Anulare act. Sentința nr. 9972/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9972/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 12040/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător D. O.
Grefier L. E. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanții P. G. și A. I G. împotriva sentinței civile nr. 9972 din 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. JUDEȚEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av. N. R. pentru apelanții reclamanți, conform împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 alin.1 NCPC coroborat cu art. 95 alin1 pct.2 NCPC constată că este competentă material, funcțional și teritorial cu soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, av. N. R. pentru apelanții reclamanți arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Av. N. R. pentru apelanții reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării în totalitate a Hotărârii nr. 382 din 11.06.2013 emisă de C. Județeană D. și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri în care să fie trecută suprafața de 0,25 ha și acordarea de despăgubiri în cuantum de 15.000 lei, conform motivelor de apel. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 05.07.2013 reclamanții P. G. și A. I G., au formulat, în contradictoriu cu pârâta C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, cererea înregistrată pe rolul Tribunalului D., secția C. Administrativ cu nr._/63/2013, având ca obiect plângere împotriva Hotărârii nr.382 din 11.06.2013 emisă de C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor, solicitând anularea în totalitate a Hotărârii nr.382 din 11.06.2013 și emiterea unei noi hotărâri în care să fie trecută suprafața de 0,25 ha și despăgubiri de 15.000 lei în cazul în care nu va exista teren disponibil pentru atribuirea în natură.
În motivarea plângerii, s-a susținut de către petenții reclamanți că au obținut sentința civilă cu nr._/2012 a Judecătoriei C. prin care s-a admis acțiunea lor civilă față de Primăria Comunei D. și prin care aceasta a fost obligată la restituirea suprafeței de 0,25 ha din terenurile neatribuite rămase la dispoziția Comisiei Locale și în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură obligarea la acordarea de despăgubiri.
S-a mai arătat că, după ce a fost dată sentința anterior enunțată, reclamanții au depus dosarul complet la aceste comisii și au solicitat să fie despăgubiți cu suma de 15.000 lei, iar C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis Hotărârea nr.382 din 11.06.2013 prin care li se reconstituie dreptul de proprietate conform Sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei C. pentru suprafața de 0,25 ha, dar nu se menționează nimic cu privire la faptul că,în cazul în care nu va exista teren disponibil pentru atribuirea în natură a aceste suprafețe, reclamanții să fie despăgubiți cu suma de 15.000 lei, așa cum s-a solicitat.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile HG nr. 890/2005 art. 27 alin 8 și Legea nr.554/2004.
Prin sentința nr. 8841/05.12.2013, pronunțată de Tribunalul D. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/63/2013, a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. G. și A. I G., în contradictoriu cu pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate, la Secția civilă I a Tribunalului D.
Pentru a se pronunța, instanța a reținut că plângerile împotriva hotărârilor date de comisiile județene de stabilire a dreptului de proprietate privata asupra terenurilor sunt in competenta de soluționare a Secției I civila, acestea constituind, față de prevederile art. 58 si 59 din Legea 18 rep cu modificări, litigii civile.
Ca atare, și față de prevederile art. 131 alin 3 coroborat cu art. 136 C.p.c. instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civila.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția I Civilă sub nr._/63/2013*, cu prim termen de judecată la data de 14 martie 2014.
La termenul de judecata din data de 14.03.2014, Tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetentei sale materiale excepție pe care a admis-o prin Decizia nr. 36/14 03 2014 a Tribunalului D., iar cauza a fost declinată la Judecătoria C..
Cauza a fost înregistrata la Judecătoria C. la data de 03.04.2014, sub numărul_ .
Prin sentința civilă nr. 9972/11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă plângerea formulată de reclamanții P. G. și A. I G., în contradictoriu cu C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de Proprietate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă cu nr._/2012, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr_/215/2011, s-a admis acțiunea civilă precizată a reclamanților P. G. și A. I G. în contradictoriu cu pârâții C. Locală D. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, C. Județeană D. și F. M A. și s-a dispus obligarea pârâtelor, fiecare după competență, la restituirea, în natură, reclamanților, a suprafeței de 0,25 ha din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția Comisiei Locale și în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură obligarea la acordarea de despăgubiri.
S-a mai reținut că, prin hotărârea nr. 382 din 11.06.2013 emisă de C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate privată asupra terenurilor s-a soluționat îndreptarea erorii materiale produse în redactarea hotărârii nr 295/24.04.2013 în sensul că suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului A. I G. este de 0,25 ha și nu de 0,35 ha, cum în mod eronat a fost înscrisă în hotărâre.
De asemenea, instanța a constatat că prin hotărârea nr 295/24.04.2013, emisă de pârâtă, s-a admis solicitarea formulată de către C. Locală de Fond Funciar a .-a dispus să se ia act de sentința civilă cu nr._/2012, care obligă C. Locală de Fond Funciar a . Județeană D. la restituirea în natură reclamanților a suprafeței de 0.35 ha din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția Comisiei Locale și în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură obligarea la acordarea de despăgubiri.
Instanța a apreciat că modalitatea de plată a despăgubirilor este reglementată de cap. V din Titlul VII („ Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv”) din legea 247/2005. Potrivit art. 1 alin 3, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din această lege.
