Contestaţie la executare. Sentința nr. 08/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-07-2015 în dosarul nr. 27173/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 492/2015
Ședința publică de la 21 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. C. D.
Judecător V. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurentul contestator D. V., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014, pronunțate de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul D. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-contestator D. V., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- recursul este declarat și motivat în termen
- au fost comunicate motivele de recurs
- nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru
- intimatul a depus concluzii scrise.
Instanța procedează la legitimarea recurentului-contestator D. V., acesta fiind identificat cu CI, . nr._.
Recurentul-contestator D. V. depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei – chitanța nr._/15.07.2015 și timbru judiciar de 3 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurentul-contestator D. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil e față;
Prin sentinta civila nr._/08.10.2014 pronuntata de Judecatoria C., a fost respinsa contestatia la executare formulata de catre contestator impotriva actelor de executare care formeaza dosarul de executare nr. 490/2012 al B. I. & I..
Pentu a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin sentința civilă nr.4601/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2009, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2130/2011 pronunțată la data de 14.11.2011 a Tribunalului D., s-a dispus ieșirea din indiviziune a numiților D. G., D. V. (contestatorul din cauza de față) și D. C. (autorul intimatului D. I.), fiind formate trei loturi, lotul 2, în componența căruia au fost incluse atât o suprafață de teren extravilan cât și suprafețe de teren intravilan, situat în . astfel: suprafața de 2 500 mp de teren intravilan în T 24, P 18, suprafața de 2 500 mp în T 117, P 33 și suprafața de 785 mp din T 11, P 465 și 466, a fost atribuit contestatorului D. V.. Numitului D. C. i s-a atribuit lotul nr. 3, compus din teren extravilan în suprafață de 5000 mp, situat în T 127,P 42 și suprafață de 1126 mp în T 122, P 9/1.
Prin aceeași hotărâre, în sarcina contestatorului D. Vergica s-a stabilit obligația de plată a sultei în cuantum de 19 973 lei în favoarea numitului D. C., autorul intimatului D. I.. De asemenea, instanța reține că debitorul D. V. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată atât prin sentința civilă nr.4601/09.03.2011 cât și prin decizia nr. 2130/2011.
În temeiul titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă de mai sus s-a pornit executarea silită de către intimat D. I.(moștenitorul creditorului D. C., decedat la data de 15.065.2012) împotriva debitorului D. V., ce formează obiectul dosarului de executare nr. 490/E/2012 al B. Asociația I. și I..
În cadrul procedurii de executare silită la data de 09.10.2012 a fost emisă de către executorul I. D. T. somația, prin care debitorul contestator D. V. a fost somat să se conformeze titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr.4601/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. și decizia nr. 2130/2011 pronunțată la data de 14.11.2011 de Tribunalului D., în sensul de a preda terenurile extravilane ce compun lotul nr. 3, respectiv suprafață de 5000 mp, situat în T 127,P 42 și suprafață de 1126 mp situată în T 122, P 9/1, precum și de a achita suma de 19 973 lei reprezentând sulta stabilită prin titlul executoriu. De asemenea, debitorului i s-a pus în vedere că are obligația de a achita cheltuielile aferente executării silite în cuantum de 2614,19 lei.
Contestatorul debitor a solicitat prin contestația dedusă judecății anularea tuturor actelor de executare, susținând că, prin executare se urmărește un bun imobil situat în comuna Malu M., . coproprietate cu soția sa.
La analizarea acestei critici instanța va avea în vedere dispozițiile art. 493 alin.(1) C.( din 1865) aplicabile în cauză, conform cărora" Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui sa ceară mai întâi împărțeala acestora."
Din cuprinsul normei menționate rezultă că pot constitui obiect al executării silite doar bunurile aflate în proprietate exclusivă a debitorului urmărit pentru datoriile personale ale acestuia. Prin urmare,existența unui drept de proprietate comună asupra unei universalități de bunuri, reprezintă un impediment legal în realizarea executării silite de către creditorii personali ai unui debitor copropritar, susceptibil de a fi înlăturat într-o procedură prealabilă urmăririi, aceea a împărțelii judiciare.
