Accesiune. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 17659/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 389/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. O.
Judecător V. F.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanții S. C. și S. E.-R., împotriva sentinței civile nr._ din 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., având ca obiect accesiune imobiliară artificială.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant S. C. personal și asistat de av. A. O., av. A. O. pentru apelanta reclamantă S. E.-R., lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-au înaintat relațiile solicitate, după care:
Av. O. A. pentru apelanții reclamanți depune, în copie conformă cu originalul, dovada de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției din data de 18.02.2015 și arată că a formulat plângere împotriva acestui proces verbal și depune în acest sens un extras de pe portalul Judecătoriei C..
Instanța, observând înscrisurile depuse, revine asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a comunei C., apreciind ca nu se mai impune discutarea aceastei excepții.
Av. O. A. pentru apelanții reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Av. O. A. pentru apelanții reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, conform motivelor de apel. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.05.2013, sub nr._, reclamanții S. C. și S. E. R. au chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se constate dreptul acestora de proprietate asupra imobilului construcție în suprafață de 196 m.p., imobil construit din profile metalice izolat cu panouri isopan, situat pe terenul intravilan, în suprafață totală de 598 m.p. din ., .. cadastral 555/2/2/2/1/1/2/2/2, județul D., carte funciară nr._.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8417/16.12.2011 la BNP T. M. D., reclamanții au cumpărat terenul în suprafață de 598 m.p.(pe care se afla în prezent construcția ce face obiectul cauzei pendente), fiind întabulați și la cartea funciară cu această suprafață de teren.
Au susținut în continuare că, la începutul verii anului 2012, pe cheltuiala proprie, folosind materiale second hand, au ridicat construcția menționată mai sus, în regie proprie, fără autorizație, construcția fiind ridicată într-o zonă cu destinația specială construcțiilor agroindustriale, conform adeverinței nr.1540/27.02.2008 eliberată de Primăria C..
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.577, 579 din Noul cod civil și art.35 din C.pr.civ.
La data de 19.06.2013, pârâta . a depus întâmpinare prin care a învederat că reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 598 m.p., situat în T6, P69, lotul nr.2, înscris în CF C. nr.284, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 8417/2011 de către BNP T. M. D..
A menționat în continuare că, în data de 08.02.2013 i s-a eliberat reclamantului certificatul de urbanism nr.23 în scopul "Construire Atelier Mecanic Auto" pe terenul menționat mai sus și că reclamantul a solicitat certificatul de urbanism pentru a intra în legalitate, construcția fiind realizată, iar până în prezent, nu a depus cerere pentru eliberarea autorizației de construire și avizele aferente, deoarece OMV Petrom a emis aviz nefavorabil realizării construcției.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.205 NCPC și pe textele legale invocate în cuprinsul acesteia.
Prin sentința civilă nr.2530/24.02.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții S. C. și S. E. R., în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8417/16.12.2011 de BNP T. M. D. din C., reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în . Coșoveni, ., tarlaua 6, . lotul nr.2-corpul 2 de proprietate 2/2A compus din teren intravilan în suprafață de 598 mp și suprafața indiviză de 119 mp ce face parte din drumul de acces în suprafață totală de 749 mp, teren extravilan.
Pe terenul menționat anterior, s-a reținut că reclamanții au început la sfârșitul anului 2011 edificarea unei construcții pe schelet mecanic cu destinația de service auto, construcție care a fost finalizată în toamna anului 2012, așa cum rezultă din depoziția martorului audiat L. M. E., iar, din raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții civile, întocmit de către expert O. E. s-a reținut că pe terenul intravilan în suprafață de 598 mp, situat în ., tarlaua 6, . număr cadastral 555/2/2/2/1/1/2/2/2 este edificată o construcție magazie(atelier mecanic) cu pereții și acoperișul din izopan, cu schelet de rezistență din țevi de oțel și ferme metalice pe o fundație de beton, cu o suprafață de 195,02 mp.
Conform susținerilor formulate în întâmpinare, reclamanților li s-a eliberat certificatul de urbanism nr.23 în scopul construirii unui atelier mecanic, dar întrucât OMV Petrom a emis aviz nefavorabil realizării construcției nu a fost posibilă emiterea autorizației de construire.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanții au solicitat în contradictoriu cu pârâta . să se constate dreptul acestora de proprietate asupra imobilului construcție în suprafață de 196 m.p., imobil construit din profile metalice, izolat cu panouri isopan, situat pe terenul intravilan, în suprafață totală de 598 m.p. din ., .. cadastral 555/2/2/2/1/1/2/2/2, județul D., carte funciară nr._.
