Contestaţie la executare. Sentința nr. 4452/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4452/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-08-2015 în dosarul nr. 1283/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1283/2015
Ședința publică de la 11 August 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător M. G.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de contestatorul D. T. împotriva sentinței civile nr. 4452/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru, se solicită judecarea cauzei în lipsă, intimata a depus întâmpinare.
Instanța, având în vedere că deși a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru apelantul nu a depus dovada achitării și că taxele de timbru se plătesc anticipat, invocă din oficiu excepția de netimbrare a apelului și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2014 pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ contestatorul D. T. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat contestație la executare, împotriva executării silite a titlului executoriu nr._/27.11.2014 emis de intimată în dosarul de executare nr._/16/_ /_, solicitând anularea titlului executoriu mai sus menționat, a somației nr._/27.11.2014 precum și orice alt act care se va face în acest dosar de executare suspendarea executării silite.
În motivarea contestației la executare, contestatorul a arătat că deși a ieșit la pensie, realizează venituri din activități independente și că fiind pensionar, având calitatea de asigurat, nu are obligația de a cotiza și raportat la veniturile din activitățile pe care le desfășura.
Cu toate acestea, odată cu primirea Deciziei de impunere nr._/13.06.2014 privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2008 – 2013 și ulterior somației și titlului executoriu, a achitat tot debitul restant, așa cum rezultă din chitanța . nr._ din data de 20.08.2014.
Ulterior achitării debitului, pe data de 23.10.2014 a primit decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, potrivit căreia i se impunea suma de 519 lei, cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, raportat la perioada 2008 – 2012, astfel că obligarea sa la plata dobânzilor și penalităților de întârziere pentru o perioadă de 4 ani, perioadă în care nu i s-a emis nici o decizie de impunere, este nelegală, așa cum rezultă din disp. art. 110 alin. 3 OG 92/2003.
Conform dispozițiilor art. 28 OG 92/2003, titlul de creanță se comunică persoanei obligate la plată și poate fi atacat în condițiile legii.
Pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată – stabilite prin titlul de creanță – decizia de impunere, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere, conform disp. art. 119 alin. 1 OG 92/2003.
Față de toate aceste dispoziții legale și raportat la data emiterii deciziei de impunere nr._/13.06.2014, obligația sa de plată s-a născut odată cu împlinirea termenului de scadență stabilit prin decizia_, iar eventualele penalități de întârziere și dobânzi – calculate conform disp. art. 120 și 120 indice 1 OG 92/2003, trebuie să se raporteze la perioada cuprinsă între data împlinirii termenului de scadență menționat în decizia nr._/13.06.2014 și data la care a achitat efectiv obligația fiscală – chitanța . nr._/20.08.2014.
Contestatorul a precizat că decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii din data de 14.10.2014 a stat la baza emiterii titlului executoriu din 27.11.2014, care face obiectul prezentei contestații la executare și că având în vedere textele de lege anterior menționate, este evident că titlul executoriu are la bază o decizie nelegală care încalcă legislația incidentă, motiv pentru care atât titlul executoriu cât și celelalte acte de executare silită sunt nelegale, instanța urmând a le anula.
La dosar s-au depus în copie următoarele acte: somație, titlu executoriu, acte din dos. de executare nr._ 63 225/16/_ /_.
Cererea a fost legal timbrată.
La data de 15.01.2015 intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației la executare.
Intimata, pe calea excepției a invocat inadmisibilitatea contestării titlului executoriu, având în vedere dispozițiile art. 172 alin. 3 C.P.CIV.
Prin urmare, pentru a se putea introduce contestație la titlu, acesta trebuie să îndeplinească două condiții cumulativ: să nu fie o hotărâre dată de instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional, respectiv pentru contestarea lui să nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Întrucât contestatorul nu a urmat procedura contestației prevăzută de art. 205 alin. 1 C.Pr.Fisc., consideră că nu mai pot fi puse în discuție apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestației la executare, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia XIV/05.02.2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Secțiile Unite ale ICCJ.
Astfel, a solicitat să se observe că titlul de creanță este reprezentat de Decizia nr._ din data de 14.10.2014, referitoare la obligațiile de plată accesorii, decizie care constituie titlu de creanță și care este act administrativ fiscal, pentru care este prevăzută o procedură prealabilă și una judiciară la instanța de contencios administrativ și fiscal competentă.
Prin urmare, legiuitorul a condiționat posibilitatea utilizării apărărilor de fond pe calea contestației la executare de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate.
