Contestaţie la executare. Decizia nr. 2043/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2043/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 2043/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2043/2015
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. E. N.
Judecător R. L. Z.
Grefier C. C. S.
Pe rol, pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorul C. DE A. B. P. în contradictoriu cu intimații V. M., D. G. M., V. M. A., V. A. E., împotriva sentinței civile nr._ din 17 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 11 noiembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când Tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. pentru data de 18 noiembrie 2015 și în temeiul art. 260 C.p.civ. pentru azi 23 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. în data de 22.11.2013 contestatorul C. DE A. B. P. a formulat în contradictoriu cu intimații V. N. și D. G. M. contestație la executare solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 400 indice 1 C.p.c. din anul 1865 și art. 493 alin. 1 C.p.c. din anul 1865, instanța să dispună:1) ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în C., .. 31 (fostă .) coproprietatea intimaților ce face obiectul executării silite din dosarul de executare nr. 862/D/2012 al B. M. și Asociații, 2) atribuirea bunului imobil debitorului Viioșoreanu N. în schimbul achitării unei sulte celuilalt coproprietar, pentru a fi asigurată finalitatea executării silite în dos, nr. 862/D/2012 al B. M. & Asociații.
În fapt, arătat că prin cererea nr. 862/D/24.04.2012, adresată B. M. C. I., a solicitat executarea silită a Titlului Executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 262/24.10.2009, împotriva debitorului V. N..
Executarea silită a fost încuviințată prin decizia irevocabilă nr. 1930 din data de 02.07.2012 a Tribunalului D. pronunțată în dos nr._ .
Conform actelor de executare efectuate în dos nr. 862/D/2012 al B. M., creditorul C. de A. „B. P.” deține un drept de creanță cert, lichid și exigibil împotriva debitorului V. N., în ce privește onorariul avocațial înscris în Titlul Executoriu.
A învederat următoarele: - intimatul (debitorul) V. N. a devenit coproprietarul imobilului situat în C. .. 31, ca urmare a admiterii cererii de restituire în natură a acestuia de către Tribunalul D., prin sentința civilă nr. 102/2009 rămasă definitivă și irevocabilă, așa cum a fost modificată prin decizia nr. 278/2009 a Curții de Apel C..
Prin decizia nr. 278/2009 s-a constatat că ,,sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului ambii intimați: D. G. M. și V. N., fără ca celor doi instanțele judecătorești să le stabilească limitele ce le reveneau.
În atare condiții, imobilul a fost restituit în coproprietate celor doi intimați așa cum rezultă din hotărârile menționate care reprezintă și actele de proprietate asupra imobilului urmărit silit.
Conform art. 493 alin (1) C. din anul 1865 "Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș, nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui mai întâi să ceară împărțeala acestora. ”
Astfel, în cursul executării silite s-a constatat un impediment la executare, in sensul că bunul imobil supus urmăririi situat în C., .. 31 (fostă .) este coproprietatea celor doi intimați, iar prevederile codului de procedură civilă prevăd că "vor fi supuse urmăririi silite numai bunurile mobile si imobile ale debitorului.”
Cum o parte din bunul proprietatea debitorului V. se află în indiviziune cu aceea deținută de intimatului D. G. M., nu poate fi urmărită silit decât dacă se dispune partajarea acesteia.
Deși art. 493 alin 1 este înscris la capitolul vizând urmărirea imobiliara, textul consacra regula generala după care se efectuează urmărirea silită a bunurilor debitorului aflate în coproprietate, principiu pe deplin aplicabil și în speța de față.
Așadar, art. 493 alin 1 a consacrat pe plan procesual, principiul general înscris în codul civil, potrivit căruia „oricine este obligat personal este ținut a îndeplini obligațiile sale cu bunurile mobile și imobile ce-i aparțin (art. 2324 alin. 1 c.civ.). ” Nu în ultimul rând arată că, prin încheierea OCPI D. nr._ din data de 09.08.2012 a fost admisă cererea de notare în baza electronica a Registrului de Inscripțiuni și Transcripțiuni a somației privind începerea procedurii de executare silită asupra imobilului situat în C... .. 31, fost Stalingrad nr. 125, în privește cota indiviză deținută de intimatul V. N..
A solicitat proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
În drept, și-a întemeiat contestația la executare pe art. 4001 V.C.P.C., art. 493 alin. 1 V.C.P.C.(670 C civ)
A solicitat cheltuieli de judecată cheltuieli de judecată.
