Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 14-10-2013, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 21363/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1661/2013
Ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurentul reclamant P. V., împotriva sentinței civile nr. 5960 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns ; recurentul reclamant P. V., lipsind intimatul pârât C. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- reclamantul P. V., a formulat recurs în termen, timbrat și a depus motivele de recurs peste termenul prevăzut de lege.
Tribunalul, pune în discuție aplicarea sancțiunii prevăzută de art. 306 C.pr.civ., privind nemotivarea în termenul legal a hotărârii, având în vedere că reclamantul P. V., a primit hotărârea instanței de fond la 27 iunie 2013, a formulat cererea de recurs la 28 iunie 2013 și a depus motivele de recurs la 4 octombrie 2013, cu mult peste termenul prevăzut de lege și acordă cuvântul.
Recurentul reclamant P. V., având cuvântul lasă la aprecierea instanței soluționarea acestor aspecte .
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5960/2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâtul C. G. .
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 22.08.2012, sub nr._, reclamantul P. V. a formulat în contradictoriu cu pârâtul C. G., acțiune în constatare privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 300 m.p cu vecinii: la nord -S. Minel, Sud -C. I., Est-. I. și asupra imobilului compus din două camere, bucătărie și sală, construit pe acest teren.
În fapt, a arătat că în 12.04.1996 a cumpărat imobilul și terenul pentru care a achitat suma de 18.500.000 lei ROL, conform chitanței de mână încheiată între acesta și C. G.. La încheierea chitanței au fost prezenți martorii I. C.I., P. V. și P. I..
A menționat că domiciliul actual al imobilului și terenul aferent acestuia este în .,pentru care i s-a eliberat certificatul de atestare fiscală nr._/20.08.2012 și din care reiese că nu figurează în evidențele compartimentului fiscal cu creanțe bugetare, către bugetul local.
A precizat că nu a încheiat până în prezent un act de proprietate cu vânzătorul C. G., întrucât acesta este plecat în străinătate.
În susținerea cererii, pe lângă actele anexate, reclamantul a arătat că solicitată și proba cu martori.
Reclamantul a depus în copie la dosar următoarele înscrisuri: certificat de testare fiscală privind impozitele și taxele locale, înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" din 12.04.1996 și C.I . nr._/30.01.2013.
Analizând actele silucrările dosarului instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Înscrisul sub semnătură privată intitulat "chitanță" din 12.04.1996 (depus la fila 3) constată o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, ce naște în patrimoniul promitentului – vânzător obligația de a face, respectiv de a încheia actul de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege pentru a opera transferul dreptului de proprietate asupra imobilului-teren către promitentul cumpărător.
Efectele unei asemenea convenții sunt prevăzute și în art. 5 din Titlul X - Circulația juridică a terenurilor - al Legii nr. 247/2005, care stabilește că ,,(1) Înstrăinările realizate sub orice formă, în temeiul prezentei legi, nu validează titlurile de proprietate ale înstrăinătorilor și dobânditorilor, dacă acestea erau lovite de nulitate, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor.
(2) În situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.”
Dreptul de creanță al promitentului cumpărător se aduce la îndeplinire potrivit dispozițiilor art. 1073 cod civil (din 1864, în vigoare la data nașterii raportului juridic), care reglementează principiul executării in natură a obligațiilor: creditorul este îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației asumate de către debitorul său. În cazul în care obligația de a face nu este adusa la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit prevederilor art. 1077 Cod civil, poate fi autorizat de a o aduce la îndeplinire.
Corelativ obligației de a face a promitentului vânzător este dreptul de creanță al reclamantului de a cere îndeplinirea obligației de încheiere a actului în formă autentică, inclusiv dreptul de a cere concursul autorității pentru satisfacerea creanței.
Pentru ca instanța să pronunțe o astfel de hotărâre care să prevadă transferul dreptului de proprietate, este necesară constatarea, mai întâi, a valabilității convenției de promisiune, care, la rândul ei, trebuie să respecte condițiile prevăzute de art. 948 Cod civil (din anul 1864, aplicabil în speță), respectiv: capacitatea de a contracta; consimțământul valabil al părții ce se obligă; un obiect determinat; o cauză licită.
