Contestaţie la executare. Sentința nr. 6349/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6349/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 34157/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 361/2015
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelanta-contestatoare S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 6349/05.05.2014, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. L. și intimata-terț poprit B. G. C. SUCURSALA ROVINE, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, având în vedere că se solicită judecarea cauzei în lipsă, invocă excepția netimbrării apelului și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ /17.10.2013 pe rolul Judecătoriei C. contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu intimata D. L. și terțul poprit B. G. C. - Sucursala Rovine, contestație le executare, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea, ca nelegale, a tuturor formelor de executare silită începute prin înființarea popririi nr. 176/2013 din data de 08.10.2013 emisă de B. B. T. în dosarul de executare nr. 176/E/2013, precum și suspendarea executării prin popriri a debitului.
În motivarea cererii, contestatoarea a susținut, în esență, că s-a dispus înființarea popririi nr. 176/2013 în mâinile terțului poprit B.-G. C. - Sucursala Rovine, asupra conturilor acesteia, pentru suma de 1933 lei, ce reprezintă: suma de 603 lei drepturi bănești, conform titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr. 4695/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. și decizia nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ și suma de 1330 lei, reprezentând cheltuieli de executare stabilite conform încheierii din data de 08.10.2013, debitul pentru care s-a înființat poprirea reprezentând drepturi salariale câștigate definitiv și irevocabil de către intimată, respectiv sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariu acordate de către instanțe în perioada 13.11._08.
Contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a obține executarea, având în vedere că executarea silită a început în temeiul unei hotărâri judecătorești rămasă irevocabilă la data de 13.02.2009, dată de la care începe să curgă termenul de prescripție potrivit art. 705 alin. 2 teza a II-a NCPC, împlinindu-se la data de 13.02.2012, conform art. 710 NCPC coroborat cu art. 2544 NCC.
A mai precizat contestatoarea, că prin Hotărârea nr. 24/04.02.2011 emisă de Consiliul Local al Municipiului C., s-a aprobat reorganizarea Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C., în societatea comercială cu răspundere limitată, S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L.
Totodată, contestatoarea a mai menționat că, în speță, creditorii au început executarea silită la data de 07.08.2013, la mai mult de un an de când se împlinise termenul de prescripție, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 706 alin. 2 NCPC, prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită și orice titlu executoriu își pierde puterea executorie, iar executorul judecătoresc, în mod nelegal, a emis acte de executare după momentul suspendării de drept a executării silite, considerând că executarea prin poprire este nelegală și pentru că nu datorează intimatei întreaga sumă poprită.
De asemenea, contestatoarea a mai susținut că, niciuna dintre instanțe nu a dispus actualizarea sumei la data efectuării plății efective, ceea ce înseamnă că, în mod nelegal, executorul judecătoresc a început executarea unui debit actualizat cu indicele de inflație, în condițiile în care titlurile executorii nu dispun actualizarea lui, astfel că suma indicată în dispozitiv este alta decât suma pentru care s-a început executarea.
Contestatoarea a mai menționat că executarea este nelegală și prin prisma cheltuielilor de executare, vădit disproporționate în raport de debit, onorariul executorului judecătoresc fiind stabilit cu încălcarea dispozițiilor Ordinului nr. 2550/2000 al Ministerului Justiției, acesta fiind mai mare de 10% decât suma stabilită în titlul executoriu, iar poprirea conturilor creează contestatoarei un prejudiciu care cu greu poate fi recuperat, cu efecte negative asupra activității contestatoarei, fiind in imposibilitatea de a achiziționa bunuri de stricta necesitate pentru nevoile zilnice si de a plăti furnizorii a căror creanță este exigibila, ceea ce conduce la incidente bancare.
În drept, contestatoarea și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 705-710 NCPC, art. 711 și urm. și art. 718 NCPC.
La dosarul cauzei, contestatoarea a depus, în scop probator, următoarele înscrisuri: înființarea popririi nr. 176/2013, înștiințarea privind măsura popririi, Încheierea privind stabilireacheltuielilor de executare, încheierea nr._/07.08.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013, sentința civilă nr. 4695/11.09.2008 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, decizia nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de către expert-contabil Tinta E..
Intimata și terțul poprit nu au formulat întâmpinare în condițiile dispozițiilor art. 205-208 C.p.civ.
