Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 335/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 21051/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 335/2013
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător L. M.
Judecător L. L. B.
Grefier G. D.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. C. V., împotriva deciziei nr. 1894/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ * în contradictoriu cu intimații T. B., D.G.F.P. D., A. 1 C., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN D.G.F.P. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că a fost înaintat dosarul nr._ *, recurentul a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
La data de 19 noiembrie 2012, contestatorul D. C. V. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1894/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul cu nr._ *, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, se arată că prin sentința civilă nr.1097/16.04.2008, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului a fost admisă acțiunea și obligată contestatoarea să plătească suma de 6042 lei, reprezentând contravaloarea taxei de înmatriculare, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
Se mai arată că intimata a refuzat permanent să restituie această sumă și conform încheierii din 08.09.2010 a Tribunalului D. prin care s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1097/16.04.2008, suma de 811,28 lei menționată în adresa de poprire este calculată corect și reprezintă reactualizarea sumei de 6042 lei pentru perioada aprilie 2007-octombrie 2008, rezultând suma de 708,.73 lei, la care se adaugă reactualizarea acestei sume pentru perioada aprilie-2008- august 2010.
De asemenea, și cheltuielile de executare sunt stabilite cu respectarea dispozițiilor legale și ordinului Muncii nr.2250/2006 și arată că în mod greșit i-a fost respinsă cerere prin care a solicitat respingerea recursului privind pe D.G.F.P.D. și A.F.P.B..
In ceea ce ii priveste pe intimati, acestia nu au depus intampinare la dosar si nici nu s-au prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
La data de 18.02.2013 contestatorul a mai depus prin Serviciul Registratura o cerere precizatoare prin care a invocat prevederile art 318, teza I C., invederand faptul ca in cauza contestatia la executare oricum era tardiva.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine:
Contestația în anulare este neîntemeiată pentru considerentele ce succed:
Contestatia in anulare dedusa initial judecatii nu este intemeiata pe niciunul din motivele reglementate de art 317 si 318 C., contestatorul D. C. V. nefacand altceva decat sa critice pe fond decizia Tribunalului D. nr 1894/29.10.2012, pentru ca mai apoi, prin Serviciul Registratura, sa depuna la data de 18.02.2013 (f 46) o cerere precizatoare prin care a invocat prevederile art 318, teza I C..
În conformitate cu art. 318 alin. 1 C.proc.civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Potrivit art. 318 C.proc.civ., contestația în anulare, cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin această dispoziție legală.
Dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială, sunt de strictă interpretare și au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Dispozițiile art. 318 din codul de procedură civilă vizează greșeli de procedură, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
În ceea ce privește eroarea materială, legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt.
În speță, contestatorul nu a invocat erori materiale în sensul art. 318 C.proc.civ., ci a susținut că in mod eronat Tribunalul D., prin decizia nr 1894/29.10.2012 a interpretat ca incheierea pronuntata la data de 08.09.2011 de aceeasi instanta, in dosarul_ trebuia investita cu formula executorie pentru a putea fi pusa in executare. A mai invocat contestatorul ca respectiva contestatie la executare era tardiv formulata.
Contestatorul, prin criticile expuse drept motive ale contestației formulate, se referă la soluția pronunțată de instanță asupra fondului raportului juridic litigios, soluție ce nu este rezultatul unei erori materiale evidente în sensul arătat mai sus.
A da părților posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul de rezolvare a cauzei ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.
In ceea ce priveste criticile contestatorului referitoare la faptul ca in cauza contestatia la executare era tardiv formulata de intimata D. D., instanta retine ca aceste critici le putea formula contestatorul impotriva sentintei civile nr 9722/30.05.2011 prin care s-a respins aceasta exceptie, critici pe care insa contestatorul nu le-a formulat, neexercitand calea de atac a recursului impotriva acestei sentinte, astfel ca nu mai poate invoca asemenea critici pe calea contestatiei in anulare conform art 317, al 1 C..
Contestația în anulare este un remediu procedural pentru greșeli săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, iar nu un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității deciziei din recurs.
De asemenea, se constată că în speță nu sunt aplicabile nici disp. art. 317 C.proc.civ., prin motivele contestației nefiind indicat nici unul din cazurile prevăzute la pct. 1 sau 2 ale acestui articol, cazuri ce sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.
Având în vedere considerentele prezentate, tribunalul constată că cererea de contestație în anulare cu care a fost învestită nu este întemeiată, motiv pentru care va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatorul D. C. V., împotriva deciziei nr. 1894/29.10.2012 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ * în contradictoriu cu intimații T. B., D.G.F.P. D., A. 1 C., ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. PRIN D.G.F.P. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2013.
Președinte, D. G. | Judecător, L. M. | Judecător, L. L. B. |
Grefier, G. D. |
Red.jud.L.L.B./18.03.2013
Tehn.F.M./ 2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1479/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 435/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