Față de critica adusă de reclamanți hotărârii atacate, că nu s-au consemnat pretențiile lor la despăgubiri în cuantum de 15 000 lei, solicitate prin cererea lor, instanța a reținut că mai întâi trebuie parcurse etapele prevăzute de art. 10 alin. 2 și 4 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, privind acordarea în natură a terenului în suprafață de 0,25 ha, iar acordarea de despăgubiri, conform dispozițiilor din Legea nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare și ale art. 41 alin. 2 și art. 54 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 890/2005 cu modificările și completările ulterioare, se va aplica doar în situația în care nu există terenuri pentru restituirea în natură.
S-a mai reținut de către prima instanță că, potrivit art. 16, deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta și că reclamanții trebuiau să se adreseze acestei instituții pentru a obține plata despăgubirii într-un anumit cuantum și nu pârâtei din prezenta cauză, care prin hotărârea atacată nu a făcut altceva decât să ia act de sentința instanței, pentru a se putea derula în continuare procedura prevăzută pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natură potrivit legilor de fond funciar mai sus indicate..
Instanța a mai avut în vedere și aspectul că, prin Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a instituit o procedură noua, la îndemâna reclamantelor, privind stabilirea despăgubirilor datorate celor față de care nu se mai poate face restituirea în natură sau nu mai doresc restituirea in natură.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. G. și A. I G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamanții apelanți au arătat că instanța de fond a menționat greșit în motivarea sentinței că ar fi trebuit să se adreseze în prealabil acestor comisii " instituții" pentru a obține plata de despăgubiri într-un anumit cuantum și nu pârâtei din prezenta cauză, care prin hotărârea atacata nu a făcut altceva decât sa ia act de sentința instanței pentru a se putea derula in continuare procedura prevăzuta pentru reconstituirea dreptului de proprietate în natura potrivit legilor de fond funciar, această motivare a instanței este total greșită, întrucât apelanții au parcurs etapele prevăzute de legile fondului funciar întocmind un dosar cu acte de stare civila și cereri scrise prin care a solicitat în concret sa fie despăgubiți cu suma de 15.000 lei în cazul in care la nivelul Comunei D. nu există rezerva de teren intravilan, dosar în urma căruia s-a emis Hotărârea cu nr. 382 din 11.06.2013.
Se susține de către apelanți că Hotărârea cu nr. 382 din 11.06.2013 nu menționează cuantumul despăgubirilor, cu toate că în cererile depuse la dosar ei au menționat acest cuantum de 15.000 le și nici termenul până când vor fi achitate aceste despăgubiri.
Un alt motiv de critica al sentinței instanței de fond este acela că instanța a invocat Legea 165 / 16.05.2013, apelanții apreciind că și-a depășit astfel atribuțiile cu care a fost investită.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466-471 din Noul Cod de Procedura Civila.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a actelor cauzei, Tribunalul constată că apelul este nefondat din considerentele ce succed:
Apelanții au investit instanța de fond cu o plângere împotriva HCJ nr 382/2013.
Tribunalul reține, din copia acestei hotărâri, că, prin hotărârea nr. 382 din 11.06.2013 emisă de C. Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a soluționat doar îndreptarea erorii materiale produse în redactarea hotărârii nr 295/24.04.2013 a aceleiași Comisii Județene în sensul că suprafața pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate numitului A. I G. este de 0,25 ha și nu de 0,35 ha, cum în mod eronat a fost înscrisă în hotărâre.
Apelanții au criticat soluția instanței de fond, in esența, pentru faptul că nu a modificat HCJ nr 382/2013 in sensul de a stabilii cuantumul despăgubirilor si termenul până la care trebuie plătite și ca a motivat eronat aceasta soluție.
Or, așa cum am reținut, aceasta hotărâre, care nu a făcut decât sa îndrepte o eroare materiala dintr-o alta hotărâre a Comisiei județene de aplicare a legilor fondului funciar, nu putea sa fie modificata in sensul dorit de apelanți.
De altfel, nici hotărârea nr 295/24.04.2013 emisă de pârâtă (modificata prin hotărârea atacată) prin care s-a admis solicitarea formulată de către C. Locală de Fond Funciar D. și s-a dispus să se ia act de sentința civilă cu nr._/2012 (care obligă C. Locală de Fond Funciar D. și C. Județeană D. la restituirea în natură reclamanților a suprafeței de 0.25 ha din terenurile neatribuite, rămase la dispoziția Comisiei Locale și, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură, obligarea la acordarea de despăgubiri), nu putea sa fie modificata in sensul de a cuprinde alte mențiuni decât cele care erau cuprinse in sentința civila de care a luat act, C. Județeană de Fond Funciar D. fiind investită doar cu cererea de a lua act de sentința civilă și nu cu o cerere de a stabili cuantumul despăgubirilor .
În ceea ce privește motivarea instanței de fond, aceasta depășește întradevăr cadrul speței fixat prin cererea cu care intanța a fost investită, dar nu împietează asupra soluției de respingere a plângerii care este o soluție legala in cauză.
În consecință, în temeiul art 480 alin 1 C., instanța va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții P. G., CNP_, domiciliată în C., ., ., . și A. I G., CNP_, domiciliat în Filiași, . 7, jud D., împotriva sentinței civile nr. 9972 din 11.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE, cu sediul în C., ., jud D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.V.F.
Tehn FVși .F.M.
5 ex./27 01 2015
Jud.fond.M.I.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2387/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 8567/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
