Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 9819/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9819/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 20444/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizie civilă Nr. 281/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. C. C.
Grefier C. D. S.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant G. D. A., împotriva sentinței civile nr. 9819/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. R., G. F. și G. A.-L., având ca obiect evacuare art. 1033 C. ș.u.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 27.01.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 396 C.p.civ., a amânat pronunțarea.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._/215/2014, la data de 23.05.2014, reclamantul G. D. A. a chemat în judecată pârâții G. R., G. F. C., G. A. L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în C., .. 17, județul D., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul situat în C., .. 17, județul D. a fost restituit în cotă determinată de 1/2, în indiviziune cu Statul Român prin decizia nr. 4796/26.03.2003 a Primarului Municipiului C., iar la aceea dată pârâții ocupau spații în imobil în baza unor contracte de închiriere încheiate cu RAADPFL C..
Mai arată reclamantul că prin sentința civilă nr. 9062/2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2008, a încetat starea de indiviziune asupra imobilului, spațiile ocupate de pârâți fiind atribuite în lotul său, sentința rămânând definitivă prin decizia nr. 480/19.11.2013 a Tribunalului D., iar prin încheierea nr. 426/20.01.2014, Judecătoria C. a admis cererea de executare silită a dispozițiilor din titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 9062/2013 a Judecătoriei C..
Reclamantul a mai precizat că a încercat să soluționeze conflictul pe cale amiabilă, însă fără niciun rezultat precum și că pârâții au fost notificați de RAADPFL C. la data de 06.03.2014 că contractul de închiriere nr. 280/12.08.2009 s-a încheiat de drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1033 și urm. C.pr. civ.
În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: notificarea nr. 46/18.03.2013 emisă de B. N. D., contractul de închiriere nr. 280/12.08.2009, adresa nr. 3434/10.03.2014, încheierea nr. 426/20.01.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ , procesul-verbal din data de 06.03.2014 emis în dosarul nr. 2/E/2014, sentința civilă nr. 9062/10.06.201 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2008, decizia nr. 480/19.11.2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/215/2008.
La data de 30.06.2014 pârâții G. R., G. F. C., G. A. L. au depus la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului întrucât la data de 19.06.2014, Curtea de Apel C. a admis recursul formulat de Statul Român în dosarul nr._/215/2008* și a dispus casarea deciziei nr. 480/19.11.2013 a Tribunalului D. și rejudecarea cauzei de către Tribunalul D..
Mai arată pârâții că în acest moment reclamantul deține doar cota de ½ din mobil, în indiviziune cu Statul Român, care deține cealaltă cotă de ½ din mobil, așa cum prevede dispoziția nr. 4796/26.03.2003 a Primarului Municipiului C., precum și faptul că la data de 03.07.2009 reclamantul a semnat cu RADDPFL C. un protocol prin care reclamantul administra o parte din clădire, iar RADDPFL cealaltă parte, parte în care se află situate camerele pe care le ocupă, astfel că reclamantul nu are la îndemână nici o acțiune împotriva lor.
Pârâții mai arată că acțiunea introdusă de către reclamant este neîntemeiată întrucât se află sub protecția legii speciale care le dă dreptul să locuiască în imobilele restituite în natură, cum este cazul și imobilului în care locuiesc.
Se mai arăta că pârâtul G. A. L. potrivit cărții de identitate provizorie nu locuiește în imobilul din care se solicită evacuarea sa.
Potrivit dispozițiilor art. 255 coroborat cu dispozițiile 258 Cod de procedură civilă instanța a încuviințat proba cu înscrisuri apreciind că această probă este admisibilă putând duce la soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.9819/09.07.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. D. A..
A fost respinsă cererea având ca obiect evacuare formulată de reclamantul G. D. A., în contradictoriu cu pârâții G. R., G. F. C., G. A. L., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului G. A. L. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 9062 pronunțată la data de 10.06.2013 de către Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 s-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre numiții G. D. A. și B. A. A. C., pe de parte și Statul Român, pe de altă parte și atribuirea în indiviziune numiților G. D. A. și B. A. A. C. a terenului intravilan, situat în C., ..17, jud. D., în suprafață de 513 mp și corpul de clădire notat pe planul de situație cu C1, având regim de înălțime P+1E.
