Pensie întreţinere. Decizia nr. 446/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 446/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 446/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 446
Ședința publică din 19.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – I. M.
JUDECĂTOR- D. S.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de reclamantul B. F. I. domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.228/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R. domiciliata in ., dosarul având ca obiect „stabilire pensie de întreținere ”.
Apelul este timbrat cu chitanța nr._/10.06.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocata Z. E. pentru apelantul reclamant B. F. I. și au lipsit apelantul și intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocata Z. E., având cuvântul pentru apelantul reclamant B. F. I., depune la dosar împuternicirea avocațială ., nr._/2015, chitanța nr._/10.06.2015 privind achitarea taxei de timbru în valoare de 10 lei, chitanța nr. 65/14.03.2015 privind achitarea taxei de timbru în valoare de 500 lei, precizează că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente; în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul, în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, părții prezente.
Avocata Z. E., având cuvântul pentru apelantul reclamant B. F. I., solicită admiterea apelului,schimbarea în parte a sentinței în sensul majorării cuantumului pensiei întrucât instanța s-a raportat la o sumă infimă, ceea ce încalcă interesul superior al copilului. Avocata apelantului invocă dispozițiile art. 527 al. 2 ale Noului Cod de procedură civilă care se referă la posibilitatea de realizare a veniturilor și hotărârea 871/2013 care stabilea nivelul salariului minim brut pe țară la 900 lei și în conformitate cu care o persoană fără venituri ar fi fost obligată la o pensie de întreținere de 225 lei . Apreciază avocata apelantului că prin hotărârea primei instanțe s-a dat gir unor practici nelegale ale angajatorilor ajungându-se la pronunțarea unei soluții nelegale și solicită ca instanța să se raporteze la venitul minim brut, de 900 lei prevăzut de hotărârea nr. 871/2013 și să stabilească cuantumul pensiei în raport de acel cuantum.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Răcari sub nr._, reclamantul B. F. I. a chemat în judecată pe pârâta P. R., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina pârâtei și în favoarea reclamantului până la terminarea studiilor acestuia.
În fapt, s-a arătat că pârâta este mama reclamantului și a fost obligată, prin sentința civilă nr.3212/28.10.2008 să îi plătească pensie de întreținere pana la majoratul, parata neînțelegând să își îndeplinească obligația pensiei de întreținere, plătind în mod sporadic la început iar în ultimul timp neplătind deloc aceasta pensie, că deși parata era obligata la plata pensiei de intretinere nu numai legal, ci si moral la suportarea cheltuielilor privind intretinerea, educatia, invatatura si pregatirea profesionala, tatăl a fost cel care s-a ocupat exclusiv de reclamant.
În susținerea cererii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, în drept invocând disp.art. 499 alin. 3, art. 513, art. 529 alin. 2, art. 530 alin. 3 Noul Cod Civil
La cerere au fost atașate înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.228/19.02.2015, Judecătoria Răcari a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata unei pensii de întreținere față de reclamant în cuantum de 93 lei/lună, de la data introducerii acțiunii – 16.07.2014 până la împlinirea de către reclamant a vârstei de 26 de ani.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul, născut la data de 05.04.1996, este fiul pârâtei P. R. și al numitului B. I., conform certificatului de naștere ., nr._ eliberat la data de 27.09.2000 de Primăria orașului T., că prin sentința civilă nr. 3212 pronunțată de Judecătoria Răcari la data de 28.10.2008 în dosarul nr._, instanța a încredințat spre creștere și educare pe minorul B. F. I., născut la data de 05.04.1996 tatălui B. I..
Prin aceeași sentință s-a stabilit în sarcina pârâtei P. R. obligația plății unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar în favoarea minorului, începând cu data introducerii acțiunii – 25.06.2008 și până la majoratul minorului. De asemenea, instanța a încuviințat ca pârâta să aibă legături personale cu minorul conform programului detaliat în dispozitivul hotărârii.
Conform art. 499 alin. 3 cod civil „părinții sunt obligați să îl întrețină pe copilul devenit major, dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăși vârsta de 26 de ani”.
Potrivit adeverinței eliberată de Colegiul Ec.CC K. din mun. București, B. F. I. este înscris în anul școlar 2014 – 2015, astfel încât s-a făcut dovada că acesta se află în continuarea studiilor.
Pentru stabilirea în concret a pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere cotele reglementate de art. 529 alin. 2 Cod civil, dispoziție legală conform căreia „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii (…)”.
Practica judiciara și doctrina au stabilit că sunt avute în vedere la stabilirea noțiunii de "câștig", veniturile nete lunare încasate de către debitorul obligației de întreținere cu caracter continuu și permanent, iar în cazul în care acesta nu realizează asemenea venituri, procentul arătat mai sus se calculează raportat la venitul minim pe economia națională, astfel cum acesta este stabilit anual.
Această soluție are în vedere argumentul că, fiind aptă de muncă, persoana obligată la plata pensiei de întreținere ar putea să realizeze cel puțin salariul de bază minim net pe țară garantat în plată.
Stabilirea cuantumului pensiei de întreținere prin raportare la venitul minim pe economie are un caracter subsidiar, aplicându-se în situația în care debitorul obligației de întreținere nu realizează venituri.
Din probele administrate în prezenta cauză reiese că pârâta P. R. a realizat în ultimele șase luni anterior introducerii cererii de chemare în judecată un venit mediu lunar net în sumă de 372 lei.
