Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 24/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 815/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 815/2015
Ședința publică de la data de 08 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea apelului formulat de pârâta B. D.-R. împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. A.-G. și intimatul-pârât F. Ș.-C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. C. S. pentru apelanta-pârâtă și intimatul-pârât personal și asistat de av. I. M.-F., lipsind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că nu s-au achitat taxele de timbru pentru fond și apel, după care;
Se prezintă, av. C. pentru apelanta-pârâtă și depune chitanța de plată a sumei de 87 lei, reprezentând diferența taxei judiciare de timbru pentru cererea de apel și invocă excepția nulității cererii de chemare în judecată, deoarece este insuficient timbrată.
Av. I. M.-F. pentru intimatul pârât, având cuvântul, arată că această excepție nu poate fi invocată în calea de atac.
Instanța respinge excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de apelanta pârâtă, prin apărător, dat fiind faptul că sancțiunea prevăzută pentru neachitarea taxei judiciare de timbru pentru fond, stabilită în calea de atac, este darea în debit conform art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997.
Av. C. pentru apelanta-pârâtă solicită readministrarea probelor de la fond, respectiv interogatoriul intimatului-reclamant și reaudierea martorilor audiați de prima instanță, pentru stabilirea situației de fapt, respectiv pentru a se proba cine a beneficiat de autoturism.
Av. I. pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea cererii de probatorii, întrucât nu se impune readministrarea acestor probe.
Instanța respinge cererea apelantei-pârâte, privind readministrarea probelor de la fond, motivele invocate în susținerea acesteia, nefiind întemeiate.
Părțile prezente, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul asupra apelului.
Av. C. pentru apelanta-pârâtă, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu se menționează calea de atac și termenul de declarare a căii de atac, iar, în subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței civile atacate și, pe fond, obligarea pârâtului F. Ș. la plata sumei de 3.800 euro, întrucât autoturismul a rămas în proprietatea acestuia, iar instanța de fond, în mod greșit, a stabilit această obligație în solidar cu apelanta-pârâtă; conform motivelor de apel. Cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
Av. I. pentru intimatul-pârât, având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, conform motivelor din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 14.05.2013, reclamantul V. A. G. l- a chemat în judecată pe pârâtul F. S. C., pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la executarea obligației de plată a prețului născută dintr-un contract de vânzare cumpărare a unui autoturism, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 24 .09.2010 a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare, având ca obiect derivat un autoturism marca Wolskvagen Golf 4, pentru prețul de 7.000 euro, din care la data perfectării contractului a primit o parte, respectiv 3.200 euro, urmând ca restul sumei, anume 3800 euro să fie plătită la data de 01.06.2011.
Mai arată că, pârâtul nu și-a îndeplinit obligația devenită scadentă la data de 01.06.2011, motiv pentru care solicită obligarea acestuia la plata restului din preț împreună cu daune interese pentru prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a obligației .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1361 și 1863 Cod civil.
În dovedirea plângerii, în procedura de regularizare, sunt depuse la dosar: împuternicirea avocațială nr._/29.05.2013, copia chitanței din data de 24.09.2010 încheiată între părți, notificare depusă la fila 6 dosar, cerere de ajutor public judiciar privind scutirea de la plata taxei de timbru, adeverință de venit pe anul 2013, eliberată de A.F.P. C., chitanța nr._-319-0011 din 15.11.2013, privind plata taxei judiciare de timbru, interogatoriu spre a fi luat pârâtului, copia sentinței civile nr. 3887/13.03.2012 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._, interogatoriu spre a fi luat pârâtului .
Pârâtului F. S. C., deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată, cu mențiunea ca în termen de 25 de zile de la primirea comunicării, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții aveau obligația de a depune întâmpinare la dosar, existând dovada comunicărilor efectuate către pârât, în procedura de regularizare a cererii, acesta nu a depus întâmpinare, instanța reținând la acest termen de judecată incidența în cauză a dispozițiilor art. 254 alin 4 din Noul Cod de pr. civilă, fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune probe .
