Partaj judiciar. Sentința nr. 305/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 305/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 16261/215/2010
Dosar nr._ - partaj succesoral -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 94/2013
Ședința publică de la 25 Februarie 2013
Completul compus din:
Președinte A. M. Tăruș
Judecător I. G. P.
Grefier F. C. C.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant Orbulețu Gh. I. împotriva sentinței civile nr. 3059/28 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât N. C. și intimata-pârâtă D. E., având ca obiect partaj judiciar.
La prima strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., procurator Orbulețu A. asistat de reprezentant convențional, avocat A. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D., pentru intimatul-pârât N. C., reprezentant convențional, avocat D. G., în baza împuternicirii avocațiale nr. 39/22.05.2012, ._, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimata-pârâtă D. E. și martora N. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței următoarele:
- cauza se află la termenul de administrare a probei testimoniale.
Avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., solicită decăderea din proba testimonială.
Avocat D. G., pentru intimatul-pârât N. C., solicită acordarea unui termen de grație de 30 de minute pentru a face diligențele necesare pentru a se prezenta martora.
Avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., arată că este de acord cu acordarea unui termen de grație de 30 de minute, însă nu și cu amânarea cauzei în acest sens.
Față de cererea formulată de intimatul-pârât N. C., prin apărător, instanța dispune lăsarea cauzei la a doua strigare la ora 10.00.
La a doua strigare, la ora 10.00, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., procurator Orbulețu A. asistat de reprezentant convențional, avocat A. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D., pentru intimatul-pârât N. C., reprezentant convențional, avocat D. G., în baza împuternicirii avocațiale nr. 39/22.05.2012, ._, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimata-pârâtă D. E. și martora N. E..
Avocat D. G., pentru intimatul-pârât N. C., învederează că martora N. E. este pe drum și solicită lăsarea dosarului la a treia strigare.
Față de cele învederate de avocat D. G., pentru intimatul-pârât N. C., instanța dispune lăsarea dosarului la a treia strigare la ora 10.20.
La a treia strigare a cauzei, la ora 10.20, la apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., procurator Orbulețu A. asistat de reprezentant convențional, avocat A. P., în baza împuternicirii avocațiale nr._, emisă de Baroul D., intimatul-pârât N. C., personal și asistat de reprezentant convențional, avocat D. G., în baza împuternicirii avocațiale nr. 39/22.05.2012, ._, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimata-pârâtă D. E. și martora N. E..
Având în vedere că deși dosarul a fost strigat de 3 ori martora N. E., citată cu mandat de aducere, nu s-a prezentat, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 188 alin. 3 Cod procedură civilă pășește la judecarea dosarului.
Avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., depune la dosar interogatoriul pentru intimata-pârâtă D. E., solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
La interpelarea instanței avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I. și avocat D. G., pentru intimatul-pârât N. C. învederează că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., solicită în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă într-o primă teza, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat pe succesiunea lui Orbulețu G., tatăl lui Orbulețu I., anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, într-o a doua teză solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate cu reținerea cauzei spre pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu. Precizează că din probatoriul administrat în cauză rezultă că după Orbulețu G. există bunuri acceptate de cei 2 moștenitori constând în imobilul cu 4 camere cu anexe. Precizează că la fila 77 din dosarul de fond rezultă că pe planul de situație depus autorizația de construcție pentru mama apelantului a fost pentru 2 încăperi și anexe. Arată că în patrimoniu exista casă, anexe și garaj. Solicită a se dispune nulitatea certificatului de moștenitor contestat, a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză din care rezultă că nu se poate stabili dacă semnătura aparține lui Orbulețu I.. Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța nr. 922/2012.
Avocat D. G., pentru intimatul-pârât N. C., reiterează concluziile puse, solicitând respingerea apelului, menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Precizează că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă în sensul că a analizat actele noi, declarațiile din recurs, declarațiile date în fața notarului. Din probatoriu rezultă că cei 2 soți Orbulețu G. și G. iar ulterior N. G. au edificat o casă ce a fost demolată, casa fiind din paiantă nu s-au mai recuperat nimic din materiale. Arată că expertul a învederat că nu se pot identifica bunurile rămase după Orbulețu G.. Precizează că N. G. a edificat o casă cu 4 camere. Apreciază că este corectă reținerea instanței de fond cum că Orbulețu Gh. I. a fost moștenitor ce nu a acceptat moștenirea, acesta fiind moștenitor neacceptand. Precizează că nu s-a constat falsul. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. P., pentru apelantul-reclamant ORBULEȚU GH. I., învederează că falsul se poate constata și de instanța de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.05.2007, reclamantul Orbulețu Ghe. I. a chemat în judecată pe pârâții N. C. și D. E. (fostă N.), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschise succesiunile autorilor Orbulețu G., N. C. și N. G. (fostă Orbulețu), moștenitorii, averea succesorală, drepturile ce se cuvin fiecărui moștenitor și să dispună ieșirea din indiviziune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că autorul Orbulețu M. G. a decedat în anul 1945, moștenitori cu vocație succesorală rămânând reclamantul, în calitate de fiu, și Orbulețu G., în calitate de soție supraviețuitoare.
Masa succesorală este compusă din cota de ½ din casa cu 5 camere, construită din cărămidă pe un teren de cca 5000 mp, acoperită cu țiglă, cu pătul deasupra a două camere, din plantația de vie, pomi și din 20 de dafini.
Reclamantul a mai arătat că după ce Orbulețu G. s-a recăsătorit cu numitul N. C., a locuit împreună cu aceștia și cei doi copii rezultați din căsătorie, pârâții N. C. și D. E., până în anul 1964, când s-a căsătorit și s-a stabilit la soția sa.
A precizat reclamantul că la vârsta de 17 ani și 6 luni s-a angajat la Electroputere, ca sculer matrițer, și a realizat împreună cu mama sa, N. G. și cu N. C., în perioada în care a gospodărit cu aceștia, o casă cu 4 camere, 2 marchize și beci, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, contribuind la realizarea acesteia cu muncă fizică și bani.
