Uzucapiune. Decizia nr. 129/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta pârâtă U. A. Teritorială – . C. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/1.10.2014 (fila 6), intimații reclamanți Ș. V. și Ș. R. reprezentați de avocat P. N. S., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2015 (fila 29), lipsă fiind intimații-pârâți C. I. și C. N..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este timbrată cu suma de 270 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr._/26.01.2015 (fila 40) depusă la dosar cu cererea înregistrată la serviciul registratură la data de 28.02.2015, cererea de apel este motivată, intimații reclamanți au formulat întâmpinare, după care:

Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.

Apărătorii părților precizează că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.

Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.

Pentru apelanta pârâtă U. A. Teritorială – . L. având cuvântul, a susținut motivele scrise de apel, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității A. - Teritorială . vedere dispozițiile art. 477 cod civil de la 1864 și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică, în sensul că atâta vreme cât imobilul ce face obiectul prezentei spețe este un bun fără stăpân, calitatea de proprietar nediligent aparține apelantei. Suprafața de teren în litigiu a fost cumpărată de către intimații reclamanți în anul 1992 de la intimații - pârâți și nu face parte nici din domeniul public si nici din cel privat al Unității A. Teritoriale . admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei UAT . de judecată.

Apărătorul intimaților reclamanți Ș. V. și Ș. R. a pus concluzii de respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, potrivit mențiunilor din întâmpinare, considerând că UAT . are calitate procesual pasivă, întrucât asupra bunului în litigiu nu a fost invocat niciun drept de proprietate, nu există persoane fizic sau juridice de drept privat care să dețină un titlu de proprietate sau care să invoce un drept de proprietate asupra terenului în cauză, doar unitatea administrativ teritorială are capacitate procesuală, având personalitate juridică, fiind titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte.

Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ la data de 21.06.2013, reclamanții Ș. V. și Ș. R. i-au chemat în judecată pe pârâții C. I. și C. N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea de către reclamanți, prin efectul prescripției achizitive, a dreptului de proprietate asupra unui teren în suprafață de 2480 mp, situat în ., ., 122, jud. Dâmbovița.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat faptul în anul 1979 au cumpărat de la pârâți o suprafață de teren de 800 mp categoria de folosință curți construcții, precum și o casă cu trei camere și bucătărie amplasate pe acest teren, încheind o chitanță de mână, însă în fapt, suprafața de teren aferentă locuinței este de circa 3.280 mp. Ulterior, în anul 1992, părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentic, pentru o suprafață de 600 mp din teren și casa situată pe acesta. Cu privire la suprafața excedentară, neînscrisă în acte, reclamantul a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii întrucât aceasta a fost stăpânită sub nume de proprietar și cu îndeplinirea și a celorlalte cerințe ale unei posesii utile, timp de mai mult de 30 de ani.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1847 C.civ. din 1864 și cele ale art. 35 C.proc.civ.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri: adeverință nr. 5505/24.09.2012, emisă de Primăria comunei Tătărani, certificat de căsătorie al reclamanților, înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță”, cărți de identitate ale părților, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul de stat H. M. din cadrul notariatului de Stat al Județului Dâmbovița sub nr. 4118/03.04.1992, plan de amplasament și delimitare a imobilului întocmit de persoana fizică autorizată de A.N.C.P.I. G. C..

Prin cererea adițională depusă la dosar, s-a precizat că se solicită constatarea uzucapiunii de peste 30 de ani asupra suprafeței de 2680 mp, stăpânită în plus față de cea pentru care s-a întocmit, în anul 1992, contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Reclamanții și-au modificat acțiunea sub aspectul cadrului procesual pasiv, prin introducerea în cauză a pârâtei U. administrativ-teritorială .> Pârâții nu au formulat întâmpinare, însă pârâta C. I. s-a prezentat personal în fața instanței de judecată și a învederat că este de acord cu admiterea cererii formulată de reclamanți.

