Anulare act. Decizia nr. 763/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 763/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 28-04-2015 în dosarul nr. 4339/215/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 763/2015
Ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. N.
Judecător V. F.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul M. G. în contradictoriu cu reclamanții C. M., C. I., pârâții B. G., B. M. G., împotriva sentinței civile nr. 8347 din 06 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 17 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, pentru a da posibilitatea apelantului pârât să depună concluzii scrise, a amânat succesiv pronunțarea pentru data de 24 aprilie 2015 și în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 1 C.p.civ. pentru azi 28 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data de 11.02.2011, sub nr._ reclamanții C. M. și C. I. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții M. G., B. G., B. M. G., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.593/08.03.2004 la BNP E. D. și a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.3506/23.11.2006 la BNP Asociați D. T. și A. T., cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au luat la cunoștință că pârâții B. G. și B. M. G. au încheiat în anul 2004 și 2006, două contracte de împrumut cu ipotecă, autentificate sub nr.593, din data de 08.03.2004 și sub nr.3506 din data de 23.11.2006, garantând împrumuturile acordate de pârâtul M. Gheoreghe, către acesta, cu proprietatea reclamanților situat în C., ., județul D., compus din
suprafața totală de 1250 mp și cele 3 construcții, precum și anexele aferente edificate pe acest teren.
Mai arată că prin procura specială autentificată sub nr.677/09.09.2003 la BNP E. M., din orașul Babadag, județul Tulcea, reclamanții au mandatat pe parații B. G. și B. M. G., sa-i reprezinte pentru perfectarea unui împrumut cu garanție imobiliară și chiar să garanteze creditul unei persoane fizice cu imobilul proprietatea reclamanților.
De asemenea, arată că procura viza să se garanteze un singur împrumut cu garanție imobiliară și nu mai multe împrumuturi așa cum au procedat pârâții la înțelegere cu numitul M. G., astfel încât a lipsit consimțământul reclamanților la încheierea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară.
În drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute de art.948 pct.2 Cod.civil și art.1537 Cod.civil.
La termenul din data de 22.04.2011, reclamanții C. M. ȘI C. I., prin apărător a depus la dosar o precizare de acțiune prin care arată că valoarea celor două sume de bani din contractele a căror nulitate se solicită este de 308.258,3 lei, solicitând și anularea contractului de împrumut garantat cu ipotecă nr.2556/11.11.2003, încheiat de BNP E. D..
În apărare pârâtul B. G., depune la dosar: împuternicirea avocațială nr._/01.04.2011, lista cu calculul dobânzilor.
La termenul din data de 22.04.2011, pârâtul B. G., prin apărător a formulat întâmpinare prin care solicită admiterea acțiunii și constatarea ca fiind nule cele două contracte întocmite ulterior contractului nr.2556/11.11.2003.
La termenul din data de 22.04.2011, pârâtul M. G., prin apărător a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentința civila nr. 5842/17.04.2012 a Judecătoriei C. s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absoluta parțială a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.2556/11.11.2003 de BNP E. D.,a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.593/08.03.2004 la BNP E. D. și a contractului de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.3506/23.11.2006 la BNP D. T. și A. T. si au fost obligați pârâții in solidar sa plătească reclamanților suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
In considerente s-a reținut ca potrivit prevederilor art.966 cod civil obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, iar potrivit art.968 Cod civil cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.
Este de principiu că actul juridic trebuie să fie fondat pe o cauză licită, în sensul că scopul urmărit de părțile contractante să fie permis de lege și să nu contravină bunelor moravuri și ordinii publice.
Prin urmare, instanța apreciază că pârâții B. G. și B. M.-G. au depășit limitele mandatului dat de reclamanții C. M. și C. I., prin procura specială, autentificată sub nr.677/09.09.2003 de BNP E. M., în sensul că au încheiat cu copârâtul M. G. mai multe contracte de împrumut garantate cu ipotecă, prin care au luat pentru ei mai multe împrumuturi, fapt probat cu înscrisurile depuse și cu declarațiile martorilor propuși de părți și audiați sub prestare de jurământ.
Mai mult decât atât, instanța constată că scopul urmărit de pârâți a fost unul fraudulos, întrucât au fost încheiate mai multe contracte de vânzare cumpărare, care au fost garantate cu un singur imobil, proprietatea reclamanților, încălcând bunele moravuri și ordinea publică ce conferă stabilitate raporturilor de drept civil.