Întrucât pârâtul F. S. C., deși legal citat nu a depus întâmpinare, în conformitate cu dispozițiile menționate mai sus, instanța a fixat prin rezoluție primul termen de judecată, potrivit art. 201 alin. 4 din Noul Cod procedură civilă, dispunând citarea părților .
În procedura de regularizare, reclamantul V. A. G. formulează cerere de ajutor public judiciar, iar prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28.06.2013 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._, s-a respins cererea formulată, ca neîntemeiată .
La termenul din 14.03.2014, reclamantul V. A. G., prin apărător a formulat precizare la acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. D. R..
La același termen de judecată, având în vedere cererea reclamantei, instanța a dispus conceptarea și introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei B. D. R. .
În susținerea acțiunii, reclamantul V. A. G., prin apărător solicită proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii S. L. și B. I..
În apărare, pârâta B. D. R. depune la dosar: întâmpinare în dublu exemplar, un exemplar comunicându-se reclamantei .
În apărare, pârâta B. D. R. formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, întrucât dreptul de a cere plata prețului este prescris .
Instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtului F. S. C., răspunsurile fiind consemnate în interogatoriul luat, interogatoriu atașat la dosar.
S-a luat declarație martorului B. I. carte arată că este vecin de . Ș., care i-a spus că a existat o înțelegere între reclamant și fosta sa soție, ca el să rămână cu datoriile la bănci, iar ea să achite în continuare autoturismul pe care l-au contractat în timpul căsătoriei, iar bunurile le-au împărțit prin bună înțelegere .
Mai arată că, nu știe despre existența unui contract de vânzare cumpărare cu privire la un autoturism și nici despre o notificare pe care reclamantul a înaintat-o pârâtului cu privire la obligația de plată .
Instanța a procedat la luarea unui interogatoriu din oficiu pârâtei B. D. R., răspunsurile fiind consemnate în interogatoriul luat, interogatoriu atașat la dosar .
Prin sentința civilă nr._/24.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul V. A. G., în contradictoriu cu pârâții F. Ș. C. și B. D. R..
Au fost obligați pârâții în solidar să-i plătească reclamantului suma de 3800 euro, reprezentând obligație de plată neachitată .
Au fost obligați pârâții F. Ș. C. și B. D. R. în solidar, să plătească reclamantului suma de 928 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.1361 Cod civil, principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract .
Conform art 1362 Cod civil, dacă nu s-a determinat nimic în privința acesta prin contract, cumpărătorul este dator a plăti la locul și la timpul în care se face predarea lucrului.
Astfel, așa cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar, instanța apreciază că între părți s-a încheiat o chitanță de mână, chitanță prin care pârâtul F. Ș. C. a primit de la reclamantul V. A. G. suma de 3200 euro, urmând ca restul sumei, anume 3800 euro să fie plătită la data de 01.06.2011.
Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a admis acțiunea formulată de către reclamantul V. A. G., în contradictoriu cu pârâtul F. Ș. C., ca întemeiată, dispunându-se obligarea pârâților, în solidar, să-i plătească reclamantului suma de 3800 euro, reprezentând obligație de plată neachitată, fiind incidente dispozițiile prevăzute de art.1361 cod civil .
În baza art.455 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâții F. Ș. C. și B. D. R. în solidar, să plătească reclamantului V. A. G., suma de 928 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. D. R., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Pârâta arată că hotărârea este lovită de nulitatea absolută
În art. 425 alin 3 noul Cod de procedură civilă se prevede: "În partea finala a dispozitivului se vor arata daca hotărârea este executorie, este supusa unei căi de atac ori este definitivă, data pronunțării ei, mențiunea ca s-a pronunțat in ședința publica sau în alta modalitate prevăzută de lege, precum si semnăturile membrilor completului de judecată. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului se va arăta și instanța la care se depune cererea pentru exercitarea căii de atac.""
Pârâta arată că instanța are obligația de a indica în dispozitiv daca hotărârea este executorie, daca este supusă unei căi de atac ori este definitivă. Lipsa acestor mențiuni conduce la o nulitate extrinsecă, care nu este condiționată de existența unei vătămări.