Pârâta U.A.T. . întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei iar, pe fondul cauzei, a arătat că nu pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

În motivarea excepției invocate, pârâta a arătat că cererea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate poate fi îndreptată numai împotriva proprietarului imobilului deținut de posesor iar, în cauză, suprafața de teren a fost cumpărată de la pârâții C. I. și C. Necuale, astfel încât numai aceștia, în calitate de foști proprietari, au calitate procesuală pasivă. Totodată, s-a arătat că terenul în litigiu nu a făcut și nu face parte din domeniul public ori privat al Comunei Tătărani.

Pe fondul cauzei, s-a învederat că . cu privire la terenul supus judecății.

A fost anexată întâmpinării adresa nr. 8491/13.12.2013, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tătărani.

Instanța de fond a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale . cauzei.

In urma administrării probelor cu înscrisuri, cu interogatoriu, cu expertiză tehnică topografică, proba testimonială și relații cu privire la regimul juridic al imobilului cu privire la care reclamantul a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate din partea C.L.F.F. Tătărani, răspunsul Comisiei Locale pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tătărani, prin sentința civilă nr.2162/2.06.2014 Judecătoria Târgoviște respins excepția lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale . către pârâta unitatea administrativ-teritorială ., a admis cererea de chemare în judecată și a constatat că reclamanții au dobândit prin efectul prescripției achizitive dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.705 mp, situat în ., ., 122, jud. Dâmbovița, alcătuit din teren în suprafață de 1252 mp teren arabil și 1453 mp teren tufăriș, având ca vecinătăți la nord – moștenitorii lui A. P. pe o lungime de 6,28 m, moștenitorii lui N. A., pe distanța de 29,13 m, și N. M. pe o lungime de 11,02 m, la est – moștenitorii lui M. I., pe o lungime de 46,35 m, Ș. V. și Ș. R. pe o lungime de 51,24 m, la sud – drum pe o lungime de 9,79 m și la vest – drum, pe o lungime de 35,28 m și N. G., pe o lungime de 57,86 m, teren identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, astfel cum a fost completat, întocmit în cauză de expert M. C..

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei U.A.T. .. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanța de fond a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 213/1998 (în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011) reiese că unitățile administrativ teritoriale sunt titulare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor dobândite de acestea prin modurile prevăzute de lege. Totodată, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 477 din Codul civil de la 1864 coroborat cu dispozițiile art. 25 din Legea nr. 213/1998 bunurile fără stăpân, adică bunurile pentru care nicio persoană nu exhibă un titlu de proprietate, sunt ale domeniului privat.

În speță, instanța de fond a apreciat că reclamanții nu dețin un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu și din probele administrate nu rezultă că există o altă persoană fizică sau juridică de drept privat care să invoce un astfel de drept, pârâții persoane fizice nesusținând că sunt ori au fost proprietari ai terenului și că regimul juridic al terenului în litigiu este acela de bun asupra căruia nu se poate pretinde un drept de proprietate de către o persoană de drept privat, situație în care acesta s-a aflat în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale, modul prevăzut de lege pentru dobândirea acestui drept fiind dispozițiile art. 477 C. civ. anterior menționate, calitatea de proprietar nediligent aparținând pârâtei .

Pe fond, instanța a reținut că reclamanții s-au căsătorit în anul 1973, iar, la data de 18.02.1979, reclamanții au încheiat cu pârâții C. I. și C. N. un înscris sub semnătură privată intitulat „chitanță” care atestă transferul în patrimoniul reclamanților a dreptului de proprietate asupra unui imobil compus din teren în suprafață de 800 mp și casă, pentru prețul de 30.000 lei.

Ca urmare a încheierii actului juridic menționat, în anul 1979, reclamanții au intrat în stăpânirea unui imobil compus din teren și casă situat în com. Tătărani, ., astfel cum rezultă din interogatoriul administrat pârâtei C. I., declarațiile martorilor N. I. și N. V., audiați în cauză și înscrisul intitulat „chitanță”.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar de stat H. M. din cadrul Notariatului de Stat al Județului Dâmbovița sub nr. 4118/03.04.1992, reclamanții au cumpărat de la pârâți imobilul teren în suprafață de 600 mp și casă compusă din două camere, situat în com. Tătărani, ., îmbrăcând astfel acordul de voință al părților în forma autentică cerută de dispozițiile legale imperative incidente.

