Pretenţii. Decizia nr. 435/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 7553/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 435/2013
Ședința publică de la 13 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea acțiunii formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR.13 CALEA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtul C. V., reținută spre rejudecare după casarea sentinței civile nr. 1229 din 16 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 721 din 04 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta rep. de av. Ș. C. lipsind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Av. Ș. C. pentru reclamantă depune originalul chitanței de onorariu de expert, învederează instanței că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Av. Ș. C. pentru reclamantă solicită admiterea acțiunii precizate și obligarea pârâtului la plata debitului în sumă de 24 031,66 lei reprezentând 8018,92 lei cheltuieli de întreținere restante aferentei perioadei mai 2008 - ianuarie 2011,_,73 lei, penalități de întârziere și 1225 lei cheltuieli de reparații acoperiș, cu cheltuieli de judecată pe toate ciclurile procesuale reprezentând onorariu de avocat și onorariu expert.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.03.2011 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.13 CALEA BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâtul C. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 23 796,71 lei, din care suma de 15 219,36 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada mai 2008 –ian 2011 și suma de 7 352, 35 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, iar suma de 1225 lei reprezintă cota parte din costul reparației acoperișului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este proprietarul apartamentului 8 din imobilul 14, . Asociația De P. Nr.13 Calea București si nu și-a achitat obligațiile de plată a cheltuielilor de întreținere în cuantum de_,71 lei, din care suma de_,36 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada mai 2008 –ian 2011 și restul penalități.
În drept, reclamanta nu și-a întemeiat acțiunea și a solicitat judecarea cauzei in lipsă.
Prin sentința civilă nr.1229/26 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari nr. 13 Calea București, în contradictoriu cu pârâtul C. V..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 17 262, 84 lei, din care suma de 8018,92 lei reprezintă cote de întreținere restante pentru perioada mai 2008 –ian 2011 și suma de 8018, 92 lei reprezintă penalități de întârziere aferente aceleiași perioade, iar suma de 1225 lei reprezintă cota parte din costul reparației acoperișului.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 950 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și onorariu apărător.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarele:
Relațiile și obligațiile dintre părți sunt reglementate de legi speciale, astfel:
Potrivit art. 46 din L. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „Toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.”, iar conform art. 48 din același act normativ „Stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
(2) Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.”
Art. 49 din L. 230/2007 prevede în aliniatul 2 că „Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.” iar aliniatul 1 al art. 50 din același text legal prevede că „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”
Din înscrisurile depuse la dosar, din interogatoriul pârâtului și din raportul de expertiză tehnică efectuată instanța reține că pârâtul este proprietarul . condominiul in discuție, respectiv este membru al Asociației de P. Nr.13 Calea București și nu și-a îndeplinit obligațiile privind achitarea cheltuielilor de întreținere pe perioada mai 2008 –ian 2011.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor restante la întreținere, instanța a reținut de raportul de expertiză că acestea, pentru perioada avută în vedere, sunt în cuantum de 8 018,92 lei, raportul de expertiză nefiind contestat de părți.
În ceea ce privește penalitățile, acestea nu au fost recunoscute de pârât motiv pentru care s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză, raport care a arătat că acestea se ridică la cuantumul de 14 787 lei, deci aproape la dublul sumei solicitată de reclamanta cu acest titlu și calculate de aceasta.
Instanța a constatat însă că expertul a calculat penalitățile furnizorilor fără să precizeze cum le-a repartizat pe fiecare restanțier și fără să țină seama de dispozițiile art.49 din legea 230/2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 49 alin 1 din legea 230/2007: ” Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.”
Prin urmare, în ceea ce privește cuantumul penalităților, făcând aplicarea dispozițiilor sus menționate, instanța a constatat cuantumul acestora la o sumă egală cu valoarea debitului, deci la cuantumul de 8 018, 92 lei.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate pentru acoperiș, instanța a constatat că acestea au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosar și recunoscute de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari nr.13 Calea București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că prima instanță în mod eronat a redus cuantumul penalităților de întârziere la suma de 8018,92 lei, egal cu cuantumul cheltuielilor de întreținere, apreciind că în cauza este vorba de un procent de penalități de 0,2%/zi de întârziere, stabilit de Adunarea Generală a Asociației de P., în condițiile în care este vorba de penalități stabilite și calculate de terți, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.49 din Legea nr.230/2007, ci dispozițiile art.25 pct.3 lit.a din H.G. nr.1588/2008. Acest aspect rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Recurenta a menționat că prima instanță a redus cuantumul penalităților la o sumă egală cu valoarea debitului reprezentat de cheltuielile de întreținere restante, suma de 8018,92 lei, în loc de_ lei cât au fost stabilite prin raportul de expertiză tehnică.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării intimatului pârât la plata întregii sume de_ lei penalități de întârziere.
