Contestaţie la executare. Sentința nr. 1332/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1332/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 33352/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1193/2015
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător L. A.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-contestatoare . SRL împotriva sentinței civile nr. 1332/03.02.2015,pronunțată de Judecătoria C., în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-contestatoare . SRL, prin avocat M. L., care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au sosit relațiile solicitate de la AJFP.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta-contestatoare . SRL, prin avocat M. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate cu trimitere cauzei în vederea rejudecării. În subsidiar solicită admiterea cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de lege. Învederează că aceasta a solicitat să se constate refuzul organului de executare de a îndeplini obligațiile prevăzute de lege, în speță a solicitat să se ia act că procesele verbale de contravenție au fost atacate și în conformitate cu dispozițiile art.32 din OG 2/2001, executarea acestora se suspendă "ope legis". De asemenea arată că nu a solicitat o ridicare a măsurii popririi. Al doilea motiv de apel vizează faptul că hotărârea instanței de fond este dacă cu greșita aplicare a legii și cu greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză. Diferențierea făcută de instanța de fond între poprirea asiguratorie și executarea prin poprire este netemeinică și nelegală. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului dedus judecății, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1332/2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_ a fost respinsă contestația la executare formulată de petenta contestatoare S.C. S. C. TRADING S.R.L. în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice D., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 09.09.2014 sub nr._, petenta S.C. S. C. Trading S.R.L. a chemat în judecată pe intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice D., pentru refuz organ de executare de îndeplinire a unor lucrări de executare impuse de lege, solicitând obligarea intimatei la emiterea adreselor către Procredit Bank și terții S.C. Nidera Romania S.R.L., respectiv S.C. Bunge Danube Trading S.R.L., cu privire la suspendarea executării titlurilor, în speță procesul verbal nr. 0017 013 din 11.08.2014 și procesul verbal nr._ din 08.08.2014.
În motivarea cererii, s-a arătat că, în fapt, la data de 04.09.2014 a primit din partea Agenției Județene a Finanțelor Publice D. care este în fapt organul de executare al Direcției Regionale Antifraudă Târgu J. o adresă răspuns din care rezultă refuzul organului de executare de a îndeplini obligațiile impuse de lege. Agenția a pus în executare titlurile emise de Direcția Regională Antifraudă Târgu J. – entitate fără personalitate juridică, în speță procesele verbale de contravenție, inclusiv măsuri de poprire pe contul bancar și în mâna celor trei terți menționați mai sus.
Petenta a mai arătat că a formulat plângere contravențională împotriva celor două titluri prin care se dispun atât sancțiuni principale cât și complementare (cum ar fi acea măsură a confiscării pentru care s-au înființat popririle) și a depus certificate de grefă în copie conformă, solicitând ca organul de executare să ia act de suspendarea titlurilor executorii, suspendare ce intervine ope legis (art. 32 din O.G. 2/2001) și să înainteze adrese către terți cu privire la suspendarea executării titlului. Este evident că tot ope legis intervine și suspendarea măsurilor de executare dispuse în baza titlului, neputând fi mențiune efectele unor măsuri de executare în condițiile suspendării executării titlului. Cu toate acestea, în mod abuziv, organul de executare refuză îndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege. În răspuns nu există nici o referire la cererea de suspendare a executării titlului și emiterea adreselor către terți ci un răspuns ce poate fi considerat de fapt un refuz de îndeplinire a unor acte de executare prevăzute imperativ de lege.
Mai mult, arată petent, în răspuns se precizează că amenzile au fost trecute "în modulul de suspendare" iar pentru suspendarea unor măsuri asiguratorii (care au la bază aceleași procese verbale de contravenție, adică aceleași titluri executorii), dispuse de D.G.A.F. Tg J. să se adreseze "instanței de judecată". Pe lângă atitudinea abuzivă a organului de executare în ceea ce privește legalitatea și temeinicia acestui refuz, petenta arată că a înțeles că organul de executare a "trecut în modulul de suspendare sumele ce constituie amenzi", prin urmare au luat act de suspendarea titlurilor executorii dau au "suspendat executarea" doar cu privire la sumele ce constituie amenzi.
Petenta apreciază că este de notorietate că în cazul plângerii contravenționale suspendarea acționează ope legis organul de executare doar luând act de suspendarea executării titlurilor, astfel că suspendarea intervine de drept fără vreo intervenție sau analiză din partea organului de executare.
