Contestaţie la executare. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 811/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 811/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 811/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-contestatoare . C. împotriva încheierii pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2015 în contradictoriu cu intimata D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C..-ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. M., pentru apelanta-contestatoare, lipsa fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost atașate la dosar de către Judecătoria C. dovezile de comunicare a încheierii din 12.01.2015 pronunțată în dosarul nr._ 14 al acestei instanțe.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității introducerii apelului.
Avocat P. M., pentru apelanta-contestatoare, arată că apelul a fost transmis prin e-mail în ultima zi în care putea declara apel: la 02.02.2015, solicită respingerea excepției tardivității introducerii apelului.
Instanța acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Avocat P. M., pentru apelanta-contestatoare, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._/215/19.08.2014 pe rolul Judecătoriei C., contestatoarea . a formulat în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeana a Finanțelor Publice D. contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. 2457/04.08.2014 și a somației nr. 16/_ /_, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actelor de executare contestate, îndreptarea acestora, în sensul menționării, în mod corect, a sumei de 1750 lei ce urmează a fi executată, în loc de 7.000 lei, cum în mod nelegal se menționează în actele de executare contestate.
Totodată, contestatoarea a solicitat, în raport de dispozițiile art.718 Cpciv, să se dispună suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații, urmând a se stabili cauțiunea pe care urmează să o achite.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că la data de 18.06.2014, în baza unui control efectuat de către ITM D. la un punct de lucru al acesteia, a fost emis procesul-verbal de contravenție ., nr._ (anexa 1) prin care a fost amendată cu suma de 7000 lei, urmând ca, în termen de 48 de ore de la emiterea acestuia, să poată achita jumătate din minimul amenzii prevăzute în acesta, respectiv 1750 lei (3500 lei fiind minimul amenzii).
Având în vedere că, în speță, contestatoarea nu a înțeles să conteste procesul-verbal de contravenție, la data de 19.06.2014, deci în 24 de ore de la data emiterii acestuia, a efectuat, prin virament bancar, plata în contul specificat în procesul-verbal, deschis la Trezoreria București (anexa 2) .
Contestatoarea a mai arătat că, la data de 25.06.2014, suma plătită cu titlu de amendă a fost restituită fără nicio explicație în contul contestatoarei, astfel că, la data de 26.06.2014 s-a repetat plata sumei de 1750 lei, în același condiții, însă și această ultimă plată a fost restituită la data de 01.07.2014.
La data de 06.08.2014, contestatoarea a primit de la intimată titlul executoriu și somația contestate, acte de executare prin care i se aducea la cunoștință că trebuie să achite întreaga sumă de 7000 lei menționată în procesul-verbal de contravenție emis la data de 18.06.2014.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 711 și 718 NCPC.
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus, în scop probator, procesul-verbal de contravenție . nr._, ordinele de plată nr. 4/19.06.2014 și nr. 152/26.06.2014,borderoul emis de BRD, titlul executoriu nr. 2457/04.08.2014, somația nr. 16/_ /_.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 12.11.2014, intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeana a Finanțelor Publice D., a solicitat respingerea cererii formulată de către contestator.
În apărare, intimata a susținut, în esență, că în cuprinsul ordinului de plată, atât la plătitor, cât și la beneficiar, a fost înscris codul de înregistrare fiscală al societății, suma de 1750 lei neajungând în contul amenzii al bugetului general consolidat al statului, ci a fost returnată societății la data de 25.06.2014, încercându-se, din nou cu ordinul de plată nr. 152/26.06.2014 a se achita suma de 1750 lei, contestatoarea, însă, repetând aceeași greșeală, astfel că nu s-a reușit achitarea în 48 de ore a minimului amenzii, adică a sumei de 1750 lei, acest lucru nefiind imputabil nici agentului constatator, Inspectoratul Teritorial de Muncă D. și nici autorității fiscale, ci societății-debitoare, prin înscrierea în ordinul de plată atât la plătitor, cât și la beneficiar a codului de înregistrare fiscală și anume:_ al societății O. SRL.
Intimata a mai arătat că, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2014, nefiind contestat de către contestatoare, constituie titlu executoriu, astfel că intimata a declanșat executarea silită, fiind emise somația nr. 2549/04.08.2014 și titlul executoriu nr. 2457/04.08.2014, invocând, totodată dispozițiile art. 145 și 141 alin. 1 și alin. 11 din OG nr. 92/2003 și art. 711 alin. 1 Cpciv., în speță nefiind probată, de către contestatoare, existența vreunei vătămări, sarcina probei revenindu-i acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 249 Cpciv.