Prin decizia nr. 102/06.03.2013 Tribunalul D. a admis apelul declarat de pârâtul M. G. în contradictoriu cu reclamanții C. M., C. I. și pârâții B. G., B. M. G., împotriva sentinței civile nr. 5842/17.04.2012 a Judecătoriei C.,a anulat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
In considerente s-a reținut ca instanța de fond a admis cererea reținând ca motivul nulității analizat este incidenta cauzei ilicite ce a fost constatata din cuprinsul procurii. Din cercetarea înscrisului doveditor al mandatului instanța arată ca motivul determinant al încheierii mandatului era acela nu de a încheia contracte de garantare pe seama mandanților. Consecința analizei efectuate a făcut aplicarea pct.4 al art.948c.civ.
Instanța de fond a analizat cauza prin prisma incidentei disp.pct.4 al art.948 C.civ. și nu din prisma pct.2 al aceluiași articol ,astfel ca a cercetat cauza din cu totul alte motive decât cele cu care a fost investita,ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
S-a statuat ca cu ocazia rejudecării se va analiza fondul cauzei sub aspectele de fapt si de drept impuse de cererea cu care a fost investită instanța si se va analiza cu prioritate excepția lipsei de interes privind constatarea nulității contractelor de împrumut.
Prin decizia nr. 7927/2013 din 06.09.2013 Curtea de Apel a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenții C. M. și C. I. împotriva dec.civ. nr. 102/06.03.2013 a Tribunalului D., în contradictoriu cu intimații M. G., B. G. și B. M. G..
În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la nr._ .
La termenul din 07.02.2014 pârâtul M. G. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților.
A depus note scrise privind invocarea celor doua excepții precum si referitor la invocarea excepției lipsei de interes la care se refera decizia de casare.
In ceea ce priveste excepția prescripției dreptului material la acțiune a arătat că nu este cazul nulității absolute ,ci a unei lipse a consimțământului sancționată cu nulitatea relativă, acțiunea fiind prescriptibila in termen de 3 ani,iar termenul curge de la data la care reclamanții au aflat de contractele încheiate de pârâții B. în dauna intereselor lor, mai precis de la efectuarea mențiunilor în cartea funciară.
In ceea ce priveste excepția lipsei de interes a arătat ca reclamanții nu sunt parte in cele trei contracte de împrumut decid in ceea ce priveste ipotecarea bunului imobil neavând nici un interes in anularea convențiilor respective care au fost încheiate de pârâții B..
A arătat in ceea ce priveste excepția lipsei calității procesuale active ca reclamanții nu au calitate decit in ceea ce priveste partea de ipoteca, nu și în privința contractelor de împrumut.
La data de 14.03.2014 reclamanții C. M. și C. I. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârâtul M. G., ca nefondate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune pe lipsa consimțământului solicită să fie respinsă, deoarece aceștia au aflat despre executarea silită a imobilului abia în luna noiembrie 2010, dată la care le-au fost comunicate actele de executare silită de B. B. T..
Acțiunea dedusă judecății a fost formulată și înregistrată la data de 11.02.2011 în termenul general de prescripție.
Referitor la excepția lipsei de interes, solicită respingerea acestei excepții întrucât sunt întrunite toate condițiile impuse de legiuitor privind condiția interesului.
Datorită depășirii limitelor mandatului de către reclamanți prin procura speciala nr.677/2003 la BNP E. M. către pârâții B. copârâtul M. G. prin acțiunile sale care au frizat penalul a reușit să îi deposedeze de imobilul proprietatea lor.
Singurul scop al pârâților a fost unul fraudulos, făcut în dauna reclamanților, astfel încât este inadmisibilă susținerea că acțiunea este lipsită de interes, atâta timp cât reclamanții au rămas fără casă.
Toate contractele cămătărești de împrumut, încheiate în mod succesiv, au fost garantate cu proprietatea lor.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, solicită respingerea acesteia ca nefondată.
La data de 14.03.2014 pârâții B. G. și B. M. G. au formulat întâmpinare, prin care au arătat că la data de 18.12.2002 au luat cu împrumut suma de 15.000 de dolari cu dobânda de 10% pe luna de la numitul M. G. suma formata din lire sterline, euro si dolari care sunt adunate cu dobânda pe cele 6 luni ,suma ce se regăsește în contractul de împrumut cu ipoteca nr. 3205/18.12.2002 autentificat de BNP Patrau G.. După cca 2 săptămâni pârâtul M. a venit la domiciliul lor si le-a spus să îi dea dobânda lunară de 1500 de dolari luna de luna ,iar suma totala a ramas de rambursat pe data de 01.07.2003.
