Pretenţii. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 6815/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 820/2013
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. R. H. - judecător
Judecător - D. O.
Judecător - J. S.
Grefier - L. E. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta ASOCIAȚIA DE proprietari NR. 6 CARTIER 1 MAI împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul pârât, lipsă fiind recurenta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Intimatul pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, se acordă cuvântul asupra recursului.
Intimatul pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.03.2012, reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 6 Cartier l Mai l-a chemat în judecată pe pârâtul D. M., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 11.120,12 lei, din care suma de 4381,82 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada septembrie 2010- ianuarie 2012 și suma de 6.738,03 lei, reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că pârâtul D. M. în calitate de proprietar al apartamentului situat în C., ., .. 1, . nu a achitat cheltuielile de întreținere, în sumă de totale de 11.120,12 lei, din care suma de 4381,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada septembrie 2010-ianuarie 2012 și suma de 6738,03 lei reprezentând penalități de întârziere, așa cum rezultă din extrasul de pe lista de plată, iar deși a fost somat să-și îndeplinească obligația, acesta a refuzat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Pârâtul D. M., deși s-a prezentat în instanță, nu a depus întâmpinare și nu a solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanta Asociația de Proprietari Nr. 6 Cartier l Mai împotriva pârâtului D. M..
A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 4.381,82 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, pe perioada septembrie 2010 – ianuarie 2012.
A fost respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că l-a chemat în judecată pe pârât, solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumei totale de 11.120,12 lei, din care suma de 4381,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada septembrie 2010- ianuarie 2012 și suma de 6738,03 lei reprezentând penalități de întârziere.
Potrivit art. 47 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari.
Conform art. 49 alin. 1 din aceiași lege asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată, iar conform art. 58 alin. 1 instituțiile administrației publice locale ori centrale sau orice alte societăți de stat care dețin în proprietate apartamente au aceleași drepturi și obligații ca orice proprietar de condominiu.
Aliniatul 2 al aceluiași articol prevede că raporturile juridice ale proprietarului stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței,precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege.
Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, instanța a apreciat că pârâtul, în calitate de proprietari ai imobilului situat în C., ., .. 1, . nu achitat debitul datorat, în sumă de totale de 11.120,12 lei, din care suma de 4381,82 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada septembrie 2010- ianuarie 2012 și suma de 6738,03 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Având în vedere considerentele menționate mai sus, instanța a admis în parte acțiunea, dispunându-se obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 4.381,82 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere pe perioada septembrie 2010 – ianuarie 2012.
Întrucât penalitățile de întârziere calculate depășesc cuantumul debitului principal, instanța a respins capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere în sumă de 6.738,03 lei, ca neîntemeiat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta arată că pârâtul a dat dovadă de rea-voință, neachitând niciun leu din debitul total, deși există o hotărâre anterioară, sentința civilă nr. 9134/20.05.2011, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care este obligat să achite suma totală de 28.124 lei, fapt ce reiese din fișa de cont anexată.
Mai arată recurenta că nu se percep penalități în sistem propriu, ele fiind calculate de furnizor,conform art. 25 alin. 3 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
În drept, invoc dispozițiile art. 299-316 C.pr.civ., O.U.G. nr. 58/2003.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și la plata sumei de 6.738,03 lei reprezentând penalități de întârziere, precizând în mod expres că acestea sunt calculate în cuantum de 0,1%/zi de întârziere în baza contractelor încheiate între asociație și furnizorii de servicii de utilități publice.
S-a mai arătat în acțiune că asociația nu percepe penalități de întârziere astfel cum rezultă dintr-un proces-verbal al Adunării generale, deci nu a stabilit un sistem propriu de penalizări conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Prima instanță, fără să observe aceste împrejurări, a respins petitul având ca obiect plata penalităților de întârziere în cuantumul precizat mai sus, motivând că suma penalităților depășește suma debitului principal.
În acest fel, prima instanță a avut în vedere în mod greșit dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 sau art. 25 alin. 1 din H.G. nr. 1588/2007 care reglementează sistemul propriu de penalizări stabilit de asociația de proprietari, neaplicabile în speță, întrucât reclamanta a solicitat penalitățile de întârziere percepute de terții furnizori de utilități și care sunt diferite de cele stabilite de asociație, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 25 alin. 3 din H.G. nr. 1588/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Penalitățile stabilite de furnizorii de servicii conform facturilor fiscale emise și impuse la plată asociației de proprietari se recuperează de la proprietarii rău-platnici, modul de calcul al acestora fiind cel prevăzut de art. 25 alin. 3 lit. a) din H.G. nr. 1588/2007.
În consecință, văzând că prima instanță în mod nelegal nu a intrat în cercetarea fondului în ce privește capătului de cerere referitor la penalitățile de întârziere, ținând cont de dispozițiile legale enunțate anterior, tribunalul urmează să admită recursul în baza art. 312 alin. 1 teza I, alin. 2, alin. 3, alin. 5 și alin .61 C.proc.civ. modificat prin Legea nr. 202/2010, să caseze parțial sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe doar cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la penalitățile de întârziere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 6 CARTIER 1 MAI împotriva sentinței civile nr._ din 21.09.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. M..
Casează parțial sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe doar cu privire la capătul de cerere accesoriu referitor la penalitățile de întârziere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Aprilie 2013.
Președinte, M. R. H. | Judecător, D. O. | Judecător, J. S. |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehn.F.M./3 ex.
22.05.2013
Jud.fond:C.C.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din... | Pretenţii. Sentința nr. 148/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
