Pretenţii. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1984/315/2013*
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA - SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 322
Ședința publica din data de 5 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil promovat de apelantul revizuient C. M. V., domiciliat în Târgoviște, .. 35A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3557 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați fiind N. E. C., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., și Di S. R. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură D. G., cu sediul profesional în Târgoviște, ..5, ., . și intimata revizuientă C. M., domiciliată în Târgoviște, .. 35A, ., ., dosarul având ca obiect apel completare dispozitiv – revizuire.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat intimata N. E. C. personal și asistată de avocat D. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 iar pentru intimatul Di S. R. V. lipsă, a fost prezent avocat D. G. în baza aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cererea de apel fiind scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, după care:
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă de la 1865, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul intimaților, avocat D. G., având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul intimaților avocat D. G., având cuvântul, solicită respingerea apelului, a se menține sentința civilă atacată ca fiind legală și temeinică, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Revizuenții C. M. și C. M. V., ambii domiciliați în Târgoviște, .. 35A, ., . în contradictoriu cu intimata N. E. C., cu domiciliul în Târgoviște, ., ., ., județ Dâmbovița și intimatul Di S. R. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat „ D. G.” din Târgoviște, .. 5, ., a formulat cerere de revizuire a sentinței civile 2538/20.07.2011 pronunțată în dosarul nr._/315/2010, la care a fost conexat dosarul civil nr._/315/2010.
Cererea de revizuire a fost înregistrată la instanță, la data de 14.02.2013 și a fost repartizată aleatoriu completului C 9 civil, iar prin sentința civilă nr.1652/26 03.2013, instanța investită a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect revizuire.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs revizuienții, recurs ce a fost admis prin decizia 909/22.10.2013 pronunțată în dosarul_ și s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În rejudecare, dosarul a fost repartizat completului C 4 civil, și pentru termenul din 12. decembrie s-a dispus citarea revizuienților ca apoi dosarul să fie repartizat completului C 12.
Pentru termenul din 13.02.2014, judecătorul a dispus citarea revizuienților, cu indicația să depună la dosar motivele de revizuire și temeiul de drept iar aceștia nu au depus la dosar cele solicitate astfel că s-a dispus suspendarea judecății în baza art. 1551 Cod Procedura Civila, cererea de revizuire soluționându-se conform vechilor dispoziții ale Cod Procedura Civila.
Prin cererea existentă la fila 18, revizuientul C. M. V. a solicitat repunerea cauzei pe rol și a atașat motivele de revizuire și a indicat temeiul de drept.
În motivarea cererii de revizuire, revizuientul C. M. V. a arătat că prin acțiunea civilă nr._/2010 el și reclamanta C. M. au chemat în judecată pârâții intimați N. E. și Di S. R. V., domiciliat in Italia, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună obligarea pârâților de a le achita dublul avansului plătit din prețul vânzării, adică 40.000 Euro, 10.000 euro investiții făcute în imobil, cu cheltuieli de judecată.
Pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea sa și a celeilalte reclamante să-și ridice pe cheltuiala lor un chioșc din lemn situat în apropierea piscinei.
În baza art. 164 Cod Procedura Civila la dosarul_/315/2010 a fost conexat dosarul_/315/2010.
Instanța de fond, analizând obiectul cererii_/315/2010, a constatat că motivarea în fapt este aceeași ca cea din întâmpinarea și cererea reconvențională depusă în dosarul_/315/2010 .
În ciuda acestei stări de fapt, constatată de instanța de judecată, în dispozitivul sentinței civile nr. 2538/20.07.2011, tot același complet de judecată, hotărăște respingerea cererea reconvențională din dosarul_/2010 formulată de N. E. C. și Di S. R. V., și în mod contradictoriu admite acțiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului_/315/2010.
Mai susține revizuientul că, în condițiile în care instanța stabilise o identitate a motivelor care au stat la baza cererii reconvenționale din dosarul civil nr._/315/2010 și a obiectului cererii din dosarul_/315/2010 există o contradicție evidentă, pentru că în dosarul nr._/315/2010 respinge cererea reconvențională și imediat admite acțiunea civilă înregistrată sub nr._/315/2010.
În drept au fost invocate disp.art. 322 pct. 7 Cod Procedura Civila.
Prin sentința civilă nr. 3557/06.10.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de revizuire, având în vedere dispozițiile vechiului Cod Procedura Civila și față de temeiul de drept invocat 322 pct. 7 Cod Procedura Civila .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Invocarea acestui motiv presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, să existe hotărâri definitive contradictorii date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină între aceleași persoane, având aceeași calitate.
De asemenea, o altă condiție este aceea ca hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină și hotărârile să fie date în dosare diferite.
Judecătorul investit cu soluționarea dosarului nr._/315/2010 în care a pronunțat sentința nr.2538/20.07.2011 a soluționat prin aceeași hotărâre, atât capetele de cerere ce au făcut obiectul dosarului_/315/2010, dar și capetele de cerere ce au făcut obiectul dosarului nr._/315/2010, dosar ce a fost conexat la dosarul nr._/315/2010 apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 Cod Procedura Civila, conform încheierii din data de 15 iunie 2011.
