Contestaţie la executare. Sentința nr. 2249/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2249/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 3096/201/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 283/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G.
Judecător M. E. N.
Grefier C. D. S.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-contestator B. C. împotriva sentinței civile nr. 2249/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații A. F. PUBLICE-CALAFAT, DIRECȚIA G. REGIONALĂ A F. PUBLICE C., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic N. S., pentru intimata Directia G. Regională a Finanțelor Publice C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 23.12.2014 apelantul-contestator a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Tribunalul comunică cererea de repunere pe rol.
Consilier juridic N. S., pentru intimata, nu se opune cererii de repunere pe rol.
Tribunalul, în conformitate cu art. 413 alin. 2 C. repune cauza pe rol.
Consilier juridic N. S., pentru intimata, solicită instanței să pună în vedere apelantului să facă dovada înștiințării Serviciului Fiscal Orășenesc.
Tribunalul respinge cererea având în vedere că se solicită anularea unor acte de executare anterioare.
Constatand că nu mai sunt cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic N. S., pentru intimata Directia G. Regională a Finanțelor Publice C., solicită respingerea apelului, învederează că intimata are obligația de a executa sumele transmise de APIA, arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
La data de 27.08.2013, contestatorul B. C. a formulat contestație la executare, prin care a solicitat constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită în raport de titlul executoriu nr._ si anularea actelor de executare silită, respectiv a somației nr. 16/_ /_, efectuată de către intimată.
În fapt, a susținut că prin somația menționată a fost înștiințat că figurează în evidentele fiscale cu suma de 929 lei pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._.
Titlul executoriu menționat a fost emis in luna iunie 2008, iar somația a fost emisă in 31.07.2013, după trecerea unui interval de 3 ani, timp în care s-a prescris dreptul de a cere executarea silită conform art. 18 din Decretul 167/1958.
Având în vedere că s-a prescris dreptul de a cere executarea silită, a solicitat si anularea somației.
În drept, a invocat prevederile art. 18 din Decretul 167/1958 si prevederile art.711 si urm. C.pr.civ.
A depus la dosar somația nr. 16/_ /_, titlul executoriu nr._.
Instanța, examinând cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr._, având in vedere dispozițiile art. 201 din Codul de procedură civilă, prin rezoluția din data de 4.09.2013, a dispus comunicarea cererii de chemare în judecata către intimate, punându-li-se în vedere că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Cererea de chemare în judecată a fost comunicată intimatelor la data de 5.09.2013, termenul de depunere a întâmpinării fiind stabilit la data de 30.09.2013.
La data de 19.09.2013 intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. – Serviciul fiscal orășenesc Calafat a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare formulată de contestatorul B. C..
În fapt, s-a susținut că B. C. a formulat contestație la executare împotriva Somației nr. 16/_ /_ din 31.07.2013 si a Titlului executoriu nr._, emise de fosta Administrație a Finanțelor Publice a mun. Calafat in dosarul de executare nr. 16/_ /_ pentru recuperarea sumei de 929 lei, reprezentând sume din recuperarea debitelor provenite din drepturi necuvenite.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a cere executarea silită, se solicită respingerea excepției întrucât potrivit dispoz. art. 43 din OUG 66 din 29.06.2011 procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzilor datorate de la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată, prevăzut în procesul verbal, conform art. 141 alin. 2 din OG 92/2003 . În cazul în care creanța bugetară rezultată din nereguli și dobânda datoirată nu a fost achitată de persoanele prev. la alin. 1, debitor devine persoana juridică sau fizică prev. la art. 25 alin. 2 din OG 92/2003.
Executarea silită s-a pornit în temeiul titlului executoriu care este decizia calcul accesorii nr.PVR 1925/2008 din 11.06.2008 care nu a fost anulată în procedura administrativă prevăzut de OUG 66/2011.
În întocmirea actelor de executare, organul de executare a respectat întocmai dispozițiile codului de procedură fiscală, iar contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate al acestora.
Se mai susține că, în cauză sunt aplicabile și disp. art. 13 din Ordonanța 14. din 29.01-2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli .
În drept s-au invocat dispoz. art. 205-208 cod pr.civilă.
La 15.10.2013 contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare în care a susținut că, prin contestația formulată a arătat că obligația de plată a sa a fost evidențiată la 11.06.2008, iar titlul executoriu emis la 31.07.2013, după trecerea unui interval de timp de 5 ani calendaristici.
Până la data primirii somației, contestatorul nu a avut cunoștință de existența obligației de plată.
Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a început să curgă sub imperiul Decretului 167/1958 și trebuia luat în considerare termenul general de prescripție de 3 ani.
Dispozițiile art. 45 din OUG 66/2011 nu-și găsesc aplicarea în speță întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile.
La 13 11. 2013 contestatorul a formulat modificare la contestația la executare în care a solicitat îndreptarea greșelilor materiale din cuprinsul cererii introductive, în sensul că numele său este B. și nu B., iar CNP-ul este_.