A depus odată cu contestația la executare titlul executoriu reprezentat de contract de asistență juridică nr. 262/24.10.2009, acte din dosarul de executare și hotărârile judecătorești de reconstituire a dreptului de proprietate pentru intimați în baza Legii 10/2001.
În data de 06.12.2013, contestatorul a precizat contestația la executare arătând că temeiul de drept al acesteia este reprezentat de art. 400 indice 1 din VCPC: " împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul contestației la executare".
În data de 05.02.2014, la solicitarea instanței B. M. ȘI ASOCIAȚII a depus la dosarul cauzei dosarul de executare silită 862/D/2012.
În data de 07.02.2014, pârâtul V. N. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a invocat excepția netimbrării cererii, la valoarea debitului urmărit de contestator. Conform art. 5 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se timbreaza cu 3% din valoare.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei pentru urmatoarele motive:
Suma stabilita in contractul de asistenta juridica este una care depășește cu mult valoarea imobilului, de circa patru ori mai mare, iar cota parte ce mi-ar reveni nu ar acoperi creanța nici in proporție de 10%, valoarea imobilului fiind una destul de mica avand in vedere anul construcției, gradul de uzura, amplasamentul.
A menționat că a semnat contractul pentru suma de 250 Euro, nu pentru suma de 250.000 Euro asa cum va arata in cererea reconventionala. El nu avea de ce sa semneze pentru o astfel de suma care era de 4 ori mai mare decit valoarea bunului, nu ar fi avut niciodata posibilitatea sa achite un asemenea onorariu.
In probatiune a arătat că înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.
In drept, și-a întemeiat cererea pe art. 205 si urmatoarele NCPC.
Pentru motivele aratate a solicitat respingerea cererii ca neintemeiata.
Prin cererea reconvențională a solicitat sa se constatate nulitatea absolută a titlului executoriu, respectiv a contractului de asistenta juridica nr. 262 / 24 X 2009, incheiat intre C. de A. B. P. prin avocat P. B. M. in calitate de avocat titular si intimat, in calitate de client, întrucât contestatorul a profitat de fapt de handicapul său de vedere: nu vede cu un ochi deloc, iar cu celalalt de abia zărește, așa cum rezulta din Decizia de încadrare in grad de handicap nr. 6498 / 16 XII 2004.
Menționează ca nu deține originalul contractului de asistenta juridica, niciodată domnul avocat nu i l-a dat așa cum ar fi fost firesc ci numai o copie.
Chiar si așa, valoarea pretinsului onorariu depășește de patru ori valoarea imobilului situat in C., .. 31.
Așadar, titlul executoriu prezintă clauze abuzive.
Invocă art. 966 din Vechiul Cod civil: " Obligația fără cauză sau fondată pe o cauza falsă, sau nelicita, nu poate avea nici un efect."
Invocă art. 968 din Vechiul Cod civil: "Cauza este nelicita când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice."
Cauza este contrara bunelor moravuri deoarece suma ceruta este de patru ori mai mare decât bunul câștigat, existând prezumția ca, de fapt, s-ar urmări însușirea bunului prin exercitarea de presiuni asupra proprietarului prin mijlocirea unui contract de asistenta juridica cu prevederi imposibil de îndeplinit.
Clauza din contractul de asistenta juridica încheiat cu subsemnatul este un pact de quota litis si este nula de drept. Astfel ca in contractul de asistenta juridica se prevede ca obiectul contractului consta in „obținerea unei hotarari judecătorești irevocabile sau a titlului de proprietate (dispoziție) care vizeaza restituirea imobilului in natura situat in C., .. 31”, iar onorariul este de 250.000 Euro care „va fi achitat in termen de 6 luni calculate din data îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliara si cadastru”. Chiar daca nu este prevăzut expres ca onorariul de 250.000 Euro este unul de succes, acesta îmbracă forma onorariului de succes.
Acest onorariu nu este proporțional cu complexitatea si natura cauzei, având in vedere ca se urmarea restituirea unui imobil construit in 1906. Mai mult decât atât, acest onorariu va fi achitat după obținerea hotărârii irevocabile si înscrierea imobilului în cartea funciara.
In susținerea acestei excepții a invocat Decizia ICCJ 2131/30 V 2013.
In drept și-a întemeiat cererea pe art. 209 si următoarele NCPC, art. 966 din Vechiul Cod civil, art. 968 din Vechiul Cod civil, prevederi legale mai sus enunțate.