În cauza de față, din cuprinsul titlului executoriu rezultă că obligația de a preda suprafețele de teren, individualizat mai sus, și cea de plată a sultei stabilită în sarcina debitorului contestator nu poate fi apreciată ca fiind comună acestuia și soției sale.
Prin urmare, obiectul executării silite poate fi realizat prin urmărirea doar a bunurilor proprii ale debitorului contestator, iar cele aflate în coproprietate pot face obiectul executării doar după împărțirea acestora, întrucât, obligațiile din hotărârile supuse executării îi incumbă doar debitorului D. Vergica.
Examinând actele de executare silită efectuate în dosarul nr. 490/E/2012 al B. Asociația I. și I., instanța constată că până în momentul suspendării executării silite bunul imobil coproprietatea contestatorului debitor și a soției acestuia numita D. N. nu a fost supus urmăririi silite.
În aceste condiții, atâta vreme cât împotriva acestui bun nu s-a declanșat urmărirea imobiliară, natura juridică de imobil codevălmaș nu poate reprezenta un impediment în realizarea executării silite și, totodată, nu ne aflăm în ipoteza în care este necesară protejarea intereselor vreunui coindivizar nedebitor.
Prin urmare, instanța apreciază că în cauză de față prin actele de executare silită efectuate de către executorul judecătoresc au fost respectate până la momentul formulării prezentei contestații la executare dispozițiile art. 493 C..
Referitor la petitul având ca obiect lămurirea titlului executoriu, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 443 alin.(1) Cod procedura civila, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziții contradictorii, pârtile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea sa lămurească dispozitivul sau sa înlăture dispozițiile potrivnice.
În situația în care partea nu a utilizat aceasta cale, are posibilitatea ca, în conformitate cu dispozițiile art. 711 alin. (2) C.proc.civ., prin folosirea contestației la executare, sa obțină lămurirea înțelesului si întinderii titlului executoriu. Iar, potrivit art. 713 alin. (3) C.proc.civ. instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută este competentă să lămurească înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în procedură contestației la titlu, declanșată de partea interesată în executare.
Din interpretarea acestor texte de lege, se reține că o contestație la titlu tinde la clarificarea titlului executoriu, la înlăturarea oricăror ambiguități de interpretare ori a altor incidente de natură să împiedice executarea. Astfel, se poate urmări pe această cale lămurirea unui titlu, însă în nici un caz nu se va putea invoca insuficiența dispozițiilor hotărârii cu valoare de titlu executoriu.
Nu se poate ajunge, așadar, printr-o contestație la titlu, la schimbarea fondului soluției, căci aceasta nu este reglementată ca o cale atac împotriva hotărârii de fond, ci a titlului pe care îl reprezintă acea hotărâre și a urmărilor derivate din valorificarea acestuia.
Instanța apreciază ca fiind necesare aceste precizări, căci ceea ce invocă contestatorul în prezenta contestație este chiar insuficiența dispozițiilor sentinței civile nr.4601/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._/215/2009, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2130/2011 pronunțată de Tribunalul D., tinzând către o schimbare a soluției pronunțate asupra fondului, prin completarea acesteia.
Dispozițiile hotărârii judecătorești evocate mai sus, referitoare la atribuirea în proprietatea exclusivă a părților în litigiu a bunurilor ce au făcut obiectul ieșirii din indiviziune sunt executorii și cu privire la care instanța constată că nu există impedimente la punerea în posesie prin executare silită asupra terenurilor extravilane atribuite ca urmare a ieșirii din indiviziune creditorului urmăritor sau cu privire la recuperarea sultei stabilite în favoarea acestuia. Ceea ce susține contestatorul este includerea de către instanța de fond, care a pronunțat hotărârea supusă executării, în realizarea ieșirii din indiviziune și a terenului intravilan situat în T 11, P 465 și 466 în suprafață de 785 mp, aflat în coproprietate cu soția sa.
Raportat la bunurile care formează obiectul executării, respectiv cele atribuite lotului nr. 3 (autorului intimatului D. I.) în componența căruia nu se află terenul intravilan cu privire la care contestatorul solicită lămuriri, instanța constată, că situația juridică a acestuia nu reprezintă un obstacol în executarea dispoziției de ieșire din indiviziune.