Instanța a reținut că potrivit art. 577alin.1 din Noul Cod civil, construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
Astfel, accesiunea imobiliară artificială, apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate din momentul începerii lucrărilor pe măsura efectuării acestora, proprietarul terenului, devenind prin accesiune și proprietarul construcției edificate, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
De asemenea, art.579, alin.1 din Noul Cod civil prevede că orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară.
Cu toate acestea, instanța a reținut că în ceea ce privește conținutul său și întinderea atributelor sale, dreptul de proprietate nu este neîngrădit, ci, dimpotrivă însăși legea stabilește că exercitarea dreptului de proprietate este susceptibilă de anumite limitări care nu sunt altceva decât expresia îmbinării interesului individual al titularului dreptului de proprietate cu interesele generale.
Astfel, art.44, alin.1 din Constituție prevede că dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate, conținutul și limitele acestor drepturi fiind stabilite de lege.
Astfel, unele limite ale exercitării dreptului de proprietate sunt stabilite prin dispoziții legale(de natură civilă sau administrativă) justificate fie de un interes public, fie de un interes privat.
În cauză, instanța a reținut că, deși reclamanților le-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 23/08.02.2013, OMV PETROM nu a emis avizul necesar în vederea autorizării construcției edificate de către reclamanți motivat de faptul că această construcție nu respectă distanța de siguranță de 50 m față de sonda 504 C., situată la sud de amplasamentul acesteia, distanță de siguranță prevăzută prin dispozițiile Ordinului nr.278/1986.
Potrivit art. 6 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism este actul de informare prin care autoritățile fac cunoscute solicitantului informațiile privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate și aprobate potrivit legii, care stabilesc cerințele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului și care stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării, iar potrivit art.2, alin.2 din Legea nr.50/1991 orice construcție trebuie realizată cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism avizate și aprobate potrivit legii, a avizelor eliberate de deținătorii de utilități, a sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți.
Instanța a constatat că distanța de siguranță menționată în avizul nefavorabil emis de OMV Petrom este impusă prin Normativul departamental pentru stabilirea distanțelor din punct de vedere al prevenirii incendiilor dintre obiectivele componente ale instalațiilor tehnologice in industria extractivă de petrol și gaze emis și aprobat de Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei prin Ordinul nr.278/1986, iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile legale invocate de către reclamanți, conform înscrisurilor depuse la dosar(filele 63-73) întrucât acestea privesc distanțele de siguranță în ceea ce privește obiectivele componente ale instalațiilor tehnologice necesare transportului de petrol și gaze și nu extracției acestora, cum este cazul Sondei 504 C..
Instanța a reținut că expertul judiciar a menționat faptul că distanța între sonda nr.504 C. și cel mai apropiat punct al clădirii în litigiu este de 38,86 m. și a apreciat că nu se poate constata dreptul de proprietate asupra unei construcții realizată prin încălcarea unei obligații legale a reclamanților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții S. C. și S. E. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții apelanți au arătat că, constatarea dreptului de proprietate prin instituția juridica a accesiunii imobiliare artificiale nu este limitat sau îngrădit, cum reține instanța de fond, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 579 Cod civil, iar neobținerea autorizației de construire (indiferent de cauze) nu poate avea drept efect decât sancțiunile prevăzute expres de Legea 50/1991.
Reclamanții au mai susținut că instanța a interpretat eronat actul dedus judecații, in sensul că analiza pe fond a temeiniciei acțiunii așa cum este făcuta viza o cu totul altă speța și anume o acțiune în contencios administrativ în ipoteza în care aceștia contestă acel aviz nefavorabil emis de OMV Petrom.
S-a mai susținut că, în Codul Civil, se prevede expres care sunt condițiile cerute expres pentru a se recunoaște dreptul de proprietate prin accesiune in alineatul 1 al art. 579 cu o singură excepție prevăzută la alin. 2; nu se poate interpreta și adaugă la lege, cum procedează instanța.