În anul 1964 a decedat N. C., în urma căruia au rămas ca moștenitori N. G., în calitate de soție supraviețuitoare și cei doi pârâți, N. C. și D. E., în calitate de descendenți de gardul I, și următoarele bunuri: 1/3 din casa cu 4 camere, 2 marchize și beci, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă.
N. G. a mai construit în gospodărie, după decesul lui N. C., o fântână, un gard din beton și porți de fier, două cotețe și un pătul.
La data de 31.10.1988 a decedat N. G., de pe urma căreia au rămas ca moștenitori: reclamantul și cei doi pârâți, cu o cotă de 1/3 fiecare.
Ca avere succesorală de pe urma defunctei N. G. a rămas: suprafața de 5000 mp teren (curte și grădină) situată în comuna Coșoveni, .; un gard din beton și porți de fier; două cotețe; un pătul; 5/8 din casa cu 5 camere, cu pătul deasupra a două camere (dobândită de Orbulețu G.) și 5/8 din casa cu 4 camere, două marchize și beci, construită din cărămidă și acoperită cu țiglă, din plantația de vie și pomi și din cei 20 de dafini existenți pe teren (bunuri realizate cu cel de-al doilea soț, N. C.).
Prin precizarea depusă la termenul din data de 06.11.2007, reclamantul a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr.512/21.03.1991 emis de notariatul de Stat al Jud. D., arătând că, în succesiunea defunctului N. C., au fost reținute bunuri care nu i-au aparținut și care au existat la data căsătoriei acestuia cu N. G., respectiv o casă din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 9 camere, 2 marchize, sală, iar dezbaterea succesiunii nu a fost făcută cu participarea tuturor moștenitorilor.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată la data de 24.06.2008 s-a admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamantul Orbulețu Gh. I., în contradictoriu cu pârâții N. C. și D. E. (fostă N.).
S-a anulat certificatul de moștenitor nr. 512/21.03.1991 emis de Notariatul de Stat Județean D..
I. S-a constatat deschisă, la data de 06.01.1945, succesiunea defunctului Orbulețu G., cu ultimul domiciliu în ..
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți a soției supraviețuitoare Orbulețu G., cu o cotă de ¼ din masa succesorală, și a reclamantului Orbulețu I., în calitate de descendent de grad I, cu o cotă de ¾ din masa succesorală, că masa succesorală este compusă din cota de ½ din casa cu 5 camere, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă, cu pătul deasupra, situată în ..
II. S-a constatat deschisă, la data de 27.06.1964, succesiunea defunctului N. C., cu ultimul domiciliu în ..
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți a soției supraviețuitoare, N. (Orbulețu) G., cu o cotă de ¼ din masa succesorală, și a pârâților N. C. și D. E., descendenți de grad I, cu o cotă de 3/8 fiecare.
S-a constatat masa succesorală compusă din cota de ½ din casa cu 4 camere, 2 marchize și beci, construită din cărămidă, acoperită cu țiglă (situată în aceeași curte cu construcția de la pct.I) și cota de ½ din gardul împrejmuitor și din plantația de vie și pomi.
III. S-a constatat deschisă, la data de 31.10.1988, succesiunea defunctei N. G., cu ultimul domiciliu în ..
S-a constatat calitatea de moștenitori legali acceptanți a reclamantului și a pârâților, descendenți de grad I, fiecăruia revenindu-i cota de 1/3 din masa succesorală.
S-a constatat masa succesorală compusă din: cota de 5/8 din casa reținută la pct.I ; cota de 5/8 din casa reținută la pct.II și din plantația de vie și pomi, precum și din gardul împrejmuitor ; o fântână, două cotețe, un pătul.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
La data de 20.11.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea în privința terenurilor rămase în succesiunea autorilor Orbulețu G. și N. G., solicitând să se constate că suprafața de 1,87 ha prevăzută în titlul de proprietate nr. 342-_/02.02.1994 emis pe numele reclamantului, a rămas de pe urma tatălui său, Orbulețu G., respectiv suprafața de 1,5 ha i-a fost atribuită prin titlul din anul 1945, ca urmare a faptului că a luptat și a murit în război, iar diferența de 0,37 ha reprezintă zestre dată tatălui reclamantului de părinții săi; să se constate că în succesiunea autoarei Orbulețu G. a rămas suprafața de 2,25 ha prevăzută în titlul de proprietate nr. 1906-_/24.02.1997 emis pe numele pârâților N. C. și D. E. și ¼ din suprafața de teren rămasă în succesiunea defunctului Orbulețu G..
A mai arătat reclamantul că prezenta precizare și cerere de complinire a masei succesorale este determinată de faptul că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de pârâtul N. C. după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, întrucât acestea au fost depuse după închiderea dezbaterilor.
La data de 22.01.2009 pârâtul N. C. a depus răspuns la precizarea acțiunii formulate de reclamant, solicitând respingerea acțiunii precizate întrucât, potrivit certificatului de moștenitor nr. 512/21.03.1991, masa succesorală rămasă de pe urma defuncților N. C. și N. G. a fost moștenită de pârâtul N. C., ceilalți moștenitori Orbulețu I. și D. E. renunțând în mod expres la succesiune.
Pe de altă parte, anularea certificatului de moștenitor este ilegală întrucât cererea era prescrisă, acțiunea în anulare având un caracter personal și deci este supusă prescripției de 3 ani, prevăzută de Decretul nr. 167/1958.
Prin încheierea din data de 22.01.2009 instanța a respins cererea de pronunțare a unei încheieri de admitere în principiu suplimentare, reținând că titlurile de proprietate nr. 342-_/1994, emis pe numele reclamantului și nr. 1906-_/1997, emis pe numele pârâților, au fost depuse la dosar la data de 15.05.2008, prin adresa nr. 3794/13.05.2008 a Primăriei C., anterior pronunțării încheierii de admitere în principiu, pe de o parte, iar pe de altă parte, terenurile ce formează obiectul acestor titluri nu constituie « bunuri care trebuiau supuse împărțelii », conform art. 673 ind. 7 C.p.c., deoarece titlurile sunt emise pe numele reclamantului, respectiv ale pârâților.