Prin decizia civilă nr.721/04.04.2012, pronunțată de Tribunalul D., îndosarul nr._, a fost admis recursul declarat de reclamanta Asociația de Proprietari Nr.13 Calea București în contradictoriu cu pârâtul C. V., împotriva sentinței civile nr. 1229 din 26 ianuarie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
A fost casată sentința civilă recurată, a fost reținut cauza spre rejudecare și a fost fixat termen la 16 mai 2012.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Critica recurentei referitoare la modul de soluționare a capătului de cerere având ca obiect plata penalităților de întârziere, prin greșita aplicare, în speță a dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007, este întemeiată.
Din interpretarea coroborată a art. 49 alin. 1 Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin. 3 lit. a HG nr. 1588/2008, tribunalul constată că limita legală impusă de art. 49 alin. 1 teza a II-a Legea nr. 230/2007 se referă doar la penalitățile impuse și calculate de reclamantă în sistem propriu potrivit dispoziției legale menționate, iar nu la penalitățile impuse de furnizorii de utilități pentru întârzieri la plata facturilor, penalități ce se recuperează potrivit art. 25 alin. 3 HG nr. 1588/2008, astfel că aplicarea de către instanța de fond a disp. art. 49 alin. 1 pentru a limita cuantumul penalităților solicitate de reclamanta recurentă nu este corectă.
Cu toate acestea, în ceea ce privește cuantumul penalităților solicitate de reclamantă, tribunalul constată, astfel cum corect a reținut și instanța de fond, că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză nu rezultă modalitatea de repartizare a penalităților impuse de furnizori către toți restanțierii asociației, astfel cum prevăd art. 25 alin. 3 lit. a HG nr. 1588/2008. Astfel se impune suplimentarea probatoriul administrat în cauză, respectiv completarea raportului de expertiză tehnică întocmit prin indicarea modului în care totalul penalităților impuse de furnizori prin facturile emise, lunar, a fost repartizat fiecărui restanțier, proporțional cu cuantumul cheltuielilor de întreținere restante.
În rejudecare pe rolul Tribunalului D., cauza a fost a fost înregistrată sub nr._ .
La data de 16.05.2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct.2 C.proc.civ. Cauza a fost repusă pe rol la data de 12.12.2012, termen la care s-a dispus completarea raportului de expertiză tehnică întocmit de expert G. S..
Completarea raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond a fost depusă la dosarul cauzei la data de 04.02.2013.
Analizând acțiunea astfel cum a fost precizată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce succed:
În calitate de proprietar al imobilului situat în C., .. 14, ., pârâtul avea obligația de plăti către reclamanta Asociația de Proprietari nr. 13 Calea București, potrivit art. 46 alin. 1 Legea nr. 230/2007, cota de contribuție ce îi revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
Prin înscrisurile depuse în fața instanței de fond, coroborate cu raportul de expertiză tehnică întocmit de expert G. S. în fața instanței de fond și cu recunoașterea la interogatoriu a pârâtului, reclamanta a dovedit faptul că pârâtul nu a achitat cotele de contribuție aferente perioadei mai 2008- ianuarie 2011 în cuantum de 8018,92 lei, precum și 1225 lei cheltuieli de reparații.
În ceea ce privește cererea privind obligarea pârâtului la plata penalităților de întreținere, tribunalul constată că, raportat la înscrisurile depuse în fața instanței de fond, coroborate cu concluziile completării la raportul de expertiză întocmite în rejudecare în fața instanței de recurs de expert G. S., penalitățile de întârziere au fost calculate în mod corect potrivit art. 49 alin. 3 Legea nr. 230/2007 și art. 25 alin. 3 din Normele metodologice ale Legii nr. 230/2007, apărările pârâtului în sensul modului greșit de calcul nefiind dovedite. În consecință, tribunalul constată că și acest capăt de cerere este întemeiat .
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 50 alin. 1 Legea nr. 230/2007, tribunalul va admite acțiunea precizată și va obliga pe pârât la plata către reclamantă a sumei de_,66 lei. reprezentând: 8018,92 lei cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei mai 2008- ianuarie 2011,_,73 lei penalități de întârziere și 1225 lei cheltuieli de reparații.
În temeiul disp. art. 274 C.proc.civ., reținând existența culpei procesuale în sarcina pârâtului atât pentru faza judecății pe fond, cât și pentru faza judecății recursului, tribunalul îl va obliga pe acesta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în efectuate de aceasta atât în fața instanței de fond, reprezentând onorariu de avocat (350 lei conform chitanței nr. 918/2010) și onorariu de expert (300 lei conform chitanței_/2012), precum și în fața instanței de recurs, reprezentat, de asemenea de onorariu de avocat (500 lei conform chitanței nr.1051/2012) și onorariu de expert (400 lei conform chitanței nr._/2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite acțiunea precizată formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR.13 CALEA BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâtul C. V..
Obligă pe pârât la plata către reclamantă a sumei de_,66 lei. reprezentând: 8018,92 lei cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei mai 2008- ianuarie 2011,_,73 lei penalități de întârziere și 1225 lei cheltuieli de reparații.
Obligă pe pârât la plata către reclamantă sumei de 950 lei, cheltuieli de judecată la fond și 900 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2013.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.G.C.Filumon
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.V.F.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 335/2013. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 274/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
