Acţiune în constatare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 114/215/2002/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 99/2015
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanții M. E., M. M., G. E. împotriva încheierii pronunțată la 26.05.2014 de Judecătoria C. în dosar nr._ 02, în contradictoriu cu pârâții I. M., I. M., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. pt. apelanți, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care avocat D. pt. apelanți arată că nu mai are alte cereri de formlat.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat D. pt. apelanți solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
La 05.05.2014, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._ 02, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1573 pronunțată la 19 02 2003 de Judecătoria C. in dosar nr._/2002, solicitând a se indica in dispozitivul acestei sentințe că suprafața de teren de 190 mp nu este în indiviziune așa cum în mod eronat s-a menționat, ci este proprietatea exclusivă a reclamantelor.
În motivarea cererii reclamantele arată că prin acesta sentință civilă, instanța a constat dreptul de proprietate al reclamantului M. Ș. ( în prezent decedat ) asupra imobilului din C., .. 86 ( fost nr.74 ), actual .. 83, asupra imobilului compus din suprafața indiviză de 190 mp si a casei compusă din 2 camere, hol și anexă.
Au anexat în susținere raportul de expertiză întocmit de expert U. Cicerone, sentința civila nr . 2397/06.04,1962, Decizia civilă nr. 1260/10.04.1963 și expertiza extrajudiciară întocmită de expert I. I., acte de stare civilă, C.M. nr. 105/26.06.2013, sentința civila nr. 1573 pronunțată la 19 02 2003 de Judecătoria C. in dosar nr._/2002
Susțin reclamantele că prin expertiza întocmită de expert I. I. s-a concluzionat că terenul în suprafață de 190 mp din acte si 194 mp din măsurători, este proprietatea exclusivă a reclamantelor, moștenitoare ale defunctului M. Ș. si ca accesul la calea publică se face printr-o alee de trecere cu piciorul pe terenul proprietatea lui Geoergescu M. si I. A..
Prin încheierea din 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă cererea având ca obiect lămurire dispozitiv formulată de reclamanții M. E., M. M. și G. E., în contradictoriu cu pârâții I. M. și I. M..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La 02.07.2002, reclamantul M. Ș. a chemat în judecată pe pârâtul I. I M. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate dreptul său de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 74 ( fost nr.74 A).
În motivarea acțiunii a arătat că prin înscrisul sub semnătură privată încheiat la 22.02.1975 a cumpărat de la autorii pârâtului imobilul situat în C., .. 74 A, compus din teren în suprafață de 190 mp și casă compusă din 2 camere, hol și anexă.
Prin sentința civilă nr. 1573 pronunțată la 19 02 2003 de Judecătoria C. in dosar nr._/2002 instanța a admis acțiunea și a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului situat în C., .. 86 ( fost nr.74 ), compus din suprafața indiviză de 190 mp si a casei compusă din 2 camere, hol și anexe, solicitând admiterea apelului schimbarea încheierii apelate, în sensul admiterii cererii formulate de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1573/19.02.2003, pronunțată de Judecătoria C..
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Cererea petentelor, întemeiată pe dispozițiile art.442-443 Ncpc, deși se intitulează cerere de lămurire dispozitiv, în realitate vizează schimbarea conținutului sentinței civile nr.1573/19.02.2003, sub aspectul menționării faptului că terenul de 190 mp ce a făcut obiectul acelei cauze este proprietate exclusivă și nu indiviză, așa cum s-a menționat în hotărârea amintită.
Față de data pronunțării hotărârii, instanța a apreciat ca fiind incidente dispozițiile art.281 indice 1 C. de la 1865, dispoziții care însă nu diferă substanțial de reglementările similare din noul cod de procedură civilă invocate de petente.
Potrivit dispozițiilor sus-citate, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii, ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice,părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul,ori să înlăture dispozițiile potrivnice.