Prin sentința civilă nr.6588/16.04.2009, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul Orbulețu Gh. I. în contradictoriu cu pârâții N. C. și D. E. (fostă N.).
A fost obligat omologat în parte raportul de expertiză întocmit de expertul Păpălă I., în varianta unică.
A fost atribuit pârâtului N. C. construcția compusă din 4 camere, 2 marchize și beci, construcția compusă din 5 camere și sală, fântâna, gardul din beton, porțile metalice și plantația de viță-de-vie, situate în .> A fost obligat pârâtul N. C. la plata către reclamant a unei sulte în cuantum de 59 369,016 lei și către pârâta D. E. la plata unei sulte în cuantum de 33.273, 891 lei.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligat pârâtul N. C. la plata către reclamant a sumei de 200 lei și pârâta D. E. la plata către reclamant a sumei de 200 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul Orbulețu I. și pârâtul N. C..
Apelantul-reclamant Orbulețu I. nu și-a motivat apelul în fapt și în drept și nici nu l-a timbrat cu taxa de timbru și timbrul judiciar stabilite de instanță.
Apelantul - pârât N. C. a arătat, în motivarea apelului, că anularea certificatului de moștenitor nr.512/21 martie 1991 a fost făcută de instanță cu încălcarea art. 1173 și urm. Cod civil, precum și a art. 1 și 3 din decretul nr.163/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Astfel, așa cum rezultă din raportul de expertiză cele două camere cu pătul deasupra și cu gârlici construite de defunctul Orbulețu G. împreună cu Orbulețu G. au fost demolate, iar în locul acestora a fost construită în 1970-1975 o casă cu cinci camere de către N. G.. Deși data deschiderii succesiunii autorilor N. C. și N. G. nu existau bunuri rămase după defunctul Orbulețu G..
Potrivit art.696 Cod civil, persoana care renunță la succesiune este considerată că nu a fost niciodată erede, renunțarea fiind, ca și acceptarea, indivizibilă și irevocabilă.
Totodată, cererea de anulare a certificatului de moștenitor era și prescrisă, termenul de prescripție de trei ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, fiind împlinit în raport de data deschiderii a succesiunii, 21 martie 1991 și data promovării cererii de anulare 6.11.2007.
S-a mai arătat că instanța a respins în mod neîntemeiat obiecțiunile la raportul de expertiză cu privire la evaluarea bunurilor succesorale, având în vedere vechimea acestora și faptul că reclamantul Orbulețu I. nu are calitate procesuală activă, în raport de inexistența bunurilor în patrimoniul succesoral al autorului său și de renunțarea sa prin neacceptare la succesiunea autoarei N. G..
Intimatul reclamant Orbulețu I. a formulat întâmpinare la apelul pârâtului, arătând că probele administrate în cauză confirmă aspectele reținute prin încheierea de admitere în principiu, că nu a fost citat la dezbaterea succesiunii, astfel încât împărțeala este nulă, că nu a știut despre existența acestui certificat de moștenitor și că faptul demolării construcțiilor realizate de autorul său nu a fost relevat de nici o probă administrată în cauză.
Prin decizia civilă nr. 810 din 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, s-a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantul ORBULEȚU GH. I. împotriva sentinței civile 6588 din 16.04.2009 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă D. E..
S-a respins apelul declarat de pârâtul N. C. împotriva aceleași sentințe.
A fost obligat apelantul N. C. către intimatul Orbulețu I. la 1000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în speță, nu sunt incidente dispozițiile legale privind prescripția dreptului la acțiunea în anularea certificatului de moștenitor, în reglementarea art. 1 și 3 din Decretul nr.167/1958, întrucât certificatul de moștenitor nr.512/1991 a fost depus la dosar în timpul procesului și nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost citat la dezbaterea succesorală, operând o prezumție simplă că a luat cunoștință de existența acestui certificat în timpul judecății, astfel încât termenul de prescripție nu a început să curgă; așa fiind, este evident că cererea de anulare (fila 32 dosar Judecătorie ) formulată de reclamant reprezintă o întregire a acțiunii, în sensul art.132, alin.1 C.pr.civ., determinată tocmai de împrejurarea că reclamantul a aflat de existența certificatului respectiv la un termen anterior.
Nefondat a fost găsit și motivul de apel referitor la componența masei partajabile, întrucât instanța a dat în mod corect, valoare probantă dovezilor administrate până în momentul pronunțării încheierii conform art.673 indice 5 alin.1 C.pr.civ., probe din care a rezultat existența celor două patrimonii succesorale ale autorilor Orbulețu G. și N. C..
Totodată, expertul a precizat că a realizat lucrarea pe baza constatărilor la fața locului și a relatărilor părților (pagina 142), în condițiile în care singura parte prezentă a fost pârâtul. Așa fiind, nu se poate da relevanță susținerii, potrivit căreia construcțiile au fost edificate în anul 1959 și 1970-1971, conținută de expertiză, câtă vreme există incertitudine asupra modului în care expertul a luat act de aceste relatări, iar apelantul nu este îndreptățit să-și creeze o situație procesuală avantajoasă în calea de atac ca urmare a propriei conduite abuzive legate de desfășurarea normală a procesului. S-a avut în vedere și faptul că datele edificării construcțiilor inserate în cuprinsul raportului de expertiză reprezintă simple aserțiuni ale expertului, fără a se aduce în sprijinul lor argumente de specialitate, ținând de aspecte tehnice, din care s-ar trage vreo concluzie cu privire la vechimea acestora.
Criticile legate de supraevaluare a bunurilor succesorale au fost apreciate neîntemeiate, întrucât expertul a explicat, în concret, modalitatea de calcul a valorii de piață a acestor bunuri și a scăzut uzura pentru vechime din calculul valoric efectuat.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul N. C., solicitând admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea spre rejudecare a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat că în mod neîntemeiat s-a reținut că reclamantul Orbulețu I. și pârâta D. I. au luat cunoștință de dezbaterea succesiunii notariale de pe urma autorilor în timpul procesului, după depunerea certificatului de moștenitor, întrucât aceștia nu numai că au participat la dezbaterea succesiunii în fața notarului, dar au făcut și declarații exprese, în formă autentică, de neacceptare a succesiunii, înțelegând să rămână străini de succesiune.