Astfel, instanța constata ca dispozitivul sentinței civile pronunțate este clar și neechivoc cu privire la bunurile atribuite părților. Dispozitivul titlului executoriu cuprinde toate datele care să permită executarea acestuia, nefiind necesare lămuriri sau completări în acest sens.
Mai mult, solicitarea contestatorului de a lămuri titlul executoriu în sensul menționat constituie apărări de fond și nu privesc executarea în fapt, apărări ce sunt inadmisibile în raport de disp. art. 399 al. 3 C. pr. civ., potrivit cărora în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executor care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în cadrul contestației la executare apărări de fond . Dacă s-ar admite o altă ipoteză, s-ar ajunge la o posibilă desființare sau modificare a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cadrul contestației la executare, precum și la încălcarea principiului puterii lucrului judecat.
Prin reglementarea acestui mijloc procedural specific fazei procesuale de executare silite (contestație la executare) la îndemâna părților din proces implicate în executare, legiuitorul a exclus, desigur, posibilitatea repunerii în discuție a unei hotărâri judecătorești definitive.
Astfel, instanța cu ocazia soluționării unei contestații împotriva executării unei hotărari judecătorești nu poate aduce atingere acelor efecte ale hotarărilor intrate în puterea lucrului judecat, avand obligația să se conformeze acestor titluri executoriu .
În cauză de față, prin contestația formulată petentul solicită o nouă examinare a fondului litigiului, ceea ce nu respectă natura și efectele procedurii de soluționare a contestației la executare prevăzută de art. 399 C. cu care instanța a fost investită, urmărindu-se modificarea hotărârilor intrate în puterea lucrului judecat. În aceste condiții instanța apreciază că solicitarea de a se lămuri dispozitivul unei hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, a cărei executare se contestă, în sensul înlăturarii unei suprafețe de teren, are valoarea unui fine de neprimire.
În raport de cele constatate de către instanță în fapt și cu textele de lege incidente, contestația formulată este vădit neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Prin sentința civilă nr.4252/01.04.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă cererea de completare a dispozitivului hotărârii formulată de intimatul D. în contradictoriu cu contestatorul D. V..
În temeiul art. 281 2 Codul de procedură civilă, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._ pronunțate la data de 08.10.2014 în dosarul nr._ după cum urmează:
„În temeiul art. 274 alin.(1) Cod proc. civ. a fost obligat contestatorul D. Vergica la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, către intimatul D. I. .”
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 281 2 alin.1 C. ," dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz apel sau recurs împotriva acelei hotărâri ."
În cauza de față, se reține că intimatul a formulat o cerere accesorie, prin care a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, însă din cuprinsul dispozitivului sentinței civile nr._/08.10.2014 rezultă că instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri.
În aceste condiții, instanța a apreciat că cererea de completare a dispozitivului hotărârii, formulată în termenul prevăzut de art. 281 2 alin.1 C., este admisibilă .
În ceea ce privește temeinicia solicitării intimatului de obligare a contestatorului D. Vergica la plata cheltuielilor de judecată, se reține că în materia cheltuielilor de judecata, potrivit art.274 alin.(1) din Codul de procedura civila, " partea care cade in pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecata".
În prezenta cauza, prin sentința civilă nr._/08.10.2014 s-a dispus respingerea contestației la executare formulate de contestatorul D. Vergica în contradictoriu cu intimatul D. I..
Astfel, din momentul în care s-a angajat un raport procesual, prin chemarea in judecată a intimatului D. I., care la rândul său a formulat o cerere accesorie( supusă examinării), instanța, în limita investirii, reținând culpa procesuală a contestatorului, poate să o oblige la plata cheltuielilor dacă s-a făcut dovada acestora.
În pricina de față intimatul a depus la dosar în ședința din data de 01.10.2014 chitanța nr. 53 emisă la data de 31.07.2014 de Cabinet Avocat " UrsacheAdriana E." pentru suma de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat (fila 78 din dosarul cauzei).
În aceste condiții, reținând că prin promovarea prezentei contestații la executare intimatul a fost pus în situația de a face cheltuieli de judecată cu onorariul de avocat, astfel cum rezultă din cuprinsul chitanței nr. 53 emisă la data de 31.07.2014, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța apreciază că plata cheltuielilor de judecată este imputabila parții căzuta in pretenții, căreia îi aparține culpa procesuală, respectiv contestatorului D. Vergica.