Reclamanții menționează că atâta vreme cât nu mai au la dispoziție calea acțiunii în realizare (calea contenciosului administrativ), calea acțiunii în constatare era singura admisibilă în speța (art. 35 Cod pr.civ.) pentru a li se recunoaște calitatea de proprietar a construcției ridicate pe terenul acestora cu materiale proprii, iar instanța s-a subrogat unei instanțe de contencios administrativ analizând legalitatea acelui aviz, încălcând principiul disponibilității, întrucât în considerente nu li se respinge acțiunea, pentru ca nu ar fi dovedit condițiile cerute expres și limitativ de art. 579 Cod civil ci pentru aspecte care priveau acel aviz nefavorabil.
Se mai arata in motivarea apelului că prima instanța se contrazice sau din nou face o interpretare eronata a dispozițiilor art. 44 din Constituție pentru ca ultima teza a acestui articol "...Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege" se refera la modul in care poate fi exercitat dreptul de proprietate pe când în cauza pendente subsemnații am investit instanța cu o acțiune in constatare pentru a mise recunoaște dreptul de proprietate iar așa cum au arătat, in conformitate si cu art. 44 din Constituție dar si cu alte legi speciale în materie, daca prin exercitarea acestui drept aduc atingere altor subiecți de drept, apelanții se expun sancțiunilor prevăzute de aceste acte normative speciale cum este si legea 50/1991 la care chiar instanța face referire. Atâta vreme cât au dovedit condițiile cerute expres de lege pentru unul dintre modurile de dobândire a dreptului de proprietate - în speța instituția juridică a accesiunii - se încalcă chiar prima teza a art. 44 din Constituție - "Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate" in conformitate si Protocolul adițional 1 la art. 1 CEDO, reclamanții nemaiavând alta cale juridica/contencioasa pentru a li se recunoaște calitatea de proprietar nu numai cea de constructor.
In plus, apelanții au susținut că ordinul 278/1986 nu este aplicabil în speță având în vedere următoarele argumente:
a) Ministerul Muncii Petrolului si Gazelor - organul emitent al ordinului 278/1986 a devenit Ministerul Industriei si Resurselor. Azi se ocupa de aceste resurse, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM) (este instituția guvernamentală responsabilă cu acordarea licențelor de exploatare minieră din România.
Agenția negociază clauzele acordurilor petroliere și ale licențelor miniere și reglementează operațiunile din domeniu. De asemenea, agenția organizează licitații pentru activitățile de explorare și exploatare pentru minerale solide și pentru petrol și gaze naturale. Agenția se află sub coordonarea primului ministru și sub autoritatea SGG - Secretariatul General Al Guvernului.
Acel ordin nr. 278/1986 nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nici nu mai era aplicabil la data ridicării construcției fiind modificat succesiv de alte acte normative, respectiv spre ex: Ordinul nr. 371/2002 care reglementează expres în cuprinsul său " in sensul N.D. nr. 278/1986, distanța minimală de siguranță reprezintă limita minimă care trebuie asigurată în vederea menținerii gradului de securitate al instalațiilor.
Distanțele prevăzute în anexa nr. 6 se considera și se măsoară: pentru localități, de la limita construibila (intravilan); pentru construcții izolate, de la punctul cel mai apropiat al construcției; pentru întreprinderi industriale, depozite, stații de compresoare, instalații petrochimice etc, de la punctul cel mai apropiat al împrejmuirii; pentru drumuri, din axul drumului; de la piciorul taluzului, la căile ferate în rambleu, și de la muchia taluzului, pentru cele în debleu; pentru podurile de linii de cale ferată sau de drumuri distanțele minime se considera ca și pentru linia de cale ferată sau categoria de drum respectiva, de la marginea podului.
Distanțele minime față de orice construcție specială necuprinsă în tabelul de mai sus se vor stabili prin proiect";
Cu alte cuvinte, apreciază apelanții, din cuprinsul acestui act normativ rezultă ca distanțele minime de siguranța prevăzute în acel ordin nr. 278/1986 se modifica corespunzător si sunt prevăzute expres în Anexa 6 care prevede distanta de 20 m pentru construcții civile si industriale.
