Fond funciar. Decizia nr. 137/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 12342/215/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 137/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. L. Z.
Judecător G. C. F.
Judecător M. E. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de intervenienta I. M. și de către reclamanta M. N. E., în contradictoriu cu pârâtele G. M. G., C. L. C. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ D. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, G. M., împotriva sentinței civile nr. 9877 din 09 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar
La apelul nominal, făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă M. N. E., intimata pârâtă G. M. G., lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus note scrise de către recurenta reclamantă, după care;
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei de interes a reclamantei M. N. E. și a intervenientei I. M. în formularea celor două cereri.
Recurenta reclamantă solicită respingerea excepției lipsei de interes, depune note scrise pe această excepție.
Av. O. R. pentru intimata pârâtă solicită admiterea excepției lipsei de interes pentru ambele recurente, depune concluzii scrise cu privire la excepție.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, reclamanta M. N.-E. a chemat în judecată pe pârâta G. M. G., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ din 27.04.2012 emis pe numele lui G. M. G. și G. M. pentru terenul în suprafață de 8,4 ha.
Cererea a fost formulată inițial ca cerere reconvențională la data de 13.02.2013, în cadrul dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C., în care pârâta G. M. G. a avut calitatea de intervenientă.
Întrucât cererea mai sus menționată nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 119 Cod procedură civilă, respectiv nu avea legătură cu cauzalitate cu cererea introductivă de instanță, a fost disjunsă de instanță la termenul din 27.03.2013, formându-se dosarul de față.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că acest titlu vizează terenul ce face obiectul acestui dosar, iar emiterea lui pe parcursul acestui proces încalcă dreptul ei și al reclamanților la un proces echitabil, fapt sancționat cu nulitatea absolută a actului.
A mai arătat că împreună cu celelalte părți, sunt moștenitorii autorului M. G. și au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul fostului proprietar, cereri finalizate prin Hotărârea Comisiei Județene D. nr. 1626/2007 și apoi sentința civilă nr. 5404/2008, irevocabilă. A mai arătat că nu au fost puși în posesie cu suprafața de 13,47 ha teren pe vechiul amplasament al autorului, identificat în raportul de expertiză judiciară topografică întocmit în dosarul nr._/215/2011.
Reclamanta a precizat că pârâta G. M. G. a primit titlu de proprietate pentru suprafața de 8,4 ha, iar acest teren este situat pe amplasamentul autorului M. G., deși C. locală C. a cunoscut că reclamanta și ceilalți moștenitori au solicitat acest amplasament. Prin urmare, pârâta nu este îndreptățită la această reconstituire.
Reclamanta apreciază că prin emiterea titlului de proprietate al pârâtei, cele două comisii pârâte de fond funciar s-au substituit instanței, dispunând asupra terenului în litigiu.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. III alin. 1 lit. ii și alin. 21 din Legea nr. 167/1997 modificată și completată.
La data de 17.04.2013, reclamanta a completat cadrul procesual, solicitând introducerea în cauză ca pârâți a celor două comisii de fond funciar, respectiv C. locală C. și C. județeană D., iar verbal, în ședință, a solicitat introducerea în cauză și a pârâtei G. M., cotitulară a titlului atacat.
La data de 17.04.2013, pârâta G. M. G. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, invocând excepția lipsei de interes, cu motivarea că reclamanta nu-și justifică interesul, atâta timp cât nu dovedește amplasamentul terenului autorului său, deci nu este vătămată în vreun fel prin emiterea titlului de proprietate. De asemenea, reclamanta și comoștenitorii nu au fost validați de C. județeană D. pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Pe fondul cauzei, a arătat că acțiunea este neîntemeiată, deoarece reclamanta și comoștenitorii nu au fost validați de C. județeană D. pentru reconstituirea dreptului de proprietate și nu face dovada certă a amplasamentului solicitat. De asemenea, arată că titlul său a fost emis în baza unei hotărâri a Comisiei județene D., cu nr. 421/2011, având ca temei o hotărâre judecătorească irevocabilă.
La același termen de judecată a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu I. M. (filele 25-29), care a fost respinsă ca inadmisibilă de instanță la termenul din 15.05.2013, deoarece nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 49 Cod procedură civilă, respectiv nu pretinde un drept propriu.
La același termen de judecată, instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, invocată de pârâta G. M. G., cu motivarea că reclamanta se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pe amplasamentul terenului inclus în titlul de proprietate a cărui anulare o solicită. Prin urmare, reclamanta justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, urmând să fie analizată temeinicia acestei susțineri și legalitatea procedurii de emitere a titlului de proprietate, din perspectiva motivelor de nulitate invocate.
A fost administrată în cauză proba cu înscrisuri.
La data de 19.11.2012, instanța a reținut cauza spre soluționare pronunțând sentința civilă nr._, împotriva căreia reclamanta M. N. E. a formulat recurs.
La data de 02.04.2014, Tribunalul a pronunțat decizia nr. 460/2014, prin care a admis recursul formulat și a casat sentința atacată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea că instanța de fond a respins în mod greșit ca inadmisibilă cererea de intervenție voluntară formulată de intervenienta I. M., dispunând ca instanța să rezolve pe fond atât cererea principală, cât și cererea de intervenție .
Astfel, la data de 29.04.2014 a fost înregistrat pe rolul instanței dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.9877/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._/215/2013*, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta M. N. E., în contradictoriu cu pârâtele G. M. - G., G. M., C. L. C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta I. M., în contradictoriu cu reclamanta M. N. E. și cu pârâtele G. M. - G., G. M., C. L. C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea intervenientei I. M. de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, respectiv prin cererea de intervenție voluntară principală, s-a solicitat constatarea nulității absolute a HCJ nr. 421/2011 de validare a amplasamentului cuprins în titlul de proprietate nr._/27.04.2012 emis de C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor pe numele lui G. M. G. și G. M., pentru terenul cu suprafața de 8,4 ha și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/27.04.2012, pentru următoarele motive: suprafața de teren reconstituită se afla în administrarea fostei Stațiuni Didactice B. M., fiind în proprietatea publică a Statului, iar formalitățile necesare pentru trecerea acestui teren din domeniul public, în domeniul privat al Mun. C. nu au fost îndeplinite în cauză; amplasamentul suprafeței de teren de 8,4 ha reconstituită pârâtelor prin titlul de proprietate nr._/27.04.2012 ar reprezenta, în realitate, vechiul amplasament al autorului reclamantei și intervenientei, respectiv M. G., asupra căruia se ceruse deja punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate în dosarul nr._/215/2011; titlul de proprietate nr._/27.04.2012 ar fi fost eliberat în timpul litigiului care face obiectul dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C., având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei și intervenientei asupra aceleiași suprafețe de teren, care face parte din suprafața totală de 13,46 ha validată în folosul acestora prin HCJ nr. 1626/2007.