La data de 17.01.2003 s-a prezentat la domiciliul sau M. G. si i-a dat suma de 1500 de dolari, dobânda pe prima luna,acesta scriind și semnând ca a primit-o. Ulterior acesta le-a spus ca s-a înșelat in privința lor si ca au fost persoane care au dat dobânzi de 15-20% pe luna obligându-i prin amenințări si șantaj sa accepte dobânzi pe care numai el le-a calculat.
în dovedirea celor relatatedepun copie de pe graficul de dobânzi calculat de M. G., grafic scris personal de acesta.
Au menționat că singurul contract real al acestora a fost contractul de împrumut nr. 3205/18.12.2002 la BNP P. G., iar celelalte 3 contracte de împrumut cu ipotecă la notarii menționați în întâmpinare și cele 19 contracte de împrumut fără ipotecă la BNP P. G. au fost numai dobânzile și penalitățile calculate de M. G..
La termenul din 17.01.2014 fiind interpelat de instanța pârâtul B. G. a arătat ca in întimpinarea depusă in primul dosar de fond la filele 30-31 nu a inteles sa formuleze si o cerere reconvențională prin aceea ca a solicitat constatarea ca nule a doua contracte întocmite ulterior contractului 2556/2003 ,ci a formulat o apărare, fiind in acest de acord cu acțiunea.
La ultimul termen de judecată s-au unit cu fondul de către instanța excepțiile lipsei de interes, a lipsei calității procesuale active si a prescripției invocate de pârâtul M. G..
S-au admis probele cu înscrisuri solicitate de reclamanți și pârâții B. G. si M. G..
Prin sentința civilă nr.8347/06.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții C. M. și C. I. împotriva pârâților M. G., B. G. și B. M. G..
S-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.593/08.03.2004 de BNP E. D. și a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.3506/23.11.2006 de BNPA D. T. si A. T. în ceea ce privește clauzele din acestea referitoare la garantarea prin ipoteca a împrumuturilor cu imobilul proprietatea reclamanților.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.2556/11.11.2003 de BNP E. D..
S-a luat act că reclamanții și pârâtul M. G. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
A obligat pârâții la plata către stat a sumei de 7198 lei reprezentând cheltuieli procesuale de care au beneficiat reclamanții cu titlu de ajutor public judiciar în cursul procesului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin procura specială autentificată sub nr.677/09.09.2003 de BNP E.
M., reclamantii au împuternicit cu puteri depline pe pârâții B. G. ȘI B. M. G., ca în numele lor si pentru ei să-i reprezinte la orice notariat public și la orice instituție abilitată în vederea obținerii oricăror acte necesare pentru perfectarea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară de la orice bancă sau să garanteze creditul unei persoane fizice sau juridice și să ipotecheze imobilul proprietatea subsemnaților mandatați, compus din teren în suprafață de 1250 mp, situat în Municipiul C., ., județul D., dobândit prin contractul de vânzare cumpărare, autentificat sub nr.2640/09.07.2002, la BNP G. I. și construcțiile-locuință și dependințe, dobândite prin sentința civilă 7251 din 01.07.2003 a Judecătoriei C., în dosarul nr.1574/2003, definitivă și irevocabilă.
Primul contract de împrumut garantat cu ipoteca încheiat in baza procurii de pârâții B. a fost cel autentificat sub nr.2556/11.11.2003 de BNP E. D. prin care pârâții B. G. si B. M. G. au primit de la pârâtul M. G. cu titlu de împrumut suma de 22.000 EURO, echivalentul a_ lei și 2.000 lire sterline, echivalentul a_ lei și 12.000 USD, echivalentul a_ lei, cu obligația să-i restituie suma împrumutată, astfel: suma de 12.000 USD la data de 15.01.2004, suma de 22.000 EURO și 2000 lire sterline la data de 01.03.2004, termene facultative pentru debitori, care pot achita împrumutul într-un termen mai scurt, dar obligatoriu pentru creditor.