A arătat că își dovedește cererea cu acte, interogatoriu, motiv pentru care solicită înfățișarea în persoană a contestatorului, doi martori și expertiză pentru a se identifica și evalua imobilul situat în C., .. 31.
În data de 07.02.2014 pârâtul D. G. M. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrarii cererii la valoarea debitului urmărit de contestator.
Conform art. 5 alin. 1 lit. f din OUG 80/2013 cererea de partaj propriu-zis, indiferent de modalitatea de realizare a acestuia se timbrează cu 3% din valoare.
A invocat excepția nulității absolute a titlului executoriu. Clauza din contractul de asistenta juridica încheiat cu V. N. este un pact de quota litis si este nula de drept. Astfel ca in contractul de asistenta juridica se prevede ca obiectul contractului consta in „obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile sau a titlului de proprietate (dispoziție) care vizează restituirea imobilului in natura situat in C., .. 31”, iar onorariu este de 250.000 de euro care „va fi achitat in termen de 6 luni calculate din data indeplinirii formalitatilor de publicitate imobiliara si cadastru”. Chiar daca nu este prevăzut expres ca onorariul de 250.000 de euro este unul de succes, acesta imbraca forma onorariului de succes. Acest onorariu nu este proportional cu complexitatea si natura cauzei, avand in vedere ca se urmarea restituirea unui imobil construit in 1906. Mai mult decât atat, acest onorariu va fi achitat dupa obținerea hotararii irevocabile si inscrierea imobilului in cartea funciara. In susținerea acestei excepții invoca Decizia ICCJ 2131/30 mai 2013.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei pentru următoarele motiye. Contestatarul nu face dovada urmăririi bunurilor mobile si imobile ale debitorului sau Viisoreanu N.. Numąi in situatia in care nu si-ar putea recupera creanța in urma executării acestor bunuri proprii ale debitorului sau ar putea indrępta executarea asupra bunurile deținute de debitorul sau in coproprietate cu o alta persoana.
Prin cererea de începere a executării adresata B. M. C. I., contestatorul in mod expres solicita executarea silita impotriva bunurilor imobile detinute de debitor in C., .. 31. Acest bun se afla in coproprietate, astfel ca solicitarea contestatorului de a se dispune ieșirea din indiviziune asupra acestui imobil apare ca neintemeiata, atata vreme cat contestatorul nu a făcut dovada demersurilor de a-si recupera creanța din bunurile proprii ale debitorului.
Din actele de executare comunicate cu copia de pe acțiune nu rezulta ca s-ar fi urmărit bunurile proprii ale debitorului Viisoreanu, pentru a se putea trece la urmarirea bunului aflat in indiviziune, creându-i-se in acest fel un prejudiciu.
Mai mult decât atât, prin cererea de chemare in judecata contestatorul solicita ca in urma ieșirii din indiviziune debitorului V. N. sa-i fie atribuit imobilul, pentru a fi asigurata finalitatea executării silite. Consideram ca aceasta solicitare nu poate fi admisa, finalitatea executării putându-se atinge si daca intimatul V. N. primește sulta.
Un alt motiv pentru care solicita respingerea cererii este acela ca suma stabilita in contractul de asistenta este una care depășește cu mult valoarea imobilului, iar cota parte ce i-ar reveni intimatului V. nu ar acoperi creanța nici in proporție de 10%, valoarea imobilului fiind una destul de mica având in vedere anul construcției (1906), gradul de uzura, amplasamentul.
In probatiune înțelege sa se folosească de proba cu înscrisuri.
Pentru motivele arătate a solicit respingerea cererii ca neîntemeiate.
Prin încheierea din data de 28.02.2014, instanța a respins excepția insuficientei timbrări a acțiunii.
Prin încheierea din data de 06.06.2014, instanța a luat act de renunțarea intimatului V. N. la judecarea cererii reconvenționale.
În data de 04.07.2013, intimatul D. M. la solicitarea instanței a depus la dosarul cauzei extras de carte funciară cu privire la imobilul situat în C., .. 31( fosta Stalingrad nr. 125 ) arătând din cuprinsul acestui extras rezultă faptul că a fost întabulat în cartea funciară dreptul de proprietate al numiților C. G. Radion și C. C..