Împotriva acestei hotărârii Statul Român a formulat apel, aflat în rejudecare pe rolul Tribunalului D. în conformitate cu decizia nr. 1010/19.06.2014 a Curții de Apel C., astfel cum rezultă din extrasul evidențelor sistemului informatizat Ecris.
La data de 06.07.2009, între RAADPFL C. și reclamantul G. D. A. a intervenit un protocol privind administrarea imobilului situat în .. 17, jud. D. în sensul că numiții G. D. A. și B. A. A. C. urmau să administreze spațiul în suprafață de 49,27mp deținut de doamna O. A. cu contract de închiriere, pivnița din imobilul C1, spațiul în suprafață de 98,86 mp cu intrare din . în suprafață de 25 mp, respectiv 14.04 mp cu intrare din . RAADPFL C. urma să administreze partea din imobil în suprafață de 21.08 mp, partea din imobil în suprafață de 198,81 mp unde au contract de închiriere G. F., G. R., N. I., partea din imobil în suprafață de 92,59 unde au contracte de închiriere I. Caudia, N. M., I. E. precum și partea din imobil în suprafață de 65,3 mp, fiecare parte încasând chiriile de pe contractele de închiriere încheiate cu privire la spațiile pe care le administrează în proporție de 100 %, protocol valabil pană la ieșirea din indiviziune.
Între RAADPFL C., în calitate de locator, pe de o parte, și pârâtul G. F. C., în calitate de locatar, pe de altă parte, a fost încheiat contract de închiriere nr. 280/12.08.2009, având ca obiect închirierea locuinței situate în C. .. 17, compusă din 2 camere și dependințe pentru perioada 19.06._14.
Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat, iar reclamantul fiind cel care pornește acțiunea, va trebui să justifice atât calitatea procesuală activă cât si pe cea pasivă, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt si de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
Astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul G. D. A. solicită evacuarea pârâților din imobilul situat în C., .. 17, jud. D., imobil pe care aceștia îl ocupă în baza contractului de închiriere nr. 280/12.08.2009 încheiat între RAADPFL C., în calitate de locator, pe de o parte, și pârâtul G. F. C., în calitate de locatar, pe de altă parte, contract care a expirat la data de 19.06.2014.
De asemenea, instanța mai arată că în materia acțiunii în evacuare, nu se pune în discuție însuși dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar folosința acestuia,
Astfel, titularul dreptului de proprietate sau de folosință pentru protecția atributului uzus, are la dispoziție mijlocul procesual reprezentat de acțiunea in evacuare, aceasta acțiune asigurând protecția dreptului de folosința atunci când acesta izvorăște dintr-un raport obligational dar in egala măsura si atunci când este vorba despre un drept de folosința ca atribut al dreptului de proprietate.
Cu referire la prezenta cauza, instanța a constatat că titularul dreptului de folosință asupra spațiului pe care îl ocupă pârâții este RAADPFL C. având în vedere protocolul încheiat la data de 06.07.2009, între RAADPFL C. și reclamantul G. D. A., care este valabil întrucât sentința civilă nr. 9062 pronunțată la data de 10.06.2013 de către Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune, nu este definitivă, fiind atacată cu apel, dosarul aflându-se pe rolul Tribunalului D..
De asemenea, având în vedere prevederile art. 632 Cod procedură civilă instanța constată că prin admiterea recursului declarat de Statul Român împotriva deciziei nr. 480/19.11.2013 Tribunalului D., casarea deciziei și trimitere cauzei spre rejudecare Tribunalului D., sentința civila nr. 9062 pronunțată la data de 10.06.2013 de către Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 și-a pierdut caracterul executoriu, iar potrivit dispozițiilor art. 430 alin. 4, Cod procedură civilă, autoritatea de lucru judecat de care se bucură sentința civilă nr. 9062 pronunțată la data de 10.06.2013 de către Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 este provizorie.
Prin urmare, cât timp sentința civilă nr. 9062 pronunțată la data de 10.06.2013 de către Judecătoria C. în dosarul_/215/2008 prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în C., .. 17, jud. D. nu este definitivă, reclamantul G. D. A. în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra cotei de 1/2 nu poate solicita evacuarea pârâților din spațiul ocupat de aceștia care potrivit protocolului încheiat la data de 06.07.2009 se află în administrarea RADDPFL C., în acest moment doar aceasta putând solicita evacuarea pârâților în calitate de titular al dreptului de administrare.
Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului G. D. A. și a respins cererea având ca obiect evacuare formulată de reclamantul G. D. A., în contradictoriu cu pârâții G. R., G. F. C., G. A. L. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit dispozițiilor art. 453 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții va fi obligata, la cerere, sa plătească cheltuielile de judecata, aceasta obligație avându-si sorgintea în culpa procesuala, dovedita prin aceea ca ea a pierdut procesul.
Fiind in culpa procesuala, reclamantul a fost obligat la plata către pârâtul G. A. L., în baza art. 453 C.pr.civ., a sumei de 1240 lei, reprezentând onorariu avocat conform chitanței_/26.06.2014( fila 210).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G. D. A., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Arată că hotărârea apelată este dată cu greșita aplicare a legii în ceea ce privește stabilirea calității procesuale active a reclamantului. Titlul invocat de reclamant constă în Decizia nr.4796/26.03.2003 a Primarului Mun.C. prin care imobilul i-a fost restituit în indiviziune cu Statul Român cât și în sentința civilă nr.9062/2013 a Judecătoriei C..
Chiar dacă între data formulării acțiunii și data judecării cauzei această sentință și-a pierdut caracterul definitiv, ea rămâne o hotărâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru judecat.
Spre deosebire de noul cod de procedură civilă care arată expres în art 430 alin. 4 că în cazul hotărârii supuse apelului sau recursului această autoritate este provizorie, în codul de procedură civilă căruia îi este supusă sentința civilă nr. 9062/2013, această particularitate a hotărârilor de primă instanță de desprinde din interpretarea art. 284 alin. 5, conform căruia declararea apelului suspendă executarea .
În cazul de față, acest efect suspensiv al apelului nu mai poate avea loc pentru că sentința deja a fost pusă în executare de bună voie de părți, fără a exista o contestație la executare formulară de părți, Statul Român prin Direcția Finanțelor Publice D. și reclamant, fiind încheiat un proces verbal prin care a fost materializată punerea în posesie a fiecărei părți asupra bunurilor cuprinse în lotul său, după ce el, reclamantul a achitat sulta stabilită prin sentință în sarcina sa.
Mai arată apelantul că pârâții fac referire la protocolul de administrare în baza căruia a fost obținut acordul proprietarului pentru întocmirea unui nou contract chiriașilor G. R. și G. F. în anul 2009, însă protocolul a fost încheiat în perioada în care imobilul figura înregistrat în patrimoniul municipiului C..
Ulterior, prin sentința civilă nr. 2191/19 octombrie 2011 a Tribunalului D., definitivă prin Decizia nr. 44/10 ianuarie 2012 acest protocol a fost desființat de drept prin constatarea nelegalității introducerii poziției 298 în inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al mun. C., probat prin HCL nr. 226/24.06.2010 al mun. C.. Pe cale de consecință, nemaiavând imobilul în administrare, este evident că și acest protocol a rămas fără obiect și nu mai putea produce efecte din data de 10 ianuarie 2012, când sentința nr. 2191/2011 a Tribunalului D. a rămas definitivă.
Arată apelantul că întrucât sulta pe care a plătit-o se află în bugetul statului, lotul său, al apelantului reprezintă aproximativ 75% din valoarea imobilului și, ca atare, în calitate de coproprietar, apelantul poate face orice act de administrare asupra imobilului, iar evacuarea unor persoane care ocupă imobilul fără titlu intră în drepturile sale, deoarece, în condițiile în care unul dintre coproprietari poate formula acțiune în revendicare, cu atât mai mult, poate formula acțiune în evacuare.
Apelantul a mai arătat că întrucât la data formulării apelului hotărârea atacată nu era redactată, și-a rezervat dreptul de a completa apelul și cu alte critici.
Intimații G. F. C., G. R. și G. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Au arătat intimații că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar apelantul nu aduce niciun fel de critici considerentelor sentinței, raportându-se la motive străine de judecata cauzei. Chiar dacă în alineatul penultim al apelului apelantul și-a rezervat dreptul de a completa apelul cu alte critici, motivat de faptul că hotărârea atacată nu era redactată la data formulării apelului, în raport de art.1041 alin.5 C.pr.civ., hotărârea poate fi atacată numai cu apel în 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților sau de la comunicare, când s-a dat fără citarea părților, astfel că orice motive suplimentare de apel sunt tardive, întrucât nu s-a respectat termenul procedural de formulare.