Pentru soluționarea cauzei, instanța a solicitat Administrației Finanțelor Publice să înainteze dosarul în baza căruia s-a pornit executarea silită.
Prin sentința civilă nr.2249/12.11.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatorul B. C. din Ciupercenii Vechi, jud. D..
A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul B. C. împotriva intimatelor Administrația Finanțelor Publice-Calafat și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La 08.10.2007 contestatorul B. C. a formulat cerere pentru acordarea unui sprijin financiar prin bonuri valorice pentru o suprafață agricolă de 1,32 ha.
Ca urmare, a primit un sprijin financiar de 660 lei în bonuri valorice.
La 11.06.2008 s-a efectuat o verificare a culturii, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal de recepție, constatându-se că nu s-a înființat cultura pentru care se obținuse sprijinul financiar.
La 7.06.2011 contestatorul a fost notificat, așa cum rezultă din actul de la fila 46 din dosar, ca în termen de 15 zile să restituie suma de 660 lei și dobânzile aferente, calculate până la achitarea integrală a debitului.
La fila 47 din dosar există confirmarea că B. C. a primit notificarea în data de 9.06.2011.
De la această dată, contestatorul avea posibilitatea să solicite anularea procesului verbal de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, lucru pe care nu l-a făcut.
În baza procesului verbal, care constituie titlu executoriu, s-a început executarea silită, executare care se face în baza OG 92/2003 privind codul de procedură fiscală.
În speță, titlul executoriu are la bază procesul verbal prin care s-a constatat că beneficiarul ajutorului financiar nu a cultivat suprafața de teren așa cum se obligase.
În titlul executoriu s-a prevăzut că termenul legal de plată este la 20.05.2013 și pentru că aceste termen nu a fost respectat, s-au calculat dobânzi, astfel încât debitul înregistrat în prezent este de 920 lei.
În raport de cele reținute, instanța a apreciat că dreptul de a cere executarea silită nu s-a prescris, în cauză fiind incidente prevederile Codului de procedură fiscală și prevederile Decretului 67/1958.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul B. C., arătând, în esență, că procesul-verbal nr.1925/11.06.2008, încheiat de A.P.I.A., Centrul județean D., este nelegal și netemeinic întrucât s-a efectuat în absența apelantului, fără a-i fi solicitate actele doveditoare și fără a-i fi comunicat. În continuare, A.P.I.A a emis deciziile de calcule accesorii, stabilind dobânzi și penalități în cuantum de 269 lei, care nu i-au fost comunicate.
Menționează că dispozițiile OUG nr.66/29.06.2011 nu-și găsesc aplicabilitatea întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile. Având în vedere că s-a prescris dreptul de a cere executarea silită, consideră că trebuie anulate actele de executare emise de intimata AFP Calafat, pentru un drept prescris.
Referitor la faptul că instanța de fond a reținut că a avut posibilitatea de a solicita anularea procesului-verbal de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, arată că acest act nu i-a fost comunicat niciodată și ca atare nu a avut calea unei acțiuni în anulare împotriva acestuia; referitor la notificarea emisă de A.P.I.A. la data de 07.06.2011, arată că acest act nu este de natură să întrerupă cursul prescripției, astfel cum impune art.16 din Decretul 167/1958.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Arată că în întocmirea actelor de executare contestate, organul de executare a respectat întocmai Codul de procedură fiscală, de altfel, nici contestatorul nu a invocat nici un motiv de nulitate al acestora.
Apreciază că reprezentanții Serviciului Fiscal Orășenesc Calafat nu au încălcat nicio dispoziție legală, aceștia procedând la executarea silită împotriva debitorului B. C., pentru datorii pe care acesta le are la bugetul de stat, în baza unui proces-verbal de constatare încheiat de A.P.I.A, ce are calitatea de titlu executoriu.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, se reține că apelantul-contestator a beneficiat de un sprijin financiar de 660 lei în bonuri valorice.
Acest sprijin financiar își are izvorul primar în ordonanța de urgență nr. 123/2006, potrivit căreia statul oferă agricultorilor sprijin sub forma unei subvenții, iar beneficiarii subvenției pot fi persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 2 OUG 123/2006, in forma in vigoare la momentul emiterii procesului verbal de receptie si restituire, sumele necesare acordării sprijinului financiar se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, iar potrivit art. 3 al. 2 din același act normativ, instituția responsabilă pentru implementarea sprijinului financiar este Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin APIA.
De asemenea, art. 17 al. 2 OUG 123/2006, arată că sumele încasate necuvenit de beneficiarii subvenției, se recuperează cu aplicarea dobânzilor și penalităților prevăzute de legislația în vigoare.
Așadar, sumele acordate cu titlu de sprijin financiar provin de la bugetul de stat, iar acordarea lor, verificarea utilizării lor, conform scopului pentru care au fost acordate și recuperarea lor, în cazul utilizării necorespunzătoare, cade în sarcina APIA, instituție publică care dispune de bani publici, în raport de disp. art. 3 al. 2 OUG 123/2006.