Decizia nr._ din data de 14.10.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii reprezintă titlu de creanță conform art. 110 alin. 3 lit. c OG 92/2003 modif. și complet. ulterior și a devenit titlu executoriu în condițiile art. 141 alin. 2 C.Pr.Fisc.
Actul administrativ fiscal, în speță decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii mai sus menționată, până la desființarea definitivă, se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său, se bazează pe prezumția de autenticitate și veridicitate. Prezumția de autenticitate reprezintă trăsătura actului administrativ fiscal care prezumă calitatea actului de a fi emis de organul evocat, prin forma sa exterioară (semnături, ștampilă, antet etc.).prezumția de veridicitate exprimă calitatea actului administrativ fiscal de a corespunde, prin fondul său, întru-totul voinței autorității publice emitente.
Titlul executoriu nr._/27.11.2014 a fost întocmit în baza disp. art. 141 alin. 1 și alin. 1 indice 1 OG 92/2003.
Concluzionând, având în vedere datoria lui D. T. față de bugetul general consolidat al statului decurgând din Decizia nr._ din data de 14.10.2014 referitoare la obligațiile de plată accesorii, în mod corect, legal, autoritatea fiscală a emis, în baza disp. art. 141 alin. 1 și alin. 1 indice 1 și a ar t. 145 C.Pr.Fisc., titlul executoriu și somația, contestatorul nedovedind că actele mai sus indicate au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor legale incidente.
Referitor la cererea de suspendare a executării până la soluționarea contestației, a solicitat respingerea acesteia pentru următoarele motive:
Contestatorul doar inserează cererea privind suspendarea executării silite fără a preciza circumstanțele concrete care să demonstreze că executarea silită dacă ar continua i-ar cauza prejudicii nejustificate care cu greu s-ar putea repara, fiind necesar oprirea temporară a acestei proceduri până la examinarea și verificarea pe fond a motivelor invocate în cererea principală.
Din actele dosarului nu rezultă că o astfel de condiție ar fi îndeplinită, contestatoarea nefăcând dovada că prin derularea procedurii de executare silită ar fi prejudiciată în mod nejustificat.
În plus, contestatorul nu invocă motive pentru a putea fi admisă cererea, respectiv existența unor premise de a se crea un prejudiciu nejustificat debitorului contestator.
De asemenea, plata cauțiunii nu reprezintă o împrejurare care să conducă individual și automat la admiterea cererii de suspendare a executării, aceasta urmând a se corobora cu alte situații de fapt.
În concluzie, intimata a solicitat să se constate că acțiunea formulată de contestatorul D. T. este neîntemeiată, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia.
În baza dispozițiilor art. 223 – 224 C.P.CIV., a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa.
În drept, a invocat dispozițiile art. 205 și urm. C.P.CIV.
În dovedire intimata a depus dosarul de executare privind pe contestatorul D. T..
Contestatorul nu a depus răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea procesului.
Prin sentința civilă nr. 4452/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul D. T., în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 14.10.2014 intimata a emis Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de plată către intimată a sumei de 516 lei cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și 3 lei cu titlu de impozit pe venituri din activități independente.
Ulterior expirării termenului de plată a obligațiilor către intimată, înscrise în Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014 privind plățile cu titlu de impozit pe venit și contribuții de sănătate în conformitate cu dispozițiile art. 141 din OG nr. 92/2003, s-a emis către contestator titlul executoriu nr._/27.11.2014 si somația nr._/27.11.2014 pentru suma de 519 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și impozit pe venituri din activități independente.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 85 din Codul de procedură fiscală:„, plata contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat se face fie prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. (2) și art. 86 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, fie prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent și care cuprinde obligația fiscală de plată, ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document, având obligația de a îndeplini toate condițiile de formă pentru această categorie de acte.
Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanțe fiscale, iar în ipoteza neîndeplinirii obligațiilor fiscale, pe baza ei se pornește executarea silită.
