Pretenţii. Sentința nr. 148/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 148/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-09-2013 în dosarul nr. 6748/63/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința Nr. 148/2013
Ședința publică de la 27 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanții Ț. I., Ț. F. G. prin reprezentant legal Ț. I., Ț. D. I., toți cu domiciliul procedural ales la cabinet de av. C. O., cu sediul în C., . 8, . pe pârâta . GROUP SA, cu sediul în București, sector 1, .. 23, și intervenientul S. M. C., cu domiciliul în C., .. 1, ., județul D., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când având nevoie de timp pt .a delibera, instanța a amânat pronunțarea la termenul de azi, 27.09.2013.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față;
La data de 29.03.2013, reclamanții Ț. I., Ț. D. I. și Ț. F. G., prin reprezentant legal Ț. I. (mamă), au chemat în judecată pârâta . GROUP SA și intervenientul forțat S. M. C., pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta . GROUP SA să plătească suma de 200.000 Euro echivalentă în lei la data plății și a cheltuielilor de judecată sumă ce reprezintă daune morale, suferită de reclamanți ca urmare a decesului fiicei, respectiv sora Ț. M. D., deces survenit la 11.06.2011 ca urmare a accidentului de circulație provocat de intervenient.
Reclamanții arată că intervenientul a fost condamnat în dosarul penal nr._/215/2012 al Judecătoriei C. .
In motivarea acțiunii, reclamanta Ț. I. arată că este mama lui Ț. M. D. decedată la 11.06.2011, iar reclamanții Ț. D. I. și Ț. F. G. sunt frații acestuia .
Ț. M. D. a decedat ca urmare a unui accident de circulație provocat de intervenient, acesta fiind cercetat și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin 1 și 2 Cp. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu aplicarea art. 861 Cp., această pedeapsă i-a fost aplicată prin decizia penală nr. 43/17.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._/215/2012 .
În același dosar penal firma de asigurare pârâta din această cauză a fost obligată la plata sumei de 50.000 Euro cu titlu de daune morale, respectiv 30.000 lei în favoarea lui Ț. N. M. E., (soțul meu Ț. I.) tatăl defunctei Ț. M. D..
Această sumă nu reprezintă repararea integrală a prejudiciului moral suferit de familia reclamanților, atâta timp cât a fost admisă în parte această acțiune numai în favoarea tatălui defunctei.
Reclamanta Ț. I. în calitate de mamă a suferit extrem de mult de pe urma acestui nefericit accident și datorită faptului că a pierdut un copil care avea vârsta de 17 ani, iar ca urmare acestui eveniment a suferit mai multe internări în spital, practic și în acest moment fiind sub tratament; totodată și celor doi frați ai defunctei le-a fost produsă aceeași suferință de natură morală în condițiile în care defuncta era un sprijin pentru întreaga familie fiind cea care îl ajuta la școală pe frate său, Ț. F. G..
Reclamanții menționează că instanțele de judecată și inclusiv Curtea de Apel C. prin practica adoptată în situații similare a stabilit că „repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile delictuale, în termeni preciși și cuprinzători, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nici o restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acesteia".
În aceste condiții nu se poate vorbi de o acoperire integrală a prejudiciului moral suferit de întreaga familie, motiv pentru care consideră acțiunea întemeiată.
Consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 998 și urm din vechiul cod civil datorită faptului că pârâta era firma de asigurare unde a fost asigurat autoturismul implicat în accidentul de circulație, iar practica instanțelor și legislația în vigoare, art. 54 alin 2 din Legea 136/1995 modificată prin OUG nr. 61/2005 aprobată prin Legea 283/07.10.2005 a stabilit că aceasta va răspunde față de victimele ce solicită anumite daune .
Tot practica instanțelor a stabilit că prejudiciul moral nu este supus unor criterii legale de determinare și pur și simplu se apreciază de către instanță raportat la consecințele negative suferite de cei în cauză în plan fizic, psihic și afectiv ori, reclamanții au suferit din toate aceste perspective, efectiv acordarea acestor daune nu vor repara în totalitate prejudiciul suferit de reclamanți, dar pot să atenueze parțial această suferință .
În drept, invocă dispozițiile art. 998 și urm din vechiul Cod Civil.
La data de 09.04.2013, reclamanții au formulat cerere prin care au solicitat introducerea intervenientului forțat S. M. C. și au indicat că temeiul de drept privind introducerea în cauză a celui care a produs accidentul de circulație este art. 54 din Legea nr. 136/1995.
