Contestaţie la executare. Sentința nr. 7490/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7490/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 3698/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1402/2013
Ședința publică de la 21 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător M. R. H.
Judecător L. C. C.
Grefier C. C. S.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de intimata C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7490 din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorii S. M. și B. M. C. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator S. M. lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța a acordat cuvântul pe recurs.
Intimatul contestator solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, depune concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația la executare formulată la data de 04.02.2013, înregistrată sub nr._ la Judecătoria C., contestatorul S. M. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 2535/D/2012, emisă la data de 14.12.2012, înștiințării popririi și a procesului verbal de stabilire a datoriilor, comunicate acestuia la data de 21.01.2013, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 740, 18 lei compusă din 127,56 lei debit și 612, 62 lei cheltuieli de executare, stabilite prin procesul verbal de cheltuieli nr. 2535/D/2012 solicitând admiterea contestației la executare, anularea somației, a înștiințării de înființare a popririi și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în sensul reducerii acestor.
În motivarea contestatorul arată că prin înștiințarea de înființare a popririi i-a fost adusă la cunoștință faptul că s-a dispus poprirea sumelor de bani pe care le avea în conturi și bănci și încasările viitoare pentru debitul de 740, 18 lei, stabilite în procesul verbal de executare comunicat și titlu executoriu – încheierea 4689/18.08.2012.
Precizează faptul că a fost amendat cu suma de 250 lei amendă contravențională pentru că nu a avut rovineta pentru circulație pe drumurile naționale achitată la data de 3.10.2011, procesul verbal fiindu-i comunicat la data de 13.01.2012, când a achitat impozitul pentru proprietatea sa, atunci i s-a comunicat și faptul că are de achitat 250 lei cu titlu de amendă contravențională, motiv pentru care la data de 13.01.2012 a achitat integral amenda.
Prin procesul verbal nr._ din 03.10.2011, care a fost investit cu formulă executorie, a fost menționată înștiințarea de plată pentru suma de 28 euro, respectiv 121, 01 lei, conform cursului BNR de 4,3218/euro valabil pentru data de 30.09.2011. Despre existența acestui debit de 121,01 lei nu a avut cunoștință până în momentul comunicării titlului executoriu.
Arată că cheltuielile de executare stabilite de B. M. prin procesul verbal de executare în sarcina sa sunt total abuzive.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 70 lei și timbru judiciar în cuantum de 1,3 lei.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către B. M. C. I. pentru a comunica în copie conformă cu originalul dosarul de executare nr. 2535/D/2012, dosarul de executare fiind depus la dosarul cauzei.
La data de 18.02.2013 intimatul C. SA a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
In motivarea arată că a îndeplinit procedura legală de comunicare a procesului verbal de constatarea contravenției în termen, acesta fiind titlu executoriu, debitorul M. S. cu rea- credință nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care intimatul s-a adresat B. M. C. pentru executarea silită a debitului.
Precizează că debitul pe care debitorul M. S. îl are fața de C. SA prin DRDP C. nu este stins până la recuperarea tuturor cheltuielilor ocazionate cu executarea silită.
Art. 371 indice 5 prevede în mod expres faptul că: " executarea silită încetează dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii ".
Cu privire la cheltuielile de executare, intimatul C. SA mai arată că procesul verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006.
Prin sentința civilă nr.7490/13.05.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația la executare formulata de contestatorul S. M., în contradictoriu cu intimatii C. SA și B. M. C. I..
A fost anulat procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare.
S-a dispus reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 612,62 lei la suma de 153,45 lei.
Au fost menținute celelalte forme de executare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . 11, nr._ din 03.10.2011 întocmit de intimata C. a fost sancționat contravențional contestatorul din prezenta cauză pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că a circulat fără a deține rovinietă valabilă.
La data de 20 august 2012 C. a solicitat executarea silită a titlului executoriu și s-a întocmit dosarul de executare nr. 2535/D/2012 de B. M. C. I..
La data de 14 decembrie 2012 executorul judecătoresc a emis somație de plată, înștiințare înființare poprire-acte ce au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale privind executarea silită și a încheiat proces verbal stabilind cheltuieli de executare în cuantum de 612,62 lei.
Potrivit art. 371 ind. 7 alin. 2 C.p.c cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, afară de cazul când creditorul a renunțat la executare sau dacă prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară, iar potrivit alineatului 3 sumele ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată în condițiile legii.
La dosarul de executare nu se află nici o dovadă care să justifice cuantumul mare al cheltuielilor de executare.
Instanța a constatat că, valoarea cheltuielilor de executare nu a fost stabilită de executorul judecătoresc în mod corect, având în vedere întreaga procedură de executare silită desfășurată în dosarul de executare silită nr. 2535/D/2012, urmează să admită în parte contestația la executare, să anuleze procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, să dispună reducerea cheltuielilor de executare de la suma de 612,62 lei la suma de 153,45 lei și să mențină celelalte forme de executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta a susținut că a efectuat anumite cheltuieli de executare către contestatorul B. M. C., iar în urma sentinței recurate prin care s-a admis contestația la executare, aceasta a fost păgubită de suma ce reprezintă cheltuieli de executare
Cu privire la cheltuielile de executare, recurenta a arătat că procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr.2550/C/14.11.2006.
Recurenta solicită să se ia în considerare faptul că . judiciar efectuat de instanța de judecata este limitat în ceea ce privește onorariul executoriului judecătoresc doar la verificarea încadrararii acestuia la limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordanței acestuia cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de executor, dispoziție legală prevăzută de art.274 alin.3 C.pr.civ., ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, în situația în care acesta este excesiv de mare în raport cu munca îndeplinită, neputând fi extinsă la mai multe situații, aceasta normă fiind de strictă interpretare.