Starea de fapt reținută, prin urmare este nereală iar înscrisurile nou depuse atrag casarea cauzei.
A mai susținut că acțiunea în anulare a certificatului de moștenitor este prescrisă în conformitate cu Decretul 167/1958.
Potrivit art.700 cod civil referitor la renunțare, menționat în certificatul de moștenitor, reclamantul Orbulețu I. și pârâta D. I. nu mai pot reveni asupra neacceptării succesiunii.
De asemenea, instanța nu a dat dovadă de rol activ conform art.129 pct.5 Cod pr.civilă, pentru aflarea adevărului în cauză, nu a ținut seama de înscrisurile depuse de recurentul pârât și nelegal a luat în considerare proba testimonială solicitată de reclamant împotriva unui act autentic, certificat moștenitor (art.1173 Cod civil). Instanța a ignorat constatările expertizei, iar în caz de nelămurire trebuia să dispună integrarea acesteia cu o nouă expertiză.
Construcțiile față de vechimea foarte mare au fost supraevaluate de către expert și au fost încălcate dispozițiile art.741 Cod civil privind obligativitatea partajării în natură a bunurilor succesorale.
S-au depus la dosar:taxă timbru, timbru judiciar, declarații autentificate nr.4250/21.03.1991, 4248/21.03.1991, 4251/21.03.1991, împuternicire avocat, onorariu avocat, procură specială, referat, copie carnet muncă.
Prin întâmpinarea formulată de Orbulețu Gh.I. s-a solicitat respingerea recursului.
S-a arătat că în privința drepturilor succesorale cuvenite intimatului reclamant Orbulețu I., este evident,față de probele administrate, că el, în calitate de coindivizar, ca moștenitor acceptant al succesiunii tatălui său, Orbulețu G., a acceptat tacit atât succesiunea acestuia, cât și a mamei sale, N. G.. Cum acceptarea succesiunii este irevocabilă, nu se poate accepta ideea promovată de recurent prin apel și prin recurs, în sensul că intimatul reclamant ar fi străin de succesiunea mamei sale.
Pentru a ascunde realitatea situației de fapt, generatoare de efecte juridice în sensul reținut de instanțe prin hotărârile pronunțate, recurentul pârât nu face nici o referire la faptul că parte din gospodăria în litigiu provine de la autorul reclamantului, respectiv de la tatăl său, Orbulețu G.. De asemenea nu explică în nici un mod pentru care motiv dezbaterea notarială evidențiată de certificatul de moștenitor anulat s-a făcut s-a făcut concomitent, prin același act, pentru două succesiuni, deschise la diferență de 24 de ani.
În condițiile în care există vreo declarație a reclamantului Orbulețu I. pentru neacceptarea succesiunii, ea nu poate produce efecte, pe de o parte, pentru că se situează în timp mult după momentul în care reclamantul acceptase tacit succesiunile autorilor săi, iar pe de altă parte, există posibilitatea ca declarația să aibă la bază o cauză ilicită, determinată de intenția recurentului de a rămâne unic moștenitor prin fraudă.
Înscrisurile depuse de recurentul pârât la instanța de fond, înscrisuri la care se face referire la pct.7, nu au fost de natură să înlăture situația de fapt reală, rezultată din coroborarea probelor și reținută de instanța de fond.
Recursul a fost considerat fondat.
Cele două instanțe față de probatoriul administrat până în prezent în cauză au reținut că reclamantul Orbulețu I. și D. I. au calitatea de moștenitori acceptanți, întrucât rețin instanțele, acest aspect nu a fost combătut cu contraargumente de către recurentul pârât, susținerea sa nefiind sprijinită pe nici o probă. S-a mai reținut de către instanța de apel de asemenea că nu s-a făcut dovada că reclamantul a fost citat la dezbaterea succesorală.
În recurs potrivit art.305 Cod pr.civilă ,au fost depuse înscrisuri noi, neavute în vedere de către cele doua instanțe, unde nu au fost depuse, și anume declarațiile autentificate sub nr.: 4250, 4248 și 4251 din 21.03.2008, data la care a fost întocmit și certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere.
Prin declarația sa reclamantul Orbulețu I. menționează expres că până în prezent nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată ori tacită asupra succesiunii defunctei N. G..Pârâta D. I., de asemenea declară prin ultimele doua declarații că până în prezent nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată ori tacită asupra succesiunii defunctului N. C. și N. G..
Aceste înscrisuri noi pe care instanțele nu le-au avut în vedere se impune a fi analizate în privința valorii și relevanței lor raportat la întreg materialul probator și în plus administrate noi probe cu înscrisuri și testimonială față de noile elemente apărute prin aceste declarații ,pentru a se verifica în mod efectiv și real acceptarea sau nu a succesiunii de către aceste două părți, și față de celelalte înscrisuri depuse la dosar ,pentru a se putea stabili și lămuri exact starea de fapt și voința părților la acel moment.
Înscrisurile noi ,apărute ulterior, neavute în vedere de către instanța de fond și apel până la acest moment, aduc noi elemente pe starea de fapt si conduc la o necercetare pe fond a cauzei în totalitate, fiind necesară administrare de noi probe pentru ca față de aceste înscrisuri noi, instanța să pronunțe o soluție unitară în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.5 Cod pr.civilă și art.68, dispoziții în materia succesiunii privind acceptarea moștenirii.
Conform art.312 alin.5 Cod pr.civilă, soluția pronunțată face de prisos analizarea celorlalte motive de recurs care se circumscriu în esență aspectelor privind acceptarea sau nu a succesiunii de către reclamantul Orbulețu I. și pârâta D. I., ca o consecință a soluționării acestei probleme, dar vor fi avute în vedere de către instanță cu ocazia reanalizării pe fond a cauzei.
Soluția se impune cu atât mai mult cu cât este necesară o reapreciere a probelor, care presupune o reapreciere a situației de fapt, întrucât față de înscrisurile nou apărute, împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite. De asemenea partile nu pot fi lipsite de un grad de jurisdicție.