Cu privire la trimiterea la instanță pentru "suspendarea măsurii complementare" petenta a arătat că nu cunoaște temeiul juridic al solicitării de suspendare a unor măsuri dispuse prin titlu, în speță procesul verbal, în condițiile în care executarea titlului în întregime este suspendată prin efectul legii, mai exact prin introducerea plângerii.
O astfel de cerere, apreciază petenta, ar fi inadmisibilă pentru că s-ar cere suspendarea executării unui titlu ce este suspendat de drept. Deși adresa nu se referă la cererea petentei și are o interpretare cel puțin nelegală în sensul că își permite să distingă acolo unde legea nu o face (adică să se pronunțe la o "suspendare parțială" când legea reține suspendarea în totalitate a titlului deci inclusiv a măsurii complementare) ea este fără dubii un refuz al organului de executare de a îndeplini o obligație legală.
În drept, au fost invocate prevederile art. 53, 58 din Legea 188/2000, art. 399 C.p.civ. și art. 1528 C.civ.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar, în copii conforme cu originalul, adresă înregistrată la A.J.F.P. D. sub nr. DJ_/28.08.2014, procese verbale de contravenție . nr._/11.08.2014 și . nr._/08.08.2014, anexă la procesul verbal . nr._/08.08.2014, certificat de grefă eliberat în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Vînju M., certificat de grefă eliberat în cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Vînju M., adresa nr._/03.09.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
La data de 21.11.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind netemeinică.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că autoritatea fiscală și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin pentru a stabili starea de fapt relevantă și din punct de vedere fiscal care să îi permită adoptarea soluției admise de lege și materializate în prezenta cauză prin procesele verbale menționate.
Intimata a mai arătat că, în timpul desfășurării controlului s-a apreciat că există pericolul ca societatea S.C. S. C. Trading S.R.L. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile. Prin urmare, a fost emisă decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 12.08.2014, în urma căreia s-a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor deschise la societățile bancare.
Intimata a arătat, de asemenea, că măsurile asiguratorii nu reprezintă măsuri de executare silită, ci doar mijloace procesuale având drept scop asigurarea organului fiscal prin indisponibilizarea conturilor deschise la societățile bancare ale contribuabilului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu.
Odată luată măsura asiguratorie, societatea față de care s-a aplicat măsura nu poate înstrăina sau greva bunurile sau veniturile supuse acestei măsuri, astfel încât autoritatea fiscală, în cadrul procedurii de executare silită, să își recupereze creanța fiscală datorată de societatea debitoare.
În situația în care societatea nu putea achita obligațiile fiscale suplimentare stabilite din lipsa disponibilităților bănești, poate fi încadrată în motivele prevăzute în art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
Se poate observa astfel, fără putință de tăgadă, că în speța dedusă judecății, contestatoarea nu face dovada susținerilor sale în ceea ce privește presupusa pagubă, adică nu demonstrează că instituirea de măsuri asiguratorii ar conduce la "neonorarea contractelor, la incapacitatea de plată", iar motivul este acela că petenta nu deține argumente de fapt și de drept, pentru că acestea nu există.
În plus, contestatoarea avea posibilitatea de a solicita constituirea unei garanții la nivelul creanței estimate prin procesul verbal iar în această situație măsurile asiguratorii urmau să fie ridicate de organul fiscal.
Intimata a mai arătat că, după formularea unei plângeri împotriva procesului verbal, ope legis, operează suspendarea executării, în sensul că această măsură (confiscarea) nu este urmată și de valorificarea bunurilor, ci rămân în această stare (în custodie) până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în soluționarea plângerii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 și urm. C.p.civ.
La data de 17.12.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să constate că apărările intimatei sunt nefondate, întâmpinarea având un caracter formal cu susțineri contradictorii și fiind de fapt un copy-paste de pe un apel, la finalul întâmpinării intimata solicitând respingerea apelului ca nefundat și menținerea instanței de fond ca legală și temeinică.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat și reținut următoarele:
Potrivit dispozitiilor ar.711 (1) N.C.P.Civ. se poate face contestatie la executare si in cazul in care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în conditiile legii.
