Anulare act. Sentința nr. 9423/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9423/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 35118/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 284/2015
Ședința publică de la 10 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-pârâtă V. M. L.
împotriva sentinței civile nr.9423 din 30.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. N., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta-pârâtă avocat P. Maia în substituire avocat N. C., cu delegație de substituire la dosar, intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat R. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța pune în discuție excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa coparticipării procesuale pasive.
Avocat P. Maia, pentru apelanta-pârâtă, solicită admiterea apelului, admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, arată că în actul de vânzare-cumpărare, vânzător a imobilului este și D. C., fostul soț al reclamantei, acesta nu a fost conceptat ca parte și nici citat.
Avocat R. O., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea excepției.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 28.10.2013 sub nr._, reclamanta D. N. a chemat în judecată pe pârâta V. M. L. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 232/29.01.2008 ce are ca obiect imobilul situat în municipiul C.,.. 2.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 04.04.2004, numitul D. C. a împrumutat de la numitul V. Evipale, suma de_ euro printr-un înscris intitulat ,, chitanță " și a garantat împrumutul cu imobilul din C., .. 2, imobil ce era ipotecat către . împrumuturi constând în suma de 9600 dolari și respectiv 2500 euro.
A precizat reclamanta că la acea dată era căsătorită cu D. C. dar nu a avut cunoștință despre chitanța prin care se garanta împrumutul cu imobilul proprietate comună.
A mai arătat că imobilul respectiv l-a dobândit împreună cu soțul său prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr. 139/14.04.1997 încheiat cu Consiliul Județean D. –Sector Servicii Publice.
A menționat reclamanta că dreptul de proprietate a fost înscris în Cartea Funciară ,localitatea C. județul D. sub nr. 8484/08.10.2012 .
A arătat reclamanta că în anul 2004 ( când a fost întocmită chitanța) ,exista o disproporție vădită între suma împrumutată și valoarea pe piață a imobilului și întrucât numitul V. Evipale a ocupat imobilul,rezultă că această chitanță reprezintă un act de cămătărie materializat printr-un înscris ce are ca obiect un împrumut garantat printr-un imobil.
A mai arătat că la 29 ianuarie 2008 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce avea ca obiect imobilul din C. ,.. 2,cu prețul de_ lei ,preț ce a susținut că este unul fictiv iar contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat urmare a chitanței încheiate de soțul său,numitul D. C..
A menționat reclamanta că prețul imobilului nu a fost achitat către D. C. și mandatara M. B. G. E. în considerarea faptului că acest contract reprezintă materializarea garanției anterioare,ce a format obiectul chitanței de împrumut.
A mai arătat reclamanta că acest contract nu reprezintă voința reală a părților contractante ci s-a urmărit prin manopere dolozive ,transmiterea proprietății unui imobil ce a făcut obiectul unui act de cămătărie.
A susținut că intenția cumpărătorului a fost de a frauda legea ,întrucât a ocupat imobilul de la întocmirea chitanței și ulterior s-a încheiat contractul de vânzare –cumpărare. Referitor la pârâtă,a susținut că aceasta este rudă cu numitul V. Evipale și pentru a ascunde reaua intenție,a înțeles să mascheze calitatea de beneficiar al actului de cămătărie prin interpunerea sa în calitate de vânzător .
A invocat reclamanta prevederile art. 1247 N.c.civ și art. 1250 N.c.civ și a solicitat sa se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare pentru neachitarea prețului și existența unei cauze ilicite.
În dovedire, a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și martori .
A depus la dosar în copie contract de vânzare-cumpărare aut. sub nr. 232/29 ianuarie 2008,chitanță din data de 04.04.2004 ,chitanța nr. DJ_, certificat de nomenclatură stradală,contract de vânzare-cumpărare imobiliară nr. 139/14.04.1997,fișa de calcul,documentație cadastrală,procură,sentința civilă nr._/22.11.2007,sentința penală nr. 186/28.03.2011,proces verbal de licitație.
La data de 18.03.2014 reclamanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de plata taxei de timbru.
Prin încheierea din 08.05.2014 instanța a admis cererea și a scutit reclamanta de obligația de plată a taxei de timbru în cuantum de 2305 lei.
La termenul din data de 12.05.2014 instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și proba testimonială cu doi martori și a decăzut pârâta din dreptul de a propune probe și invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Martorele Salame I. și E. G. Laurenția au fost audiate,declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.9423/30.06.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta D. N. în contradictoriu cu pârâta V. M. L..
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 232/29 ianuarie 2008 încheiat la B.N.P. N. și G. și având ca obiect imobilul situat în C., .. 2, județul D. și a fost obligată pârâta la plata către stat a sumei de 2305 lei reprezentând taxă de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 04.04.2014 numitul D. C. a împrumutat de la numitul V. Evipale suma de_ euro printr-un înscris intitulat ,,chitanță" garantând acest împrumut cu imobilul din C., .. 2.
Instanța mai reține că la acea dată imobilul era proprietatea comună a celor doi soți(reclamanta și D. C.) în baza contractului de vânzare-cumpărare imobiliară nr. 139/14.04.1997.
Ulterior, imobilul respectiv a fost înstrăinat prin contractul de vânzare –cumpărare aut. sub nr. 232/29.01.2008 a cărui nulitate se solicită a se constata.
Potrivit art. 1236 alin. 2 N.C.Civ ,,Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice."
Din înscrisurile depuse și declarațiile martorilor audiați a rezultat că acest contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat ca urmare a împrumutului garantat printr-un imobil astfel că acest act juridic este fondat pe o cauză ilicită .
De asemenea, instanța a mai reținut că la încheierea acestui contract nu s-a achitat prețul pentru imobil.