În data de 12.09.2013, contestatoarea a formulat precizare a acțiunii în temeiul art. 138 VCPC arătând că în conformitate cu art. 497 alin 4 VCPC, „ Drepturile reale înscrise după notarea somației de plata in cartea funciara nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor si adjudecatarului, in afara de cazurile expres prevăzute de lege sau de cazul in care creditorul sau adjudecatarul s-a declarat de acord cu acel act ori debitorul sau tertul dobanditor a consemnat sumele necesare acoperirii creanțelor ce se urmăresc, inclusiv dobânzile si cheltuielile de executare ”.
Având în vedere că între V. N., D. G. M. și Camataru G. Radion au intervenit mai multe vanzari de drepturi succesorale, succesive apreciază ca sarcina inscrisa asupra bunului aflat initial în proprietatea lui V. N. si ulterior transmisa lui Camataru Radion incumba acestuia din urma a achita intreaga obligație izvorâtă din titlu executoriu.
Întrucât nici unul dintre aceștia nu a vândut bunul imobil liber de sarcini si astfel cel care a dobândit bunul l-a preluat in starea in care se afla si cu sarcinile înscrise la Cartea Funciara conform extrasului de carte funciara sus amintit respectiv bunul a fost preluat cu sarcina - somația nr._/24.10.2012 conform încheierii cu același nr. pe care o anexează.
Pentru aceste motive solicita introducerea numitor Camataru G. Radion si Camataru C., cu domiciliul in C., .. 8, Jud. D. în prezenta cauză pentru ca hotărârea ce se va pronunța să le fie opozabilă acestora în vederea realizării dreptului său.
Prin sentința civilă nr._/17 octombrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare precizată formulată de contestatorul C. DE A. B. P. în contradictoriu cu intimații V. N. și D. G. M..
A fost respinsă cererea de obligare a contestatorului la plata de cheltuieli de judecată către intimatul D. G. M., reprezentate de onorariu avocat, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 862/D/24.04.2012, adresată B. M. C. I., contestatorul a solicitat executarea silită a Titlului Executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 262/24.10.2009, împotriva debitorului V. N..
Executarea silită a fost încuviințată prin decizia irevocabilă nr. 1930 din data de 02.07.2012 a Tribunalului D. pronunțată în dos nr._ .
Intimatul V. N. a devenit coproprietarul imobilului situat în C. .. 31, ca urmare a admiterii cererii de restituire în natură a acestuia de către Tribunalul D., prin sentința civilă nr. 102/2009 rămasă definitivă și irevocabilă așa cum a fost modificată prin decizia nr. 278/2009 a Curții de Apel C..
Prin decizia nr. 278/2009 s-a constatat că ,,sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului ambii intimați: D. G. M. și V. N.", fără ca celor doi instanțele judecătorești să le stabilească limitele ce le reveneau.
În atare condiții, imobilul a fost restituit în coproprietate celor doi intimați așa cum rezultă din hotărârile menționate care reprezintă și actele de proprietate asupra imobilului urmărit silit.
Intimatul V. N. a înstrăinat însă imobilul situat în C. .. 31 către intimatul D. G. M. prin contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 2553/26.10.2006 și a actului adițional la acest contract autentificat sub nr. 585/22.02.2007 de BNP Z. A. P. și contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1755 din 23.11.2007 de BNP Z. A. P..
Intimatul D. G. M. a înstrăinat același imobil către C. G. Radion și C. C. prin contractul de vânzare – cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 1262 din 22.07.2008 emis de N. Public I. V. F., declarația autentică nr. 2741/13.09.2013 și declarația autentică nr. 740/18.04.2012 emis de N. Public G. M. Ortansa.
Numiții C. G. Radion și C. C. au înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C., .. 31, fosta ., fosta . înființându-se cartea funciară nr._ a Municipiului C..
Potrivit art. 400 indice 1 din VCPC: " împărțirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă la cererea părții interesate și în cadrul contestației la executare".
În condițiile în care calitatea de debitor în cadrului dosarului de executare 862/D/2014 o are intimatul V. N., iar contestatorul solicită prin contestația la executare ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în C., .. 31 (fostă .) coproprietatea intimaților ce face obiectul executării silite din dosarul de executare nr. 862/D/2012 al B. M. și Asociații și atribuirea bunului imobil debitorului Viioșoreanu N. în schimbul achitării unei sulte celuilalt coproprietar, pentru a fi asigurată finalitatea executării silite în dos, nr. 862/D/2012 al B. M. & Asociații, însă este înscris în cartea funciară dreptul de proprietate al numiților C. G. Radion și C. C. asupra bunului imobil care face obiectul executării silite, înscrierea în cartea funciară fiind opozabilă " erga omes", contestația la executare este neîntemeiată bunul imobil a cărei partajare se solicită nefiind în proprietatea intimaților.
