Pensie întreţinere. Decizia nr. 992/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 992/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 992/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 992
Ședința publică din data de 10 decembrie 2015
Președinte – N. C.
Judecător – S. D.
Grefier - A. G.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta F. E., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 378/16.06.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., domiciliat în ., nr. 425, județul Dâmbovița, având ca obiect – pensie întreținere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns avocat H. L. pentru apelantă, lipsă fiind intimatul-pârât.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul ales al apelantei precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părții prezente, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru apelanta F. E., avocat H. L. având cuvântul, a pus concluzii de admitere a apelului, în sensul modificării în tot a sentinței apelate și de admitere a acțiunii, susținând că în mod greșit prima instanță a considerat că nu s-au modificat nevoile minorului față de anul 2014 și că norma de hrană și alte sporuri nu se iau în calcul la stabilirea pensiei de întreținere. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moreni, sub nr._, reclamantul B. B.-I., prin reprezentant legal F. E. a chemat în judecată pe pârâtul B. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispun: majorarea pensiei de întreținere stabilite anterior în favoarea sa, având în vedere și faptul că pârâtul obține și norma de hrană; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că nevoile sale de întreținere au crescut.
În dovedire, reclamantul a solicitat încuviințarea probei prin înscrisuri.
Citat în cauză, B. C. nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.378/16.06.2015, Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect pensie de întreținere - majorare, formulată de reclamantul B. B.-I., prin reprezentant legal F. E., în contradictoriu cu pârâtul B. C.,
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.27 din 21.01.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni, în dosarul nr._, irevocabilă la 14.03.2014 a fost majorată pensia de întreținere stabilită în sarcina pârâtului B. C. de la suma de 245 de lei lunar, sumă la plata căreia a fost obligat inițial, la plata sumei de 475 de lei lunar în favoarea fiului său, reclamantul B. B.-I. (născut la data de 26.01.2008), până la majoratul acestuia, avându-se în vedere veniturile obținute de pârât ca angajat la Unitatea Militară_ București, precum și faptul că reclamantul este singura persoană aflată în întreținerea tatălui său.
Potrivit dispozițiilor art. 531 alin. (1) din Codul civil (Legea nr. 287/2009), dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
Analizând probele depuse la dosar instanța a constatat că în prezent nu au survenit modificări care să impună majorarea pensiei de întreținere stabilite anterior în favoarea reclamantului.
Astfel, în lipsa unor dovezi contrare, se prezumă că nevoile de întreținere ale reclamantului, în vârstă de șapte ani, nu s-au schimbat semnificativ într-o perioadă de un an de la pronunțarea Sentinței civile nr. 27 din 21.01.2014.
Pe de altă parte, compoziția venitului net obținut de pârât ca salariat la Unitatea Militară_ București nu permite în prezent o majorare a pensiei de întreținere stabilite anterior în favoarea reclamantului, pentru considerentele ce urmează.
Nu toate beneficiile care compun venitul net ale unui salariat se includ în baza de calcul a pensiei de întreținere, datorită scopului pentru care au fost acordate. Astfel, compensația de risc, sporul pentru munca prestată în timpul nopții și sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, valoarea financiară a normei de hrană sau a drepturilor de echipament se cuvin în exclusivitate angajatului, nefiind acordate ca simplă remunerare a muncii prestate, ci pentru asigurarea desfășurării activității personalului în bune condiții (compensarea riscului activității, suportat în totalitate de angajat; refacerea capacității de muncă a personalului care își desfășoară activitatea în timpul nopții; acoperirea nevoilor nutritive ale angajatului în raport de eforturile depuse în procesul de instruire și de îndeplinire a misiunilor, condițiile de mediu și alți factori specifici – art. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională; asigurarea unui echipament corespunzător, conform art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1994 privind drepturile de echipament și materiale de resortul echipamentului, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională).
În aceste condiții, baza de calcul a pensiei de întreținere datorate de pârât se determină fără luarea în considerare a valorii financiare a normei de hrană, acordate pârâtului conform relațiilor comunicate de angajatorul acestuia, Unitatea Militară_ București, prin adresa nr. 4312 din 12.06.2015 (fila 22). Din aceeași adresă, rezultă că în perioada decembrie 2014-mai 2015 pârâtul a obținut venituri salariale cuprinse între 1455 și 1732 de lei, mai mici decât cele avute în vedere la pronunțarea Sentinței civile nr. 27 din 21.01.2014, în valoare medie de 1946 de lei. Față de această situație, având în vedere că potrivit art. 529 alin. (1) din Codul civil, pensia de întreținere se stabilește atât în raport de nevoile beneficiarului, cât și de mijloacele celui care urmează a o plăti, în prezent nu este posibilă o majorare a pensiei de întreținere stabilite în favoarea reclamantului.
