Uzucapiune. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 918/120/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 128
Ședința publică din data de 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de contestație în anulare a deciziei civile nr. 336 din 5 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ ***, cerere formulată de contestatorii R. C G. - CNP_ domiciliat în Târgoviște, .. C1C, ., și R. M. domiciliat în comuna Dragomirești, . în contradictoriu cu intimații U. A. TERITORIALĂ . în ., R. L. domiciliată în ., R. M. domiciliată în ., R. COLUMBIȚA domiciliată în ., D. M. domiciliat în ., P. C. domiciliat în ., S. F. domiciliată în comuna Mănești ., P. C. domiciliată în comuna Tătărani ., D. O. domiciliat în . și R. G. domiciliat în ..
Cererea de contestație în anulare a fost legal timbrată cu suma de 100 lei conform chitanței nr._ din 18.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat contestatorul R. C G. personal și apărătorul său S. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare lega îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită.
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorul contestatorului R. C G. avocat S. C. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de contestație în anulare.
Apărătorul contestatorului R. C G. avocat S. C. având cuvântul solicită admiterea cererii de contestație în anulare, anularea deciziei civile atacate urmând a se dispune rejudecarea cererii de recurs. Se susține totodată că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate, ci s-a rezumat la aplicabilitatea în prezenta cauză a uzucapiunii scurte, stabilind raportat la probele administrate că nu poate fi vorba de o astfel de modalitate de dobândire a terenului deoarece posesia reclamanților și a autorilor acestora ar fi fost întreruptă în anul 1962 prin trecerea terenului la CAP. Dar din depozițiile martorilor rezultă că practic terenul nu a fost niciodată preluat de CAP, aceasta fiind de fapt o simplă formalitate. Mai precizează că instanța nu a avut în vedere adresa eliberată de UAT Dragomirești care precizează în mod clar că acest teren nu a fost niciodată în patrimoniul lor, dar nici Ocolul Silvic. Mai solicită a se avea în vedere că din actele și probele administrate în toate ciclurile procesuale au făcut dovada că reclamanții sau autorii acestora au stăpânit neîntrerupt suprafața de teren. Se impune așadar admiterea cererii de contestație în anulare, și anularea deciziei atacate urmând a se rejudeca cererea de recurs.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865 declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 18.02.2015 recurenții R. C G. și R. M. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr.336/5.09.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ **.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele: Instanța de control se rezumă la a verifica doar aplicabilitatea fie a uzucapiunii de 30 ani, fie a uzucapiunii scurte, raportat la probele din dosar și concluzionează că nu poate fi vorba de o astfel de modalitate de dobândire a proprietății, deoarece posesia reclamanților și a autorilor lor a fost întreruptă în 1962 prin trecerea terenului la CAP și ca atare, discutând de uzucapiunea lungă, de 30 ani, calculul ultimei posesii s-ar face din 1991 și deci nu se întrunește termenul de prescripție achizitivă.
Din probe rezultă însă că preluarea din 1962 a fost generică, în sensul că în acea comună nici un locuitor nu mai deținea în proprietate, la apariția CAP –ului, decât terenul cămin casă, astfel spus, posesia reclamanților sau a autorilor lor a continuat nestingherit și, practic, nu a fost întreruptă, acest lucru rezultă și din declarațiile martorilor.
Au mai arătat contestatorii că nu se are în vedere faptul că intimata UAT Dragomirești arată că CAP- ul nu a avut în patrimoniul sau niciodată acest teren, dar nici Ocolul Silvic. Cât privește uzucapiunea scurtă, proprietatea autorilor reclamanților asupra acestui teren este atestată cu acte aflate la dosar încă din anul 1924- astfel spus, uzucapiunea scurtă, după venirea regimului comunist, cum posesia a continuat și nu există nici un act să ateste trecerea în proprietatea CAP-ului sau al statului, s-a împlinit încă din anul 1955 sau 1972, dacă se ia în calcul data înființării CAP-ului. Toate aceste aprecieri eronate se datorează întrunirii elementului erorii materiale prevăzut ca motiv al contestației în anulare, în sensul că raționamentul instanței de control, ca și cel al instanței de fond, se bazează pe un logism greșit și acesta face ca, în continuare, reclamanții să posede nestingheriți terenul în litigiu, dar fără să le fie recunoscut dreptul lor de proprietate.
Tribunalul, examinând cauza prin prisma motivelor invocate, reține că,în prezenta contestație în anulare, se susține că instanța de control judiciar nu ar fi analizat toate motivele de recurs invocate, însă nu precizează motivul de recurs care nu a fost analizat, ci se face referire la modul de soluționare a incidenței uzucapiunii ca mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Totodată, se mai invocă și eroarea materială, dar se susține că raționamentul instanței este unul greșit ori, art.318 Cod procedură civilă de la 1865 se referă la greșeli materiale de natură procedurală și nu la modul de analiză a probelor sau la raționamentul logic al instanței.
Se mai susține că unele motive sunt analizate expeditiv, motiv care nu se încadrează în dispozițiile art.318 Cod procedură civilă de la 1865.
Astfel, constatând că nu se identifică niciunul dintre motivele prev. de art.318 Cod procedură civilă de la 1865, contestația în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de contestație în anulare a deciziei civile nr. 336 din 5 septembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr._ ***, cerere formulată de contestatorii R. C G. - CNP_ domiciliat în Târgoviște, .. C1C, ., și R. M. domiciliat în comuna Dragomirești, . în contradictoriu cu intimații U. A. TERITORIALĂ . în ., R. L. domiciliată în ., R. M. domiciliată în ., R. COLUMBIȚA domiciliată în ., D. M. domiciliat în ., P. C. domiciliat în ., S. F. domiciliată în comuna Mănești ., P. C. domiciliată în comuna Tătărani ., D. O. domiciliat în . și R. G. domiciliat în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.04.2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
red. CMG/AN
2 ex./21.05.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Evacuare. Decizia nr. 268/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