Chiar dacă în dosarul_/315/2010 judecătorul a soluționat și cererile ce au făcut obiectul dosarului nr._/2010 a pronunțat o singură hotărâre și anume hotărârea nr.2538/20.07.2011, astfel că nu este îndeplinită una din condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire în sensul ca să fie două hotărâri contradictorii date în dosare diferite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul C. M. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că prima instanță a încălcat principiul disponibilității și normele de competență materială, deoarece obiectul dosarului îl reprezintă o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct.7 Vechiul Cod de procedură civilă iar în motivele de revizuire s-a invocat atât temeiul de drept cât și necompetența materială a instanței de fond, însă aceasta le-a ignorat și a intrat în cercetarea fondului, deși instanța competentă în cauză era Tribunalul Dâmbovița.
Apelantul a mai susținut că prima instanță a motivat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate în sensul de a exista două hotărâri contradictorii definitive, însă această apreciere ar trebui să aparțină instanței superioare în grad, având în vedere temeiul de drept invocat și că prin aceeași hotărâre a fost soluționat fondul a două dosare civile conexate, respectiv nr._/315/2010 și_/315/2010, că cererea de chemare în judecată a din dosarul nr._/315/2010 a devenit cerere reconvențională în dosarul nr._/315/2010, iar după conexare, deși prima instanță stabilise anterior o identitate a motivelor celor două acțiuni a respins cererea reconvențională și apoi, în contradictoriu cu propriile considerente, a admis acțiunea formulată în dosarul nr._/315/2010.
În drept, au fost invocate disp. art. 297 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, susținând că nu există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, potrivit disp. art. 322 pct.7 Cod procedură civilă, că anterior prima instanță s-a declarat competentă să soluționeze cauza și nu a trimis dosarul Tribunalului Dâmbovița, conform art. 158 alin.3 și art. 323 alin. 2 Vechiul Cod de procedură civilă și că apelantul nu a invocat necompetența materială la prima zi de înfățișare și nici înaintea dezbaterilor asupra fondului, în baza art. 1591 alin. 2 Cod procedură civilă, întrucât a lipsit de la judecată.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 322 punctul 7 din Codul de procedură civilă, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
În speță, cererea de revizuire a fost formulată în baza dispozițiilor art. 322 punctul 7 din codul de procedură civilă de la 1865, revizuientul invocând faptul că există o contradicție evidentă prin faptul că, deși în dosarul nr._/315/2010, au fost respinse acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/315/2010 și a avut ca obiect pretenții precum și cererea reconvențională din dosarul cu același număr, cerere având ca obiect obligație de a face, apoi, prin aceeași sentință, s-a admis acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._/315/2010, conexat la dosarul nr._/315/2010, fiind încălcat principiul lucrului judecat.
Critica apelantului în sensul că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 323 din Codul de Procedură Civilă de la 1865 nu este fondată întrucât, potrivit art. 1591 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, necompetența materială poate fi invocată de părți ori de judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar apelantul revizuient nu a invocat necompetența materială a instanței nici în primul ciclu procesual și nici după casarea cu trimitere spre rejudecare, înaintea de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 322 pct. 7 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul constată că acest motiv de apel nu este fondat având în vedere că nu mai există o altă hotărâre, pronunțată într-un alt dosar decât dosarul nr._/315/2010 la care a fost conexat dosarul nr._/315/2010, dosar având același obiect și aceleași părți, care să vină în contradicție cu sentința civilă nr. 2538/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2010 și că neexistând două hotărâri potrivnice pronunțate în dosare diferite, în mod corect prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 din Codul de Procedură Civilă de la 1865.
De altfel, existența unor pretinse contradicții în dispozitivul unei hotărâri, în speță în dispozitivul sentinței civile nr. 2538/20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2010, nu constituie motiv de revizuire a hotărârii în baza art. 322 pct. 7 din Codul de Procedură Civilă de la 1865.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296 din Codul de Procedură Civilă de la 1865, tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de revizuient și va păstra hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil promovat de apelantul revizuient C. M. V., domiciliat în Târgoviște, ., împotriva sentinței civile nr. 3557 din 6 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați fiind N. E. C., domiciliată în Târgoviște, ., ., ., județul Dâmbovița, și Di S. R. V., cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de Avocatură D. G., cu sediul profesional în Târgoviște, ..5, ., . și intimata revizuientă C. M., domiciliată în Târgoviște, .. 35A, ., ..
Păstrează hotărârea atacată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2015.
Președinte Judecător
S. D. C. M. G.
Grefier
S. S.
Jud. fond F. A.
Dosar fond nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. D.S.
Tehnored. A.G+SD
6 ex./22.05.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul... → |
|---|