Pârâta preciză că din sentința apelată lipsesc elemente obligatorii prin care să se menționeze dacă hotărârea este definitivă, executorie sau calea de atac care poate fi promovată, termenul în care poate fi promovată calea de atac.
Referitor la modificarea cererii de chemare in judecata prin introducerea unui nou pârât, ulterior primului termen de judecata la care reclamantul este legal citat, arată că aceasta a fost modificată sub aspectul pârâților prin introducerea în judecată a unui nou pârât la data de 14.03.2014, la mult timp de la primul termen de judecata.
Pârâta arată că prima instanță avea obligația să pună expres în discuția pârtilor modificarea cererii inițiale, fapt care nu s-a întâmplat.
Această modificare a cadrului procesual sub aspectul părților, consideră că este tardiv formulat și cu nerespectarea dispozițiilor legale. Introducerea ulterioară a unei alte persoane într-un proces civil în desfășurare se face în baza dispozițiilor art. 61-77 noul Cod de procedura civila și în forma prevăzută de prevederile legale menționate.
Modificarea cadrului procesual cu încălcarea termenului stabilit de art. 204 alin 1 noul Cod civil, termen procedural imperativ, atrage sancțiunea decăderii și la imposibilitatea modificării cadrului procesual in privința părților.
Si din acest punct de vedere consideră că se impune anularea hotărârii si desfășurarea unei noi judecăți in fond, care să aibă loc numai între părțile nominalizate prin cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește obligarea în solidar la plata sumei de 3.800 euro, consideră că în mod nelegal au fost obligați pârâții în solidar la plata sumei de 3.800 euro. Vânzarea-cumpărarea autoturismului a fost contractată în timpul căsătoriei părților, când obligațiile contractate de aceștia aveau caracter de solidaritate. Însă prin desfacerea căsătoriei acestora, obligațiile asumate de aceștia devin divizibile.
Instanța nu a ținut cont de faptul ca după pronunțarea divorțului, autoturismul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în urma căruia a rezultat obligația de plată ce face obiectul judecății, a rămas în proprietatea pârâtului F. Ș. C.. Acesta a înstrăinat respectivul autovehicul si a dobândit un nou autoturism.
Formalitățile ulterioare acestei vânzări-cumpărări, respectiv înscrierea în circulație a automobilului, s-au făcut pe numele pârâtului F. Ș. C..
Instanța nu a cercetat un alt aspect important referitor la proveniența banilor prin care s-a achitat prima tranșă din prețul autoturismului.
Dacă inițial obligația de plată a prețului automobilului era o obligație solidară fiind contractata în timpul căsătoriei, ulterior prin desfacerea căsătoriei acea obligație a devenit conjuncta și se impunea stabilirea in sarcina fiecăruia dintre foștii soți a obligației datorate.
La stabilirea obligației de plată, trebuie să se aibă in vedere și faptul că automobilul cumpărat în timpul căsătoriei pe numele lui F. C. Ș. a rămas în proprietatea sa și după desfacerea căsătoriei, iar acesta l-a înlocuit in patrimoniul sau cu un alt autoturism.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. noul Cod de procedură civilă.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Contrar susținerilor apelantei, sentința atacată nu este lovită de nulitate absolută, deoarece lipsa mențiunii privind calea de atac ce poate fi exercitată împotriva acesteia sau a mențiunii că hotărârea este definitivă, nu poate atrage această sancțiune, fiind vorba despre o simplă omisiune, o eroare materială, ce poate fi îndreptată prin intermediul procedurii speciale prevăzută de art. 442 N.C.P.C.
Calea de atac este prevăzută și dată de lege, iar în cauză pârâta B. D.-R. a exercitat apel chiar în lipsa mențiunii exprese din dispozitivul sentinței, ceea ce denotă că nu a suferit niciun fel de vătămare și că a acționat tocmai în acord cu principiul legalității căii de atac și cu acela exprimat prin adagiul latin nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoașterea legii).