În cauză, a fost atașat dosarul de executare nr. 176/E/2013 al B. B. T., fiind efectuată adresă în acest sens.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, apreciind că această probă este admisibilă întrucât poate să ducă la dezlegarea în fond a pricinii potrivit dispozițiilor art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă.
Prin sentința civilă nr.6349/05.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., în contradictoriu cu intimata D. L., și terțul poprit B. G. C. SUC. ROVINE, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Pentru a se pronunța astfel insanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, au fost obligați pârâții Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. și Primăria C. - instituția primarului să plătească creditoarei D. L. V. indemnizația de dispoziție în cuantum de 25% din salariu de la 13.11.2007 până la 11.09.2008, iar prin decizia civilă nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar, a fost modificată sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei creditoare față de pârâta Primăria Municipiului C.- Instituția Primarului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul titlurilor executorii de mai sus, la data 26.06.2013, creditoarea D. L. a solicitat declanșarea procedurii executării silite împotriva debitoarei pentru îndeplinirea obligației menționate anterior, iar conform încheierii din data de 26.07 .2013 a executorului judecătoresc B. T., s-a format dosarul de executare nr. 176/E/2013.
Prin Încheierea nr._ din Camera de Consiliu, pronunțată la data de 07.08.2013 de Judecătoria C., în dosarul nr._/215/2013, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
În cadrul dosarului de executare nr. 176/E/2013, la data de 08.10.2013, executorul judecătoresc a dispus înființarea măsurii popririi în mâinile terțului poprit B. G. C. – Sucursala Rovine, asupra conturilor debitoarei S.C. Piețe și T. S.R.L. (fost Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor), pentru acoperirea sumei de 1933 lei ce reprezintă debit cu" titlu de drepturi bănești conform titlului executoriu "ce-l constituie sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, plus cheltuieli de executare stabilite conform încheierii din 08.10.2013.
Potrivit dispozițiilor art. 711 alin.1 C. proc. civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În prezenta cauză contestatoarea a criticat executarea silită invocând, în primul rând, prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Față de susținerile petentei, instanța reține că dreptul "de a cere" executarea silită a titlurilor executorii în discuție s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil. Astfel, în ceea ce privește aplicarea legii în timp, sunt relevante dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora ,"prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
În același sens sunt și prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute în art. 6 alin.(4) din Codul Civil( din 2009), conform cărora, " prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit".
Prin urmare, prescripțiilor începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, rămân aplicabile dispozițiile sub imperiul cărora au început să curgă.
În ceea ce privește prescripțiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil, instanța, prin aplicarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 6 alin.(1) teza a II-a din Codul Civil, precum și dintr-o interpretare per a contrario a prevederilor art. 5 alin.(1) din Legea nr. 71/2011, reține că acestea sunt supuse dispozițiilor sub imperiul cărora au început să curgă și s-au împlinit.
În aceste condiții, susținerile contestatoarei referitoare la prescripția dreptului de a cere executarea silita vor fi analizate în prisma dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva cât și raportat la art. 405 C. pr. civ din 1864, în vigoare la momentul nașterii dreptului la executare silită .
Potrivit art. 6 din Decretului nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun in ce privește durata prescripției dreptului de a cere executarea silita, el găsindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispoziții speciale nu au fost prevăzute alte termene.
În conformitate cu dispozițiile art. 405 C. pr. civ. din 1864: ”(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.
(3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu isi pierde puterea executorie.”
Astfel, în timp ce prescripția dreptului la acțiune limitează in timp posibilitatea celui interesat de a obține concursul organelor de jurisdicție in scopul pronunțării unei hotărâri favorabile, prescripția dreptului de a cere executarea silita vizează însăși posibilitatea de realizare efectiva a urmăririi silite prin masuri de constrângere patrimoniala.
În prezenta cauză, instanța reține că potrivit art. 405 alin. 2 din C. proc. civ. (din 1864), dreptul intimatei creditoare D. L. de a cere executarea sentinței civile definitive nr. 4695 din data de 11.09.2008 pronunțate de Tribunalul D. s-a născut în momentul pronunțării acesteia, având în vedere art. 377 C. proc. civ.( din 1864). Astfel, dacă cursul prescripției nu a fost întrerupt sau suspendat termenul de 3 ani s-ar fi împlinit la 11.09.2011.
Însă, în prezenta cauza se reține că prin dispozițiile art. 1, alin.(2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume de bani prevăzute în titluri executorii având ca obiect drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificata prin Legea nr. 230/2011, procedura de executare silită a fost suspendată de drept.