Anexa 6 reglementează distanțele minime de siguranța dintre instalațiile tehnologice componente (din care fac parte și sondele) și utilitățile din Sistemul național de transport prin conducte al produselor petroliere Anexa Al la norme publicate în M.Of. partea I, nr. 855/18.X.2006 (care reglementează distanțele de siguranța dintre instalațiile tehnologice componente ale S.N.T.T.G.C.E. - deci inclusiv sonde nu numai conducte si diferite obiective industriale, comerciale învecinate acestuia - cum este și cazul construcției apelanților);Anexa nr. 3a la norme tehnice publicate în M.Of,partea I nr. 960 bis din 29.11.2006 (care reglementează distantele de siguranța în metri între conductele de gaze, inclusiv instalațiile aferente - deci inclusiv sonde nu numai conducte și diferite obiective -cum este și cazul construcției apelanților) - acte normative care prevăd o distanță minimă de 20 m, iar în speță distanța dintre sondă și construcție este de cea. 40 m.
Astfel, motivarea făcută de instanța ca actele normative indicate de apelant se refera doar la conducte nu mai poate fi menținută și chiar la solicitarea instanței, intimata pârâta, la fila 86 dosar fond a aratat ca, la data ridicării construcției, era în vigoare PUG-ul aprobat în temeiul avizului nr. 4/11.03.2011 si a atașat extras din acest PUG -fila 87- prin care este evident ca, construcția apelanților era in afara zonei de siguranța a sondei (zona de siguranța reprezentata pe harta ca cerc hașurat - numerotat cu cifra 2), fiind încă un argument ca distanta minima era de 20 m și nu de 50 m, deci actele normative în vigoare la acea dată care reglementau acea distanță erau cele indicate de apelanți;
Se susține că instanța apreciază legalitatea acelui aviz prin prisma pericolului de incendii, însă instanța omite să observe ca acel act normativ nu se aplica sondelor dezafectate (cum este si cazul pendente, așa cum se precizează expres inclusiv prin completarea raportului de expertiza) unde evident ca nu pot apărea incendii și se mulțumește doară reproducă din cuprinsul avizului OMV Petrom, fără a cerceta aplicabilitatea sa în speța dedusă judecății (acțiune in constatare accesiune) si nici daca acel ordin mai era în vigoare și dacă privea și sonda nr. 504;
In motivele de apel se mai arata că încă un argument care atestă că în speța dedusa judecații nu își găsea aplicabilitate acel Ordin 278/1986 este și acela ca, așa cum se arată expres în ultimul paragraf de pe pagina 3 a sentinței, acel ordin emis de Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei viza doar stabilirea distanțelor din punct de vedere al prevenirii incendiilor dintre obiectivele componente ale instalațiilor tehnologice in industria extractiva de petrol și gaze - deci nu intre acestea și alte construcții (cum este cea a apelanților).
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 si urm. Cod pr.civ.
Intimata, legal citată nu au depus întâmpinare.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul pe baza motivelor invocate, în conformitate cu disp art 479 alin 1și urm C., instanța apreciază ca acesta este fondat pentru considerentele ce succed:
Apelanții au învestit instanța de fond cu o acțiune in constatarea dreptul lor de proprietate asupra imobilului construcție în suprafață de 196 m.p., imobil construit din profile metalice izolat cu panouri isopan, situat pe terenul intravilan, în suprafață totală de 598 m.p. din ., .. cadastral 555/2/2/2/1/1/2/2/2, județul D., carte funciară nr._.
Acțiunea a fost întemeiata in drept pe disp art 577 și 579 C civil și pe disp art 35 C..
Apelanții au susținut că instanța a interpretat eronat actul dedus judecații, in sensul că a analizat pe fond temeinicia acțiunii ca si cum ar fi fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ fără sa analizeze condițiile cerute expres de Codul civil pentru a se recunoaște dreptul de proprietate prin accesiune in alineatul 1 al art. 579 .
Aceasta susținere a apelanților este parțial fondata.
Astfel, instanța de fond a analizat condițiile impuse de Codul civil in ceea ce privește aplicabilitatea instituției accesiunii și a reținut că, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.8417/16.12.2011, încheiat între numiții N. I. și N. C., în calitate de vânzători și reclamanții S. C. și S. E. R., în calitate de cumpărători, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în . Coșoveni, ., tarlaua 6, . lotul nr.2 - corpul 2 de proprietate 2/2A compus din teren intravilan în suprafață de 598 mp și suprafața indiviză de 119 mp ce face parte din drumul de acces în suprafață totală de 749 mp, teren extravilan și că terenul intravilan în suprafață de 598 mp, este identificat prin număr cadastral 555/2/2/2/1/1/2/2/2 și este întabulat în cartea funciară C. cu nr._.
