Contestaţie la executare. Decizia nr. 1479/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1479/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 9956/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1479/2013
Ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea contestație în anulare formulată de contestatorul C. N. –R., împotriva deciziei civile nr. 721 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. FILIAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a atașat dosarul nr._, al Tribunalului D. și se solicită judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 C.pr.civ.
Constatând dosarul în stare de judecată, tribunalul reține cauza în pronunțare .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile deduse judecății, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D. la data de 28.05.2013, sub nr._ contestatorul C. N. R. a formulat în contradictoriu cu intimata Școala G. Filiași contestație în anulare împotriva deciziei nr. 721/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ .
În motivarea cererii contestatorul a arătat că prin motivele de recurs a invocat discriminarea sa, ca urmare a soluției pronunțate de prima instanță, în raport cu toți ceilalți justițiabili pentru care titlurile executorii diverse sunt puse în executare.
Instanța de recurs nu s-a referit în nici un fel la acest motiv de recurs, ci doar la discriminarea în raport de sentințele referitoare la validarea popririlor conturilor instituțiilor publice, fiind obligată Trezoreria la achitarea creanțelor.
Totodată, contestatorul a arătat că sa referit și la discriminarea facută după natura obligațiilor bănești stabilite prin sentințe definitive și irevocabile, dar și a naturii creditorilor și debitorilor stabilite prin aceste sentințe judecătorești.
În drept au fost invocate disp. Art. 318 Cpciv.
Atașat contestației, contestatorul a depus la dosarul cauzei copia deciziei nr. 721/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ (f 2-5), înștiințare de restituire din data de 27.02.2012 (f 6), nota privind restituirea/rambursarea unor sume in aceeași dată (f 7).
Intimata, deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 721/2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul_ a fost respins ca a nefondat recursul declarat de recurentul C. N. –R. împotriva sentinței civile nr. 92 pronunțată de Judecătoria Filiași la data de 05 februarie 2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. FILIAȘI.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Art.20 din Constituție prevede că legile interne vor fi interpretate în conformitate cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte iar jurisprudența Curții Europene a Dreptului Omului are aplicare directă în dreptul intern în virtutea principiului subsidiarității și în conformitate cu Comisia Europeană a drepturilor omului.
Este de necontestat faptul că, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, practica Curții Europene a Drepturilor Omului era în sensul că o autoritate a statului nu ar trebui să se folosească de pretextul lipsei fondurilor pentru a nu onora o datorie întemeiată pe o hotărâre judecătorească. Fiecare stat are datoria de a deține un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive ce îi revin. Executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă din cadrul statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți.
Pe data de 04.09.2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat însă Decizia de inadmisibilitate în cauza nr._/2008 – D. D. și alții contra României.
Cauza se referă la eșalonarea, de către Statul Român, a plății anumitor sume de bani obținute de către aplicanți prin hotărâri judecătorești definitive.
Curtea constată că în perioada 2008-2011 statul român a adoptat mai multe acte normative prin care se suspendă de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publice prin hotărâri judecătorești și prin care se introducea un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale.
Se au în vedere în raționamentul Curții, OUG nr.71/2009 care prevede plata datoriilor în 3 tranșe anuale, în intervalul 2010-2012, OUG nr.45/2010 care a prevăzut ca plata sumelor datorate să se facă tot în 3 tranșe anuale, însă în intervalul 2012-2014 și Legea nr.230/2011 care a eșalonat plata pe 5 ani, în intervalul 2012-2016, cu anuități progresive, ajungând de la 5 % în primul an până la 35 % în ultimul an.
În contextul unei situații de dezechilibru bugetar major al Statului Român, Curtea consideră că măsurile luate și mecanismul de eșalonare instituit, de natură a menține echilibrul bugetar între cheltuieli și veniturile publice, pot fi considerare ca urmărind un scop de utilitate publică, plata eșalonată a sumelor datorate neputând fi nerezonabilă.
În speță, intimata– contestatoare a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 253/E/2012 motivat în esență, de faptul că acestea au fost întocmite cu încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat în cauza mai sus menționată chiar acest act normativ, considerând că interesul general poate justifica o ingerință a Statului în ceea ce privește modul de executare a unei obligații stabilite prin hotărâre judecătorească.
Cum situația de fapt a cauzei D. D. și alții Contra României este similară speței deduse judecății, fiind vorba tot despre caracterul sistematic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar și executarea eșalonată a unui titlu executoriu ce are drepturi bănești și față de dispozițiile art.20 din Constituție, se impune a se ține cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această materie.
Rezultă așadar că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, făcând o aplicare corectă a noii jurisprudențe europene în această materie.
Nu pot fi primite nici criticile recurentului în ceea ce privește discriminarea raportat la faptul că au fost pronunțate anterior sentințe prin care s-au validat popririle asupra conturilor instituțiilor publice, fiind obligată Trezoreria la achitarea creanțelor întrucât există întotdeauna posibilitatea modificării contextului juridic în care instanțele pronunță hotărâri referitoare la aceeași problemă de drept, modificare care poate determina și schimbarea soluțiilor ce pot fi pronunțate în cauze similare de către instanțele judecătorești.
Nici Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu sancționează revirimentul jurisprudenței, respectiv, modificările acesteia, astfel cum a statuat în hotărârea dată în cauza Undic c. Franței, la 18.12.2008 – în care reclamanta s-a plâns de încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenția europeană a drepturilor omului din cauza modificării jurisprudenței instanței supreme din Franța; s-a reținut că exigențele securității raporturilor juridice și protejării încrederii legitime a justițiabililor nu consacră un drept dobândit la o jurisprudență constantă.
Pe cale de consecință, în baza art. 312 Cod proc. civ., Tribunalul a respins ca nefondat recursul declarat.
Contestația în anulare este o cale e atac extraordinară, de retractare care poate fi exercitată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.
Art. 318 Cpciv prevede două motive pentru exercitarea contestației în anulare împotriva deciziilor date asupra recursului, unul dintre acestea fiind cel invocat de contestator, respectiv respingând recursul, instanța a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de recurs
Norma anterior menționată privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare.
Instanța de recurs nu are obligația de a răspunde tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin motivul de casare sau de modificare, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentului nu deschide calea contestației în anulare.
În speță, Tribunalul constată că prin cererea de recurs au fost invocate doar critici care se circumscriu motivului de modificare prev de disp. Art. 304 pct 9 Cpciv relativ la pronunțarea de către prima instanță a unei hotărâri cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, chiar dacă acesta nu a fost individualizat expres de contestator, acesta întemeindu-și în drept recursul pe disp. Art. 299-316 Cpciv.
Critica referitoare la discriminarea suferită, ca urmare a soluției pronunțate de prima instanță, în raport cu toți ceilalți justițiabili pentru care titlurile executorii diverse sunt puse în executare, constituie doar un argument în susținerea motivului de casare prev de disp. Art. 304 pct 9 Cpciv, iar nu un motiv de casare sau modificare distinct.
Ca atare, lipsa unui răspuns al instanței de recurs nu deschide calea contestației în anulare.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. N. –R., împotriva deciziei civile nr. 721 din 17 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția I Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata ȘCOALA G. FILIAȘI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Septembrie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red LA/27.09.2013/2 ex
E.B. 24 Septembrie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1946/2013. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