Pârâta . GROUP SA (fostă BCR ASIGURĂRI SA V. INSURANCE GROUP SA) prin Sucursala O. a formulat întâmpinare, invocând excepția respingerii cererii de chemare în judecată ca prematur introdusă, motivat de faptul că reclamanții nu au respectat prevederile art. 720 indice 1 (Cod proc. civ. vechi) și nu au formulat convocarea la conciliere directa în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.
Pârâta arată faptul că sunt în consonanță cu suferința pricinuită reclamanților prin nefericitul eveniment pe care îl consideră greu de compensat pecuniar însă hotărârea pronunțată în cauză trebuie să fie una echitabilă.
Mai arată că în asemenea cazuri granița dintre patrimonial si nepatrimonial este greu de perceput conducând adesea la hotărâri arbitrare cauzate de reprezentarea subiectivă pe care reclamanții o au asupra pagubei produse.
Prin acordarea daunelor morale se urmărește o reparație simbolica a traumei psihice suferite de cei vătămați.
In cauza de față, cei trei reclamanți Tecu I., Tecu D. I. și Tecu F. G. solicită o sumă totală de 200.000 Euro daune morale, iar această suma nu este cuantificată pe fiecare reclamant în parte.
Trebuie avut în vedere faptul că orice pretenție civilă urmează a fi dovedită, fie ea și natură nepatrimonială. Aceasta susținere a fost reiterată atât de jurisprudență cât și de doctrina. A reține un prejudiciu moral fără ca acesta să fie dovedit ar fi o sursa de îmbogățire a just temei.
Pârâta consideră că pretențiile bănești solicitate de reclamanți sunt nejustificat de mari. Totodată, suferința nu poate fi cuantificată în mod egal atât pentru părinții, cât și pentru frații/surorile victimei.
Internările reclamantei Tecu I. sunt internări care nu au avut legătura directa de cauzalitate cu evenimentul rutier.
Solicită admiterea excepției prematuritătii cererii de chemare în judecată iar pe fond diminuarea daunelor morale solicitate până la o limită rezonabilă.
La data de 13.05.2013, reclamații au depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepției invocate și înlăturarea apărărilor formulate ca nefondate. Se susține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7201 din vechiul C.proc.civ., prezenta cerere fiind introdusă după . noului cod de procedură civilă. Arată că în dosarul penal în care a fost cercetat autorul accidentului ei nu au fost părți.
În dovedirea cererii au fost depuse copii certificate conform cu originalul după următoarele înscrisuri: decizia penală nr. 43/17.01.2013 a Curții de Apel C., permis de conducere și carte de identitate S. M. C., certificat de înmatriculare, poliță de asigurare RCA, certificat de naștere Ț. F. G., bilete de externare Spitalul Clinic de Neuropsihiatrie C., adresa nr. 130/2011 a Asociației de proprietari nr. 16 Brazda lui N., somație dos. nr. 341/E/2011 B. C. F., proces verbal din 28.07.2011 dos. nr. 341/E/2011 B. C. F..
În ședința publică din 21.06.2013, instanța a încuviințat, la cererea reclamanților, proba cu înscrisurile depuse, precum și proba testimonială cu martorii O. A. L. și D. L. pentru dovedirea prejudiciului moral suferit de reclamanți ca urmare a faptei ilicite săvârșite de intervenient.
Martorii încuviințați au fost audiați în ședința publică din 20.09.2013.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 NCPC, excepția prematuritătii cererii de chemare în judecată, invocată de pârât prin întâmpinare, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge cu următoarea motivare:
În susținerea acestei excepții pârâta invocă dispozițiile art. 7201 vechiul C.proc.civ., ce prevedeau în aliniatul 1 obligativitatea procedurii de conciliere directă în litigiile dintre profesioniști evaluabile în bani și derivând din raporturi contractuale, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
În Noul Cod de procedură civilă, ce a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 și care este aplicabil în speță, față de data introducerii cererii de chemare în judecată 29.03.2013 și dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, nu există o dispoziție legală similară celei înscrise în alin. 1 al art. 7201 vechiul C.proc.civ., procedura unei concilieri directe prealabile sesizării instanței nefiind obligatorie nici în litigiile dintre profesioniști, nici în cele dintre persoanele fizice.
Analizând cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, în raport de probele administrate și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul constată următoarele
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 998 - art. 999 cod civil de la 1864, -act normativ în vigoare la data producerii faptei cauzatoare de prejudiciu și care este aplicabil în speță potrivit principiului tempus regit factum-, dispoziții legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală ce constituie o sancțiune civilă, cu caracter reparator, care intervine în cazul săvârșirii unui fapt ilicit cauzator de prejudiciu.