Examinând sentința civilă atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este fondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că sunt intemeiate criticile formulate de recurenta privind solutionarea gresita a spetei de catre instanta de fond.
Astfel, se constata ca prin actiunea dedusa judecatii si care a investit instanta de fond, contestatorul S. M. a solicitat anularea actelor de executare efectuate in dos. Nr. 2535/D/2012 al B. M. C., respectiv a somației nr. 2535/D/2012, emisă la data de 14.12.2012, înștiințării popririi și a procesului verbal de stabilire a datoriilor, comunicate acestuia la data de 21.01.2013, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 740, 18 lei compusă din 127,56 lei debit și 612, 62 lei cheltuieli de executare, stabilite prin procesul verbal de cheltuieli nr. 2535/D/2012, solicitand reducerea chelrtuililor d eexeuctare, invocand in fapt ca aceste cheltuieli de executare stabilite de B. M. prin procesul verbal de executare în sarcina sa sunt total abuzive, intrucat nu se justifica o suma de 124 lei pentru timbre postale, in conditiile in care costul unei scrisori este de 3 lei, suma de 248 lei pentru consultanta executare este stabilita la nivelul maxim desi demersurile efectuate pentru indrumarile realizate in vederea recuperarii debitului nu au necesitat o activitate intensa, suma de 210,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare nu se incadreaza in cheltuielile prevazute in Statutul UNEJ si al profesiei de executor judecatoresc, fiind stabilita in mod exagerat, iar suma de 100 lei pentru proces verbal de distribuire nu se justifica, intrucat necesitatea emiterii lui este obligatorie doar in cazul executarii imobiliare, iar in drept Statutul UNEJ si al profesiei de executor judecatoresc.
Se mai constata ca prin intampinarea depusa la dosar, intimata C. a formulat aparari pe fondul cauzei, in sensul ca a invocat ca procesul-verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr.2550/C/14.11.2006, apreciind ca . judiciar efectuat de instanța de judecata este limitat în ceea ce privește onorariul executoriului judecătoresc doar la verificarea încadrararii acestuia la limitele prevăzute de legiuitor, iar nu de aprecierea asupra concordanței acestuia cu valoarea pricinii și munca îndeplinită de executor, dispoziție legală prevăzută de art.274 alin.3 C.pr.civ., ce reglementează dreptul judecătorului de a reduce onorariul avocatului, în situația în care acesta este excesiv de mare în raport cu munca îndeplinită, neputând fi extinsă la mai multe situații, aceasta normă fiind de strictă interpretare.
Se constata ca prin hotararea pronuntata la 13.05.2013, instanta de fond a admis in parte contestația la executare formulata de contestatorul S. M., în contradictoriu cu intimatii C. SA și B. M. C. I. si a dispus anularea procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, in sensul reducerii cheltuielilor de executare de la suma de 612,62 lei la suma de 153,45 lei, instanta de fond retinand ca valoarea cheltuielilor de executare nu a fost stabilită de executorul judecătoresc în mod corect, având în vedere întreaga procedură de executare silită desfășurată în dosarul de executare silită nr. 2535/D/2012, in sensul ca la dosarul de executare nu se află nici o dovadă care să justifice cuantumul mare al cheltuielilor de executare.
Tribunalul constata ca este gresita aceasta modalitate de solutionare a cauzei de catre instanta de fond, intrucat aceasta nu a mentionat textele legale aplicabile spetei, respectiv temeiurile juridice pentru care a admis in parte contestatia formualta si nici nu a facut referire si nu s-a pronuntat asupra asupra apararilor de fond formulate de intimata, instanta nearatand motivele de fapt si de drept pentru care a apreciat ca sunt intemeiate sustinerile contestatorului raportat la motivele de fapt si inscrisurile prezentate de acesta si nearatand motivele pentru care a inlaturat sustinerile intimatei C. privin legalitatea actelor contestate, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, in intelesul art. 129 si 312 C.pr.civ., sub acest aspect fiind intemeiate criticile formulate de recurenta privind solutionarea gresita a cauzei.
Astfel, potrivit art. 129 c.pr.civ., judecatorii au indatorirea sa staruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul unei hotarari temeinice si legale si de asemenea au obligatia de a pune in discutie si a analiza toate aspectele de fapt si de drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor si a se pronunta asupra lor, stabilind imprejurarile de fapt ale cauzei pe baza probelor administrate la cererea partilor, hotararea trebuind a fi motivata -in fapt si in drept - cu suficienta claritate cu privire la starea de fapt retinuta, prin trimitere la probele din dosar .
Pentru considerentele expuse, constatand ca prima instanta nu a aratat motivele de drept pentru care a apreciat intemeiata in parte contestatia dedusa judecatii si nici nu a analizat apararile de fond invocate de intimata C. in cauza, raportat la inscrisurile depuse de parti la dosar si aspectele de fapt si de drept invocate de acestea in fata instantei de fond, ceea ce echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, si avand in vedere si necesitatea respectarii principiului dublului grad de jurisdictie pentru parti, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ să admită ca fondat recursul promovat de recurenta C.N.A.D.N.R. S.A., să caseze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C.N.A.D.N.R. S.A. împotriva sentinței civile nr. 7490 din data de 13.05.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu contestatorii S. M. și B. M. C. I.
Casează sentința civilă atacată și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 August 2013.
Președinte, M. E. N. | Judecător, M. R. H. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.F.M./3 ex.
19.09.2013
Jud.fond: T.G.C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul DOLJ | Supraveghere specializată. Sentința nr. 146/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