Cu privire la susținerile contestatoarei debitoare referitoare la inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 71/2009, cu motivarea că este o societate cu răspundere limitată și nu o instituție publică, instanța reține că însuși contestatoare aduce în cuprinsul contestației la executare un contraargument atunci când învederează (față de cererea de suspendare a executării silite) că " este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de plata cauțiunii aferente cererii de suspendare a executării silite, fiind o societate organizată în subordinea Consiliului Local al municipiului C., care gestionează și administrează fonduri publice". În acest sens, instanța constată că prin Hotărârea nr. 24 din 04.02.2011, emisă de Consiliul Local al Municipiului C. s-a aprobat reorganizarea Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. (SPAPT C.) în societate comercială cu răspundere limitată cu doi asociați, respectiv . și Consiliul Local al Municipiului C., denumirea Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. înlocuindu-se în cuprinsul tuturor actelor de autoritate în vigoare cu denumirea S.C. Piețe și T. C. SRL. De asemenea, potrivit art. 2 din Actul constitutiv nr. 2 din 08.02.2011, forma juridică a societății este de societate cu răspundere limitată, cu capital integral românesc cu răspundere limitată.
De asemenea, potrivit art. 11 din această hotărâre, "la data constituirii societății, . C. SRL, preia activul și pasivul Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C.", preluând deci și obligația de plată a drepturilor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești, cum este și obligația ce face obiectul executării silite contestate în prezenta cauză.
Cu toate acestea, deși în prezent contestatoarea este o societate comercială cu răspundere limitată, la momentul pronunțării sentinței civile definitive nr. 4695 din data de 11.09.2008 și a deciziei civile 868/13.02.2009 ce reprezintă titlurile ale căror executare este contestată, aceasta a fost o unitate în cadrul unei instituții ale administrației publice locale. Chiar în cuprinsul titlurilor executorii s-a constatat și statuat (ca o prezumție de lucru judecat) că SPAPT C. este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, înființat în subordinea Consiliului Local al Municipiului C., cu regulament propriu de funcționare aprobat prin Hotărârea Consiliului Local a municipiului C. nr. 56/2005, iar finanțarea cheltuielilor curente și de capital se face din bugetul propriu și din bugetul local. Prin aceleași hotărâri instanțele au reținut că reclamanții( în speță - creditoarea intimată) sunt asimilați personalului contractual din sectorul bugetar, iar ordonatorul principal de credite este Primarul Municipiului C.( acesta având obligația de a include bugetul SPAPT C. în bugetul de venituri și cheltuieli local și al supune aprobării Consiliului Local).
În aceste condiții, având în vedere că potrivit art. 25 din Legea nr. 51/2006, în cazul societăților comerciale rezultate în urma reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau județean ori a direcțiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităților administrației publice locale, bunurile proprietate publică ori privată necesare furnizării serviciilor de utilități publice se concesionează acestora odată cu gestiunea serviciului, instanța reține că, deși în prezent contestatoarea este o societate comercială cu răspundere limitată, această împrejurare nu poate modifica natura juridică a obligațiilor de plată aferente perioadei 13.11._08, astfel cum acestea au fost stabilite prin titlurile executorii, obligațiile care au fost preluate de contestatoare ca atare.
Prin urmare, instanța reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume de bani prevăzute în titluri executorii având ca obiect drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificata prin Legea nr. 230/2011, prin care s-a dispus suspendarea de drept a executării silite în cursul termenului prevăzut de art. 1 alin. (1).
De asemenea, instanța mai reține că în prezenta cauză, în temeiul art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 Consiliul Local C. la solicitarea SPAPT C. ( structura organizatorică anterioară a contestatoarei) a aprobat plata eșalonată a drepturilor salariale aferente anilor 2007-2008 în cursul anilor 2009 - 2012, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 41-42 din dosar.
Ori, având în vedere că în speță, cursul prescripției a fost suspendat pe perioada prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009 și de actele ulterioare de modificare și completare, iar cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea D. L. la data de 26.07.2013, instanța reține că în prezenta cauză termenul de prescripție a dreptului de a cere executare silită nu este împlinit.