La dosarul cauzei, intimata a depus, în scop probator, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/18.06.2014, somația nr. 2549/04.08.2014 și titlul executoriu nr. 2457/04.08.2014, confirmarea poștală de primire.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 08.01.2015, contestatoarea a reiterat o parte din susținerile inserate în cererea principală, solicitând totodată, înlăturarea, ca neîntemeiate, a susținerilor intimatei, neavând nicio relevanță la momentul efectuării plății codul de înregistrare fiscală înscris la beneficiar, ci doar codul de înregistrare fiscală al plătitorului, precum și contul beneficiarului, respectiv al Trezoreriei, depunând, spre exemplificare, ordine de plată.
În cauză, s-a efectuat adresă către BRD-GROUPE SOCIETE GENERALE-Sucursala C., în vederea comunicării dacă suma de 1750 lei menționată în ordinul de plată nr. 4/19.06.2014 și suma de 1750 lei menționată în ordinul de plată nr. 152/26.06.2014, anexate în fotocopie, au fost virate în contul bugetului de stat, precum și data la care au fost virate, răspunzându-se instanței prin adresa nr. 252/08.01.2015.
Totodată, a fost efectuată adresă către Trezoreria Municipiului C., în vederea comunicării dacă suma de 1750 lei menționată în OP nr. 4/19.06.2014 și suma de 1750 lei menționată în OP nr. 152/26.06.2014 au fost virate în contul bugetului de stat, data la care au fost virate, iar dacă nu au fost virate, să se precizeze motivul nevirării, răspunzându-se instanței prin adresa nr. TRZ683/26.01.2014, precum și o adresă către Trezoreria Municipiului București, în vederea comunicării dacă suma de 1750 lei menționată în OP nr. 4/19.06.2014 și suma de 1750 lei menționată în OP nr. 152/26.06.2014 au fost virate în contul bugetului de stat, data la care au fost virate, iar dacă nu au fost virate, să se precizeze motivul nevirării, răspunzându-se instanței prin adresa nr._/16.02.2015.
Instanța, în temeiul art. 255-258 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12.01.2015 în contradictoriu cu intimata Direcția generală Regionala a Finanțelor Publice C.-Administrația județeană a Finanțelor Publice D., a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . C., în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeana a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Din analiza dispozițiilor legale prevăzute de art.718 NCPC rezultă ca pentru admisibilitatea cererii se instituie obligația de plată a cauțiunii ca o condiție care are o dublă finalitate și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii în executarea silită, prin efectul suspendării acesteia și, pe de altă parte, de a preveni și limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept.
În speță, s-a constatat că s-a achitat de către contestatoare cauțiunea stabilită de instanță, în cuantum de 700 lei, fiind depusă, recipisa de consemnare_/1.
Simplul fapt al achitării cauțiunii nu constituie o condiție unică de admisibilitate a cererii de suspendare, aceasta fiind una dintre condițiile prealabile prevăzute de lege, esențială fiind analiza utilității luării unei asemenea măsuri excepționale, dată fiind necesitatea ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt.
Însă, deși sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța trebuie să verifice dacă această măsură se impune în speță, în condițiile în care măsura suspendării are caracter excepțional, putând fi dispusă numai în cazuri temeinic justificate, simpla depunere a cauțiunii neatrăgând automat acordarea suspendării executării silite până la soluționarea contestației.
Această interpretare este în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în nenumărate rânduri în cauzele privitoare la durata procedurii că executarea unei sentințe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție și că dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (hotărârea V. I. împotriva României, hotărârea Ș. împotriva României). De asemenea, CEDO a apreciat că dacă administrația refuză sau omite executarea sau întârzie executarea, garanțiile oferite de art. 6 de care justițiabilul a beneficiat în timpul fazei judiciare își pierd orice rațiune de a exista (hotărârea Di Pede împotriva Italiei, hotărârea Zappia împotriva Italiei).
Transpunând aceste principii în plan intern, față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorilor, rezultă că măsura suspendării executării silite are un caracter excepțional, putând fi dispusă în acele situații în care debitorul face dovada că prin continuarea acesteia i s-ar crea grave prejudicii, care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
În această privință instanța a reținut că argumentele invocate de către contestatoare nu sunt de natură să creeze convingerea prejudicierii intereselor acestuia.
Astfel, instanța a apreciat că motivele arătate nu se subsumează unei situații de fapt care sa justifice suspendarea executării silite, acestea vizând critica legalității actelor de executare.
De altfel, aspectele invocate în susținerea cererii țin de fondul contestației la executare, ele neputând fi avute în vedere pentru temeinicia prezentei cereri, urmând a fi analizate de către instanță cu prilejul examenului fondului cauzei.