În consecință instanța a respins contestația la executare precizată.
În ceea ce privește cererea de obligare a contestatorului la plata de cheltuieli de judecată către intimatul D. G. M., reprezentate de onorariu avocat, instanța constată că aceasta este neîntemeiată și urmează să o respingă întrucât intimatul nu a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, la dosarul cauzei nefiind depusă nici o chitanță din care să rezulte efectuarea acestei cheltuieli și cuantumul acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat drept apel, contestatorul C. DE A. B. P. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că la data de 22.11.2013, contestatorul a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunului imobil situat în C., ..31, coproprietate intimaților V. N. și D. G. M. ce face obiectul executării silite din dosarul de executare nr.862/D/2012 al B. M. și Asociații conform sentinței civile nr.102/2009 și deciziei nr.278/2009 irevocabile; atribuirea bunului imobil debitorului V. N. în schimbul achitării unei sulte celuilalt coproprietar, pentru a fi asigurată finalitatea executării silite în dosarul nr.862/D/2012 B. M. și Asociații.
La data de 16 mai 2014, între creditorul C. de A. B. P. și debitorul intimat Viiloreanu N. a intervenit tranzacția autentificată sub nr.1822/2014 la BNP I. N. și C. I.. De asemenea, debitorul V. N. a declarat că este de acord cu atribuirea imobilului către creditorul C. de Av. B. P..
Contestatorul arată că intimatul V. N. a renunțat la judecarea cererii reconvenționale și, în consecință, cererea reconvențională a rămas fără obiect, aceste nemaiavând interes în susținerea acestei cereri.
Judecătoria C., prin încheierea de ședință din data de 06.06.2014 a luat act de renunțarea intimatului V. N. la judecarea cererii reconvenționale, dar nu s-a pronunțat cu privire la tranzacția încheiată între contestator și intimatul V. N..
Contestatorul arată că în paralel cu dosarul nr.862/D/24.04.2012 B. M. și Asociații s-a format dosarul nr.37/E/2013 al B. B. T. în care contestatorul a formulat cerere de intervenție, între cele două dosare existând strânsă legătură cauzalitate.
Totodată, a solicitat introducerea în cauză a numiților C. G. Rodion și Cătămaru C., iar în drept a invocat dispozițiile art. 497 alin. 4 C.pr.civ. prin încheierea de ședință de la 10 octombrie 2014, a respins cererea contestatoarei creditoare de introducere în cauză a numiților C. Gorin Rodion și C. C., cât și cererea de efectuare a celor două exoertize și a amânat pronunțarea la data de 17.10.2014 pentru a se depune concluzii scrise sau note scrise de către contestator.
Arată că hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare formulată și soluționată în temeiul dispozițiilor art. 4001 din vechiul C.pr.civ., este supusă căii de atac a apelului și nicidecum recursului, cum în mod nelegal s-a consemnat în dispozitivul sentinței.
Contestatorul arată că, singurele apărări de fond care pot fi făcute pe calea contestației la executare sunt cele care privesc cauze de stingere a obligației înscrise în titlul executoriu, iar în speță, consideră că instanța trebuia să ia act de tranzacția autentificată sub nrt. 1822 la BNP I. N. și C. I., dintre creditorul C. de Av. "B. P." și intimatul debitor V. N..
Contestatorul apreciază că instanța de judecată a instituit o ingerință în dreptul de proprietate al contestatoarei creditoare C. de Av. B. P., iar la impedimentul în executare ce exista ca urmare a proprietății comune asupra bunului urmărit a instituit un altul prin refuzul de a consfinți tranzacția dintre părți, așa cum a arătat deja și deci a amâna nejustificat recuperarea creanței de la intimatul debitor în baza titlului executoriu din dosarul nr.862/D/2012 al B. M. și Asociații, dar și a tranzacției autentice.
Contestatorul arată că, prima instanță trebuia să introducă în cauză a numiților C. G. Rodion și C. C. și nicidecum să respingă cererea prin încheierea de ședință de la 10.10.2014, cum în mod nelegal a procedat.
Mai arată că în cauză se impunea stabilirea valorii acestuia prin efectuarea unei expertize de specialitate, așa cum s-a cerut, dar care în mod netemeinic și nelegal s-a respins.