Ulterior aceleași părți au mai încheiat doua contracte de împrumut și anume contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.593/08.03.2004 de BNP E. D., prin care pârâtul M. G. a împrumutat soților B. G. ȘI B. M. G., suma de 328 lire sterline, echivalentul a 19.502.000 lei și 2.390 EURO, suma de 2.390 EURO, echivalentul a 95.330.000 lei și 5.130 USD, echivalentul a_ lei, sumă pe care aceștia s-au obligat să-i restituie până la data de 01.04.2004 si contractul de împrumut garantat cu ipotecă autentificat sub nr.3506/23.11.2006 de BNP D. T. și A. T., prin care pârâtul M. G. a împrumutat soților B. G. ȘI B. M.-G. suma de 280.000 RON, sumă pe care aceștia s-au obligat să o restituie până la data de 01.08.2007.
In precizarea de acțiune formulată in primul dosar de fond reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a primul contract de împrumut nr2556/11.11.2003 deoarece împrumutul a fost contractat de pârâții B. pentru ei si in numele lor si nu pentru reclamanți, așa cum ar rezulta din procura.
Această susținere nu este reala deoarece conținutul procurii nu era acesta ,ci conform clauzelor sale pârâții B. „ în numele lor si pentru ei” puteau garanta cu imobilul reclamanților orice fel de împrumut, fiind menționat expres ca pot obține orice acte necesare pentru perfectarea unui contract de împrumut cu garanție imobiliară de la orice bancă sau să garanteze creditul unei persoane fizice sau juridice,deci puteau apela la orice instituție pentru obținerea banilor si puteau garanta cu aceștia orice credit, al oricărei persoane,astfel ca nu se instituise obligația pentru ei ca banii sa fie luați numai pentru reclamantă.
Acest contract de împrumut este valabil încheiat si pentru motivul ca este primul pentru perfectarea căruia s-a folosit procura si cu privire la care reclamanții nu au invocat ca s-au depasit limitele din procura in ceea ce priveste numărul convențiilor, din conținutul procurii rezultând ca pârâții B. erau împuterniciți să încheie o singura convenție.
Insa in ceea ce priveste următoarele două contracte de împrumut din punct de vedere cronologic,acestea au fost incheiate cu depasirea limitelor mandatului si deci in lipsa consimțământului reclamanților.
Mandatul pentru încheierea unui act de dispoziție trebuie sa fie unul special in care sa se individualizeze expres operațiunea juridică ce se va realiza pe seama mandantului.
In condițiile în care reclamanții nu i-au mandatat pe pârâți decât pentru încheierea unui contract de împrumut, aceștia nu și-au exprimat consimțământul la încheierea ultimelor doua,iar lipsa totala a consimțământului este sancționată cu nulitatea absoluta a actului încheiat in dauna mandanților.
Astfel conform art.948 pct.2 c.civ. din 1864 una dintre condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții „este consimțământul valabil al părții ce se obliga”.
Nu sunt întemeiate excepțiile invocate de pârâtul M. G. a lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes si a prescripției astfel ca instanța le va respinge.
Astfel reclamanții și-au justificat pe deplin calitatea procesuala activă de a formula acțiunea in condițiile în care au fost părți in cadrul mandatului încheiat prin procura speciala ,procura ce a stat la baza încheierii contractelor de împrumut garantate cu ipoteca tocmai asupra imobilului proprietatea lor.
Tot pentru aceste considerente instanța a considerat ca reclamanții și-au justificat interesul in promovarea acțiunii precizate.
In ceea ce priveste excepția prescripției instanța a apreciat ca solicitându-se constatarea nulității absolute partale a contractelor pentru lipsa consimțământului acțiunea este imprescriptibilă.
Nu sunt întemeiate motivele invocate de pârâtul M. G. cum ca nulitatea absoluta operează pentru lipsa consimțământului în funcție de situata care a condus la aceasta ,in realitate lipsa consimțământului este sancționata cu nulitatea absoluta neavând importanta alte detalii,iar in speță, așa cum s-a stabilit reclamanții nu si-au exprimat consimțământul la încheierea ultimelor doua contracte de imprumut in ceea ce priveste ipotecarea imobilului proprietatea lor ,deci acestea sunt lovite de nulitate absoluta parțială - în măsura respectivă.