Referitor la motivele de nulitate invocate de reclamantă și intervenientă, instanța a constatat că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr._/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea în justiție promovată de petenta G. M. - G., în contradictoriu cu intimatele C. L. C. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor și C. Județeană D. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, fiind obligate intimatele la îndeplinirea atribuțiilor legale privind punerea în posesie a reclamantei cu suprafața de 8,40 ha situată pe teritoriul mun. C., validată conform anexei 3 la Regulament, poziția 3, în baza HCJ nr. 344/17.04.2007, și respectiv emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață.
În baza acestei sentințe civile irevocabile, a fost emisă HCJ nr. 4/04.02.2011, prin care au fost validate G. M. - G. și G. M. în anexa 29 cu suprafața de 8,40 ha situată pe teritoriul mun. C., dispunându-se emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Ulterior, prin HCJ nr. 421/18.10.2011, s-a admis solicitarea Comisiei Locale C. privind validarea și punerea la dispoziție a amplasamentului înscris în procesul – verbal de delimitare nr. 8522/2011, având ca obiect suprafața de teren de 8,40 ha cu care au fost validate G. M. - G. Și G. M., aflată în administrarea Universității din C. – Stațiunea Didactică B. M., pe teritoriul administrativ al comunei C., în tarlaua 5/1, .>
Această suprafață de teren a fost predată de Universitatea din C. – Stațiunea Didactică B. M., prin protocol de predare – primire, către C. L. C., iar ulterior a fost emis titlul de proprietate nr._/27.04.2012
HCJ nr. 421/18.10.2011 a fost contestată în justiție pentru nelegalitate de petentele I. M. și P. S., însă prin sentința civilă nr._/11.07.2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 90/24.01.2013 a Tribunalului D., cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca lipsită de interes, constatându-se cu autoritate de lucru judecat că reclamantele nu justifică un interes legitim în atacarea hotărârii, nedovedind că ar fi îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra amplasamentului identificat prin această hotărâre, cu alte cuvinte, nu au dovedit că acesta ar fi vechiul amplasament al autorului lor.
De altfel, instanța a constatat că, în cauză reclamanta și intervenienta nu au făcut, într-adevăr, dovada faptului că terenul de 8,40 ha atribuit pârâtelor ar reprezenta vechiul amplasament al autorului lor, depunând la dosar doar o schiță topo care nu emană de la C. L. C. de Fond Funciar, de la o altă autoritate ori de la un specialist și care nu a fost avută în vedere la darea HCJ nr. 1626/2007 prin care au fost validate cu suprafața de 13,46 ha.
Pe de altă, parte, în ceea ce privește legalitatea modului de trecere a suprafețelor de teren aparținând Universității din C. – Stațiunea Didactică B. M. din domeniul public al statului, în domeniul privat al unităților administrativ – teritoriale, în speță în domeniul privat al comunei C., jud. D., pe baza hotărârilor comisiei județene, instanța constată că a fost pronunțată deja, în acest sens, sentința civilă nr. 6943/24.04.2009 a Judecătoriei C., în dosarul nr._/215/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 907/R/21.05.2010 a Tribunalului Argeș, sentință prin care s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei Universitatea C. de anulare a hotărârilor Comisiei Județene D. nr. 989/15.05.2008, 991/15.05.2008, 992/15.05.2008, 999/06.06.2008, 1000/06.06.2008, 504/05.02.2008, 505/05.02.2008, hotărâri prin care terenul administrat de Stațiunea Didactică B. M. a trecut în domeniul privat, validându-se astfel implicit, cu autoritate de lucru judecat, aceste hotărâri.
Astfel, nu se mai poate pune în discuție la acest moment valabilitatea modului de trecere a suprafețelor de teren aparținând Universității din C. – Stațiunea Didactică B. M., inclusiv a suprafeței de 8,40 ha teren în discuție, din domeniul public al statului, în domeniul privat al unităților administrativ – teritoriale, întrucât s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat și s-ar ajunge în situația pronunțării unor hotărâri judecătorești contradictorii.
De asemenea, având în vedere că HCJ nr. 421/18.10.2011 contestată în cauză a fost dată tocmai pe baza hotărârilor comisiei județene sus – menționate care se bucură de prezumția de valabilitate, fiind confirmate inclusiv prin hotărâre judecătorească irevocabilă, cu atât mai putere cuvânt, această hotărâre nu poate fi invalidată pe motiv că s-ar referi la un teren care a fost trecut în mod eronat din domeniul public, în domeniul privat.
Reclamanta și intervenienta au mai susținut că HCJ nr. 421/18.10.2011 și titlul de proprietate nr._/27.04.2012 eliberat în baza acesteia, au fost emise în timpul litigiului care face obiectul dosarului nr._/215/2011 al Judecătoriei C. care are ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pe numele reclamantei și intervenientei asupra aceleiași suprafețe de teren, care face parte din suprafața totală de 13,46 ha validată în folosul acestora prin HCJ nr. 1626/2007, însă nu există o dispoziție legală care să interzică eliberarea titlului de proprietate asupra terenului litigios, atâta vreme cât instanța constată, așa cum s-a menționat și s-a motivat și mai sus, că în cauză nu s-a făcut dovada îndreptățirii reclamantei și intervenientei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui amplasament, întrucât din materialul probator nu rezultă că acest teren ar face parte din vechiul amplasament al autorului M. G.. În aceste condiții, reaua – credință a Comisiilor de Aplicare a Legilor Fondului Funciar nu este dovedită în cauză.
Față de cele expuse, având în vedere că în cauză au fost respectate dispozițiile art. 27 din Legea nr. 18/1991 și ale art. 5 și 6 din HG nr. 890/2005 și că nu este incident în cauză niciunul dintre motivele de nulitate prevăzute de art. III din Legea nr. 169/2007 și de dreptul comun, instanța a respins ca neîntemeiate atât cererea de chemare în judecată, cât și cererea de intervenție voluntară principală, formulate în cauză.