În ce privește critica contestatoarei referitoare la cuantumul sumelor urmărite cu motivarea că prin titlurile executorii nu s-a dispus actualizarea sumelor la data efectuării plății efective, instanța reține în primul rând că în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, sumele prevăzute la alin.(1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. Iar, potrivit art. 628 alin.(3) N. C.proc. civ., în cazul în care prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi ,penalități, la cererea creditorului, executorul judecătoresc are posibilitatea de a proceda la actualizare în funcție de rata inflației de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective. Prin urmare, în mod legal executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize contabile din care a rezultat cuantumul debitului actualizat.
In ceea ce privește critica contestatoarei referitoare la onorariul executorului judecătoresc, potrivit mențiunilor încheierii din data de 08.10._ prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, onorariul executorului judecătoresc fără TVA este în cuantum de 50 lei, iar TVA-ul este de 156 lei.
Instanța constată că acest onorariu a fost stabilit în mod corect. Astfel, potrivit OMJ 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru sume ce nu depășesc 50 000 lei (cum este cazul de fată, suma executată fiind de 603 lei ), onorariul maximal poate fi pana la 10% din suma, deci până la 60,3 lei, Or, onorariul executorului judecătoresc fără TVA respectă această limită maximă.
Cât privește cuantumul total al cheltuielilor de executare, contestatoarea s-a limitat la a invoca faptul că este nejustificat de mare, fără a arăta și demonstra, în concret, care sunt elementele care ar conduce la acest caracter nejustificat de mare, motiv pentru care această critică este pur formală și apreciată de instanță ca neîntemeiată. Mai mult, la dosar au fost depuse acte justificative pentru aceste cheltuieli de executare.
Față de cele expuse, constatând că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale din materia executării silite, instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimata D. L. și terțul poprit B. G. C. – Sucursala Rovine, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța arată următoarele:
Potrivit art. 718 alin. 1 cod procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță.
Având în vedere că suspendarea prevăzută de art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, are în vedere suspendarea cauzei până la soluționarea pe fond a contestației la executare și totodată că la acest termen cauza a rămas în pronunțare pe fond, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L.,solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul admiterii contestației la executare și desființarea popririi înființată în dosarul de executare nr.176/E/2013 al B. B. T..
Deliberând asupra apelului, Tribunalul D. constată următoarele:
Potrivit art. 33 alin. 1 din OG nr. 80/2013 "taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar potrivit alin. 2 "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Prin aceeași comunicare instanța îi pune în vedere reclamantului posibilitatea de a formula, în condițiile legii, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării. Dispozițiile art. 200 alin. (2) teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce privește complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată. Instanța însă nu va proceda la comunicarea cererii de chemare în judecată în condițiile art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, decât după soluționarea cererii de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru."
În materia apelului, dispozițiile art. 470 alin 2 din C.proc.civ. prevăd că, la cererea de apel, se va atașa dovada achitării taxelor de timbru, iar cele ale art. 470 alin. 3 teza a-II-a NCPC prevăd că lipsa dovezii achitării taxei judiciare de timbru poate fi complinită până la primul termen de judecată la care partea a fost legal citată in apel.
Tribunalul constată că în speță, deși i-a fost comunicată legal, obligația achitării unei taxe de timbru în cuantum de 70,155 lei, apelantul nu și-a îndeplinit această obligație nici în faza de regularizare și nici la primul termen de judecată și nici nu a formulat vreo cerere de reexaminare sau acordare de facilități la plata taxei.
Pe cale de consecință, având în vedere prevederile mai sus menționate, Tribunalul va admite excepția netimbrării și va anula apelul ca netimbrat.
În baza art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, va obliga apelanta-contestatoare la plata sumei de 140,31 lei reprezentând taxă de timbru pentru fond, către Municipiul C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării.
Anulează apelul formulat de apelanta-contestatoare S.C. PIEȚE ȘI T. C. S.R.L., CUI_, J16/181/08.02.2011, cu sediul în C., .. 51, jud. D. împotriva sentinței civile nr. 6349/05.05.2014, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă D. L., CNP_ domiciliată în C., ., jud. D. și intimata-terț poprit B. G. C. SUCURSALA ROVINE, cont bancar RO 47BRDE170DD_, cu sediul în C., .. A 62, parter, jud. D., ca netimbrat.
Obligă apelanta-contestatoare la plata sumei de 140,31 lei reprezentând taxă de timbru pentru fond, către Municipiul C..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./4 ex., 31.03.2015
Jud.fond-C.F.D.
| ← Anulare act. Sentința nr. 9423/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