Prin Decizia nr. 613 pronunțată la data de 28.04.2010 în dosarul nr._ al Curții de Apel C. s-a admis recursul declarat de pârâtul N. C. împotriva deciziei civile nr. 810 din 16 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 6588 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Orbulețu GH. I. și intimata pârâtă D. E..
A fost casată decizia.
A admis apelul declarat de apelantul pârât N. C. împotriva sentinței civile nr. 6588 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
A fost desființată sentința civilă și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond – Judecătoria C..
Au fost menținute restul dispozițiilor deciziei civile.
Dosarul a fost înaintat Judecătoriei C. la data de 26.05.2010 și înregistrat sub nr._ .
La data de 22.09.2010 reclamantul a depus precizare la acțiune prin care a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 2 ha și 2500 mp menționat în titlul de proprietate nr. 1906-_/24.01.1997, teren rămas la decesul autoarei N. G. .
În scop probatoriu reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat pentru acesta proba cu înscrisuri, interogatoriile pârâților și proba testimonială cu doi martori.
În contraprobă, pârâtul N. C. a solicitat și instanța a încuviințat pentru acesta proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului și proba testimonială cu doi martori.
În cauză, s-a luat interogatoriu pârâților N. C. și D. E., la propunerea reclamantului și reclamantului, la propunerea pârâtului N. C. și au fost audiați martorii S. G. și O. A., la propunerea reclamantului și M. A. și N. E. la propunerea pârâtului N. C..
La data de 22.02.2011 reclamantul a depus la dosar cerere prin care s-a înscris în fals arătând că semnătura de pe declarația nr. 4250/1991 emisă la BNP D. F. nu-i aparține .
A depus de asemenea, copia autorizației pentru executare de lucrări nr. 1823/1970, copia autorizației pentru executare de lucrări nr. 61/16.08.1971 emisă de Consiliul Popular al comunei Coșoveni, copia autorizației pentru executare de lucrări nr. 1823/8.09.1970 și copia a carnetului său de muncă .
În ședința publică din data de 22.03.2011 apărătorul reclamantului a precizat că reclamantul contestă declarația nr. 4250/1991 emisă la BNP D. F. ca fiind falsă, respectiv nu este semnată de el însă nu precizează autorul falsului.
Pârâtul N. C. a arătat că înțelege să se folosească în continuare de declarația autentificată sub nr. 4250/21.03.1991 la Notariatul de Stat Județean D. și că nu este în posesia originalului acestei declarații.
În baza art 184 C.Pr. Civ instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize grafologice care să stabilească dacă semnătura de pe declarația nr. 4250/1991 emisă la BNP D. F. aparține reclamantului.
În ședința publică din data de 19.04.2011 reclamantul, prin apărător, a depus acte, în original, care poartă semnătura reclamantului, respectiv carnet de muncă, formular pentru vânzare integrală eliberat de B. de valori București, deviz de branșament, în vederea efectuării expertizei grafoscopice.
La solicitarea instanței Camera Notarilor Publici C. a înaintat originalul declarației autentificată sub nr. 4250/21.03.1991 de Notariatul de Stat Județean D..
Raportul de expertiză a fost întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București și depus la data de 25.11.2011.
Prin sentința civilă nr.3059/28.02.2012 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul Orbulețu Gh I., în contradictoriu cu pârâții N. C. și D. E..
A fost obligat reclamantul către pârâtul N. C. la 1070 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 06.01.1945 a decedat Orbulețu G. având ca moștenitori pe Orbulețu G. în calitate de soție supraviețuitoare și pe Orbulețu I., în calitate de descendent de gradul I.
La interogatoriul luat la propunerea reclamantului Orbulețu I. pârâtului N. C. acesta recunoaște că în timpul căsătoriei N. C. și autoarea N. G. au făcut o casă cu patru camere, două marchize, beci.
La decesul autoarei N. G. pe teren mai erau față de aceste bunuri o casă cu patru camere, o casă cu cinci camere, beci și două marchize, despre care pârâtul N. afirmă că sunt făcute de el.
La interogatoriul luat la propunerea pârâtului N. C. reclamantului, acesta recunoaște că autorii Orbulețu G. și G. au edificat o construcție cu trei camere și sală care a fost demolată.
Ulterior, în anii 1970-1971 N. G. a edificat o construcție cu cinci camere.
La întrebarea a treia adresată de către instanță cu privire la imobilul cu nouă camere, două marchize, edificate de N. C. și Gheorghța reclamantul afirmă că a contribuit cu bani și că s-au refolosit materialele, această afirmație necoroborându-se cu alte probe, martorul M. A. declarând că nu s-au refolosit materialele.
Martorul M. A. propus de pârât a declarat că ambele case au fost edificate în anul 1979 de N. C., ajutat de N. C., cu muncă și bani.
În ceea ce privește construcțiile rămase după Orbulețu G., acestea au fost demolate iar materialele rezultate nu au mai putut fi refolosite.
Martorul a mai declarat că N. C. a făcut o fântână, gard de ciment pe o latură, pătul magazie, o construcție cu două camere în care locuiește, coteț de porci.
Martora N. E., propusă de pârâți a declarat că locuiește chiar lângă imobilul succesoral.
Împreună cu N. C. autoarea a construit o casă cu patru camere.
În anii 1970-1971 N. C. împreună cu G. au mai construit o casă cu cinci camere și un șopron. În anul 1980 au mai construit o fântână și un pătul. Înaintea casei cu patru camere construită de N. C. și G. a mai existat o casă cu două camere și pătul deasupra care a fost demolată. Martorii S. G. și O. A. nu au intrat niciodată în curtea imobilului succesoral. Martorii nu cunosc despre faptul că au fost demolate construcțiile edificate de Orbulețu G. împreună cu Orbulețu G. deși acest aspect este recunoscut de toate părțile. Martorul S. G. a declarat că împreună cu al doilea soț, G. a mai construit o casă cu cinci camere.
Ca urmare, din interogatoriul și declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța reține că la decesul lui Orbulețu G. a rămas o casă cu două camere care au fost demolate iar materialele de construcție nu s-au mai refolosit.