De asemenea, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile art. 274 C., instanța a respins ca neîntemeiată cererea intervenientei I. M. de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs intervenienta I. M. și reclamanta M. N. E., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În recursul declarat de reclamanta M. N. E. se critica retinerea ca legala a trecerii terenului din domeniul public in domeniul privat. Recurenta reclamanta apreciaza că nu putea face obiectul acestor hotărâri un teren pentru care nu se știa de întinderea dreptului de proprietate, la momentul trecerii trecerii in domeniul privat. Pentru terenurile vizate de hotărârile ce au făcut obiectul sentinței civile invocate de instanța de fond ca autoritate de lucru judecat s-au întocmit procese verbale de delimitare înainte de emiterea acestor hotărâri, aproximativ la nivelul anul 2008.
Pentru terenul ce face obiectul titlului de proprietate contestat, abia in anul 2011 C. Locala C. solicita "sprijin in identificarea si delimitarea suprafeței de 8,4 ha necesara punerii în executarea a Sc nr._/2010", prin adresa_/11.03.2011 așa cum este ea menționata in adresa de răspuns a OCPI cu nr_/2011 /15.03.2011.
Tot in 2011 se încheie si procesul verbal de delimitare si se emite HCJ 421/2011.
Suprafața de 8,4ha ce face obiectul prezentei cauze nu are legătura cu suprafața trecută din domeniul public în cel privat prin hotărârile contestate in dosarul_/215/2008 soluționat de Tribunalul Argeș.
Nu a fost analizat sub nici un aspect, de către instanța de fond, faptul ca reconstituirea dreptului de proprietate pe teritoriul Stațiunii B. M. pentru G. si G. M se încalcă prevederile legale referitoare la persoanele îndreptățite sa primească teren pe terenurile proprietate de stat administrate de institutele de cercetare și ca să eludeze o hotărâre judecătoreasca definitiva si irevocabila, ceea prin care se respinge cererea lui G. M.G. si G. M. de a primi teren pe teritoriu stațiunii B. M.-_/2008 dosar_/215/2007 si se încalcă chiar hotărârea judecătoreasca despre care se presupune ca se pune in executare.
Instanța reține (fila 3 paragraf 5 sentința recurata) ca prin sentința civila_/2 rămasa definitiva si irevocabila se stabilește obligația comisie locale C. de a proceda, punerea in posesie a lui G. M G si G. M cu suprafața de 8,4 ha pe teritoriul municipiului C. validata conform Anexei 3 la regulament poziția 3 in baza h 344/17.07.2007, respectiv emiterea titlului pentru aceasta suprafața.
Deci terenul pe care urmau sa-l primească G. M G si G. M ar fi trebuit sa pe teritoriul municipiului C. si exista deja o hotărâre si o anexa - HCJ 344/2007 anexa 3 - ce urmau a fi avute in vedere.
Anexa 3 la regulament se refera la moștenitorii cooperatorilor decedați.
Nici HCJ 344/2007 si nici anexa 3 nu au fost anulate sau modificate de către instanță
Cu toate acestea, se emite de către comisia județeană o noua hotărâre de validai (in timpul litigiului din dosarul_/215/2011), anume HCJ 421/2011 si o noua anex anexa 29, care se refera la persoanele ce au deținut teren pe actualul teritoriu al stațiunii de cercetare.
Titlul de proprietate se emite nu in baza HCJ 344/2007 si anexei 3 ci in baza HC 421/2011 cu anexa 29 si nu pe un teren situat pe teritoriul municipiului C. ci pe un teren aflat pe teritoriul Comunei C.
Prin urmare, C. Județeană anulează cu de la sine putere HCJ 344/2007 si anexa 3 menționate in hotărârea judecătorească definitivă si irevocabila a pârâtelor si emite HCj 421/2011 cu anexa 29 si modifica amplasamentul stabilit tot prin hotărârea judecătorescă definitiva si irevocabila.
Autoritatea administrativ jurisdicțională, in speța comisia județeană nu poate sa-s anuleze sau sa-si modifice propriile acte, cu atât mai puțin o hotărâre judecătoreasca definitivă si irevocabilă. Odată emis actul, aceasta autoritate se dezinvestește si orice anulare sau modificare se face de către instanța.
Astfel HCJ 421/2011 este data cu depășirea competentei in condițiile in care H.C.J. 421 2307 nu a fost anulată de către instanța, iar sancțiunea este nulitatea absolută.
Titlul de proprietate emis in baza ei și contestat in cauza de fata este, de asemenea nulitatea absolută.
In ceea ce privește încălcarea dreptului la un proces echitabil, instanța de fond apreciază ca "nu exista nici un impediment sa se emită eliberarea titlului de proprietate asupra terenului litigios, atât vreme cât instanța constată ca (....) in cauza nu s-a fac dovada îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acest amplasament"
In acest fel instanța se pronunța asupra unui capăt de cerere cu care nu a fost investită de reclamantă si anume cel referitor la dovedirea vechiului amplasament.
Dovedirea vechiului amplasament al autorului nostru face obiectul dosarul_/215/2011 din care s-a disjuns cauza de față. Dosarul se afla in faza de recurs, fiind prezent suspendat pana la rezolvarea prezentei cauze.
Prin urmare motivarea data de instanța de fond respingerii plângerii noastre privind încălcarea dreptului la un proces echitabil are la baza fie o depășire a competentei p pronunțarea pe o cerere cu care nu a fost investita fie o soluție prezumata, aceea acțiunea in dosarul_/215/2011 (actual suspendat) va fi respinsa, iar această motivare urmează sa fie avuta in vedere tocmai pentru a se soluționa dosarul_/215/2011.
O astfel de motivare este ea însăși o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
In ceea ce privește încălcarea dreptului nostru la un proces echitabil aceasta s-a făcut prin emiterea titlului in timpul litigiului in care sunt părți atât reclamanta cât și pârâții, beneficiari ai actului administrativ si pârâții emitenții ai actului.
Astfel autoritatea administrativa, s-a substituit instanței și a tranșat litigiul in favoarea uneia dintre pârti.
Pentru ca dreptul de acces la o instanță să fie respectat, trebuie ca instanța în căreia este adusă cauza să se bucure de jurisdicție deplină; ea trebuie să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt, cât și cele de drept ale cauzei.
O instanță care este ținută de interpretarea dată de către un organ administrativ chestiuni de fapt sau de drept deduse judecății nu va fi considerată ca având jurisdicție deplină.
Prin urmare este nelegala si netemeinica soluția instanței de a respinge plângerea privind încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat și pe fondul cauzei sa constatați nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr._/27.04.2012.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 301 si 304 indice 1 din vechiul Cod de procedura civila.