La acestea se adaugă o condiție specială pentru contractul de vânzare-cumpărare (sau un alt act juridic translativ de proprietate), aplicabilă și antecontractului și anume, ca vânzătorul să fie proprietarul bunului individual determinat înstrăinat, titularul dreptului ce se înstrăinează (astfel cum rezultă din prevederile art. 1294 Cod civil: ,,Vânzarea este o convenție prin care două părți se obligă între sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru și aceasta a plăti celei dintâi prețul lui”).
Reclamantul a indicat în cererea introductivă adresa imobilului în litigiu ca fiind ., iar din certificatul de nomenclatură stradală depus la fila 20 rezultă că nr. 21 este fostul nr. 19A.
În chitanța datată 12.04.1996, de care se folosește reclamantul, se menționează că se vinde imobilul situat pe ..
Din înscrisurile depuse rezultă că pârâtul nu este proprietarul imobilului în litigiu. Conform extrasului de carte funciară de la fila 53, în Cartea funciară figurează ca proprietar tabular Consiliul Județean D., care a cumpărat imobilul compus din casă și teren aferent în suprafață de 450 mp (real măsurat 454 mp) situat în C., . (fost nr. 21) de la S. M. și S. V., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3084 din 29.11.2004 (depus la fila nr. 60).
Având în vedere evoluția numerelor stradale în timp, astfel cum rezultă din înscrisurile oficiale depuse la dosar, menționate mai sus, rezultă că este vorba despre unul și același imobil.
Totodată, la termenul din 06.03.2013, reclamantul a declarat că și pârâtul a dobândit imobilul tot în baza unui înscris sub semnătură privată, însă pârâtul nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra imobilului, decât tot prin act autentic, deoarece imobilele nu pot fi înstrăinate decât prin act autentic (inclusiv locuințele, începând din anul 1996, potrivit art. 101 din Legea locuinței nr. 114/1996 republicată).
Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate al promitentului vânzător, or, acesta nu poate transmite un drept pe care nu îl are.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
Motivele de recurs au fost depuse în cuprinsul unui memoriu separat, înregistrat pe rolul Tribunalului D. la data de 04.10.2013.
Instanta, avand in caracterul si efectele pe care le produce se va pronunta cu prioritate asupra aplicării sancțiunii instituite de disp. Art. 306 Cpciv, reținând următoarele:
Conform art. 303 alin. 2 C.proc.civ., motivarea recursului se va face înăuntrul termenului de recurs atunci când partea expune motivele sale prin memoriu separat de declarația de recurs, termenul pentru depunerea motivelor de recurs socotindu-se de la comunicarea hotărârii.
De asemenea, art. 103 C.proc.civ. arată că neefectuarea unui act de procedură în termenul prevăzut de lege pentru efectuarea acelui act atrage decăderea părții din dreptul de a efectua actul corespunzător, afară de cazul când legea prevede altfel, iar prin dispoziția specială conținută de art. 306 C.proc.civ. se arată ca recursul este nul dacă nu va fi fost motivat în termen.
În acest sens, Tribunalul observă că sentința recurată a fost comunicată recurentului reclamant la data de 27.06.2013 (împrejurare ce rezultă din dovezile de primire și procesele-verbale de predare f. 69 dosar fond), iar memoriul în cuprinsul căruia au fost prezentate motivele de recurs a înregistrat la registratura generală a acestei instanțe la data de 04.10.2013.
În aceste condiții, consemnarea motivelor de recurs la această din urmă dată încalcă normele de procedură edictate de legiuitor pentru efectuarea acestui act de procedură, sancțiunea legală fiind nulitatea recursului.
Totodată, examinând sentința recurată, Tribunalul nu a identificat vreun motiv de ordine publică care să poată fi invocat din oficiu în temeiul disp. Art. 306 alin. 2 Cpciv.
Și, întrucât sancțiunea nulității conținute de art. 306 C.proc.civ. are un caracter absolut, afectând eficacitatea actului de procedură efectuat cu depășirea termenului imperativ și nu este condiționată de vătămare, Tribunalul va da eficienta acesteia și, în consecință, va constata nul recursul declarat de recurenții petenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Constată nul recursul declarat de recurentul reclamant P. V., împotriva sentinței civile nr. 5960 din 10 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2013
Președinte, L. A. | Judecător, D. F. S. | Judecător, S. L. M. |
Grefier, E. B. |
Red LA/2 ex/17.10.2013
E.B. 15 Octombrie 2013
J fond L N.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 510/2013. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 820/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