Astfel, acțiunea privind partajarea bunurilor succesorale ale acestui autor este neîntemeiată.
La data de 27.06.1964 a decedat N. C. având ca moștenitori acceptanți pe N. G. în calitate de soție supraviețuitoare și pe pârâtul N. C. în calitate de descendent de gradul I.
Conform declarației autentificate sub nr. 4248/21.03.1991 pârâta D. E. nu a făcut acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctului N. C., fiind incidente dispozițiile art 696 C. Civ. potrivit cărora eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede.
La data de 01.11.1988 a decedat N. G. având ca moștenitori cu vocație succesorală pe Orbulețu I., N. C. și D. E..
La data de 21.03.1991 s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 512 privind pe defuncții N. C. și N. G., constatându-se calitatea de unic moștenitor acceptant a pârâtului N. C..
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului de a solicita nulitatea certificatului de moștenitor, instanța o va respinge având în vedere faptul că se invocă aspectul că reclamantul nu a fost menționat în certificatul de moștenitor iar acțiunea privind constatarea nulității absolute a unui act este imprescriptibilă.
Conform declarației autentificate sub nr. 4251/21.03.1991 pârâta D. E. nu a efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei N. G..
În ceea ce îl privește pe reclamantul Orbulețu I. instanța a reținut următoarele:
Conform declarației autentificată sub nr. 4250/21.03.1991 reclamantul Orbulețu I. că nu a făcut nici un act de acceptare expresă, forțată ori tacită asupra succesiunii defunctei N. G., înțelegând să rămână străin de această succesiune.
Reclamantul a contestat semnătura sa de pe acest înscris apreciind că este falsă.
Potrivit art 1171 C.Civ. înscrisul autentic este acela care s-a făcut cu solemnitățile cerute de lege, de un funcționar public, care are dreptul de a funcționa în locul unde s-a încheiat.
Înscrisul autentic face dovada până la declararea falsului în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator.
Dacă înscrisul a fost declarat fals el nu va mai putea fi folosit în proces. Dacă însă falsul nu a fost constatat înscrisul va fi menținut ca mijloc de probă.
Din concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit în cauză a rezultat că nu se poate stabili dacă declarația notarială autentificată sub nr. 4250/21.03.1991 la Notariatul de Stat Județean D. a fost sau nu semnată de Orbulețu I..
Astfel, constatările notarului public despre persoana care a dat declarația autentificată sub nr. 4250/21.03.1991, fac dovada până la înscrierea în fals.
Întrucât falsul nu a fost constatat, declarația autentificată sub nr. 4250/21.03.1991 de Notariatul de Stat Județean D. este menținută ca mijloc de probă.
Conform acestei declarații reclamantul Orbulețu I. nu a efectuat acte de acceptare expresă sau tacită a succesiunii defunctei N. G..
De altfel, atât pârâta D. E. cât și reclamantul Orbulețu I. au dat declarațiile menționate la data de 21.03.1991 aceeași dată la care s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 512/21.03.1991.
Acest aspect este de natură să ducă la concluzia că declarațiile s-au dat tocmai pentru a fi folosite la eliberarea certificatului de moștenitor.
Cu privire la susținerea că Orbulețu I. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor astfel încât a operat repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, instanța reține că repunerea în termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art 12 din Legea 18/1991 privește doar dobândirea terenurilor prevăzute de lege, moștenitorii neacceptanți rămânând pe mai departe străini de moștenire în raport cu alte bunuri succesorale.
Având în vedere aceste considerente instanța a constatat că unicul moștenitor acceptant al succesiunii defunctei N. G. este pârâtul N. C..
Ca urmare, nefiind moștenitor acceptant al succesiunii defunctei N. G. este neîntemeiată cererea privind constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 512/21.03.1991 emis de Notariatul de Stat Județean D. astfel încât instanța va respinge acest capăt de cerere.
În ceea ce privește suprafața de 1,87 ha teren situat în comuna Coșoveni, . titlul de proprietate nr. 342-_/1994 eliberat de Comisia Județeană pentru aplicarea legii 18/1991, reclamantul Orbulețu I. este singurul căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru acest teren, care nu se află în indiviziune astfel încât nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art 728 C.Civ. instanța va respinge cererea privind partajarea acestuia.
Pentru suprafața de 2,25 ha teren situat în comuna Coșoveni, . eliberat titlul de proprietate nr. 190-_/24.01.1997 pe numele pârâților D. E. și N. C..
Reclamantul nefiind coindivizar nu are calitate procesuală activă pentru a solicita ieșirea din indiviziune cu privire la acest teren, instanța urmând să respingă această cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Orbulețu I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului, se arată că instanța de fond a depășit decizia de îndrumare a Curții de Apel C., care a casat în prima fază decizia Tribunalului D. și sentința judecătoriei spre a se analiza dacă s-a acceptat sau s-a făcut vreo renunțare expresă în ceea ce-l privește pe apelant față de autoarea sa Orbulețu ( N.) G..
Instanța de fond nu a precizat la ce dată s-a raportat și nici nu explicat cum la interogatoriu s-a recunoscut de pârâta D. că imobilele edificate de tatăl său, Orbulețu G. împreună cu mama sa au existat pe teren și încă există, respectiv terenul de 5000 m.p., o casă cu 5 camere cu pătul deasupra cu două camere, pomi și plantație de vie.
Pârâții nu au putut face dovada că autorii lor comuni ar fi edificat construcțiile pe care le-a găsit expertul tehnic pe teren, nedepunând în acest sens vreo autorizație de construcție au autorilor din anii 1970-1975.
Instanța de fond nu a apreciat corect certificatul depus la dosar, certificat care nu prezintă toate construcțiile edificate și astfel nu se putea pronunța asupra nulității absolute pe care reclamantul a solicitat-o.