În recursul declarat de intervenienta I. M. se arată că hotărârea a fost data cu încălcarea art. 304 (9) - codul de procedura vechi sau cu încălcarea art. 488 (1) si art. 488 (1) 6 Codul de procedura nou. Fie ca se aplica codul de procedura civila, fie ca se aplica codul de procedura nou hotărârea a fost data cu încălcarea art. 9 (1) din Legea nr. 2000 modificata de Legea 247/2005.
Potrivit art. 9 - (1) Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele si stațiunile de e. destinate cercetării si producerii de semințe, de material săditor din categorii biologice agricole si de animale de rasa, rămân in administrarea acestora, cu excepția terenurilor ( preluate de la foștii proprietari si solicitate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor si centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedării se vor delimita in sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr. 290/2002 privind organizarea si funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Științe Agricole siGheorghe I.-Sisesti", cu modificările si completările ulterioare. "
Titlul a cărei nulitate este ceruta, a fost dat nerespectând acest articol de stricta interpretare, întrucât numai terenurile care au fost preluate de la foștii proprietari de către stațiunile didactice și de cercetare puteau fi retrocedate de pe teritoriile acestor stațiuni. Ori nu exista nici un dubiu așa nu a avut amplasamentul pe teritoriul Stațiunii Didactice B. M..
Al doilea argument este ca HCJ nr. 344 din 17.04.2007 Anexa 3 poziția 3 stabilește fără tăgada ca autorul Frank G. ( moștenitoare fiind G. M. G. si G. M.) a fost membru cooperator, deci terenul se afla in categoria terenurilor ce au fost preluate de Cooperativa Agricola de Producție. Rezulta ca autorul G. Frank fiind pe Anexa 3 care cuprinde membri cooperatori nu putea fi îndestulat cu un teren din proprietatea SDI M. (proprietate de stat) căreia ii este aplicabil art. 9 (1) din Legea 1/2000 modificată prin Legea 247/2005 . Aceasta hotărâre a fost invocata de instanța ca fiind temei legal pentru reconstituire are o serioasa contradicție: atribuie un teren din domeniul public pentru un membru CAP.
Pentru îndestularea unui membru CAP nu este permisă scoaterea de teren din domeniul public aflat in administrarea stațiunilor didactice experimentale.
Sentința civila nr._/2010 invocata de instanța in motivare este executorie. Sentințele se executa ori C. Județeană emite o alta hotărâre HCJ nr. 4 din 04.02.201 care nula de drept întrucât aceasta a fost data cu încălcarea principiului irevocabilității a administrative care statuează ca autoritățile emitente nu pot reveni asupra actelor e caracter administrativ-jurisdictional. In acest sens sunt dispozițiile legii 18/1991, modificata si completata, care la art. 55 statuează ca actele administrative nu pot fi modificate sau anulate decât pe cale judiciara.
Mai mult hotărârea HCJ 344 din 17.04.2007 însoțită de Anexa 3 la regulament poziția 3 fost supusa controlului judiciar ca urmare a plângerii paratei soluționata prin sentința civilă nr._/20.10.2010 rămasa definitiva si irevocabila. Aceasta hotărâre stabilește foarte clar la pagina 3 in antepenultimul alineat:"Emiterea titlului de proprietate in favoarea petentei cu suprafața de 8,40 ha teren agricol validata potrivit hotărârii nr. 344/17.04.2007 Anexa 3 emisa de C. Județeană D. di stabilirea a dreptului de proprietate asupra terenului"
Sentința civila irevocabila nu modifica hotărârea 344 din 17.04.2007 ci validează aceasta hotărâre așa cum susține si instanța de fond in motivare la Pagina 3 antepenultimul aliniat care arată că:
" Fiind obligate intimatele la îndeplinirea atribuțiilor legale privind punerea in posesie a reclamantei cu suprafața de 8,4 ha situate pe teritoriul Municipiului C., validata cont Anexei 3 la regulament, poziția 3 in baza HCJ 344 din 17.04.2007 si respectiv emiterea titlului de proprietate pentru aceasta proprietate." (am citat din sentința civila 9877/09.07.2014 pag. 3 antepenultimul aliniat).
Ori instanța are o serioasa contradicție: parata ori este validată după HCJ 344/17.04.2007 din Anexa 3 poziția 3 ori este validata după HCJ nr.4/04.02.2011Anexa 29. Cele două hotărâri sunt contradictorii si se găsesc in aceeași motivare . Contradicția consta în faptul că HCJ 4/2011 este data modificând conținutul hotărâri judecătorești in loc sa il respecte. Nu se poate ca același autor sa fie și în Anexa 3 ca membru CAP si in Anexa 29 ca proprietar al cărui teren a fost preluat de către stat (SDE B. M.) si reglementat de art.9(l) din Legea 2000 modificata de Legea 247/2005
Hotărârea HCJ 344 din 17.04.2007 Anexa 3 se bucura de autoritate de lucru judecat.
Nicăieri in cuprinsul hotărârii judecătorești irevocabile invocata de instanța nu se sus invalidarea din Anexa 3 a HCJ 344 si validarea in Anexa 29. Validarea in Anexa 29 este codificarea nelegala operata de comisiile locala si județeana care atribuie unui membru CA] reren aflat pe teritoriul SDE B. M. (Universitatea din C.) aflat in domeniul publi, nerespectând clar art. 9(1) din legea 1/2000 modificata de legea 247/2005.
Intervenienta arată că nu s-au respectat indicațiile hotărârii de casare date de Tribunalul D. în sensul ca instanța nu a cercetat pe fond daca acest amplasament conform actelor depuse la dosar au aparținut reclamanților. Nu a cercetat pe fond acest lucru deși instanța superioara a casat hotărârea pentru acest motiv. Instanța de fond s-a mulțumit sa afirme ca cele doua comisii au recunoscut acest amplasament pentru reclamanți. Ori tocmai acesta este fondul procesului, C. Locala si C. Județeană având calitatea de parați. Instanța nu a analizat actele autentice pe care le-a depus in susținerea amplasamentului intervenientei. Interenvenienta arată că pe cale separată a deschis un proces prin care solicită să fie pusă in posesie pe acest amplasament dosar nr._/215/2011 aflat in stadiul de recurs la Tribunalul D. si suspendat pana la soluționarea cauzei de față. Acest dosar a fost suspendat pentru soluționarea pe fond a chestiunii in prezentul dosar.