În ceea ce privește critica referitoare la modificarea tardivă a cererii de chemare în judecată prin lărgirea cadrului procesual pasiv, adică prin chemarea în judecată a unui nou pârât, se observă că și aceasta este nefondată, deoarece pârâtul inițial, F. Ș. C., a declarat personal la termenul din 14.03.2014, în fața primei instanțe, că nu se opune conceptării și citării în cauză a numitei B. D.-R. în calitate de pârâtă, fapt ce echivalează cu un acord expres în sensul dispozițiilor art. 204 alin. 3 N.C.P.C., necesar pentru situația în care cererea modificatoare a fost formulată peste termenul prevăzut la alin. 1, respectiv după primul termen de judecată la care reclamantul a fost legal citat, cum este cazul în speță.
Referitor la ultima critică care privește obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 3.800 Euro, tribunalul constată că nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât, astfel cum a recunoscut chiar și apelanta la punctul 3 din cererea de apel, obligația asumată de ambii pârâți, în calitate de soți, prin contractul de vânzare-cumpărare din data de 24.09.2010, încheiat cu reclamantul, este o obligație comună, asumată în timpul căsătoriei conform art. 32 lit. b) Codul familiei, supusă regulilor de la solidaritatea între debitori față de un creditor comun, conform art. 34 din Codul familiei și art. 1039, art. 1041 din vechiul Cod civil, dispoziții legale aplicabile, deoarece se aflau în vigoare la data nașterii obligației.
De aceea, în mod corect prima instanță i-a obligat pe pârâți în solidar la plata sumei de 3.800 Euro cu titlul de diferență preț neachitată, iar faptul că ulterior căsătoria pârâților a fost desfăcută, nu înseamnă că obligația comună solidară a devenit conjunctă, deoarece nu există un text de lege în sensul afirmat de către apelantă.
De asemenea, nu are relevanță în cauză nici faptul că ulterior desfacerii căsătoriei autovehiculul cumpărat, ce a reprezentat bunul comun al pârâților, a rămas în proprietatea exclusivă a pârâtului F. C.-Ș., dar nici proveniența sumelor de bani cu care s-a achitat prima tranșă din prețul autoturismului, cum în mod eronat susține apelanta.
În consecință, văzând că toate motivele sau criticile formulate sunt nefondate, tribunalul urmează să respingă apelul și să păstreze sentința atacată ca fiind legală și temeinică, în baza art. 480 alin. 1 N.C.P.C.
În ședința publică de la 27 martie 2015, intimatului-reclamant V. A.-G. i s-a adus la cunoștință personal obligația de plată a unei diferențe de taxă de timbru în cuantum de 170,18 lei, însă nu a îndeplinit această sarcină fiscală pentru termenul de judecată de astăzi.
D. urmare, în temeiul art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, va fi obligat intimatul-reclamant să plătească în contul bugetului local al municipiului C. suma de 170,18 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, calculată în cuantum total de 1.098,18 lei din care s-a achitat suma de 928 lei, în raport de câtimea obiectului cererii de chemare în judecată - 16.453 lei, potrivit art. 2 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 146/1997, astfel cum s-a motivat și în încheierea de ședință din 27.03.2015.
În baza art. 19 din Legea nr. 146/1997, se va dispune emiterea unei adrese către Direcția de Impozite și Taxe Locale din cadrul Primăriei mun. C., aceasta fiind unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază își are domiciliul intimatul-reclamant, în vederea executării silite a sumei de 170,18 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă B. D.-R., CNP –_, cu domiciliul în comuna Pielești, .. 255, județul D., împotriva sentinței civile nr._ din 24.10.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. A.-G., CNP -_, domiciliat în mun. C., ., județul D. și intimatul-pârât F. Ș.-C., CNP –_, domiciliat în mun. C., .. B4, ., județul D., ca nefondat.
Obligă intimatul-reclamant V. A.-G. să plătească în contul bugetului local al municipiului C. suma de 170,18 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru datorată pentru cererea de chemare în judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Mai 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. D. O.
Tehnored. F.M./5 ex.
Data redactării: 27.05.2015
Jud. fond C. C.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4452/2015. Tribunalul DOLJ | Servitute. Sentința nr. 8066/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