Se mai arată în întâmpinare că apelantul interpretează într-o manieră proprie dispozițiile art.430 alin.4 C.pr.civ., fără să țină seamă că sentința pe care o atacă este de respingere a cererii de evacuare, iar prin invocarea a diferite texte de lege încearcă să convingă instanța că sentința civilă nr.9062/2013 are autoritate de lucru judecat, cu toate că nu este definitivă și irevocabilă, potrivit vechii proceduri, în prezent aflându-se în rejudecarea apelului la Tribunalul D., așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
Mai arată intimații că ei, în calitate de chiriași, beneficiază de O.U.G. nr. 43/2014, lucru pe care l-au făcut cunoscut instanței de fond prin concluziile formulate la data 07.07.2014, însă instanța nu a mai intrat în cercetarea fondului cauzei și să facă aplicarea acestei apărări, întrucât a primat soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului.
În conformitate cu prevederile art.194 lit.e N.C.P.C. cu trimitere la art.150 N.C.P.C. reclamantul trebuia să facă dovada calității sale procesuale active și chiar dacă ei, pârâții, nu invocau această excepție, instanța avea obligația din oficiu să o invoce. Astfel, reclamantul nu se află în niciun raport juridic cu ei, intimații pârâți și nu se poate prevala de calitatea de titular al dreptului de folosință asupra imobilului, câtă vreme ieșirea sa din indiviziune cu statul nu s-a finalizat definitiv și irevocabil. Cum O.U.G. nr.43/2014 asigură continuitatea contractelor de închiriere pentru spațiile cu destinație de locuință din proprietatea statului, în raport cu O.U.G. nr.44/2009, a operat astfel o prelungire de drept a acestor contracte pe o durată de 5 ani, ca mijloc de protecție al chiriașilor și, prin urmare, chiar în situația în care se va finaliza ieșirea din indiviziune, dreptul lor locativ subzistă și este inadmisibilă acțiunea în evacuare formulată de proprietar.
Apelantul G. D. a formulat răspuns la întâmpinare arătând că, în ceea ce privește afirmația intimaților că nu a adus critici considerentelor sentinței, este evident că, de vreme ce a invocat greșita aplicare a legii în ceea ce privește calitatea sa procesuală activă, explicând apoi motivele pentru care consideră că are legitimare procesuală, nu a făcut altceva decât să critice considerentele sentinței atacate.
Interpretarea dispozițiilor art.430 alin.4 din N.C.P.C. coroborate cu dispozițiile vechiului cod de procedură aveaau rolul de a demonstra continuitatea pe care legiuitorul o are cu privire la relevanța unei hotărâri judecătorești care dintodeauna s-a bucurat de autoritate provizorie de lucru judecat, iar sentința civilă nr.9062/10.06.2013 a fost atacată numai cu privire la cuantumul sultei, nu și cu privire la lotizare, ceea ce înseamnă că sub aspectul lotizării hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă.
Pe de altă parte, arată apelantul, independent de existența sentinței civile nr.9062/2013 motivația principală în baza căreia prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active, a fost existența protocolului de administrare cu RAADFPL C., protocol despre care a arătat că a fost desființat.Ori, contractul de închiriere nr.280/2009 a fost încheiat de către RAADPFL tocmai în baza acordului pe care el, reclamantul, l-a dat în vederea administrării imobilului, iar în măsura în care, de comun acord au decis să desființeze protocolul de administrare, aspect pe care RAADPFL l-a notificat chiriașilor, el, reclamantul și-a redobândit dreptul de a efectua acte de dispoziție juridică asupra imobilului.
Mai arată apelantul că, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.43/2014 întrucât spațiul în litigiu nu este în proprietatea statului sau a unei unități administrativ teritoriale, având în vedere limitele în care a fost atacată sentința nr.9062/2013 a Judecătoriei C., iar în al doilea rând, dispozițiile OUG nr.43/2009 privesc spațiile pentru care a operat tacita relocațiune, ori, intimații au fost notificați cu privire la faptul că reclamantul nu înțelege să mai prelungească contractul de închiriere și nu a primit chiria, astfel că nu este îndeplinită niciuna din condițiile acestei instituții.