Desi " instanța ia act ca prin aceasta decizie, Tribunalul D. a dispus rezolvarea pe fond atât a acțiunii principale, cât si a cererii de intervenție, ceea ce echivalează cu obligarea primei instanțe de judecata a Judecătoriei C. la pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să dezlege fondul dreptului dedus judecății", nu a respectat aceasta indicație neanalizând pe fond nimic. Acesta este un motiv de casare si trimiterea spre soluționarea pe fond a litigiului in conformitate cu Legea 169/1997 art III.
Hotărârile nr. 989/15.05.2008, 991/15.05.2008, 992/15.05.2008, 999/06.06.2008, 1000/06.06.2008, 504/05.02.2008, 505/05.02.2008 sunt legale și se bucura de autoritatea de lucru judecat.
D. HCJ 992/15.05.2008 se refera la delimitarea suprafețelor de teren ce se afla în administrarea SDE B. M. solicitate de C. Locala C.. Nici una din hotărârile de delimitare invocate nu se refera la T5/1, P22/4 care a fost atribuita paratelor prin titlul de proprietate nr._/2012. Aceasta înseamnă ca terenul atribuit paratelor nu a fost delimitat niciodată prin hotărârile invocate de instanța in motivare. Autoritatea de lucru judecat consfințită de hotărârea de la Tribunalul Argeș nu justifica delimitarea terenului atribuit pârâtelor așa cu a susținut eronat instanța de fond, ci dimpotrivă consfințește faptul ca acest teren nu a fost delimitat așa cum a susținut anterior.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și anularea Titlului nr. ".6625/27.04.2012 întrucât parații nu sunt îndreptățiți pentru că li s-a atribuit un teren necuvenit care a aparținut autorului intervenientei M. G..
Intimata pârâtă G. M. G. a formulat întâmpinare la recursurile formulate recurentele M. N. E. și I. S..
Arată că terenul atribuit pârâtei nu a fost scos din domeniul public al statului pentru că nu ar fi fost îndeplinite formalitățile necesare pentru trecerea acestui teren din domeniul public al statului în domeniul privat al Mun. C.;amplasamentul cuprins în TDP_/2012 ar fi aparținut autorului recurentelor reclamante, M. G.;emiterea TDP_/2012 s-a făcut în timpul soluționării Dos, nr._/215/2011 având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceleiași suprafețe de teren care ar face parte din suprafața totală de 13,46 ha pe care recurentele reclamante îl solicită în Dos. Nr._/215/2011,ca temei juridic s-au invocat, în mod generic, doar dispozițiile art. III, alin. 1, lit. ii și III. alin2. din Legea nr. 169/1997, precum și ale art. 10, alin. 2 din Legea nr. 213/ 1998 însă fără a arăta în concret care sunt motivele de drept pentru care se solicită tea absolută a TDP nr._/27.04.2012.
Deși instanța de fond, în rejudecare, a analizat fiecare dintre aceste motive te de recurentele reclamante, cenzurând toate susținerile părților în cadrul procesual fixat de cele două recurente reclamante în primul ciclu procesual (fond și recurs) și menținut ca atare în fata instanței de fond, în rejudecare, prin cererile de formulate, recurentele reclamante lărgesc în mod nelegal cadrul procesual prin invocarea de către amândouă a unui nou motiv de nulitate al TDP nr._/2012, direct în calea extraordinară de atac a recursului, respectiv invalidarea -44/17.04.2007, anexa 3, poz. 3, anterior emisă, motiv întemeiat pe dispozițiile art.9 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 modificată de Legea nr. 247/2005. Astfel, din punct de vedere procedural, invocă excepția inadmisibilității invocării nou motiv de nulitate direct în recurs, modificând astfel cadrul procesual deja întrucât, potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în recurs nu se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici t face alte cereri noi.
In consecință, în recurs se pot formula critici numai cu privire la modul în care au judecătorii de fond legea în soluționarea pricinii sau cu privire la situația de fapt în raport de probele administrate.
Citarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de . ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care . îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Recursul exercitat numai pentru motive ce au fost analizate de instanța anterioară, și care, u fost cuprinse în motivele deja invocate la fond.
Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac care asigură a principiului dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima instanța investită cu calea extraordinară de atac.
Instanța de recurs realizează numai un control judiciar asupra hotărârii atacate, control ce nu poate avea in vedere alte pretenții sau elemente decât cele care au obiectul primei judecați, deoarece, in caz contrar, s-ar încalcă în mod grav principiul dublului grad de jurisdicție.
Concluzionând, cât timp prin hotărârea atacată nu s-a analizat acest motiv de nulitate al TDP respectiv invalidarea HCJ 344/17.04.2007, anexa 3, poz. 3, emisă din cauză că nu a fost invocat niciodată în speță de către recurente este cert că acest motiv nu poate face obiectul recursului, practica și doctrina fiind unanime în a aprecia că nu se pot aduce critici noi în recurs- cale extraordinară de atac ale cărei efecte nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanța, nefiind admisibil ca prin intervenția căii de atac respective să se lărgească cadrul procesual stabilit de recurente și analizat de instanța de fond.
Este inadmisibil a fi analizată în calea de atac a recursului un nou motiv de nulitate invocat de recurente privind TDP nr._/2012 în raport de invalidarea HCJ nr.344/17.04.2007.
Ambele cereri de recurs privesc exact aceleași motive, respectiv motivele invocate la fond și reluate ca atare în recurs, fără a se constitui în critici aduse hotărârii judecătorești ci doar o simplă reiterare a susținerilor de la fond, care nu se încadrează în dispozițiile art. 304 și 3041 din C.; atât recurenta reclamantă M. N., cât și recurenta intervenientă I. M. au invocat aceleași motive, dar dispuse într-o altă ordine, situație fată de care apărarea noastră privește ambele cereri; pe lângă cele trei motive de nulitate detaliate la pag. 1 din prezenta întâmpinare, recurentele reclamante au invocat pentru prima dată în recurs, în faza de rejudecare, un nou motiv de nulitate al TDP, fată de care am susținut la pct. I, excepția inadmisibilității recursului, respectiv invalidarea HCJ 344/17.04.2007, anexa 3, poz. 3, fată de care vom formula apărări în cele ce urmează ce vor fi avute în vedere de instanță în situația respingerii excepției invocate și lărgirii cadrului procesual și cu această nouă critică.
Cu privire la primul motiv de nulitate, respectiv legalitatea modului de lin domeniul public al statului, în domeniul privat al Comunei C. precizează că este nefondat, instanța de fond în mod corect a apreciat că trecerea terenului din public în privat pentru SDE B. M. a fost supusă controlului judecătoresc- Dos._/215/2008, stabilindu-se irevocabil de către instanța de judecată că hotărârile Comisiei Județene de Fond Funciar D. de trecere din public - M. în privat sunt legale.