De asemenea, în mod greșit instanța a reținut că actul depus de pârât cu nr.4250/1991 încheiat la notarul F. D. reprezintă o renunțare a apelantului după autoarea sa N. G., în condițiile în care însăși instanța invocă precizarea la acțiune din data din 22.01.2011, prin care acesta a arătat că se înscris în fals împotriva acestui act, astfel că se impunea scoaterea de pe rol a cererii și înaintarea la organele de urmărire penală pentru a lămuri acest aspect, cu atât mai mult cu cât s-a dat eficiență concluziilor expertizei grafologică care a statuat că semnătura nu poate fi catalogată ca aparținându-i apelantului, iar dacă instanța nu era edificată asupra acestui fapt, conform rolului activ, trebuia să administreze probe suplimentare.
Solicită adminterea apelului, desființarea sentinței și trimtierea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Intimatul N. C. a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
În motivare, se arată că după autorul Orbulețu G., tatăl reclamantului, nu au rămas bunuri, întrucât casa cu două camere din paiantă a fost demolată în anii 1070-1971, iar pe locul acesteia au fost construite cele trei camere din cele cinci din casa edificată de autoarea N. (Orbuleșu) G.; potrivit certificatului de moștenitor autentificat sub nr.512/21.03.1991 unicul moștenitor al defuncților N. C. și N. G. este pârâtul, ceilalți moștenitori Orbulețu I. și D. E. fiind moștenitori neacceptanți, potrivit declarațiilor în formă autentică prin care au declarat că nu au făcut nici un act de acceptare expresă; atât certificatul de moștenitor, cât și cele două declarații de neacceptare a succesiunii sunt ac te în formă autentică care se bucură de prezumția de validitate, proba contrară trebuind să fie administrată de cel ce le contestă.
Se mai arată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.184 C.pr.civ., în condițiile în care apelantul nu a arătat autorul falsului pentru a scoate cauza de pe rol și a o înainta organele de urmărire penală.
Solicită respingerea apelului cu menținerea ca fiind legală și temeinică a primei instanțe.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate se constată că apelul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.315 – în forma în vigoare la data de 28.04.2010: ”În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.”
Prin decizia de casare nr.613/28.04.2010 pronunțată în cauză de Curtea de Apel C. s-a statuat faptul că: aceste înscrisuri noi pe care instanțele nu le-au avut în vedere (declarațiile notariale ale reclamantului și pârâtei D. I. fostă N.) se impune a fi analizate în privința valorii și relevanței lor raportat la întreg materialul probator și în plus administrate noi probe cu înscrisuri și testimonială față de noile elemente apărute prin aceste declarații, pentru a se verifica în mod efectiv și real acceptarea sau nu a succesiunii de către aceste două părți, și față de celelalte înscrisuri depuse la dosar ,pentru a se putea stabili și lămuri exact starea de fapt și voința părților la acel moment.”
Prin urmare instanța de recurs a pornit de la premiza că nu sunt false sub aspectul semnăturilor declarațiile notariale date de reclamant și pârâtă ca moștenitori ai defunctei N. G. dar a apreciat că se impune suplimentarea probatoriului cu proba testimonială și proba cu înscrisuri pentru a se stabili și lămuri voința reală a părților materializată în cele două declarații.
Or, întrega soluție dată în rejudecare se axează pe imposibilitatea înlăturării celor două declarații autentificate, ca fiind false sub aspectul semăturii urmare a concluziilor expertizei grafoscopice, în timp ce curtea de apel prin decizia de casare, independent de caracterul semnăturilor aplicate pe aceste declarații, a statuat că se impune cercetarea voințe reale, interne a părților su aspectul calității părților de a fi străine de succesiunea autoarei N. fostă Orbulețu G..
Deși în rejudecare s-a dispus suplimentarea probatoriului în sensul statuat de instanța de casare, instanța nu s-a pronunțat asupra voinței reale a reclamantului sau a pârâtei, materilizate în cele două declarații, interogatoriile luate atât reclamantului cât și pârâtei nu cuprind întrebări suplimentare sub acest aspect, după cum nici depozițiile martorilor audiați suplimentar față de de primul ciclu procesual nu reliefează întrebări care să concretizeze vreo cercetare în sensul îndrumărilor date de instanța de casare.
Probatoriile suplimentare administrate în cea de-a doua rejudecare coroborate cu cele deja administrate în primul ciclu procesual, în fața primei instanțe, nu au fost în niciun mod cercetate prin prisma concludenței lor sub aspectului voinței reale, interne a declaranților.
Prin urmare, motivele de apel prin care se invocă încălcarea deciziei de casare și implicit necercetarea voinței interne, reale a reclamantului și pârâtei la eliberarea declarațiilor autentificate din data de 21.03.1991, sunt fondate.
Se reține că defuncta N. fostă Orbulețu G. a decedat la data de 31.10.1988.
Astfel, în interogatoriul luat reclamantului în primă instanță, în primul ciclu procesual – fila 38, se confirmă faptul că la notariat, între părți a avut loc de fapt o înțelegere cu privire la modul de partajare a bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei N. fostă Orbulețu G., pârâtul confirmând faptul că: „ l-am despăgubit pe reclamant pentru renunțare.” pârâtul N. C. urmând să fie menționat, ca efect al înțelegerii materializă în cele două declarații, ca unic moștenitor al mamei sale N. G..
Recunoșterea acestei înțelegeri de pârâtul N. C. se corobrează pe deplin cu susținerea reclamantului formulată în cuprinsul cererii de modificare a acțiunii de la fila 109 verso, în care se arată că a existat o înțelegere de partajare care nu a fost respectată.
Depoziția martorului N. E., audiat în cel de-al doilea ciclu procesual fila 53, confirmă faptul că între părți a existat o înțelegere cu privire la împărțeala succesiunii: „prin . că părțile s-au înțeles cu privire la împărțirea averii.”
Prin urmare depozițiile autentificate ale pârâților prin care la aproximativ 2 ani de la decesul autoarei, aceștia vin și recunosc că nu ar fi făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă nu reprezintă voința internă, reală a părților, nu reprezintă nicidecum o recunoaștere a faptului că pârâții nu ar fi săvârșit vreun act de acceptare tacită sau expresă ci materializează o convenție intervenită între părți cu privire la modalitatea de partajare a averii rămase de pe urma autoarei N. fostă orbulețu G..