Contestatorul menționează că instanța a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 132 C.pr.civ.
Arată că nu s-au modificat elementele de fapt și de drept ce au stat la baza introducerii acțiunii, încât în cauză nu a operat o modificare de acțiune.
Contestatorul precizează că în dosarul de executare nr.862/D/2012, prin procesul-verbal nr.862/D/2012, B. M. și Asociații dispusese deja introducerea în cauză a numiților C. G. Rodion și C. C., în calitate de terți dobânditori și întocmirea procesului-verbal de scoaterea la licitație a imobilului din C., ..31- fosta Siloz, nr.57, fosta Stalingrad nr.25, județul D..
Hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, ceea ce echivalează cu nemotivarea, nu a analizat dreptul de creanța și nu a dat eficiență înscrierii dreptului de creanță la OCPI care avea prioritate în raport de înscrisurile ulterioare conform art. 497 alin.4 din vechiul C.pr.civ.
Arată că în cadrul contestației la executare nu se verifica titlurile de proprietate, ci dreptul de creanță și dacă s-a stins prin plată.
În cauză, instanța a reținut că s-a înscris în CF și deci este opozabil erga omnes dreptul de proprietate al soților C., dar a omis cu intenție sa dea eficiență juridică înscrierii dreptului de creanță al contestatoarei care a fost de asemenea înscris în CF și care in acceptiunea apelantului produce efecte erga omnes, in conditiile in care este anterioară notarii dreptului in favoarea tertilor.
Contestatoarea arată că, instanța nu s-a pronunțat cu privire la ceea ce s-a solicitat și anume cu privire la obiectul cauzei, trebuia să analizeze pe fond cele două drepturi și să procedeze la ieșirea în indiviziune.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizind apelul din prisma motivelor invocate si a dispozitiilor art 295-297 C. din anul 1865, Tribunalul retine urmatoarele:
Pentru o solutionare corecta a cauzei, Tribunalul retine cu prioritate ca obiectul si cauza investirii este un partaj promovat de un creditor chirografar, pe cale de contestatie la executare, in vederea satisfacerii creantei sale.
Titlul executoriu in baza caruia a fost declansata executarea silita este un contract de asistenta juridica, in baza caruia debitorul executat silit si-a asumat obligatia, in calitate de client, de a achita o anumita suma de bani Biroului de avocatura pentru prestatiile sale de asistenta si reprezentare juridica.
Bunul pe care a inteles sa-l urmareasca silit, creditorul, in demersul sau de a-si satisface dreptul de creanta, este un bun ce a urmat procedura de reconstituire in temeiul legii 10/2001. Astfel, debitorului si unei terte persoane, in speta de fata intimatul D., li s-a recunoscut indreptatirea in temeiul reglementarii metionate printr-o decizie ramasa irevocabila in ianuarie 2012, asupra bunului urmarit silit. De-a lungul perioadei de judecata a plingerii impotriva dispozitiei primarului de respingere a notificarii, debitorul si celalalt intimat, persoana de asemenea indreptatita, au inteles prin mai multe acte juridice sa instraineze drepturile succesorale ce le reveneau cu privire la imobilul ce a facut obiectul retrocedarii in baza legii speciale, acte ce au fost incheiate in anul 2007, respectiv 2008.
Dupa raminerea irevocabila a hotaririi de retrocedare privind bunul, creditorul, Biroul de avocatura a inceput executarea silita, cu urmarirea silita a chiar respectivului imobil, anterior intabularii respectivului drept in Cartea Funciara, efectuindu-se in acest sens, mai multe acte de executare, printre care: proces verbal de identificare a imobilului, somatie imobiliara privind cota indiviza, inregistrarea celei din urma in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni, intrucit imobilul nu era intabulat in Cartea Funciara.
Apelantul, . arata ca cererea sa de chemare in judecata este nemotivata si ca urmare necercetata pe fondul cauzei.
In esenta, motivarea si cercetarea cererii s-a realizat in prima instanta, prin analizarea si retinerea ca bunul debitorului nu mai este in patrimoniul acestuia, motiv pentru care nu este posibila efectuarea unui partaj. Tribunalul retine ca motivarea desi e lapidara, neacoperind integral toate aspectele enuntate de contestator, nu intra in conditiile necercetarii pe fond. Mai mult decit atit, instanta de apel, in cuprinsul considerentelor va suplini motivarea fondului.
