorul de fond desi invoca prevederile art 2 din Ordonanța 27/2008 cu privire la faptul ca mențiunile din registrul agricol sunt elemente doveditoare ale dreptului de proprietate si in acesta se înscriu date cu privire la capul gospodariei si membrii acesteia nu valorifica ca proba adeverința emisa de Primăria P. sub nr 1057 din 29 01 2015 din care rezulta fara putința de tăgada ca G. F. a fost inscrisa in registrul agricol cu bunurile a căror partajare s-a solicitat.
Mai mult decât atat, nu a valorificat nici Anexa 24 emisa de aceiași autoritate de stat din care rezulta aceiași situație juridica dar justifica soluția prin aceea ca in anexa de sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale rezulta ca terenurile sunt declarate in rolul lui G. N. paratul in speța care nu a negat niciodată existenta bunurilor la masa succesorala dar a incercat prin cererea reconventionala sa acrediteze ideea ca a stăpânit anumite terenuri si a intervenit uzucapiunea sau a depus chitanța cum ca anumite terenuri ar fi fost cumpărate de acesta si ii aparțin, de exemplu chitanța din 1979 care in realitate este din 1969 fiind modificata data încheierii.
Instanța nu a dovedit rol activ in cazul in care existau îndoieli cu privire la faptul ca terenurile sunt trecute in rolul paratului, in sensul de a cere relații in ce imprejurari aceste terenuri au fost trecute in rolul paratului desi inițial apar in certificatul de moștenitor emis dupa decesul soțului defunctei si apoi in rolul acesteia terenuri ce apar si in Anexa 24.
De asemenea, mai arată apelantul că, instanța invoca prevederile art 309 cod procedura civila in respingerea probei cu martori care nu este aplicabil in speța omițând prevederile aceluiași text de lege alin 1 care prevăd ca proba cu martori este admisibila in toate cazurile in care legea nu dispune altfel și că, prin respingerea probei solicitate instanța a încălcat prevederile art 22 alin 2 si 3 din codul de procedura civila în sensul că, daca considera probatoriul insuficient putea din oficiu sa dispună si proba cu martori sau sa dispună si introducerea in cauza a altor persoane daca considera ca era necesar
Se solicită a se constata ca instanța a respins cererea prin care a solicitat audierea de martori pentru a întregii probatoriul cu privire la existenta bunurilor.
De asemenea, instanța nu a avut in vedere, certificatul demoștenitor nr.730/28 05/1982 in care G. F. apare ca moștenitoare a defunctului sot G. M. cu cota ce i se cuvine astfel că, instanța nu a valorificat nici acest document care făcea dovada deplina a existentei bunurilor documentul fiind emis de notariatul de stat Dambovita care nu a fost contestat de către parat care chiar a fost de acord cu partajarea numai a terenului in suprafața de 1400 m. p. teren situat in Valea Strâmbului.
Se mai susține că, instanța de fond a analizat superficial probele - înscrisurile depuse la dosar iar in motivare s-a limitat la a prelua citate întregi din sentința civila nr 311/8 04 2014 pronunțata de judecătoria P. si care a reformat-o instanța superioara, însusindu-si opinia judecătorului care a pronunțat prima sentință, ceea ce ridica probleme cu privire la practica judiciara in materie de partaj succesoral la Judecătoria P. sau nu exista noțiunea de analiza a soluțiilor instanței superioare in grad
Referitor la acest aspect se arată ca in rejudecare Judecătoria P. nu a respectat decizia de casare nr290/2014a Tribunalului Dambovita care a motivat ca dreptul reclamantului de a solicita încetarea coproprietatii prin partaj nu este afectat de nicio condiție suspensiva si nici de dezbaterea prealabila a succesiunii defunctului soț, aspectele ce trebuiau lămurite de către instanța de fond fiind verificarea calității de moștenitori si existenta bunurilor in patrimoniul defunctei la data decesului.
Consideră ca prin înscrisurile depuse, respectiv anexa 24, adeverința emisa de către Primăria P. si in principal certificatul de moștenitor, cat si recunoașterea paratului prin cererea reconventionala, a făcut dovada existentei bunurilor astfel ca in mod nelegal si netemeinic a fost respinsa cererea de chemare in judecată ca neîntemeiata
Se solicită admiterea apelului formulat, desființarea sentinței civile nr. 395/24 martie 2015 iar în conformitate cu prevederile art. 480 alin 3 din Codul de procedura civila, să se rețină cauza spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Prin întâmpinare, intimatul G. N. a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantului la cheltuieli de judecată, cu motivația că cererea de chemare în judecată a fost respinsă în mod corect, întrucât reclamantul nu a făcut dovada existenței bunurilor, că în ce privește cererea reconvențională, în sensul că nu s-a pronunțat pe această cerere, de asemenea este o susținere nefondată, cătă vreme instanța de fond s-a pronunțat asupra acestei cereri prin încheierea de ședință din 19.01.2015, în rejudecarea fondului dar și prin sentința atacată și că toate susținerile apelantului sunt nefondate, acesta interpretând în mod eronat probatoriul administrat, care, în parte face dovada existenței bunurilor supuse împărțelii, ca fiind bunuri ale defunctului G. C. M. și nu bunuri aflate în patrimoniul defunctei G. F., la data decesului acesteia.