S-a mai reținut că pe acest teren reclamanții au început la sfârșitul anului 2011 edificarea unei construcții pe schelet mecanic cu destinația de service auto, construcție care a fost finalizată în toamna anului 2012, respectiv o construcție magazie(atelier mecanic) cu pereții și acoperișul din izopan, cu schelet de rezistență din țevi de oțel și ferme metalice pe o fundație de beton, cu o suprafață de 195,02 mp.
Constatând existența dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenului pe care este edificată construcția, devin incidente in cauza regulile accesiunii, privita ca prelungire legala a dreptului proprietarului lucrului considerat principal asupra a tot ce se unește ca accesoriu cu acest lucru, prelungire justificata de caracterul exclusiv si absolut al dreptului de proprietate. Astfel, accesiunea imobiliară artificială, apare ca un mod de dobândire a dreptului de proprietate din momentul începerii lucrărilor pe măsura efectuării acestora, proprietarul terenului, devenind prin accesiune și proprietarul construcției edificate, dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
În acest sens, potrivit art 577 alin.1 din Noul Cod civil, construcțiile, plantațiile și orice alte lucrări efectuate asupra unui imobil, denumite în continuare lucrări, revin proprietarului acelui imobil dacă prin lege sau act juridic nu se prevede altfel.
De asemenea, art.579, alin.1 din Noul Cod civil prevede că orice lucrare este prezumată a fi făcută de proprietarul imobilului, cu cheltuiala sa și că este a lui, până la proba contrară.
Din analiza dispozițiilor legale pot fi extrase două prezumții simple ce operează în favoarea proprietarului imobilului –în speță teren- și anume: orice construcție, plantație, lucrare este proprietatea titularului dreptului principal și cheltuielile ocazionate de efectuarea lucrărilor au fost suportate de proprietar.
Tribunalul constată că în cauză sunt întrunite elementele de fapt ce configurează ipotezele legale anterior expuse, întrucât reclamanții au edificat pe terenul al căror proprietari sunt, folosindu-se de materiale proprii, o construcție- pe care au stăpânit-o pe toata durata de timp scursă de la momentul începerii lucrării și până la pronunțarea prezentei hotărâri.
Mai mult decât atât, pârâta nu a răsturnat prezumțiile potrivit cărora lucrarea a fost efectuată de către proprietar, pe cheltuiala sa, astfel încât instanța constata faptul că acțiunea este întemeiată. Sub acest aspect instanța apreciază ca o asemenea cerere nu este inadmisibilă, atâta timp cât reclamanții nu dețin un înscris constatator al dreptului lor de proprietate asupra construcțiilor existente in prezent pe teren, iar prezumția legala instituita de articolele din Codul Civil, sus menționate deși operează de drept, nu poate constitui in sine un titlu de proprietate.
Instanța de fond, deși a reținut starea de fapt sus menționata a apreciat, că legea stabilește că exercitarea dreptului de proprietate este susceptibilă de anumite limitări care nu sunt altceva decât expresia îmbinării interesului individual al titularului dreptului de proprietate cu interesele generale, conform art.44 alin.1 din Constituție.
În cauză, instanța a reținut că, deși reclamanților le-a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 23/08.02.2013, OMV PETROM nu a emis avizul necesar în vederea autorizării construcției edificate de către reclamanți motivat de faptul că această construcție nu respectă distanța de siguranță de 50 m față de sonda 504 C., situată la sud de amplasamentul acesteia, distanță de siguranță prevăzută prin dispozițiile Ordinului nr.278/1986, reținând că expertul judiciar a menționat faptul că distanța între sonda nr.504 C. și cel mai apropiat punct al clădirii în litigiu este de 38,86 m. și a apreciat că nu se poate constata dreptul de proprietate asupra unei construcții realizată prin încălcarea unei obligații legale a reclamanților.
Tribunalul constată că, deși este reală susținerea instanței privind posibile limitări ale dreptului de proprietate, la modul general, în concret, conform motivării instanței de fond, și contrar jurisprudenței constante, inclusiv propriei jurisprudențe, rezultatul ar fi respingerea de plano a oricărei acțiuni in constatarea accesiunii similare cu acțiunea reclamanților întrucât nici un constructor care este si proprietar al terenului nu are autorizație de construcție (pentru ca in acest caz acțiunea lui ar fi lipsita de interes) si nici avizele premergătoare obținerii acesteia.