. critica adusa sentintei atacate, a aratat ca, instanta de fond nu a tinut seama de incidenta dispozitiilor art 497 al. 4 din C. din anul 1865, intrucit drepturile reale imobiliare inscrise in Cartea Funciara ulterior notarii somatiei imobiliare nu sunt opozabile creditorului urmaritor. Astfel, in aprecierea apelantului, notarea somatiei in Registrul de Transcriptiuni si Inscriptiuni, anterior notarii dreptului in Cartea Funciara, confera efecte de inopozabilitate contractului prin care tertii au dobindit dreptul asupra imobilul, prin transferul de drepturi succesorale.
In speta, in cercetarea incidentei dispozitiei respective, este necesar sa se retina prioritar ca, dobindirea dreptul de proprietate urmarit, s-a realizat de catre debitor in temeiul Legii 10/2001, lege speciala in materie, pe de o parte si, pe de alta parte ca, in transferul dreptului de proprietate catre tertii cumparatori, s-a realizat prin intermediul unui contract de vinzare de drepturi succesorale.
Dispozitiile art. 25 al. 4 din Legea 10/2001 reglementeaza urmatoarele: "Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."
Hotarirea judecatoreasca irevocabila de retrocedare a dreptului de proprietate, nu constituie actul prin care dreptul de proprietate intra in patrimoniul persoanei indreptatite, ci constata numai calitatea de presoana indreptatita, urmind ca in baza acestei hotariri, Primarul sa emita Dispozitia si sa se intocmeasca procesul verbal de punere in posesie.
Dupa cum mentioneaza si reglementarile textului citat din Legea 1/2001, momentul in care dreptul de proprietate asupra imobilului respectiv intra in patrimoniul persoanelor indreptatite este momentul in care s-a emis dispozitia. Pina la acest moment, persoanele indreptatite au un bun in sensul art 1 din Protocolul 1 al Conventiei ( in sensul de speranta legitima) nu insa si dreptul efectiv de proprietate in patrimoniu.
Ca atare, formalitatile de urmarire silita asupra bunului, efectuate pina la momentul de realizare a publicitatii imobiliare au avut ca obiect, un drept care nu se afla in patrimoniul persoanelor indreptatite, si in consecinta, notarea somatiei imobiliare este lipsita de efectele reglementate de art. 497 al. 4 din C. din anul 1865.
Contractele de instrainare a drepturilor succesorale ce au constituit temeiul transmiterii ulterioare, a dreptului de proprietate asupra imobilului, nu pot fi lipsite de efecte juridice, in conditiile in care de bucura de o prezumtie de legalitate. Ceea ce s-a transmis prin intermediul acestora au fost drepturile succesorale asupra imobilului din cauza, sub o conditie suspensiva ( recunoasterea calitatii de persoana indreptatita a vinzatorilor). Odata indeplinita conditia, din momentul intrarii in patrimoniul persoanei indreptatite a dreptului, acesta s-a transferat in patrimoniul cumparatorilor, ca o consecinta a efectului retroactivitatii ce guverneaza contractul afectat de conditie. Ca atare, momentul dobindirii dreptului de proprietate de catre cumparatorii de drepturi succesorale coincide cu momentul dobindirii aceluiasi drept de catre persoana indreptatita, imprejurarea care impune aceeasi concluzie deja retinuta, executarea silita declansata de catre creditor a avut ca obiect un drept ce nu se afla in patrimoniul debitorului.
F. de cele aratate in fapt si in drept, se retine ca inopozabilitatea invocata in baza art 497 al. 4 C. din anul 1865, nu este incidenta in speta, si, in consecinta, instrainarea dreptului de proprietate asupra imobilului urmarit e opozabila si contestatorului. F. de acest raport juridic care ii este opozabil, cererea sa de partajare a unui bun care nu ii apartine debitorului sau, este neintemeiata.
O alta critica arata ca, cererea de chemare in judecata a intimatilor Camataru, nu are caracter de cerere care modifica cadrul procesual din prisma art 132 C. din anul 1865 si ca atare, instanta de fond in mod gresit a respins-o. Mai mult decit atit, se apreciaza ca odata notata somatia imobiliara, creanta urmareste bunul.