Potrivit art. 110 alin. 3 C.proc.fiscală, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, iar conform dispozițiilor art. 141 din codul de procedura fiscală, titlul de creanță fiscală devine titlu executoriu fiscal la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
În acest sens, în dispozițiile cu caracter explicativ cuprinse în pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004, sunt enumerate următoarele titluri de creanță fiscală: a) decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii; b) declarația fiscală, angajamentul de plată sau documentul întocmit de plătitor prin care acesta declară obligațiile fiscale, în cazul în care acestea se stabilesc de către plătitor, potrivit legii; c) decizia prin care se stabilește și se individualizează suma de plată, pentru creanțele fiscale accesorii, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, stabilite de organele competente; d) declarația vamală pentru obligațiile de plată în vamă; e) documentul prin care se stabilește și se individualizează datoria vamală, inclusiv accesorii, potrivit legii; f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale; g) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte în cazul amenzilor, al cheltuielilor judiciare și al altor creanțe fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, instanța a reținut că Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014 reprezintă titlu de creanță.
Potrivit art. 205 alin. 1 C.proc. fiscală, împotriva titlului de creanță (precum și împotriva altor acte administrative fiscale) se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Obiectul acestei contestații îl constituie, potrivit art. 206 alin. 2 C.proc.fisc., sumele și măsurile stabilite și înscrise de organul fiscal în titlul de creanță sau în actul administrativ fiscal atacat, iar conform dispozițiilor art. 206 alin. 3 din OG nr. 92/2003 contestațiile se depun la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
În conformitate cu dispozițiile art. 218 alin. 2 C.proc.fisc., deciziile emise în soluționarea acestor contestații pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Prin Decizia nr. XIV/05.02.2007 pronunțată în recursul în interesul legii de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație si Justiție s-a statuat ca dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la executare împotriva titlului executoriu fiscal, adresată instanței de judecată, pot fi invocate și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
Ca urmare, posibilitatea formulării de apărări de fond împotriva titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.
În speță, instanța a constatat că singurul motiv de contestație invocat de către contestator constă în aceea că suma cuprinsă în titlul executoriu reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente și impozit pe venit nu este datorată.
Or, acest motiv vizează însuși fondul Deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, iar împotriva acesteia care constituie titlu de creanță (potrivit dispozițiilor art. 28 coroborate cu cele ale art. 110 alin. 3 din C.proc.fisc.), contestatorul a avut la îndemâna calea contestației administrative întemeiate pe dispozițiile art. 205 C.proc.fisc, instanța de executare neputând dispunând anularea acesteia, aceasta putând fi anulată fie de organul emitent, fie pe calea contenciosului administrativ.
Având în vedere că titlul de creanță fiscală putea fi atacat pe calea contestației administrative și apoi pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatorul beneficiind de dreptul de acces la o instanță judecătorească, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului, instanța a apreciat că nu mai pot fi puse în discuție apărări de fond împotriva titlului executoriu pe calea contestației la executare.
Prin urmare, instanța nu a mai examinat motivele invocate de contestator, care vizează exclusiv existența creanței fiscale cuprinse în titlul de creanță – Decizia nr._ din data de 14.10.2014.
În aceste condiții, instanța a constatat că executarea silită pornită în temeiul titlului executoriu nr._/27.11.2014, care are la baza Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din data de 14.10.2014, decizie ce nu a fost anulată în procedura administrativă prealabilă prevăzută de Codul de Procedură fiscală sau instanța judecătorească, este conformă cu prevederile legale.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins contestația la executare, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul D. T., fără însă a achita taxa de timbru.
Apelul este supus taxelor judiciare de timbru, conform disp art 23 din OUG 80/2013.
Potrivit art.197 teza a II-a NCPC, aplicabile și in cazul cererii de apel, netimbrarea sau timbrarea insuficientă a cererii de chemare în judecată, în ipoteza în care aceasta este supusă timbrării, atrage anularea sa, în condițiile legii.
Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Conform art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/26.06.2013, dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. 2 teza I din C.proc.civ, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Potrivit art. 470 alin 3 din C.proc.civ. lipsa dovezii achitării taxei de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată în apel.
Tribunalul constată că, în speță, deși i-a fost comunicată legal obligația achitării unei taxe de timbru în cuantum de 46 lei, compusă din 21 lei taxă timbru pentru apel și 25 lei taxă timbru pentru cererea suspendare executare silită, apelantul nu și-a îndeplinit această obligație nici în faza de regularizare și nici până la primul termen de judecată și nici nu a formulat vreo cerere de reexaminare sau acordare de facilități la plata taxei.
Pe cale de consecință, având în vedere prevederile mai sus menționate, Tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de contestatorul D. T., CNP_, domiciliat în C., ., jud. D. împotriva sentinței civile nr. 4452/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., CF_, cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 August 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, M. G. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.B.
Tehnored.F.M./4 ex.
Jud.fond.C.F.D.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 22/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