Pe de altă parte, în acest caz, verificarea condițiilor de legalitate ar trebui sa includă verificarea îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de legea 50/1990 rep, respectiv daca exista autorizație de construcție si celelalte avize care se solicita înainte de emiterea autorizației, caz in care instanța civila s-ar substitui instanței de contencios administrativ.
Tribunalul apreciază insă că inexistenta unei autorizații de construcție sau a avizelor pentru imobilul construit nu poate limita dreptul reclamanților de a se adresa instanței de judecata pentru constatarea dreptului de proprietate dobândit prin accesiune imobiliara, aceasta deoarece temeiul juridic in raport de care se analizează cererea este cel dat de Noul cod civil (și exista și in Codul civil de la 1864- art 492), iar nu de normele speciale din Legea nr. 50/1991. Astfel spus, constatarea dreptului de proprietate al reclamanților nu poate avea consecințe pe planul raporturilor de natura administrativa legate de inexistenta autorizației pentru a se putea afirma ca aceasta a tins, pe calea acțiunii de față, să eludeze dispozițiile Legii nr.50/1991.
Pentru a putea fi reținută o atare condiționare, a admisibilității acțiunii în constatare, de existența autorizației de construire sau de existența avizelor, cu consecința respingerii de plano a acțiunii, condiția de admisibilitate ar trebui să fie expres menționată într-o prevedere legală cel puțin sub aspectul regimul juridic căruia i se supune pentru a primi eficiență și nu dedusă printr-o interpretare conexă, iar o astfel de prevedere legală nu există. Se are în vedere că respingerea de plano a acțiunii pentru lipsa autorizației de construire sau a unui aviz echivaleaza cu aplicarea unei sancțiuni procedurale or sancțiunile chiar și în plan procesual trebuie să fie expres prevăzute și nu deduse prin interpretare.
Tocmai acest aspect a fost în mod lipsit de echivoc subliniat în decizia Curții Constituționale nr. 195/14.04.2005, potrivit cu care proprietarul unei construcții ridicate fără autorizație suportă sancțiunile prevăzute de lege și nu diverse tipuri de sancțiuni, altele decât cele prevăzute de lege.
În ceea ce privește Ordinul 278/1986 emis de Ministerul Minelor, Petrolului și Geologiei pe care prima instanță și-a întemeiat motivarea, Tribunalul constată că acesta vizează doar stabilirea distanțelor din punct de vedere al prevenirii incendiilor dintre obiectivele componente ale instalațiilor tehnologice in industria extractiva de petrol și gaze și nu intre acestea și alte construcții, așa cum este in speța .
În concluzie, constatând ca in cauza sunt incidente cu privire la această construcție edificată de reclamanți pe terenul proprietatea lor, regulile accesiunii și că pârâta intimata, care ar fi putut să conteste calitatea de constructor a reclamanților, nu a contestat, Tribunalul apreciază că trebuie să dea eficiență prezumției legale rezultata din disp codul civil sus menționate și să constatate dobândirea de către reclamanți, prin accesiune, a dreptului de proprietate asupra construcției.
Ca urmarea a considerentelor de fapt si de drept reținute, in temeiul art 480 alin 2 C., Tribunalul va admite apelul declarat de apelanții reclamanți împotriva sentinței civile nr._ din 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ și va schimba în totalitate sentința civilă apelată în sensul că va admite acțiunea reclamanților și va constata dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului construcție în suprafață de 195,02 mp, cu pereții și acoperișul de izopan, cu schelet de rezistență din țevi de oțel și forme metalice, pe o fundație din beton, construită pe terenul proprietatea reclamanților situat în ., T6, P69 cu următoarele vecinătăți;N - CPM 135/5 și De 135/6; E - T. T., S - corpul 3 de propr.2/3A, V- corpul 5 de propr. 2/3A.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. C.,_ și S. E.-R.,_ cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat O. A.-C., cu sediul în C., ., ., . civile nr._ din 24.02.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că admite acțiunea reclamanților și constată dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului construcție în suprafață de 195,02 mp, cu pereții și acoperișul de izopan, cu schelet de rezistență din țevi de oțel și forme metalice, pe o fundație din beton, construită pe terenul proprietatea reclamanților situat în ., T6, P69 cu următoarele vecinătăți;N - CPM 135/5 și De 135/6; E - T. T., S - corpul 3 de propr.2/3A, V- corpul 5 de propr. 2/3A.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2015.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.L.T.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