Cele argumentate sunt nefondate, pentru urmatoarele motive:
- dispozitiile art 132 C. din anul 1865, arata care sunt precizarile cererii de chemare in judecata care nu au caracter modificator – marirea sau micsorarea citimii obiectului cererii, indreptarea unor greseli materiale in cuprinsul cererii de chemare in judecata, cind e cere valoarea obiectului pierdut sau pierit si cind se inlocuieste o cerere in constatare cu una in realizare sau cind una in constatare poate fi primita. Din interpretarea per a contrario a textului aratat, care stabileste o enumerare limitativa, rezulta ca cererea de chemare in judecata a altor persoane este o cerere cu efecte de modificare a cererii principale. Mai mult decit atit, chemarea in judecata si a altor persoane constituie o largire a cadrului procesual din punct de vedere al partilor care are efecte de modificare.
In consecinta, prima instanta, corect a aplicat dispozitiile art 132 C. din anul 1865.
- in ceea ce privesc acceptiunea apelantului cum in speta are posibilitatea de a urmari bunul in miinile oricarei persoane, in acest sens, este necesar ca respectivul drept sa aiba un caracter real, conditie ce in speta nu este intrunita. Dreptul de creanta a carui satisfacere se pretinde prin executare silita, este unul personal, iar in privinta, garantiilor pe care le are un creditor chirografar, acesta este beneficiarul gajului general ( ceea ce se afla in patrimoniul debitorului la momentul executarii silite).Apelantul nu beneficiaza de o garantei reala asupra imobilului a carui executare se pretinde. Posibilitatea sa de a urmari bunul este in temeiul art 497 al.4 C. din anul 1865, care ii confera acest mijloc, ca urmare a inopozabilitatii actului de instrainare ( in sensul ca, bunul nu a parasit patrimoniul celui urmarit in raport de urmaritor). Insa aspectul incidentei dispozitiilor legale aratate, s-a analizat deja.
In privinta ultimei critici asupra dispozitiei instantei de a nu lua act de tranzactia partilor incheiata la data de 16.05.2014, Tribunalul constata ca este neintemeiata.
Obiectul litigiului de fata este o cerere de partaj formulata de un creditor, pe calea contestatiei la executare.
Tranzactia legal incheiata, analizata din prisma art 271 C. din anul 1865, are drept scop stingerea litigiului pendinte. Pentru a i se conferi acest prim efect, este necesar ca aceasta sa cuprinda toate partile raportului procesual. Cum actul juridic de care se prevaleaza contestatorul creditor, este incheiat cu omisiunea uneia din parti, in mod corect, prima instanta a respins cererea si nu a luat act de tranzactie.
In privinta aspectelor de drept material ce le implica o tranzactie, se constata:
Asa cum este reglementata de art 2267 C.civ. din anul 2009, se retine ca " … este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta."
Prin "parti", se inteleg partile unui raport juridic ce tinde sa devina litigios sau chiar este. In ipoteza de speta, creditorul chirografar intelege sa tranzactioneze cu debitorul sau, asupra unui drept, pe care cel din urma nu numai ca nu-l mai detine, dar nici nu il detinea integral. Din dispozitiile art 2276 al. 2 C.civ. din anul 2009, rezulta ca partile nu pot tranzactiona valabil decit asupra drepturilor pe care le detin. Cum debitorul proprietar a tranzactionat asupra intregului bun in conditiile in care bunul nu a fost integral al sau se incalca norma aratata.
Mai mult decit atit, cota parte de drept de proprietate asupra bunului imobil, la momentul incheierii conventiei, nu se mai afla in patrimoniul debitorului.
F. de aceste argumente, se retine ca instanta nu poate lua act de valabilitatea unui astfel de act, in imprejurarile in care nu sunt intrunite conditiile de fond si esentiale stabilite de legiuitor.
In consecinta, criticile privind dispozitia luata in sedinta din data de 6.6.2014, nu sunt intemeiate.
In temeiul art 274 C. din anul 1865, retinind culpa procesuala a apelantului ca urmare a respingerii apelului, va obliga apelantul către intimatul D. G. M. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de contestatorul C. DE A. B. P. cu sediul în C., ., nr. 5, . împotriva sentinței civile nr._/17.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații V. M., V. M. A., V. A. E.,domiciliat în București, .. 9-12, ., . și D. G. M. domiciliat în C., .. 26, .. 1, ., ca nefondat.
Obligă apelantul către intimatul D. G. M. la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015.
Președinte, M. E. N. | Judecător, R. L. Z. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Z.
Tehnored.F.M./7 ex.
Jud.fond.C.N.M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 209/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 811/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