De aceea, s-a impus respingerea acțiunii civile a reclamantului, inclusiv în ceea ce privește capătul de cerere vizând obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât dispozițiile art. 453 din codul de procedură civilă instituie doar pentru partea care a câștigat procesul dreptul părții de a obține despăgubiri pentru costurile de procedură.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, care a arătat că minorul B.-I., născut la 26.01.2008, este in prezent elev, iar cheltuielile cu educația,hrana și creșterea lui au sporit considerabil; că această normă de hrană fiind inclusă in categoria veniturilor periodice realizate din munca de către debitorul obligației de întreținere, acestea pot fi urmărite in condițiile art. 409 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura civila din anul 1965, corespunzător art. 728 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila. Faptul ca, potrivit Codului fiscal, aceste sume nu constituie venituri impozabile, nu prezintă relevanta, de vreme ce, in vederea stabilirii pensiei de întreținere, în categoria de mijloace ale debitorului1 intra toate posibilitățile materiale de care acestea dispune, atât salariul, cat si orice alte sume plătite de angajator in temeiul raporturilor de munca deci toate veniturile care au un caracter permanent sau de continuitate. Din perspectiva indeplinirii obligației de intretinere, noțiunea de venituri cu caracter permanent" are un sens mult mai larg decât acela de venituri salariate, prin aceasta intelegandu-se toate acele sume de bani incluse ori nu in salariu care se dovedesc a fi plătite in mod constant si periodic de către angajator ori având o alta sursa decât raporturile de munca (ex: redevente, chirii, drepturi de autor si alte asemenea) si care sunt destinate asigurării mijloacelor de existenta ale debitorului si a celor aflați in întreținerea sa. In motivarea unor hotărâri judecătorești, îndeosebi după publicarea in Monitorul oficial a deciziei nr. 6 din 23 iunie 2014 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a reținut si ca echivalentul valoric al normei de hrana nu reprezintă un spor cu destinație speciala, aceasta natură având-o, de exemplu, drepturile de echipament si nici sporuri pentru condiții deosebite de munca, întrucât scopul unui atare spor este de acela de a permite beneficiarului sau sa anihileze efective nocive pe care le are asupra organismului prestarea unei munci in condiții vătămătoare, cum ar fi de exemplu, cazul sporului destinat achiziționării unui aliment necesar combaterii efectelor substanțelor toxice de la locul de munca, situație in care destinația sporului consta exclusiv in achiziționarea acelui aliment pentru consumul propriu al angajatului. Afectațiunea speciala a acestor venituri trebuie stabilita prin actul normativ care le consacra. Astfel, ar fi trebuit sa fie îndeplinite doua condiții: pe de o parte, sa se prevadă in actul normativ o atare destinație, iar, pe de alta parte, prin aceleași act normativ sa se stabilească excluderea sa de la orice urmărire, condiții care nu sunt îndeplinite in privința drepturilor analizate.
Prin urmare, nu este aplicabila excepția prevăzuta de art. 407 alin. (7) din Codul de proceduri civila din anul 1865, corespunzător art. 728 alin. (7) din Legea nr. 134/2010. De altfel, art. 409 alin. (4) din Codul de procedura civila din anul 1865 corespunzător art. 728 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila] permite urmărirea ajutoarelor pentru incapacitate de munca pentru sumele datorate cu titlu de obligație de intretinere, astfel incat, daca in cazul unui debitor al întreținerii care nu primește decât acest ajutor, exista posibilitatea urmăririi, a fortiori, echivalentul valoric al normei de hrana nu poate fi exclus de la orice urmărire.
Chiar daca reprezintă echivalentul hranei ce nu se acorda in natura personalului prevăzut de Ordonanța Guvernului nr. 26/1994, republicata, modificata si completata nu exista un fundament legal pentru ca aceste sume sa nu fie considerate ca având un caracter stabil, in condițiile in care oricărui debitor al obligației de întreținere ce nu face parte din categoria persoanelor la care face referire ari. 4 din acest act normativ i se stabilește cuantumul pensiei de întreținere la care este obligat prin raportare la toate veniturile cu caracter permanent, inclusiv sumele de bani pe care le aloca alimentelor. S-a considerat ca aceasta interpretare si aplicare a legii corespunde principiului interesului superior al copilului impus de art. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția si promovarea drepturilor copilului, republicata, principiu căruia trebuie sa i se dea eficienta in legătura cu toate drepturile si îndatoririle ce revin părinților, inclusiv in ceea ce privește determinarea mijloacelor materiale ale părintelui debitor al obligației de întreținere.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 530 alin. 2 și 3 din Noul Cod Civil, „Dacă obligația de întreținere nu se execută de bunăvoie, în natură, instanța de tutelă dispune executarea ei prin plata unei pensii de întreținere, stabilită în bani. (3) Pensia de întreținere se poate stabili sub forma unei sume fixe sau într-o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Dispozițiile art. 529 alin. (2) și (3) rămân aplicabile.”, iar conform art. 529 alin. 2 și 3 din Codul civil „(2) Când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii. (3) Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumătate din venitul net lunar al celui obligat.”
În speță, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză – art. 529 și art. 530 din Codul civil, stabilind că actualele venituri ale intimatului pârât nu permit majorarea pensiei de întreținere și că la calculul pensiei de întreținere nu se poate lua în considerare norma de hrană.
Criticile apelantei ce vizează doar faptul că prima instanță nu a ținut seama de norma de hrană nu sunt fondate întrucât prin decizia nr. 21/19.10.2015 (obligatorie pentru instanțele judecătorești) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 527 alin. (2) și art. 529 alin. (1) și (2) din Codul civil, s-a stabilit că echivalentul valoric al normei de hrană prevăzute de art. 2 alin. (4) și art. 4 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se include în totalul veniturilor nete lunare în raport de care se stabilește pensia de întreținere datorată de către părinte copilului, având destinație specială.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta F. E., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 378/16.06.2015, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. C., domiciliat în ., nr. 425, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | S. D. |
GREFIER
A. G.
j. f. D. C. D.
Judecătoria Moreni
dosar nr._
red. SD
tehnored. SD/AN
4 ex./18.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 502/2015. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 666/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