După . în litigiu, în anul 1979, reclamanții au folosit terenul și construcția edificată pe acesta și nu au fost tulburați în posesia exercitată de către vecini sau rude ori de către terțe persoane care să fi pretins vreun drept real ori de creanță asupra acestui imobil.

Terenul aflat în posesia reclamanților era, la data înstrăinării, împrejmuit cu gard de mărăcini, iar gardul a fost înlocuit cu un gard de plasă, însă nu a suferit modificări ale configurației, îmbunătățirea gardului neafectând amplasamentul vechilor semne de hotar.

Cu prilejul efectuării expertizei tehnice imobiliare dispusă în cauză, s-a constatat că terenul în posesia căruia au intrat reclamanții, conform acordului de voință dintre părți din anul 1979, are o suprafață de 3.305 mp, cu 2.705 mp mai mare decât aceea menționată în actul translativ de proprietate constând în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar de stat H. M. din cadrul Notariatului de Stat al Județului Dâmbovița sub nr. 4118/03.04.1992 (raportul de expertiză întocmit în cauză de expert M. C., astfel cum a fost completat). Suprafața de teren aflată în posesia reclamanților a fost identificată în schița anexă la completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert– fila 114, iar, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul în litigiu face parte din corpul de proprietate situat în ., ., 122, jud. Dâmbovița.

În evidențele Primăriei Comunei Tătărani, terenul excedentar aflat în posesia reclamanților nu figurează ca aparținând domeniului privat sau public al comunei, astfel cum rezultă din adresa 8491/13.12.2013, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tătărani.

Reclamanții sunt înscriși în Registrul fiscal al Primăriei Comunei Tătărani și au achitat la zi taxele și impozitele locale, astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală emis de Primăria Comunei Tătărani, anexat la dosarul cauzei.

Nici reclamantul și nici alte persoane nu au formulat cerere de constituire sau de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios (adresa nr. 1160/26.02.2014, emisă de Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Tătărani.

Potrivit art. 1890 C.civ. din 1864, aplicabil în cauză, în temeiul art. 6 alin. 4 din Legea nr. 71/2011, toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 de ani, fără ca cel care invocă această prescripție sa fie obligat sa producă vreun titlu si fără să i se poată opune reaua-credință.

Potrivit art. 1847 C.civ. din 1864, ca sa se poată prescrie se cere o posesiune continuă, publică, netulburată, neîntreruptă si sub nume de proprietar.

Textele legale anterior menționate reglementează prescripția achizitivă (uzucapiunea) ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun prin posedarea neîntreruptă a acestuia în termenul și în condițiile prevăzute de lege.

În speță, reclamanții au făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare pentru producerea efectelor uzucapiunii de 30 de ani, și anume existența unei posesii utile, adică a unei posesii continue, netulburate, publice și neechivoce și exercitarea acestei posesii în mod neîntrerupt pe o perioadă de 30 de ani.

Incepând cu anul 1979 reclamanții au exercitat o posesie neîntreruptă asupra terenului în litigiului.

Conform art. 1850 C.civ. din 1864, posesorul actual care probează că a posedat la un moment dat înainte, este presupus că a posedat tot timpul intermediar, astfel încât instanța constată că termenul de 30 de ani de posesie continuă și neîntreruptă necesar uzucapiunii de lungă durată s-a împlinit.

Instanța de fond a mai reținut că din anul 1979 și până în prezent nimeni nu a pretins vreun drept asupra imobilului în litigiu, astfel încât s-a apreciat că a fost dovedit și caracterul netulburat al posesiei.

Cu privire la caracterul public al posesiei, instanța de fond a apreciat că acesta reiese din însăși natura de bun imobil a obiectului litigiului, care împiedică exercitarea unei posesii pe ascuns. publicitatea posesiei reclamanților rezultă din probele menționate anterior, aceștia fiind cunoscuți ca proprietari ai imobilului, calitate ce nu a fost contestată de nimeni.