Pârâta a făcut dovada că are un loc de muncă, prestează o activitate remunerată, venitul fiind cel indicat anterior, astfel încât acesta nu poate fi obligată la plata unei pensii de întreținere stabilită prin raportare la venitul minim pe economie, așa cum a solicitat reclamantul.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, solicitând admiterea apelului, schimbarea in parte a sentinței apelate, in sensul majorării cuantumului pensiei de întreținere fixata de instanța de fond in sarcina pârâtei, u cheltuieli de judecata.
Motivând cererea, apelantul a arătat că prin sentință, instanța de fond a obligat parata la plata unei pensii de întreținere in cuantum de 93 lei/luna, instanța fondului luând drept reper modica suma rezultata din adeverința emanata de la angajatorul paratei.
S-a solicitat instanței fondului, la rămânerea in pronunțare, sa se raporteze la venitul minim pe economie garantat in plata, pentru ca astfel s-ar încuraja practicile incorecte ale angajatorilor, de coniventa de cele mai multe ori cu angajații, practici prin care se eludează dispozițiile care impun plata de impozite si contribuții. De aceea exista hotărâri de Guvern prin se stabilește anual salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata.
In acest context, actul normativ pentru perioada de referința a introducerii acțiunii (16.07.2014), este HG 871/2013, publicat in Monitorul Oficial 703/15.11.2013, care statuează extrem de clar ca, începând cu 01.07.2014, salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata se stabilește la suma de 900 lei/luna, astfel ca instanța de fond ar fi trebuit sa se raporteze la acest cuantum.
Aplicând un procent de % la acest cuantum de 900 lei, rezulta o pensie de întreținere de 225 lei/luna pentru un copil, astfel încât suma stabilita de instanța este vădit derizorie, încălcându-se principiul interesului superior al copilului. Insăși instanța, in considerentele sentinței, a apreciat că soluția raportării la venitul minim pe economia naționala "are in vedere argumentul ca, fiind apta de munca, persoana obligata la plata pensiei de întreținere ar putea sa realizeze cel puțin salariul de baza minim net pe tara garantat in plata".
Soluția instanței de fond de raportare la salariul infim si vădit nereal al intimatei, fără a se lua in calcul criteriul salariului minim pe economie, înseamnă, pe de o parte, încurajarea practicilor incorecte ale angajatorilor si, pe de alta parte, crearea unei situații dezavantajoase pentru cel care nu realizează niciun fel de venituri si care este obligat la 1/4 din salariul minim pe economie, fata de unul care realizează venituri salariale net inferioare salariului minim garantat in plata si care plătește mult mai puțin.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 466 si urm. din Noul Cod de Procedură Civilă, HG 871/2013.
S-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată a fost admisă cererea formulată de reclamant, stabilindu-se o pensie în favoarea acestuia în cuantum de 93 lei lunar, apreciindu-se că veniturile actuale ale pârâtei nu permit plata unei alte sume cu titlul de întreținere.
Criticile pe care apelantul-reclamant le aduce sentinței civile vizează greșita apreciere a instanței cu privire la posibilitățile de plată ale pârâtului, prin luarea în calcul a unor venituri mai mici decât venitul minim pe economie.
Tribunalul reține că la stabilirea cuantumului întreținerii, instanța de fond în mod corect a luat în considerare veniturile concrete care au fost dovedite ca realizate de pârâta-intimată în perioada aflată în discuție, chiar dacă acestea sunt mai mici decât venitul minim pe economie. În raport de prevederile art. 529 C.civ., întreținerea se poate stabilii prin luare în considerare a venitului minim pe economie numai în situația în care probele dosarului permit aplicarea prezumției referitoare la posibilitățile debitorului de a muncii și a presta o activitate pentru care să fie remunerat cel puțin la nivelul salariului minim brut pe economie. Or, conform probelor de la dosarul cauzei, în prezent, pentru activitatea prestată, pârâta primește un salariu lunar în raport de care nu se poate stabilii un cuantum mai mare al pensiei de întreținere.
Trebuie reținut că potrivit prevederilor art. 528 C.civ. starea materială atât a creditorului cât și a debitorului întreținerii sunt situații de fapt ce pot fi dovedite cu orice mijloc de probă, iar sarcina probei incubă celui ce solicită întreținerea. Cum în cauza de față reclamantul nu a adus probe din care să rezulte cu certitudine obținerea unor venituri mai mari de către pârâtă sau o culpă a acestuia în nerealizarea lor, critica este privită ca neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că art. art. 529 C.civ. stabilește o limită maximă a cuantumului întreținerii, lăsând posibilitatea instanței ca în raport de posibilitățile de plată ale debitorului și de necesitățile creditorului întreținerii să stabilească un cuantum mai mic decât maximul prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, tribunalul constată că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a prevederilor legale, motiv pentru care considerând neîntemeiat apelul formulat, în baza art. 480 C.pr.civ. va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de reclamantul B. F. I., CNP_, cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr.228/19.02.2015, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. R. domiciliata in ..
Păstrează sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
I. M. | Duvalma S. | A. Ghiorghița |
Red IM/ tehnored DN
4 Ex /30.06.2015
Judecător fond C. C. A.
PROCES VERBAL
Având în vedere d-na judecător D. S., este împiedicată să semneze hotărârea, aflându-se în concediu de odihnă, potrivit disp.art.426(4) NCPC, prezenta se semnează de președintele completului de judecată.
Președinte,
M. I.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 120/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul... → |
|---|