Prin urmare, instanța neputând antama fondul contestației la executare prin analizarea în soluționarea cererii de suspendare a executării silite a motivelor invocate în susținerea contestației la executare, iar suspendarea executării silite, fiind o măsură vremelnică și excepțională, poate fi justificată doar prin existența unei prejudicieri a debitorului prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor, ceea ce nu s-a dovedit în cauză.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatoarea . C., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, schimbarea încheierii în sensul admiterii cererii de suspendare a executării silite.
În motivarea apelului, s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins cererea cu motivarea că argumentele invocate nu sunt în măsură să creeze convingerea prejudicierii intereselor apelantei și că instanța nu poate antama fondul contestației în soluționarea cererii de suspendare.
În mod nelegal prima instanță face trimitere la inexistența unei prejudicieri a apelantei care ar fi greu de reparat sau imposibil de reparat în viitor, în condițiile în care dispozițiile art. 718 C.pr.civ. sunt clare în ceea privește condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea cererii de suspendare.
Apelanta arată că este o societatea comercială cu o activitate care presupune activități zilnice de import din țările aflate în afara Uniunii Europene, iar indisponibilizarea unei sume de 7000 lei poate produce perturbări în activitatea curentă.
Consideră că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 718 C.pr.civ., în ceea ce privește existența unor motive temeinice și plata unei cauțiuni.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.718 alin.6 C.pr.civ.
La data de 02.04.2015 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea cererii a arătat că motivele invocate de apelantă vizează în realitate legalitatea și temeinicia executării silite efectuate și nu sunt motive temeinice pentru care s-ar putea dispune suspendarea executării silite.
La termenul din data de 07.05.2015 instanța a pus în discuție excepția tardivității apelului reținând cauza în vederea soluționării acestei excepții.
Analizând exceptia tardivității apelului, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 718 alin.6 NCPC asupra cererii de suspendare instanța în toate cazurile se pronunță prin încheiere, chiar înaintea termenului fixat pentru judecarea contestației. Părțile vor fi întodeauna citate, iar încheierea poate fi atacată numai cu apel, în mod separat, în termen de 5 zile de la pronunțare pentru partea prezentă și de la comunicare pentru partea lipsă.
În speță observând dispozitivul sentinței se constată că termenul de apel a început să curgă de la data comunicării.
În ceea ce privește calculul termenului pe zile instanța apreciază că sunt incidente dispozițiile art.181 alin.1 pct.2 NCPC în sensul că ziua în care începe să curgă și ziua în care se împlinește nu intră în calculul acestuia.
Dreptul comun în ceea ce privește calculul termenelor procedurale este consacrat în art.181 NCPC. Ca atare ori de câte ori legea nu prevede în mod expres o regulă specială se vor aplica regulile generale instituite de acest text de lege.
Potrivit art.182 termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură, adică la sfârșitul orei 23,00.
Prin excepție dacă este vorba de un act depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal dispozițiile art.183 NCPC fiind aplicabile în ceea ce privește depunerea actului prin poștă/serviciu curierat rapid, serviciu specializat de comunicare până la sfârșitul programului m este considerată în termen.
În speță având în vedere dovada de comunicare a încheierii înaintată la termenul din data de 07.05.2015, instanța constată că încheierea de suspendare a fost comunicată la data de 26.01.2015.
Prin raportare la dispozițiile art.181 alin.pct.2 NCPC termenul de 5 zile a început să curgă la data de 26.01.2015 și a expirat la data de 02.02.2015, cererea de apel fiind depusă la această dată la ora 21:50.
Fiind însă un act depus prin fax, prin excepția de la regula instituită în temeiul dispozițiilor art.182 alin.1 NCPC se apreciază că acesta trebuia depus în timpul programului de lucru al instanței, conform art.181 alin.2 NCPC.
Potrivit dispozițiilor ROI al instanțelor programul de lucru al instanței de regulă se desfășoară între orele 08:00-16:00, astfel că cererea de apel trebuia depusă în acest interval pentru a primi dată certă, având în vedere că data înscrisurilor sub semnătură privată cum este cererea de apel, este opozabilă altor persoane numai în ziua în care a devenit certă în condițiile enumerate în art.278 NCPC, adică din ziua în care au fost înregistrate întru-un registru sau alt document public. Or, în speță cererea de apel a primit dată certă 03.02.2015, fiind înregistrată sub nr.8599, întrucât s-a depus după terminarea programului de lucru.
Cum aceasta a fost depusă la ora 21:50 instanța de apel reține că cererea de apel s-a formulat cu depășirea termenului mai sus menționat, astfel că urmează să admită excepția tardivității apelului și în temeiul art.480 alin.1 va admite excepția tardivității apelului și va respinge apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității apelului.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de contestatoarea . C., cu sediul în C., ., ., jud. D., Cod fiscal RO12307271, în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice C.-Administrația Județeana a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./4 ex/10.07.2015.
Jud.fond. C.F.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2043/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 709/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