Faptul că reclamanții au intrat în stăpânirea imobilului cu intenția de a se comporta față de acesta în calitate de proprietari și nu cu intenția de a-l deține pentru altul sau, altfel spus, caracterul neechivoc al posesiei este probat prin prezumția relativă instituită de art. 1854 C.civ. din 1864, care prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”, care se coroborează cu atitudinea acestora de a se prezenta în fața tuturor ca proprietari ai imobilului.

Instanța de fond a apreciat că în speță sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 1837, 1847 și 1890 C.civ. pentru dobândirea de către reclamanți ca bun comun – în baza art. 30 alin. 1 Codul familiei, în mod retroactiv, a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în suprafață de 2.705 mp, excedentar suprafeței de teren deținută cu acte de proprietate, prin prescripția achizitivă de 30 de ani.

Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâta UAT . în parte a acesteia, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei, având în vedere următoarele considerente: în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a subscrisei și a admis cererea de chemare în judecată, constatând că reclamanții intimați au dobândit prin efectul prescripției achizitive dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.705 mp, situat în ., ., jud. Dâmbovița, alcătuit din teren în suprafață de 1.252 mp teren arabil și 1.453 mp teren tufăriș, având ca vecinătăți: la Nord - moștenitorii lui A. P. pe o lumgime de 6,28 m, moștenitorii lui N. A., pe distanța de 29,13 m și N. M. pe o lungime de 11,02 m, la Est - moștenitorii lui M. I. pe o lungime de 46,35 m, Ș. V. și Ș. R. pe o lungime de 51,24 m, la Sud - drum pe o lungime de 9,79 m și la Vest - drum pe o lungime de 35,28 m și N. G. pe o lungime de 57,86 m, teren identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară, astfel cum a fost completat, întocmit în cauză de expertul M. C..

Criticile vizează respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Unității A. - Teritorială .> Pentru a statua astfel, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 477 Cod Civil de la 1864 și dispozițiile art. 25 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică, interpretând că, atâta vreme cât imobilul ce face obiectul prezentei spețe este un bun fără stăpân, calitatea de proprietar nediligent aparține subscrisei.

Or, potrivit art. 25 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică: în accepțiunea prezentei legi, prin sintagma domeniu public, cuprinsă în art. 477 din Codul civil, se înțelege domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, după caz.

Instanța de fond amintește și de prevederile art. 4 din Legea nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică, conform cărora: „Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată”.

Potrivit dispozițiilor art. 477 Cod Civil de la 1864: „Toate averile vacante și fără stăpâni, precum și ale persoanelor care mor fără moștenitori, sau ale căror moșteniri sunt lepădate, sunt ale domeniului public”.

Față de susținerea intimaților - reclamanți din cuprinsul cererii de chemare în judecată: „Ulterior acestei chitanțe, în anul 1992 am încheiat un contract în formă autentică de vânzare -cumpărare doar pentru suprafața de 600 mp și casa, rămânând a folosi și restul de teren în continuare fără a se face vorbire în acte”, necontrazise de nicio parte din litigiul pendinte, dovedește faptul că imobilul în discuție nu este vacant si cu atât mai puțin fără stăpân, motiv pentru care prevederile art. 477 din Codul Civil de la 1864 nu prezintă incidență.

Prima instanță contrazice susținerile apelantei din cuprinsul întâmpinării care vizează fondul cauzei și potrivit cărora suprafața de teren de care intimații - reclamanți fac vorbire în cererea introductivă nu a făcut și nu face în prezent parte nici din domeniul public si nici din cel privat al Unității administrativ -teritoriale .> Intrucât suprafața de teren în discuție a fost cumpărată de către intimații reclamanți în anul 1992 de la intimații - pârâți C. I. și C. N. (a se vedea, în acest sens, contractul de vânzare - cumpărare depus la dosaurl cauzei drept anexă la cererea introductivă), lămurirea dreptului poate interveni numai în contradictoriu cu vechii proprietari.