Prin urmare, neîndeplinirea obligației de către beneficiar conferă ajutorului financiar acordat, natura unei creanțe bugetare, sumele ce trebuie recuperate urmând a fi virate tot la bugetul de stat.
În atare condiții, devin aplicabile disp. art. 1 al. 2 C.Pr.Fisc., conform cărora prezentul cod se aplică și pentru administrarea creanțelor provenind din alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel, respectiv ale art. 2 al. 2 din același act normativ, potrivit cu care prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
Având în vedere că noțiunea de administrare vizează și acțiunea de verificare și colectare a altor sume datorate bugetului general consolidat, potrivit art. 1 al. 3 lit. B C.Pr.Fisc., în lipsa unei dispoziții legale exprese, APIA avea obligația de a aplica dispozițiile OG 92/2003 pentru recuperarea sumelor respective.
Ca atare, APIA era obligată să stabilească prejudiciul cauzat prin act administrativ-fiscal, în speță procesul-verbal de recepție și restituire prevăzut de anexa 10 din Normele metodologice privind subvenționarea motorinei pentru lucrările din agricultură, aprobate prin OMADR 687/2007, care are natura unui titlu de creanță în sensul art. 110 al. 3 C.Pr.Fisc., fiind întocmit de organele competente potrivit legii, ce putea fi contestat în condițiile art. 205 C.Pr.Fisc. și care la momentul rămânerii sale definitiv, trebuie executat în condițiile prevăzute de art. 141 și urm. C.Pr.Fisc.
Astfel, potrivit art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 123/2006, art. 1 din C.pr.fiscală și art. 14 din O.G. nr. 14/2010, constatarea ajutorului financiar necuvenit, calculul și individualizarea acestuia se efectuează de organele competente ale instituției responsabile pentru implementarea ajutoarelor de stat, respectiv Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, iar documentul prin care se constată și se individualizează obligațiile de plată privind cuantumul creanței bugetare rezultate din ajutorul necuvenit reprezintă titlu de creanță.
Potrivit art. 19 din O.G. nr. 14/2010, creanțelor bugetare rezultate din derularea OUG nr. 123/2006 li se aplică prevederile art. 14-18 din ordonanță, astfel că procesul-verbal nr. 1925/11.06.2008 emis de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Local F., era titlu de creanta.
Referitor la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, se reține că în mod corect aceasta a fost respinsă de instanță, având în vedere că potrivit art. 131 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Or, dreptul intimatei de a cere executarea silită s-a născut la momentul comunicării către contestator a titlului de creanță, respectiv la data de 09.06.2011, așa cum reiese din confirmarea de primire aflată la fila 47 din dosarul de fond, fiind evident că la data de 31.07.2013, data când au fost emise actele de executare contestate în prezenta cauză, termenul de prescripție de 5 ani nu se împlinise.
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedura fiscala:"Persoanele interesate pot face contestatie impotriva oricarui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de catre organele de executare,precum si in cazul in care aceste organe refuza sa indeplineasca un act de executare in conditiile legii".
Conform art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003 rep,privind Codul de procedura fiscala:"Contestatia poate fi facuta si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea,in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege".
Legalitatea si temeinicia obligatiilor fiscale stabilite in sarcina contestatorului nu pot face obiectul unei contestatii la executare, intrucat impotriva acestora contestatorul se poate indrepta cu o contestatie ce face obiectul unei proceduri speciale.
Apelantul-contestator a urmat procedura prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003 rep,privind Codul de procedura fiscala și a formulat contestație împotriva Deciziei nr._/03.02.2014 emisă de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean D., procesului-verbal de recepție și deciziei de calcul accesorii, iar prin sentința nr. 1966/30.05.2014, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă acțiunea, fiind anulate actele menționate.
Acest aspect însă nu are relevanță în prezenta cauză, în care s-a solicitat într-adevăr anularea actelor de executare întocmite în baza titlurilor de creanță ce au fost anulate prin sentința menționată anterior, având în vedere că singurul motiv invocat prin contestația la executare și reluat apoi prin apel a fost prescripția dreptului de a cere executarea silită, motiv care așa cum s-a arătat anterior este neîntemeiat.
Pe de altă parte, tribunalul reține că actele de executare au fost legal emise, având în vedere că la momentul întocmirii acestora titlul de creanță nu fusese anulat.
Tribunalul reține că, în măsura în care apelantul-contestator a plătit sumele pentru care a fost pornită executarea silită, potrivit art. 21 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003 are dreptul la restituirea sumei respective.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul-contestator B. C., CNP_, domiciliat în Ciupercenii Vechi, ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 2249/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-CALIFAT, cu sediul în Calafat, . D. și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A F. PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, județul D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015
Președinte, D. G. | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, C. D. S. |
Red. jud. D.G.
4 ex. – 01.04.2015
Jud. fond – D. S.
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9819/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 207/2015.... → |
|---|