Față de considerentele expuse, instanța a considerat întemeiată în parte acțiunea precizată urmând a o admite ca atare și a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.593/08.03.2004 de BNP E. D. si a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.3506/23.11.2006 de BNPA D. T. si A. T. in ceea ce priveste clauzele din acestea referitoare la garantarea prin ipoteca a împrumuturilor cu imobilul proprietatea reclamanților situat in C., cart.Cernele, T54/1, P50, jud.D. și a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a contractului de împrumut garantat cu ipoteca autentificat sub nr.2556/11.11.2003 de BNP E. D..
In baza art.274 c.p.civ. a luat act ca reclamanții și pârâtul M. G. nu au solicitat cheltuieli de judecată.
In baza art.18,19 din OUG 51/2008 a obligat pârâții la plata către stat a sumei de 7198 lei reprezentând cheltuieli procesuale de care au beneficiat reclamanții cu titlu de ajutor public judiciar in cursul procesului, conform încheierii din Camera de Consiliu de la 14.10.2011 din primul dosar de fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul M. G., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
Arată că in mod gresit instanța a interpretat gramatical voința părților, retinand lipsa consimțământului numai prin raportare la mențiunea din procura perfectarea unui contract, nefăcând nicio analiză a celeilalte clauze potrivit căreia suma de bani nu era limitată de către mandanții reclamanți, C..
Apelantul susține că, in opinia sa, contractul de mandat trebuie interpretat potrivit voinței reale a părților, nu potrivit exprimării acestora, mai ales în situația de față când există antiteză vădită între cele două clauze pe care le-a indicat.
Sistemul de drept (Codul Civil din 1864, aplicabil în speță) dă prevalență voinței interne.
Arată că mandatul este un contract bilateral, iar procura, ca act juridic constatator al voinței părților, întocmită în scopul dovedirii mandatului și a opozabilității față de terți (în sensul de înscris, negotium) este un act unilateral.
Este evident că ceea ce au vizat reclamanții este obținerea unor sume de bani suficiente, motiv pentru care s-a și dat libertate paraților B. să stabilească suma împrumutată. Cu alte cuvinte, soții B. au avut libertatea stabilită prin procură să stabilească suma împrumutată, desigur în raport de valoarea bunului ipotecat.
La aceste chestiuni a raportat excepția lipsei de interes, respinsă de către instanța de fond fără a fi motivată.
Astfel, se pune problema dacă mandanți au fost de acord cu orice împrumut, potrivit voinței exprimate în scris și ce interes ar exista să se conteste în prezenta acțiune că împrumutul a fost contractat prin trei acte juridice și nu printr-un singur înscris.
Apelantul apreciază că formularea unui contract de împrumut este o exprimare improprie, ce nu răspunde voinței reale și care nu trebuie să afecteze valabilitatea convenților.
Instanța a neglijat în totalitate că pârâta B. M. este fiica reclamanților C. și că aceștia locuiesc în județul Tulcea, neprezentându-se niciodată la instanța de judecată, toate apărările acestora fiind efectuate de către soții B..
Reclamanții au fost în permanență de rea-credință în executarea contractelor încheiate, relevant fiind faptul că după semnarea acestor acte a constatat că imobilul era ipotecat pentru un alt contract de împrumut către Banca Internaționala a Religiilor, deși la cei doi notari publici au fost aduse certificate ce atestau lipsa sarcinilor.
Apelantul, M. G., nu are nicio culpă la încheierea acestor contracte de împrumut cu ipotecă, fiind de bună credință, raportat la mențiunea din conținutul procurii, potrivit căreia se poate contracta orice sumă și cunoscând totodată relația de rudenie dintre reclamanții C. și pârâții B..
Intimații B. G. și B. M.-G. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, respectiv excepțiile invocate de către acesta.
Apelantul susține că instanța a neglijat în totalitate că pârâta B. M. G. este fata reclamanților C. și aceștia locuiesc in județul Tulcea, neprezentându-se niciodată la instanța de judecată, toate apărările acestora fiind efectuate de intimați, ceea ce nu este adevărat.
Intimații și-au spus gradul de rudenie cu C. M. si C. I., reclamanți în acest dosar, fiind lesne de înțeles că nu puteau să dea o procură de contractarea unui împrumut cu ipoteca oricui.
Reclamanții au fost de rea-credință în executarea contractelor de executare relevant fiind faptul că la cei doi notari publici au fost aduse două certificate de liberă sarcina din care a reieșit că imobilul din C., . a fost liber de sarcini, nefiind în opinia lor, dar în realitate au fost patru contracte de împrumut cu ipotecă, iar certificatele de liberă sarcină au fost luate de M. G. și notarii publici ceea ce este si normal, mai ales ca procura a stat mereu la M. G..