Față de referirea făcută la dispozițiile art. 477 din Codul Civil de la 1864 și în raport de cadrul procesual stabilit în prezenta speță (numiții C. I. și C. N. au calitatea de pârâți), motivarea primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei poate fi calificată drept contradictorie.

S-a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei UAT . asemenea, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

In drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466 - 482 Cod Procedură Civilă.

Intimatii S. V. și S. R. au formulat întâmpinare, apreciind că . are calitate procesual pasivă, întrucât asupra bunului în litigiu nu a fost invocat niciun drept de proprietate, din probele de la dosar rezultând că nu există persoane fizic sau juridice de drept privat care să dețină un titlu de proprietate sau care să invoce un drept de proprietate asupra terenului în cauză.

Potrivit art. 477 Cod civil de la 1864, coroborat cu dispozițiile art.25 din Legea nr.213/1998, bunurile, pentru care nicio persoană nu invocă un drept de proprietate sau nu deține un titlu în acest sens, sunt considerate bunuri fără stăpân și, ca atare, ele aparțin domeniului privat.

Regimul juridic al bunului nu permite pretinderea unui drept de proprietate de către o persoană de drept privat, situație în care se prezumă că bunul care face obiectul litigiului s-a aflat în proprietatea unității administrativ-teritoriale, în temeiul dispozițiilor art.477 Cod civil de la 1864, coroborat cu art.4 din Legea nr.213/1998.

Intimații consideră că se impune respingerea excepției calității procesuale pasive a unității administrativ teritoriale . conformitate cu prevederile art.21 alin.(1) din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are capacitate procesuală, având personalitate juridică, primarul reprezentând unitatea în relațiile cu alte autorități publice, cu peroane fizice sau juridice române ori străine, precum și în temeiul art.21 alin.(2) și art.62 alin.(1) din aceeași lege.

Unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, iar Legea nr.213/1998 se referă la litigiile care se poartă asupra dreptului de proprietate, în speță apelanta având calitate procesuală activă.

Intimații au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

In drept, au fost invocate disp.art.25 din Legea nr.134/2010 at.477 Cod civil de la 1864, Legea r.213/1998, Legea nr.215/2001.

Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constata urmatoarele:

Sustine apelanta UAT . instantei de fond este una contradictotie, cata vreme a respins in mod eronat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a acesteia, in contextul in care uzucapiunea poate fi constatata numai in contradictoriu cu fostii proprietari, or in speta apelanta nu a avut proprietatea asupra terenului, ce formeaza obiectul cauzei.

Tribunalul gaseste ca nefiind intemeiate sustinerile apelantei. Astfel, asa cum in mod corect a retinut si Judecatoria Targoviste, potrivit art. 477 Cod civil de la 1864, coroborat cu dispozițiile art.25 din Legea nr.213/1998, bunurile, pentru care nicio persoană nu invocă un drept de proprietate sau nu deține un titlu în acest sens, sunt considerate bunuri fără stăpân și, ca atare, ele aparțin domeniului privat.

Tribunalul constata ca terenul in cauza se regaseste in continuarea unui alt teren, pe care reclamantii l-au dobandit de la paratii C. I. și C. N., pentru acesta nefiind formulate cereri de reconstituirea a dreptului de proprietate.

In registrul agricol Gheboieni figureaza inscrisi paratii C. cu o suprafata de 900 mp teren, cel dobandit de reclamanti, nefiind efectuata vreo mentiune cu privire la terenul din continuare, stapanit de reclamanti.

Cum acest din urma teren nu apartine paratilor, insa nu i se poate stabili proprietatea, in mod corect judecatoria a facut in cauza aplicare prevederilor art. 477 Cod civil de la 1864, coroborat cu dispozițiile art.25 din Legea nr.213/1998, respingand, pe cale de consecinta exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a UAT .> Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art. 480 alin. 1 NCPC, să respingă apelul ca nefondat și să păstreze hotararea primei instanțe ca fiind legala și temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta U. A. Teritorială – . sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 2162/2.06.2014.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Ș. V. și Ș. R., domiciliați în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița și cu intimații-pârâți C. I. și C. N., domiciliați în comuna Tătărani, ., județul Dâmbovița.