Apelantul a depus la dosar procesul verbal nr._/05.08.2014 încheiat cu RAADPFL C. privind constatarea încetării protocolului nr. 7894/03.07.2009, notificarea adresată către RAADPFL C., notificare adresată Companiei d eApă Oltenia și răspunsul la această notificare, factura nr._/04.06.2014 emisă de Compania de A. Oltenia și situația debitelor privind consumul de apă pentru imobilul din C., .. 17, adresa nr._/13.11.2014 a Primăriei C. către numita O. Ica, iar intimații au depus la dosar autorizația de construire nr. 545/30.05.2012, solicitarea de informații adresată de PÂRÂTUL G. F. C. Primăriei C. și răspunsul la Primăriei la această solicitare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamantul G. D. nu are calitate procesuală activă în prezenta cauză, deși deține o cotă de ½ din imobil și că numai RAADPFL C. poate solicita evacuarea părților, în calitate de titular al dreptului de administrare, potrivit protocolului încheiat la data de 06.07.2009.
Protocolul nr. 7894 încheiat la data de 03.07.2009 între RAADPFL C. și G. D. A. privind administrarea imobilului în litigiu (filele 187-192 dosar fond) și în temeiul căruia RAADPFL în calitate de administrator a încheiat cu pârâții din prezenta cauză contractul de închiriere nr.280/12.08.2009, a fost desființat începând cu data de 06.03.2014 prin acordul părților, materializat prin procesul – verbal nr._/05.08.2014 (fila 51 dosar apel).
Încetarea protocolului de administrare nr.7894/03.07.2009 s-a datorat faptului că prin sentința civilă nr.2191/19.10.2011 a Tribunalului D., pronunțată în dosarul nr._/63/2010*, irevocabilă prin decizia nr.44/10.01.2012 a Curții de Apel C. s-a admis excepția de nelegalitate și s-a constatat nelegalitatea HCL a mun. C. nr.226/24.06.2010 în ceea ce privește poziția nr.298, poziție la care imobilul în litigiu a fost inventariat în domeniul privat al mun. C..
Acest aspect rezultă atât din cuprinsul Procesului Verbal nr._/05.08.2014 de constatare a încetării protocolului de administrare, cât și din cuprinsul sentinței civile nr.9062/2013 a Judecătoriei C. (fila 24 dosar fond).
Ca atare, cota de ½ din imobil a fost scoasă din domeniul privat al mun. C., rămânând însă în proprietatea Statului Român, astfel că RAADPFL C., administratorul domeniului public și privat al mun. C., nu mai avea calitatea de administrator al imobilui în litigiu, motiv pentru care protocolul de administrare dintre RAADPFL C. și G. D. A. a încetat.
La dosarul instanței de fond (fila 11) există înștiințarea adresată de RAADPFL C. către chiriașii imobilului în litigiu, între care și pârâții G. R. și G. F., prin care li se aduce la cunoștiință că imobilul a fost revendicat și câștigat de G. D. A. în baza sentinței civile nr. 9062/10.06.2013 a Judecătoriei C. și deciziei civile nr.480/19.11.2013 a Tribunalului D., fiind pus în posesie, dar și că începând cu data de 06.03.2014, chiriașii respectivi nu mai sunt locatari ai RAADPFL C. și nu mai datorează chirie acestei unități.
Față de aceste înscrisuri, se constată că reclamantul G. D. A. este cel care are calitate procesuală activă în prezenta cauză, și nu RAADPFL C., instanța de fond făcând o greșită apreciere a probelor și soluționând greșit cauza în baza unei excepții procesuale, fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin. 3 N.C.P.C. va fi admis apelul, va fi anulată hotărârea instanței de fond și va fi trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, apelantul solicitând expres această măsură prin cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant G. D. A., CNP_, domiciliat în București, ., nr.13, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 9819/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți G. R., G. F. și G. A.-L., domiciliați în C., .. 17, jud. D..
Anulează sentința civilă apelată.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./ 6 ex./Jud.fond-C.F.D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 369/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2249/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