Apelul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria C. la data de 11.02.2011, reclamanții C. M. și C. I. au chemat în judecată pe pârâții M. G., B. G., B. M. G., solicitând să se constate nulitatea absolută parțială a doua contracte de împrumut garantate cu ipotecă, autentificate sub nr.593/08.03.2004 la BNP E. D. și sub nr.3506/23.11.2006 la BNP Asociați D. T. și A. T..
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au luat la cunoștință că pârâții B. G. și B. M. G. au încheiat în anul 2004 și 2006, cele două contracte de împrumut cu ipotecă, garantând împrumuturile acordate de pârâtul M. Gheoreghe cu imobilul proprietatea reclamanților, situat în C., ..
Mai arată că prin procura specială, autentificată sub nr.677/09.09.2003 la BNP E. M., prin care reclamanții au mandatat pe parații B. G. și B. M. G. sa-i reprezinte pentru perfectarea unui împrumut cu garanție imobiliară și chiar să garanteze creditul unei persoane fizice cu imobilul proprietatea reclamanților, se prevedea să se garanteze un singur împrumut cu garanție imobiliară și nu mai multe împrumuturi, așa cum au procedat pârâții la înțelegere cu numitul M. G., astfel încât a lipsit consimțământul reclamanților la încheierea contractelor de împrumut cu garanție imobiliară.
Ulterior, reclamantii au depus o precizare de actiune, prin care au solicitat si constatarea nulitatii primului contract de împrumut garantat cu ipoteca, încheiat in baza procurii, de pârâții B., autentificat sub nr.2556/11.11.2003 de BNP E. D..
Ca stare de fapt,Tribunalul retine că reclamantii, C. M. și C. I., care sunt părintii pârâtei B. M. G., au încheiat, în favoarea acesteia si a sotului sau, B. G., procura specială, autentificată sub nr.677/09.09.2003, la BNP E. M..
Prin această procură, intimatii reclamanți au mandatat pe intimatii pârâți, B. G. și B. M. G., sa-i reprezinte pentru perfectarea unui împrumut cu garanție imobiliară și chiar să garanteze creditul unei persoane fizice cu imobilul proprietatea reclamanților.
Totodata, în continutul procurii, mandatarii au prevăzut că, pentru aducerea la îndeplinire a mandatului, oricare dintre mandatari vor stabili suma care face obiectul contractului de imprumut (fila 10 dosar nr_ ).
În temeiul acestui mandat, intimatii pârâti B. au încheiat cu apelantul M. G., la notarul public, trei contracte de imprumut, garantate cu ipoteca asupra imobilului proprietatea intimatilor mandanti, C. M. și C. I..
Prin apelul declarat in cauza de pârâtul M. G., se critică solutia primei instante, cu privire la constatarea nulitatii celui de-al doilea si de-al treilea contract de imprumut, din punct de vedere cronologic, judecătorul fondului retinând ca acestea au fost incheiate cu depasirea limitelor mandatului si, deci, in lipsa consimțământului reclamanților. A considerat, de asemenea, ca, in condițiile în care reclamanții nu i-au mandatat pe pârâți decât pentru încheierea unui contract de împrumut, aceștia nu și-au exprimat consimțământul la încheierea ultimelor doua, iar lipsa totala a consimțământului este sancționată cu nulitatea absoluta a actului încheiat in dauna mandanților.
Tribunalul observă că, în cauză, se pune problema determinării efectelor actului juridic civil, procura specială, pe baza căreia au fost garantate cu ipotecă cele trei contracte de împrumut.
Prin determinarea efectelor actului juridic civil se înțelege stabilirea sau fixarea drepturilor subiective civile și a obligațiilor corelative generate, modificate sau stinse de un asemenea act.
O astfel de operațiune juridică este necesară, deoarece nu întotdeauna conținutul actului juridic civil este clar, ci, uneori, el este neclar, intre cauze putandu-se numara si greșita exprimare a părților la încheierea actului juridic, folosirea unor cuvinte nepotrivite, concizia excesivă a expresiilor sau cuvintelor utilizate etc.
În asemenea situații, pentru determinarea conținutului actului juridic civil trebuie să se parcurgă anumite etape sau faze, în cadrul cărora se folosesc o . reguli ori procedee.