În măsura în care pârâtul Orbulețu I. ar fi fost străin prin neacceptare de succesiunea autoarei nu se justifică în mod obiectiv motivul pentru care pârâtul ar fi despăgubit pentru „neacceptare” pe reclamant cu ocazia eliberării certificatului de moștenitor.
Un moștenitor străin de succesiune prin neacceptare este înlăturat pur și simplu de la moștenire și nu despăgubit pentru partea sa din moștenire.
În absența unei recunoașteri exprese a părților cu privire la modul în care s-au înțeles asupra împărțelii averii rămasă de pe urma autoarei N. G., respectiv a conținutului concret a convenției voluntare de împărțeală, aceasta nu poate avea efect extinctiv asupra prezentului partaj dar, participarea tuturor moștenitorilor la această înțelegere, urmată de despăgubirea unora dintre aceștia „pentru renunțare” denotă în mod lipsit de echivoc faptul că voința internă, reală a părților la emiterea declarațiilor autentificate a fost aceea de stinge orice pretenții legate de succesiunea defunctei lor mame și nicidecum de a materializa vreo recunoștere legată de inexistența actelor de acceptare expresă ori tacită la succesiunea autoarei N. fostă Orbulețu G..
Stingerea pretențiilor legate de împărțeală intervine numai între moștenitorii acceptanți și recunoscuți reciproc ca atare, ca acceptanți ai unei succesiuni, nicidecum între moștenitori străini de succesiune și prin urmare aceste declarații autentificate nu corespund voinței reale a părților, ci sunt fictive sub acest acest aspect, în realitate declarațiile mascând o convenție de împărțeală.
Faptul că declarația pârâtului cum că nu ar fi făcut vreun act de acceptare expresă ori tacită la succesiunea autoarei N. fostă Orbulețu G. este contrazis inclusiv de cererea formulată de reclamant privind reconstituirea a dreptului de proprietate de pe urma mamei sale.
Este irelevant că acest act a primit eficiență în sfera procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate sau a faptului că a intervenit la cca. 2 ani de la decesul autoarei, câtă vreme nu modalitatea concretă în care se materializează această manifestare, respectiv prin emiterea titlului de proprietate în anul 1994, fila 70 primul ciclu procesual, are relevanță ci faptul că la data de 21.03.1991 reclamantul declară că nu a făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă deși în termen de 30 zile de la . Legii nr.18/1991, respectiv la data de 20.02.1991, acesta formulase cererea de reconstituire de pe urma mamei sale, cerere finalizată cu eliberarea titlului de proprietate nr. 342-_/02.02.1994 emis reclamantului ca moștenitor al mamei sale Orbulețu G..
Aceasta este o dovadă în plus a faptului că afirmația reclamantului cuprinsă în declarația autentificată contestată, potrivit căreia nu ar fi făcut niciun act de acceptare tacită sau expresă, nu este una reală.
În mod similar pârâta D. E. a formulat cerere de reconstituire pentru tereul ce a aparținut mamei sale – fila 71 dosar fond iar această cerere s-a finalizat cu emiterea titlului de proprietate nr.1906/_ din 24.02.1997 – fila 112 dosar fond.
În consecință, nici reclamantul, nici pârâta D. E. fostă N., nu pot fi considerați străini de succesiunea mamei lor prin neacceptare, așa încât calitatea lor de moștenitori trebuia să primească eficiență.
În mod similar, fiind rezultatul unei înțelegeri ce nu s-a materializat, declarația pârâtei D. E. cu privire la faptul că nu ar fi făcut vreun act de acceptare raportat la succesiunea autorului N. C. nu poate corespunde vreunei voințe interne, reale ambele declrații fiind date în aceeași împrejurare . în considerarea acelorași raporturi dintre părți în cursul aceleiași zile.
Se reține că declarația reclamantului Orbulețu I. și declarațiile pârâtei D. E. au fost date în fața notarului public D. F. iar certificatul de moștenitor, în care au fost menționate aceste declarații, a fost eliberat de notarul public D. M..
În raport de aceste probatorii prima instanță ar fi trebuit să pronunțe în condițiile art. 673 indice 5 Cod procedură civilă o încheiere de admitere în principiu prin care să se constate deschisă succesiunea acestui autor, să statueze dacă în masa succesorală a defunctului Orbulețu G. au mai rămas sau nu bunuri în materialitatea lor susceptibile de a fi partajate, moștenitorii acestuia, cota parte a fiecăruia, să se constate deschisă succesiunea autorului Nedecu C., compunerea masei succesorale, moștenitorii acestuia, cota parte a fiecăruia precum și să constate deschisă succesiunea autoarei N. fostă Orbulețu G., ca moștenitori pe fii acesteia reclamantul și cei doi pârâți, compunerea masei succesorale rămasă de pe urma mamei precum și cotele moștenitorilor.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse precum și dispozițiile art. 282 – 298 Cod procedură civilă se constată că apelul este fondat, sentința primei instanțe urmând să fie anulată iar cauza reținută spre rejudecare cu fixarea termenului de 25.03.2013 pentru judecarea încheierii de admitere în principiu.
În ceea ce privește restul criticilor formulate prin motivele de apel, inclusiv pronunțarea asupra petitului având ca obiect anulare certificat de moștenitor, se constată acestea pot primi analiză cu ocazia pronunțării încheierii de admitere în principiu, aceste critici vizând compunerea masei succesorale și restul celorlalte elemente impuse de art.673 indice 5 cod procedură civilă potrivit cărora: ”Dacă părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.”
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant Orbulețu Ghe. I. cu domiciliul în localitatea C., ..154, județul D. împotriva sentinței civile nr. 3059/28 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât N. C. cu domiciliul în . și intimata-pârâtă D. E. cu domiciliul în ..
Anulează sentința apelată.
Fixează termen pentru judecarea încheierii de admitere în principiu la 25.03.2013.
Se vor cita părțile la 25.03.2013.
Cu recurs odată cu fondul.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2013.
Președinte, A. M. Tăruș | Judecător, I. G. P. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.A.M.Tăruș/Tehn.S.V.
Ex.2/06.03.2013.
Jud.fond: M.D.M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 131/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 12-11-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