Terenul atribuit intimatei s-a aflat în mod legal și valabil la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, toate HCJ-urile anterioare emiterii titlului de proprietate și care stau la baza emiterii acestui titlu sunt cercetate de către instanță și în mod irevocabil, se atestată că sutn legale.
Intervenienta I. M. a invocat ad litteram aceleași motive de nulitate ca în prezenta cauză.
Ca atare, faptul că a intrat în puterea de lucru judecat legalitatea HCJ nr.421/2011, consideră că este inadmisibilă invocarea acelorași motive de nulitate de către aceeași reclamantă în cadru unui nou litigiu.
Trecerea din domeniul public în domeniul privat s-a ha: prin HCJ, de această procedură beneficiind și reclamantele care sunt titularele_/2008 prin care li s-a atribuit în natură prin comasare suprafața de 28,75 domeniul public al statului și administrarea SDE B. M., urmând exact aceeași procedură ca și procedură de trecere a terenului din domeniul public din speța de față; sub acest aspect în cauză, procedura de trecere s-a finalizat cu nr.4/04.02.2011 prin care intimata a fost validată în Anexa nr.29 cu suprafața de 8,40 ha, fiind preluată din domeniul public al statului în baza acestei legală, necontestată până în prezent.
Pe de altă parte, câtă vreme HCJ nr.421/2011 și Protocolul de predare-nr. 796/15.02.2012 sunt legale, nu se poate vorbi de nulitatea actului juridic .
pentru terenurile aflate în perimetrul SDE B. M. s-a urmat aceeași procedură de trecere din domeniul public al statului în domeniul privat al unității administrativ teritoriale - prin HCJ, procedură validată de instanța de fond în mod irevocabil - Dos._/215/2008, care este însușită ca atare de Universitatea din C. - SDE B. M. - Protocolul de predare-preluare nr. 796/2012, semnat fără nicio obiecțiune și care este legală cu condiția de a fi datei de 08.11.2011.
Ca atare, TDP_/2012, ca act juridic care nu atestă modalitatea de trecere atribuit din domeniul public în domeniul privat, nu poate fi nul absolut, câtă vreme toate HCJ-urile în baza cărora s-a emis, sunt valabile.
Referitor la cel de-al doilea motiv de nulitate, privind amplasamentul cuprins 1: 2012 care, susțin recurentele reclamante ar fi aparținut autorului lor ,M. G. și pentru care solicită punerea în posesie pe acest teren în cadrul Dosarului nr._/2011, de asemenea, instanța de fond a apreciatîn mod corect asupra Dosarului Nr._/215/2011, în care s-a stabilit cu autoritate de lucru că interesul recurentelor nu a fost justificat în atacarea HCJ 421/2011 pentru că zii vechiul amplasament al autorului lor, ca fiind in perimetrul SDE B. M..
În ce privește susținerile recurentei interveniente I. M. în sensul că nu s-au respectat indicațiile hotărârii de casare date de Tribunalul D. pentru că instanța de fond nu a cercetat pe fond dacă acest amplasament conform actelor depuse la dosar a aparținut reclamanților dovedește în mod clar că nu s-a lecturat decizia de casare care precizează că "se impune reluarea judecății în primă instanță pentru rezolvarea pe fond atât a acțiunii principale cât și a cererii de intervenție", deoarece se respinsese cererea de intervenție ca inadmisibilă, fără a se intra pe fond.
Obiectul cererii de intervenție este tot constatarea nulității absolute a TDP nr._/2012, invocându-se aceleași motive ca și in acțiunea principală, situație fată de care este evident că instanța de fond a respectat indicațiile din decizia de casare câtă vreme a cercetat cererea de intervenție și pe fond și a respins-o ca neîntemeiată și nu ca inadmisibilă.
Prin considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a apreciat corect asupra constatărilor cu autoritate de lucru judecat din Sentința civilă nr._/2012 litigiu având ca obiect constatarea nulității absolute 111. premergătoare TDP_/2012 în care s-au invocat în mod identic aceleași motive ca temeiuri de nulitate absolută; fiind supuse instanței de judecată, acestea au fost respinse cu argumente intrate în puterea de lucru judecat, de care este ținut judecătorul fondului, fără a le putea eluda.
Intimata arată că recurentele nu au putut face dovada amplasamentului solicitat sau al suprapunerii acestuia cu amplasamentul atribuit acesteia prin titlul de proprietate nr._/2012.
Această susținere nu se poate constitui într-un motiv de nulitate al titlului pe de o parte, pentru că față de modalitatea de reconstituire a titlului de proprietate sunt aplicabile dispozițiile art. III, alin.22 din Legea nr.169/ 1997, iar pe de altă parte, recurentele nu pot face în vreun fel.
Recurentelor și celorlalți moștenitori nu li se recunoaște dreptul la restituirea în natură a acestui teren, nu se justifică dreptul de a mai solicita acest teren; recurentele și moștenitorii lui M. G. nu au un amplasament fixat sau delimitat de C. L. de Fond Funciar C., nu au un amplasament dovedit prin vreun înscris, nu dovedesc vreun amplasament cert, pentru că există mai multe documente care identifică cu totul alte locații, nu sunt puse în posesie, nu dovedesc suprapunerea cu terenul intimatei, iar cererea lor are ca unic motiv de fapt o supoziție proprie, nesusținută de nici un înscris din dosar, situație fată de care și acest motiv de recurs este nefondat.
Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs care privește emiterea TDP,, arată că există două hotărâri judecătorești pronunțate în litigii promovate de recurente, respectiv Sentința civilă nr._/2012 și sentința nr.77/03.07.2013 care dovedesc clar că recurentele nu au putut face dovada îndreptățirii șa reconstituirea dreptului de proprietate asupra amplasamentului atribuit intimatei prin TDP_/2012, pentru că nu au putu proba că acesta face parte din vechiul amplasament al autorului lor M. G..
În mod corect, instanța de fond reține că nu există o dispoziție legală care să interzică emiterea TDP_/2012, cu atât mai mult cu cât, Dos. nr._/215/2011 are cu totul alt obiect decât contestarea unei hotărâri a comisiei județene
Susținerile recurentelor sunt neîntemeiate și nu constituie un motiv de nulitate a TDP nr._/2012.