Dupa probarea actului juridic civil, o a doua fază a determinării efectelor actului juridic civil constă în interpretarea intelesului clauzelor actului, operatiune juridica necesara in speta.
Interpretarea actului juridic civil este mecanismul prin care se determina intelesul exact al clauzelor, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor, in stransa corelatie cu vointa lor interna.
Cât privește regulile de interpretare a actului juridic civil, este de reținut că vechiul Cod civil, de la 1864, incident în speță, stabilea anumite reguli referitoare la interpretarea contractelor, inscrise in art 970, 977-985, iar aceste reguli se aplică și în cazul interpretării actelor juridice civile.
Printre regulile de interpretare stabilite, cu caracter supletiv, de Codul civil, care au relevanta in speta de fata, trebuie retinute următoarele:
- actul juridic se interpretează după voința interna a părților, iar nu după sensul literal al termenilor;
- clauzele unui act juridic trebuie supuse unei interpretări sistematice, deci se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din ansamblul actului, dupa cum recomanda art 982 din Cod civil, de la 1864, dispozitii care, de altfel au fost preluate si de noul Cod civil.
Aplicând aceste consideratii de ordin teoretic la actul juridic civil din speta, respectiv procura speciala, Tribunalul are in vedere ca, potrivit acestuia, intimatii reclamanți C. i-au mandatat pe intimatii parați, B. G. și B. M. G., fiica si, respectiv ginerele lor, sa-i reprezinte pentru perfectarea unui împrumut cu garanție imobiliară sau să garanteze creditul cu imobilul proprietatea reclamanților, pe de o parte; pe de alta parte, in cuprinsul procurii, mandatarii au prevazut ca, pentru aducerea la indeplinire a mandatului, oricare dintre mandatarivor stabili suma care face obiectul contractului de imprumut.
Se observa astfel faptul ca mandantii au acordat puteri depline mandatarilor, in ceea ce priveste stabilirea sumei imprumutate, imputernicindu-i sa garanteze, cu imobilul proprietatea lor, creditul pe care urmau sa il faca.
În atare situatie, Tribunalul constata gresita interpretarea data de prima instanta procurii, conform sensului literal al cuvintelor folosite . neluarea in considerare a vointei reale, deduse din ansamblul clauzelor, care alcatuiesc un întreg, motiv pentru care nu pot fi desprinse de contextul în care se încadreaza.
Interpretarea corectă nu poate fi decât aceea care reiese din analiza coordonată, sistematică a clauzelor, si anume că intimatii reclamanti i-au mandatat pe fiica, respectiv ginerele lor, să garanteze împrumutul pentru o sumă pe care aveau libertatea să o stabilească, cu imobilul lor. In acest caz, prezintă relevanță juridică pentru speta dedusă judecătii doar imprejurarea ca prin procură nu s-a limitat suma ce putea fi garantata cu imobilul pus la dispozitie în acest sens de către mandanti, fiind evident ca aceasta nu putea depăsi valoarea imobilului. Faptul ca mandatarii au ales sa incheie unul sau mai multe acte juridice de imprumut, folosind imobilul mandantilor drept garantie, este doar o chestiune care tine de libertatea lor de a contracta acte juridice cu tertii, neputandu-se vorbi despre o depasire a limitelor mandatului, de vreme ce din cuprinsul acestuia se deduce vointa mandantilor ca imobilul lor sa poata fi pus garantie in intregul sau, pentru orice suma imprumutata, pe care mandantii aveau puterea sa o stabileasca.
In concluzie, se va admite apelul declarat de pârâtul M. G., în contradictoriu cu reclamanții C. M., C. I., si pârâții B. G., B. M. G., împotriva sentinței civile nr. 8347 din 06 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, se va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că se va respinge acțiunea precizată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul M. G., cu domiciliul în C., ., județul D., în contradictoriu cu reclamanții C. M., C. I., cu domiciliul ales în C., ., pârâții B. G., B. M. G., ambii cu domiciliul în C., . (538), împotriva sentinței civile nr. 8347 din 06 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Schimbă în tot sentința civilă apelată, în sensul că respinge acțiunea precizată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Aprilie 2015
Președinte, M. N. | Judecător, V. F. | |
Grefier, C. C. S. |
Red jud M.N.
29. 05. 2015
| ← Acţiune în declararea simulatiei. Sentința nr. 6587/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 654/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