Din art. 998 și 999 cod civil de la 1864 rezultă că, pentru a exista răspundere civilă delictuală, trebuie îndeplinite următoarele condiții generale: existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a culpei în săvârșirea faptului ilicit.
Obligația de despăgubire stabilită de art. 998, 999 C. civ. nu distinge asupra prejudiciului, astfel că este supus reparării și prejudiciul moral.
Prin decizia penală nr. 43/17.01.2013 a Secției Penale a Curții de Apel C. a fost casată în parte sentința penală nr. 3359/02.11.2012 a Judecătoriei C., reținându-se în esență, vinovăția exclusivă a intervenientului S. M. C. în producerea accidentului rutier din data de 11.06.2011, care a avut drept urmare moartea numitei Ț. M. D., fiica reclamantei Ț. I. și sora reclamanților Ț. F. G. și Ț. D. I.. De asemenea, prin această decizie au fost acordate daune morale în cuantum de_ euro părții civile Ț. N. M. E., reținându-se prejudiciul moral reprezentat de suferința enormă cauzată acestuia de decesul prematur al fiicei sale în vârstă de doar 18 ani.
Existența prejudiciului moral este de necontestat, pierderea unei fiice, respectiv a unei surori, în vârstă de 18 de ani în condițiile date, producând incontestabil o traumă psihică profundă și ireversibilă. Ambii martori audiați în cauză confirmă existența prejudiciului moral invocat de reclamanți.
În mod cert pierderea intempestivă a unei ființe dragi, în cauză fiică și soră, aflată la o vârsta fragedă, implicată intens în viața de familie astfel cum au relevat și martorii audiați în cauză, creează un prejudiciu moral celor rămași în viață, suferința acestora făcând întemeiată solicitarea de acordare a daunelor morale.
Din depozițiile martorilor audiați, coroborate si cu actele medicale depuse de reclamanta Ț. I. la dosar, instanța retine ca decesul fiicei a marcat-o profund pe reclamanta Ț. I.. Nici în prezent aceasta nu s-a refăcut psihic, iar din cauza traumei psihice aceasta s-a îmbolnăvit si fizic, așa cum au declarat și martorii.
Culpa intervenientului este exclusivă, iar legătura de cauzalitate cu prejudiciul rezultă ex re.
Tribunalul reține că la momentul producerii accidentului rutier era valabilă polița de asigurare obligatorie de răspundere civilă nr._/10.02.2011 încheiată de asigurătorul . GROUP SA pentru autovehicului marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare_ .
Potrivit dispozitiilor art.49 lit.a din Legea 136/1995; „ asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil, în conformitate cu legislatia în vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în contractul de asigurare”. Potrivit art. 50 alin. 3, Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului
Or, potrivit art. 24 alin. 2 lit.b din Norma privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație aprobată prin Ordinul nr. 5/2010, emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2011 la un nivel de 3.500.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare.
Prin decizia nr. 1/28.03.2005 Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat că raporturile juridice dintre societățile de asigurare și asigurat au la bază o solidaritate tacită, stabilită prin convenție, care dă dreptul persoanelor păgubite prin producerea accidentelor să pretindă în baza Legii nr. 136/1995, despăgubiri atât celor răspunzători de producerea acestora, cât și direct asigurătorului de răspundere civilă.
Cât privește întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcție de împrejurările concrete ale speței, statuând în echitate, instanța va acorda reclamanților despăgubiri apte să constituie o satisfacție echitabilă.
Față de cele arătate mai sus, instanța va admite în parte acțiunea ca fiind întemeiată și va obliga pe pârâtă la plata către reclamanta Ț. I. a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale, precum și la plata către fiecare dintre reclamanții Ț. D. I. și Ț. F. G. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prematurității acțiunii.
Admite în parte acțiunea reclamanții Ț. I., Ț. F. G. prin reprezentant legal Ț. I., Ț. D. I., toți cu domiciliul procedural ales la cabinet de av. C. O., cu sediul în C., . 8, . pe pârâta . GROUP SA, cu sediul în București, sector 1, .. 23, și intervenientul S. M. C., cu domiciliul în C., .. 1, .. 1, ..
Obligă pe pârâta S.C. O.V.I.G. S.A .la plata către reclamanta Ț. I. a sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale, precum și la plata către fiecare dintre reclamanții Ț. D. I. și Ț. F. G. a sumei de 25.000 lei reprezentând daune morale.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Septembrie 2013.
Președinte, G. C. F. | ||
Grefier, G. D. |
Red. G. F./Tehn.F.M./7 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Hotărâre din 18-04-2013, Tribunalul DOLJ → |
|---|