Față de cele menționate, instanța a constatat că acțiunea formulată este întemeiată și urmează să o admită ca atare.
În baza art. 18 din OUG 51/2008 instanța a obligat pârâta la plata către stat a sumei de 2305 lei reprezentând taxă de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta V. M. L., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate, și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Arată că judecarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură, întrucât apelanta este plecată din țară încă din anul 2009 în Anglia, unde locuiește permanent și muncește. Citarea sa s-a făcut la instanța de fond prin afișare la adresa unde are domiciliul din acte, deși nu mai locuiește acolo de aproximativ 5 ani, astfel încălcându-se disp. art.154, 155, 161, 163, 164 NCPC.
De asemenea, instanța a judecat cauza fără a fi conceptate ca părți și fără a fi citate legal toate părțile din actul a cărui anulare s-a solicitat, în actul de vânzare-cumpărare, vânzător fiind și D. C., fostul soț al reclamantei.
Susține că, neavând cunoștință de existența acestui proces, a fost în imposibilitatea de a se apăra.
Pe fond, arată că susținerile reclamantei, în sensul că ar vi vorba de o cămătărie, că există o disproporție vădită între suma împrumutat de D. C. și valoarea imobilului, precum și faptul că V. Evipale a ocupat imediat imobilul sunt neadevărate. Tatăl său, V. Evipale, a achitat cu chitanță de mână și în prezența unor martori și alte sume de bani ca preț al transmiterii dreptului de proprietate.
Arată că reclamanta este de rea-credință, invocând faptul că nu a știut că acest imobil a fost vândut în condițiile în care a lăsat procură fiicei acesteia, procură prin care fiica avea dreptul să înstrăineze; este greu de crezut că s-a vândut imobilul, iar fiica, respectiv mandatara, nu a anunțat-o pe reclamantă despre această vânzare.
Intimata D. N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Consideră că procedura de citare s-a efectuat în mod corect, agentul procedură respectând în totalitate prevederile legale în materie.
Arată că imobilul l-a dobândit împreună cu soțul său prin contractul de vânzare-cumpărare imobiliară nr.139/14.04.1997 încheiat între aceștia și Consiliul Județean D. – Sector Servicii Publice. La încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare a solicitat-o, în considerarea faptului că a avut loc anterior întocmirea acelei chitanțe prin care s-a garantat imobilul, prețul vânzării-cumpărării nu a fost achitat de către soțul său D. C. și mandatara sa M.-B. G. E., deoarece a fost invocat faptul că acest contract reprezintă materializare garanției anterioare, ce a format obiectul chitanței de împrumut.
Arată că, în conformitate cu art. 466-482 NCPC, raportat la prevederile art. 1250 NCC, există întrunite elementele constitutive pentru nulitatea absolută a contractului, în cauză fiind încălcat interesul general ocrotit de lege în materie contractuală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma criticilor formulate se constată următoarele:
Critica referitoare la nelegala citare a apelantei pârâte este neîntemeiată. Apelanta pârâtă a fost legal citată la adresa din C., .. 2, jud. D., adresă comunicată de Direcția de evidență a persoanelor din cadrul Primăriei C. și cu care figurează în baza de date a acestei instituții. De altfel, chiar apelanta arată în motivele de apel că aceasta este adresa din actul său de identitate.
Împrejurarea că din anul 2009 apelanta se află în Anglia, nu are relevanță, atâta timp cât procedura de citare a fost legal îndeplinită la domiciliul acesteia din România.
Instanța constată însă că este întemeiat motivul de apel referitor la faptul că nu au fost conceptate și citate toate părțile din contractul de vânzare cumpărare a cărui anulare s-a solicitat
Astfel, se constată că deși în contractul respectiv figurează în calitate de cumpărători reclamanta D. N. și soțul său, D. C., în calitate de vânzători și pârâta
V. M. L., în calitate de cumpărător, reclamanta a înțeles să cheme în judecată numai pe V. M. L., nu și pe D. C..
Potrivit art. 59 NCPC mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură.
Deși, în principiu coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară.
Distincția dintre litisconsorțiul facultativ și cel necesar ( obligatoriu) prezintă importanță în cauza de față deoarece, pentru constatarea nulității absolute a unui act, instanța trebuie să constate nevelabilitatea actului juridic față de toate părțile și, întrucât pronunțarea unei hotărâri uniforme reprezintă o necesitate obiectivă în materia nulității actelor juridice, litisconsorțiul este necesar, obligatoriu și unitar.
Așadar, în cauza de față, coparticiparea procesuală obligatorie este determinată de obiectul acțiunii -declararea nulității unui act juridic încheiat între mai multe părți, fiind obligatorie atragerea în judecată a tuturor persoanelor care au calitatea de părți contractuale, întrucât nu este cu putință ca un act juridic să fie anulat față de o parte și să rămână valabil față de alta
Așadar, reclamanta avea obligația să cheme în judecată în calitate de pârâți pe toți contractanții și nu numai pe unul dintre ei, deoarece drepturile și obligațiile părților derivând din act sunt indivizibile și coparticiparea procesuală pasivă este obligatorie.
Față de aceste considerente tribunalul urmează a admite excepția inadmisibilității acțiunii determinată de lipsa coparticipării procesuale pasive, considerente pentru care în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civilă va admite apelul și va schimba sentința în parte, în sensul admiterii acestei excepții și pe cale de consecință a respingerii ca inadmisibilă a acțiunii promovată de către reclamantă, nemaifiind necesară cercetarea celorlalte motive de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă V. M. L., CNP_ domiciliată în C., ..2, județul D., împotriva sentinței civile nr.9423 din 30.06.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă D. N.,_ domiciliată în C., ., ., județul D..
Schimbă sentința în sensul că admite excepția inadmisibilității și respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.B.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6349/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