În concluzie, instanța a admis cererea de completare a hotărârii formulată de intimatul D. I. și în temeiul art. 281 indice 1 Cod procedură civilă, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._ pronunțate la data de 08.10.2014 în dosarul nr._ în sensul că, va obligă contestatorul D. V. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariul de avocat, către intimatul D. I..
Împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014 a declarat recurs contestatorul D. Vergica, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare.
In fapt, prin contestația la executare a contestat formele pornite in dosarul de executare nr. 490/2012 emisa de B. I. si I. invocând mai multe motive de nelegalitate prevăzute de art. 399 Vechiul Cod procedura civila.
Instanța de fond a apreciat greșit ca in urma titlului executoriu nu s-a trecut
la executarea silita a imobilului casa de locuit ce este coproprietate .>si a soției sale practic din actele de executare reiesind acest aspect.
Așa cum prevede art. 493 Vechiul Cod de procedura civila nu se poate executa un bun comun decât dupa ce s-a trecut la imparteala forțată a acestuia. In
acest sens, titlul executoriu respectiv decizia nr. 2130/2011 a
Tribunului D. este emis numai impotriva sa iar actele de executare vizează un
imobil comun al sau si al soției sale.
Potrivit art. 400 alin. 2 Vechiul Cod de procedura civila contestația poate viza si lămuriri privind întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Astfel ca in cadrul acestei proceduri se putea exclude din titlu executoriu reprezentat de sentința mai sus amintita in suprafața de 785 mp teren intravilan fiind un bun comun acest lucru reieșind din actele depuse la
dosarul cauzei, practic in cadrul acestei proceduri se putea verifica acest aspect
numai in baza actelor depuse la dosarul cauzei sau a unor probe suplimentare
dispuse de către instanța de judecata.
Analizand recursul, instanta constata ca este nefondat.
Recurentul urmareste ca prin intermediul contestatiei la executare, mai exact prin intermediul contestatiei la titlu, sa se modifice sentinta civila nr. 4601/09.03.2011 care constituie titlu executoriu, in sensul de a se exclude din aceasta terenul in suprafata de 785 mp situat in intravilanul comunei Malu-M. . P465 si P466, ca urmare a faptului ca bunul face parte din comunitatea de bunuri impreuna cu sotia si nu poate face obiectul executarii silite.
Asa cum s-a aratat, titlul executoriu este reprezentat de o hotarare judecatoreasca pronuntata . ca obiect partajul succesoral, dupa o dezbatere contradictorie intre partile procesului respectiv, intre care s-a gasit si recurentul D. Vergica.
Terenul la care se refera recurentul, dar in suprafata de 228 mp, a fost trecut prin sentinta (indreptata prin incheierea din 15.07.2011), in lotul atribuit reclamantei D. G.. Impotriva acestei sentinte a declarat recurs D. Vergica, sustinand inechitatea strecurata la modalitatea de impartire a terenurilor si ca valoarea sultelor nu a fost determinata pe baze corecte.
Recursul sau a fost respins insa de catre instanta de control judiciar prin decizia civila nr. 2130/14.11.2011, care a confirmat legalitatea si temeinicia hotararii primei instante.
Asa cum corect a retinut prima instanta, contestatia la tilu prin care se invoca aparari de fond, cum este cazul in speta, nu este admisibila in situatia in care titlul executoriu este emis de o instanta judecatoreasca, respectiv reprezinta o hotarare judecatoreasca.
In cazul unei asemenea categorii de titluri, contestatia la executare nu poate fi considerata un mijloc procedural destinat a modifica sau anula insusi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza numai prin intermediul cailor de atac. In caz contrar, s-ar infrange principiul autoritatii de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca irevocabila.
Or, asa cum am aratat mai sus, recurentul din cauza, a uzat de caile legale de atac impotriva sentintei puse in executare si vizate de actiunea de fata.
F. de considerentele expuse, instanta va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul contestator D. V., împotriva sentinței civile nr._/08.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul D. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Iulie 2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. C. D. | Judecător, V. F. |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.S.V./2 ex.31.07.2015
Jud.fond-R.S.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 490/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 493/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