Față de aceste dispoziții, din cuprinsul cererii petentelor, nu a rezultat nici una din ipotezele inserate în textul de lege, obiectul cererii fiind constituit practic de solicitarea de modificare a dispozitivului hotărârii și nu de lămurire a înțelesului acesteia.
Din cuprinsul hotărârii amintite și a actelor din dosar, a rezultat că pentru a se pronunța în sensul constatării dreptului de proprietate al autorului petentelor asupra suprafeței indivize de 190 mp teren,instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, potrivit cărora terenul în discuție ,,este o parte din terenul situat în mun. C., . N.), nr.86".
Ori, dispozitivul sentinței cu nr.1573/19.02.2003, care a intrat în puterea lucrului judecat, nu mai poate fi modificat, în cadrul procesual ales de petente, chiar dacă expertiza extrajudiciară depusă de acestea, efectuată în 2014, cuprinde concluzii diferite față de hotărârea amintită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamantele M. E., M. M. și G. E., arătând că dintr-o eroare a fost menționat că terenul în suprafață de 190 mp. ar fi în indiviziune, când în realitate este teren exclusiv proprietatea lor, iar accesul la calea publică se face printr-o alee de trecere cu piciorul pe terenul proprietatea lui G. M. și I. A..
Arată că terenul proprietatea lor nu a suferit nici o modificare în sensul micșorării ori măririi acestuia, limitele de hotar rămânând aceleași.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.295-296 VCPC, tribunalul reține următoarele:
Apelantul a sesizat instanța de fond cu o cererea privind lămurirea dispozitivului față de faptul că din eroare s-a menționat în acesta că terenul în suprafață de 190 m.p, ar fi în indiviziune când în realitate acesta este în proprietate exclusivă, față de care se rețin următoarele:
Dispozițiile art.281 indice 1 VCPC incidente în prezenta cauză reglementează modalitatea în care părțile, ori de câte ori sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului unei hotărâri pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Prin lămurirea hotărârii nu poate fi modificat dispozitivul ci se clarifică se interpretează doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. Această procedură a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când din culpa instanței dispozitivul hotărârii nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți de executare.
În speță se reține că prin sentința civilă nr. 1573 pronunțată la 19 02 2003 de Judecătoria C. in dosar nr._/2002 instanța a admis acțiunea și a constatat dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 86 ( fost nr.74 ), compus din suprafața indiviză de 190 mp si a casei compusă din 2 camere, hol și anexe.
Observând cererea de chemare în judecată, cerere care s-a admis în integralitate tribunalul constată că obiectul acesteia l-a reprezentat constatarea dreptului de proprietate al autorului reclamantului apelant asupra imobilului compus din teren în suprafață de 190 m.p și casa imobil situat în Municipiul C., ..86, fără a se menționa că această suprafață este indiviză.
Din considerentele sentinței mai sus evocate se apreciază că în partea finală a acesteia și în dispozitiv instanța a menționat că suprafața de teren de 190 m.p, este indiviză, deși s-au indicat vecinătățile acesteia, aspecte de natură să confere dispozitivului facilitatea la punerea în executare.
Cum în dispozitivul sentinței s-au menționat criterii de individualizare a imobilului, ca adresa și vecinătăți, Tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a stabilit că dispozitivul este clar, nefiind necesară lămurirea acestuia.
Tribunalul mai constată că mențiunea eronată că suprafața de 190 m.p, este „indiviză” atât din cuprinsul considerentelor, dar și a dispozitivului nu reprezintă decât o eroare materială, care ar putea intra sub incidența dispozițiilor art.281 VCPC.
În consecință cum prima instanță a pronunțat încheierea cu respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate, urmează ca în temeiul art.296 VCPC să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantele M. E., M. M. și G. E., toate cu domiciliul în C., ., județul D., împotriva încheierii pronunțată la 26.05.2014 de Judecătoria C. în dosar nr._ 02, în contradictoriu cu pârâții I. M. și I. M., ambii cu domiciliul în C., ., ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./7 ex.
Jud.fond-M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 46/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 38/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