Precizează că, în prezent, cele două HCJ-uri în baza cărora s-a emis_/2012, menționate în cuprinsul acestui TDP, respectiv HCJ nr.4/04.02.2011 și HCJ nr. 421/18.10.2011 sunt valabile, pentru că HCJ nr.4/2011 nu a fost contestată iar HCJ nr. 421/2011 a fost contestată de recurente, în cadrul dosarului nr._/215/2011 însă plângerea formulată a fost respinsă de instanța de judecată și s-a statuat în mod irevocabil că această HCJ nr. 421/2011 este legală, fiind emisă cu mult înainte de publicarea Deciziei nr. 23/2011 a ICCJ privind soluționarea recursului în interesul legii în Monitorul Oficial nr. 791/08.11.2011, cu privire la legalitatea hotărârilor Județene de Fond Funciar de trecere a terenului aflat în perimetrul stațiunile de cercetare din domeniul public al statului în domeniul privat al Administrativ teritoriale.
Intimata menționează în acest sens, Sentința civilă nr._/11.07.2012, definitivă și irevocabilă care cuprinde apărări atât pe excepție, cât și pe fond, iar instanța de judecată, în considerente argumentează atât pe excepția lipsei de interes cât și pe fondul cauzei și respinge plângerea ca nefondată, deși la acel moment era publicată Decizia ICCJ nr. 23/2011, situație fată de care validitatea HCJ nr. 421/2011 a fost deja cercetată de instanța de judecată sub toate aspectele, a intrat în puterea de lucru judecat, și nu mai poate face obiectul unei alte judecăți.
Legile fondului funciar nu prevăd ca motiv de nulitate a unui TDP existența concomitentă a două HCJ -uri, respectiv HCJ 344/2007,anexa 3, poz. 3 și HCJ I. anexa 29, poz. 2 care vine în completarea primei HCJ și care o menționează, fată de care nu există nici riscul dublei reparații pentru că în ultima HCJ 4/2011 face trimitere la S civ._/2010 și la HCJ 344/2007.
Ca atare, pentru toate argumentele dezvoltate mai sus, consideră că nu există niciun motiv de anulare sau de nulitate absolută a TDP nr._/2012, toate susținerile și motivările recurentelor reclamante fiind nedovedite și fără relevanță în situație fată de care vă solicită să fie respinse.
Intimata C. locală de aplicare a legii fondului funciar prin Primarul Municipiului în calitate de Președinte al Comisiei Locale de Aplicarea Legilor fondului a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate.
Sub aspect procedural solicită respingerea recursurilor ca inadmisibile.
Potrivit art. 294 C.pr.civ., nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se poate face cereri noi.
Criticile recurenților nu -si găsesc fundament sub aspectul nelegaiiiain ia face trimitere art.304 C. ,hotărârea fiind soluționata funcție de cererea de are in judecata si cererea de intervenție analizându-se de către judecătorul lui dispozițiile legii speciale (art.27 din Legea 18/1991) si HG 890/2005 si dispozițiile statuate la art.III din Legea 269/2007.
S-a constatat prin prisma dispozițiilor legale in raport de materialul probator administrat ca titlul de proprietate supus controlului de legalitate al instanței a fost deplina concordanta cu legea.
Raportându-se la prezenta acțiune, instanța mai arată că recurenta reclamantă seu nu a putut face dovada dreptului de proprietate asupra terenului înscris în_/2012, sau dovada amplasamentului terenului ce a aparținut autorilor săi în perimetrul atribuit prin TDP_/2012. Cu privire la acest fapt, menționări] că obiectul Hotărârii Comisiei Județene 23.10.2007 este de admitere a propunerii comisiei locale în sensul validării suprafeței de 13,46 ha conform Titlul VI, art.I, pct. 9 din Legea nr. 247/2005 .
Interpretarea cu privire la vechiul amplasament este o apreciere proprie pe care nițele reclamante o dau sensului și înțelesului Hotărârii Comisiei Județene având în vedere dispozițiile legale regăsite în hotărârea menționată, respectiv Titlul VI, 9 din Legea nr. 247/2005
Prin urmare, se recunoaște calitatea de persoane îndreptățite la suprafața de de 13,46 ha, fără a se da o reglementare cu privire la validarea pe vechiul amplasament, cu atât mai mult cu cât raportul de expertiză de care se prevalează le întocmit de exp. N. C. în Dos_/215/2011 nu dovedește că terenul din TDP_/2012 este vechiul amplasament al lui M. G..
Se observă în cauză incidența dispozițiilor art 36 din HG nr. 890/2005 ce precizează că, anexele validate, planurile parcelare, procesele-verbale de punere in posesie și schițele terenurilor stau la baza propunerilor făcute de C. locală, cauză nu se regăsește, propunerea nefiind materializată în nici una din anexe la care legiuitorul face trimitere.
Validarea privind reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul se poate efectua numai în situația în care amplasamentele sunt identificate fără echivoc, ca aparținând fostului proprietar, titular al cererii și în situația în care acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Prin urmare, câtă vreme recurentele nu dovedesc vreun drept asupra terenului înscris în TDP nr._/2012 ,este nefondată susținerea că s-ar fi leat vreun drept al lor sau vreo normă legală prin emiterea TDP în timpul unui litigiu, cu atât mai mult cu cât acest litigiu nu privește amplasamentul uit prin TDP contestat ( susținerile recurentelor din Dos._/215/2011 fost probate in niciun fel, acestea nu au putut dovedi nici dreptul lor acestui teren nefiind validate pe restituire în natură și nici că amentul autorului lor în această locație).
Al doilea motiv de nulitate invocat de recurentele reclamante privind trecerea din TDP, din domeniul public al statului în domeniul privat, arată că s-au respectat dispozițiile legale și oricum în cadrul Dos. nr._/215/2008 al Judecătoriei C. au fost cercetate de către instanță toate hotărârile Comisiei de Fond Funciar D. prin care terenul aflat în administrarea Universității C.-Stațiunea Didactică B. M. a fost pus la dispoziția Comisiilor ie Fond Funciar Coșoveni, C., Pielești, C., statuându-se în mod irevocabil prin Sentința civilă nr. 6943/24.04.2009 că aceste HCJ-uri sunt legale, iar in domeniul privat s-a realizat în mod valabil, ba mult decât atât, anterior emiterii TDP_/27.04.2012 s-a încheiat iui de predare-preluare nr. 796/15.02.2012 între Universitatea din C.-Didactică B. M. și C. L. de Fond Funciar C., prin Universitatea din C.-Statiunea Didactică B. M. transmite un teren în suprafață totală de 76,669 ha din domeniul public al statului și administrarea Universității din C.-Stațiunea Didactică B. M., în domeniul privat al Local C., județul D., la dispoziția Comisiei Locale C., în cu HCJ D. nr. 992/2008, HCJ D. nr. 1786/2008, HCJ D. nr. J D. nr. 420/2011 și HCJ nr. 421/2011.