În cauza de fata contestatoarea solicită obligarea intimatei Agenția Județeană a Finanțelor Publice D. la emiterea adreselor către Procredit Bank și terții S.C. Nidera Romania S.R.L., respectiv S.C. Bunge Danube Trading S.R.L., cu privire la suspendarea executării titlurilor, în speță procesul verbal nr. 0017 013 din 11.08.2014 și procesul verbal nr._ din 08.08.2014, pe considerentul ca, intimata a pus în executare titlurile emise de Direcția Regională Antifraudă Târgu J. –în speță procesele verbale de contravenție, inclusiv măsuri de poprire pe contul bancar și în mâna terților, desi contestatoarea a formulat plângere contravențională împotriva celor două titluri prin care se dispun atât sancțiuni principale cât și complementare si a comunicat intimatei necesitatea de a se lua act de suspendarea titlurilor executorii, suspendare ce intervine ope legis si de a se emite adresa către terti cu privire la suspendarea executarii, intimata refuzand emiterea acestor adrese.
Instanta de fond a retinut ca in cauza nu a fost declansată procedura executarii silite impotriva S.C. S. C. TRADING S.R.L. si nici nu au fost emise acte de executare – respectiv: adrese de infiintare poprire, pentru a putea considera ca ar fi aplicabile dispozitiile art.711 (1) N.C.P.Civ, ci, intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice D., întrucât în timpul desfășurării controlului a apreciat că există pericolul ca societatea S.C. S. C. Trading S.R.L. să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului cu sume considerabile, a emis decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._ din 12.08.2014, în urma căreia s-a procedat la instituirea popririi asiguratorii asupra conturilor petentei contestatoare deschise la societățile bancare.
Prin urmare, s-a dispus de catre intimată o măsură asiguratorie - aceea a popririi asiguratorii asupra conturilor petentei contestatoare deschise la societățile bancare si nu executarea prin poprire, care ar fi trebuit suspendata in cazul in care s-a formulat plangere contraventionala impotriva titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de contraventie.
Cum in cauza nu s-a inceput executarea silita, ci numai s-au dispus masuri asiguratorii instanta de fond a apreciat ca nefondata contestatia la executare formulata de petenta si a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta a arătat că instanța de fond s-a pronunțat asupra unei cereri cu care nu a fost investită. Astfel, contestatoarea a solicitat să se constate refuzul organului de executare de a îndeplini lucrările prevăzute de lege, nu a solicitat o ridicare a „măsurii popririi” și cu atât mai puțin o suspendare a „executării prin poprire” cum a reținut instanța de fond.
Hotărârea este dată cu greșita aplicare a legii și cu greșita apreciere a probatoriului administrat în cauză. Astfel, art. 129 Cpfisc menționează că măsurile asiguratorii dispuse de organele fiscale competente rămân valabile pe toată durata executării silite, fără îndeplinirea vreunei formalități. Acest lucru arată că „poprirea asiguratorie” este și reprezintă un act de executare. Diferențierea făcută de instanța de fond între „poprirea asiguratorie”și „executarea prin poprire” este netemeinică și nelegală.
Actul de executare este unul singur: executare prin poprire. Privită ca măsură asiguratorie sau ca modalitate de executare, ea produce efecte în momentul existenței în cont a unor venituri.
Din probele administrate, inclusiv răspunsul intimatei pârâte rezultă că există deja un dosar de executare. Aceasta chiar vorbește de un mod de suspendare a executării. De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar rezultă fără dubii că intimata, prin organul de executare a purces la executarea titlurilor.
În drept au fost invocate disp. art. 650 ind 3 Cpciv.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului întrucât instanța de fonda analizat în mod corect actele dosarului și a constatat că în speța dedusă judecății nu au fost emise acte de executare fiind luate doar măsuri asiguratorii ce nu reprezintă măsuri de executare silită ci doar mijloace procesuale având ca scop asigurarea organului fiscal prin indisponibilizarea conturilor deschise la societăți bancare ale contribuabilului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite atunci când se va emite titlul executoriu.
Apelanta nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Tribunalul a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind atașată copia deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/12.08.2014 emisă de DGAF nr. 4 Tg J..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică aplicând în mod corect dispozițiile legale relevante la situația de fapt dedusă judecății.
Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum apellantum, care este o cerință a principiului disponibilității aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar, așadar și a instanței de apel.
Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel, cu excepția motivelor de ordine publică.
În speță, Tribunalul nu a identificat existența unor motive de ordine publică și analizând motivele de reformare invocate de apelantă, le apreciază a fi neîntemeiate.
Astfel, Tribunalul constată că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii cu care a fost investită, constatând inexistența unui refuz al organului de executare de a suspenda măsura complementară a confiscării.
Considerentele instanței de fond prin care arată că în cauză nu au fost emise acte de executare silită și justifică imposibilității de utilizare a disponibilului bănesc de către contestatoare prin existența popririi asiguratorii instituită prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/12.08.2014 emisă de DGAF nr. 4 Tg J., nu echivalează cu pronunțarea asupra unei cereri cu depășirea limitelor investirii.
Motivele de reformare invocate de apelantă potrivit cărora se impune calificarea popririi asiguratorii ca act/măsură de executare sunt lipsite de fundament juridic.
Astfel, măsurile asiguratorii sunt mijloace care au drept scop indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale debitorului pentru a evita dispariția degradarea ori diminuarea activului patrimonial al debitorului, care astfel nu mai poate dispune de aceste bunuri.
Scopul popririi asiguratorii, reglementată de disp. art. 129 Cpfisc este de a indisponibiliza sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale datorate debitorului poprit de terțul poprit sau pe care acesta le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Spre deosebire de poprirea asiguratorie, executarea silită prin poprire este o formă de executare silită având drept scop aducerea la îndeplinire, prin constrângere, a obligațiilor rezultate dintr-un titlu executoriu.
Criticile apelantei potrivit cărora măsurile asiguratorii sunt modalități de executare întrucât rămân valabile pe toată durata executării fără îndeplinirea altor formalități, nu pot fi primite, întrucât, analizând disp. art. 129 alin. 3 teza finală Cpfisc, Tribunalul reține că această normă reglementează procesul de transformare a popririi asiguratorii în poprire executorie, odată cu individualizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență, în cazul neplății, ceea de presupune ca situație premisă că cele două măsuri sunt distincte.
În ceea ce privește modalitatea concretă de transformare a acestei măsuri asiguratorii în măsură executorie, Tribunalul reține că potrivit disp. art. 147 alin.7 Cpfisc, poprirea înființată anterior, ca măsură asigurătorie, devine executorie prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit, și înștiințarea debitorului despre aceasta.
Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la situația de fapt dedusă judecății, Tribunalul reține că prin decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/12.08.2014 emisă de DGAF nr. 4 Tg J. s-a înființat poprire asiguratorie asupra sumelor datorate debitorului (apelanta contestatoare din prezenta cauză) de către terți, respectiv . și . SRL, precum și asupra disponibilităților bănești din contul bancar deschis la Banca Pro Credit Bank București.
Măsura a fost justificată prin aceea că în sarcina debitorului s-au constatat obligații de plată stabilite prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/11.08.2014 (prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a confiscării sumei de_ lei) și a avut drept scop împiedicarea debitorului să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă sau să își risipească patrimoniul.
Prin această măsură asiguratorie s-au indisponibilizat doar sumele poprite, fără ca debitorul să fie deposedat de acestea ca efect al executării sancțiunii complementare instituite în sarcina sa.
Astfel cum a constatat prima instanță, solicitarea contestatoarei de a suspenda măsura complementară a confiscării sumelor individualizate atât în procesul verbal anterior menționat, cât și în procesul verbal_/08.08.2014 apare a fi neîntemeiată în condițiile în care aceste sume nu au făcut obiectul unor măsuri de executare, ci a unor măsuri de indisponibilizare și, astfel cum am apărat anterior, cele două tipuri de măsuri produc efecte distincte.
Ca atare, reținând netemeinicia cererii deduse judecății, în mod corect a reținut prima instanță că se impune respingerea acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. Art. 480 Cpciv, va păstra în tot sentința atacată, urmând a respinge ca neîntemeiat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta contestatoare S.C. S. C. TRADING S.R.L., cu sediul în comuna L., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 1332/2015 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu intimata Agenția Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2015
Președinte, G. C. F. | Judecător, L. A. | |
Grefier, E. D. C. |
Red LA/4 ex/08.07.2015
E.C. 01 Iulie 2015
J fond SM B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1230/2015. Tribunalul DOLJ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