In drept, se invocă dispozițiile art.205, 480 alin.1, art.451-453 și art.482 Cod procedură civilă.
S-a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei în ambele cicluri procesuale.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de intimat ca neîntemeiate și nelegale și a se admite apelul declarat, cu reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea acțiunii.
Se arată că, intimatul are o atitudine nesinceră când arată că este de acord cu sentința civilă atacată, profitând de eroarea instanței, deoarece prin cererea reconvențională a recunoscut că terenurile a căror partajare se solicită există, dar că îi aparțin, invocând uzucapiunea sau adeverința falsificată, în ce privește data pentru a duce în eroare că terenurile îi aparțin.
De asemenea, mai arată apelantul că intimatul în mod eronat consideră că instanța nu trebuia să se pronunțe și pe cererea reconvențională, deoarece acesta reprezintă o cerere și în dispozitiv trebuia să se facă referire la aceasta, astfel că hotărârea este nelegală.
Concluzionând, se arată că, fiind o interpretare eronată a probelor existente la dosar, interpretări nelegale și în favoarea intimatului care stăpânește bunurile respective, pe considerentul că în mod abuziv au fost trecute în rol, la momentul actual fiind în cercetare și acest aspect, consideră apelul întemeiat, motiv pentru care reiterează cererea privind admiterea acestuia, anularea sentinței atacate, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond admiterea cererii, astfel cum a fost formulată.
Examinând sentința civilă în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Din certificatul de moștenitor nr. 730/28.05.1982 rezultă că de pe urma defunctului Gambașu M. au rămas ca moștenitori G. F. în calitate de soție supraviețuitoare cu cota de 4/16, părțile din proces în calitate de descendenți gradul I cu cota de 3/16 fiecare G. I. și N. L., în calitate de fiu și respectiv fiică cu cota de 3/16 fiecare iar masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din suprafața de 400 mp teren din care 200 mp ca loc de casă și 200 mp arabil, 1200 mp teren arabil situat la punctul „Pe mal”, suprafața de 3600 mp teren fâneață situat la punctul „Zapodie”, suprafața de 1200 mp situat în punctul „Bălăreasca” și o casă cu 3 camere, cămară și sală, situată pe terenul de 400 mp, toate aceste imobile fiind moștenire de la părinții defunctului.
Din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale reiese că moștenitorii defunctei G. F. sunt părțile din proces iar masa succesorală se compune din suprafața de 400 mp din care 200 mp curți construcții și 200 arabil, 1400 mp teren pășune la punctul „Vârful Strâmbului”, 9000 mp pășune situat la punctul „Frunzoiului”, 3600 mp fâneață situat la punctul „Zapodie”, 1200 mp teren fâneață situat la punctul „Bălăreasca” și o casă, grajd și magazie.
Se poate constata că toate bunurile succesorale rămase de pa urma defunctei G. F. sunt cele ce se regăsesc în certificatul de moștenitor eliberat de pe urma defunctului G. M. ori defuncta, în calitate de soție supraviețuitoare avea doar o cotă succesorală de 4/16 și nu întreaga masă de bunuri, în cauză nefăcându-se nicio dovadă că toate bunurile rămase de pe urma defunctului G. M. au intrat în patrimoniul defunctei.
A reține la masa de partaj toate bunurile, așa cum s-a solicitat, ar determina încălcarea drepturilor succesorale ale descendenților G. I. și N. L., copiii defunctului G. M. dintr-o altă căsătorie.
Susținerea apelantei în sensul că instanța de fond nu a valorificat ca probă adeverința nr. 1057/29.01.2015 emisă de Primăria P. nu poate fi reținută întrucât consemnările din registrul agricol au doar rol declarativ iar pe de altă parte nu s-a făcut nicio dovadă că în patrimoniul defunctei au intrat toate bunurile rămase de pe urma defunctului soț, în raport de faptul că aceasta a dobândit doar cota de 4/16 din masa succesorală.
Nu poate fi reținut nici motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea reconvențională întrucât apelantul nu justifică niciun interes iar pe de altă parte din încheierea de ședință din data de 19.01.2015 rezultă că instanța de fond a constatat tardivitatea depunerii întâmpinării ca și a cererii reconvenționale.
Motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu ar fi avut în vedere certificatul de moștenitor în care G. F. apare ca moștenitoare a defunctului soț, document ce face dovada deplină a existenței bunurilor este de asemenea neîntemeiat.
Din considerentele sentinței civile rezultă că prima instanță a avut în vedere toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv certificatul de moștenitor.
Prin urmare, cum reclamantul nu a făcut dovada modalității prin care au intrat în patrimoniul autoarei sale toate bunurile rămase de pe urma defunctului G. M. și nu numai cota de 4/16, și față de considerentele de mai sus, tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul-reclamant G. M., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.47B,jud.Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.395/25.03.2015, pronunțată de Judecătoria P., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât G. N., domiciliat în P., Cartier Diaconești, nr.47B, judetul Dâmbovita și cu sediul ales la Cabinet de Avocat C. A., cu sediul în P., ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.10.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
G. S. M. I. N. P.
JF P. O. A.
Dosar nr._
Judecătoria P.
Red.SG/tehnored.NP/A.G-
4 ex/02.11.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 881/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 421/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