Așa cum atestă și adresa nr. 1085/2014 a Instituției Prefectului D., a L. C. au procedat la identificarea terenului în suprafață teritoriul administrativ al Corn C. și au întocmit procesul verbal de delimitare a acestei suprafețe pe care au pus-o la dispoziția Comisiei Locale HCJ nr. 421/2011 în vederea punerii în executare a Sentinței civile nr._/20.10.2010 a Judecătoriei C..
Acest teren împreună cu altele, au fost predate de Universitatea din C.-Stațiunea Didactică B. M. către C. L. C. prin predare-primire nr. 796/15.02.2012.
Urmare a preluării terenului de C. L. de Fond Funciar C. și cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, la data de 27.04.2012, s-a eliberat titlului de proprietate nr._/2012 pe numele lui G. M. G. și G. M..
Este evident că terenul din TDP nr._/2012 s-a aflat în mod legal și valabil la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar C.. Ca o dovadă în plus a preluării valide a terenului în rezerva Comisiei C., menționează că însăși recurentele împreună cu ceilalți moștenitori ai autorului M. G. au solicitat și au primit teren din perimetrul SDE B. M., respectiv o suprafață de 28,75 ha .
In sedinta din 25.02.2015, s-a invocat din oficiu exceptia lipsei de interes atit a cererii principale cit si a cererii de interventie, si Tribunalul a ramas in pronuntare pe aceasta exceptie.
Partile cauzei in acest sens au depus note scrise.
Analizind recursurile si sentinta atacata din prisma exceptiei lipsei de interes, Tribunalul retine urmatoarele:
In analizarea legala si temeinica a unei cereri de chemare in judecata, instantele de judecata au obligatia sa verifice cu prioritate, fata de cercetarea in fond a cauzei, indeplinirea conditiilor de procedura cit si a conditiilor de fond, de catre cererea cu care au fost invetite.
Una dintre conditiile de fond ce trebuie verificata din oficiu este conditia interesului.
In stabilirea existentei interesului, se verifica daca reclamantii, in urma admiterii pretentiei deduse judeactii obtin un folos practic.
In consecinta, in speta, interesul pe care reclamanta si intervenienta sunt obligate sa-l dovedeasca, consta, fata de conditiile de speta, in posibilitatea ca nulitatea care ar putea sa afecteze titlul si hotarirea Comisiei Judetene D., sa le ofere posibilitatea ca terenul de 8,40 ha ce este reconstituit piritelor persoane fizice, sa le fie atribuit ca amplasament. Posibilitea de atribuire trebuie sa fie potentiala.
Prin d.c. 90/2013 a Tribunalului D. (f 151 dosar de fond), s-a verificat in mod irevocabil legalitatea si temeinicia HCJ D. 421/2011. Prin hotarirea respectiva s-a dispus asupra validarii si punerii la dispozitie a amplasamentului celor 8,40 ha in favoarea piritelor intimate persoane fizice din cauza de fata. Aceasta hotarire sta la baza eliberarii titlului de proprietate a carui nulitate in ceea ce privesc amplasamentul, se solicita in speta.
In cuprinsul considerentelor d.c. 90/2013 a Tribunalului D., s-a stabilit ca din actele si lucrarile dosarului, nu a fost individualizat vechiul amplasament la care se considera indreptatite, reclamanta si intervenienta, cu consecinta ca nu s-a demonstrat respectiva indreptatire si ca atare, pretentiile de a anula HCJ D. 421/2011 este lipsita de interes.
In cauza de fata, reclamanta si intervenienta invoca alte motive de nulitate ale titlului de proprietate, in raport de motivele pe care le-au invocat in sustinerea nulitatii hotaririi 421/2011, titlu ce a fost eliberat in urma mentinerii HCJ D. 421/2011, motive care nu se impun a fi analizate asa cum s-a retinut, in conditiile in care nu s-a dovedit existenta interesului in promovarea celor doua cereri.
Cum s-a stabilit cu putere de lucru judecat, ca mostenitorii lui M. nu sunt indreptatiti la reconstituirea pe amplasamentul ce a fost atribuit piritelor persoane fizice, interesul acestora nu exista in promovarea cererilor, intrucit si in ipoteza constatarii nulitatii titlului, respectivul amplasament nu le poate fi atribuit ca vechi amaplsament asa cum s-a stabilit prin d.c. 90/2013 a Tribunalului D..
. cauza nu a fost pronuntata si in contradictoriu cu recurenta reclamanta M., insa fata de aceasta se retin efectele puterii de lucru judecat ce instituie o prezumtie relativa, ce stabileste in sarcina acesteia obligatia de a proba ca are interes in cauza.
Or, fata de argumentele pe care aceasta le invoca atit in cuprinsul cererilor cit si al notelor scrise nu se retine niciunul ca fiind in favoarea existentei unui interes in promovarea cererii.
In consecinta, fata de cele aratate in fapt si in drept, se constata ca cererea principala si cea de interventie in interes propriu sunt lipsite de interes.
Cum instanta de fond a analizat cauza in fond si nu din prisma exceptiei interesului, Tribunalul retine ca s-au aplicat eronat dispozitiile legale privitoare la conditia interesului si in consecinta se impune admiterea recursului pentru gresita aplicare a legii art 304 punctul 9 C. din anul 1865 si modificarea sentintei in sensul admiterii exceptiei lipsei interesului si respingerii cererii principale si de interventie in interes propriu ca lipsite de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a cererilor formulate de reclamantă și intervenientă în interes propriu.
Admite recursurile declarate de intervenuienta I. M. și de către reclamanta M. N. E. în contradictoriu cu pârâtele G. M. G., C. L. C. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ D. DE STABILIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, G. M., împotriva sentinței civile nr. 9877 din 09 iulie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._,
Modifică sentința în sensul că respinge cererea principală și cererea de intervenție ca lipsită de interes.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2015.
Președinte, R. L. Z. | Judecător, G. C. F. | Judecător, M. E. N. |
4 | Grefier, C. C. S. |
Red.jud.R.L.Zglmbea
Tehn.F.M./3 ex.
Jud.fond.V.C.L.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6349/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Sentința nr. 10/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
