Fond funciar. Decizia nr. 1230/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1230/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 14443/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1230/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 24 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea privind apelurilor declarate de apelanta pârâtă C. C. și apelanta intervenientă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R.N.P R. - DIRECȚIA SILVICĂ D. și intimații pârâți: P. D. - COMISIA JUDEȚEANĂ D., P. G.-COMISIA LOCALA G., având ca obiect fond funciar .
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.04.2014, sub nr._, reclamanta R.N.P. R.–Direcția Silvică D. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală G. și C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Anexei nr.37 la HCJ nr.1061/01.04.2006 respectiv constatarea nulității punctului 2 din anexa menționată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin punctul 2 din Anexa 37 la HCJ nr. 1061/01.04.2006 emisă de Comisia Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru pârâta C. C.–cumpărătoare de drepturi succesorale de la D. S. F. pentru suprafața de 506 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin Ordonanța din 28.02.2013 a Serviciului Teritorial C. din cadrul Direcției Naționale Anticorupție pronunțată în dosarul nr.35/P/2008 s-a constatat săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, cu trimitere la întocmirea Anexei 37 la HCJ 1061/2006, infracțiune săvârșită prin omisiunea menționării la poziția 2 a tuturor autorilor în numele cărora formulase cereri de reconstituire a dreptului de proprietate C. C., respectiv Năiculescu E., Năiculescu E. și P. E., denaturând în mod vădit conținutul documentului, care a dus la adoptarea HCJ 1061/2006 și implicit validarea dreptului de proprietate conform pct. 2 din anexa 37, astfel falsificată.
Organele de cercetare penală, în urma verificărilor efectuate în cauză, au reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr._/14.12.2009 contesa Genevieva Starzenska a vândut numiților Năiculescu C. și Năiculescu S. o suprafață foarte mare de teren și pădure, cei doi deținând în indiviziune acest teren.
După decesul cumpărătorilor, moștenitorii acestora au procedat la partajarea judecătorească a moștenirii prin partajul nr. 4276/15.10.1920 și partajul nr. 634/06.03.1929.
Unul din cumpărătorii inițiali Năiculescu C. a avut 3 fiice, care au avut vocație succesorală: Năiculescu (V.) E. – decedată în 1988, Năiculescu E. – decedată în 1981 și Năiculescu (P.) E. – decedată în 1985.
Toate cele 3 moștenitoare au avut ca unic moștenitor pe D. S. F..
În anul 2005 pârâta C. C. a cumpărat de la D. S. F. toate drepturile succesorale ce-i reveneau în calitate de descedent al autoarelor Năiculescu (V.) E., Năiculescu E. și Năiculescu (P.) E. prin contractele de vânzare-cumpărare (cesiune) drepturi succesorale aut. la notar la nr. 2416, nr. 2417 și nr. 1777/14.07.2005.
În baza acestor contracte C. C. a formulat către Comisia Locală G., cereri prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, cereri înregistrate la comisia locală la nr.19, 20 și 21/30.11.2005.
Comisia a hotărât în unanimitate atribuirea suprafeței de 155 ha pădure și 692 ha teren inundabil și pădure de salcie și plop în soluționarea cererii nr.19/30.11.2005, 144 pădure și 50 ha teren arabil extravilan în soluționarea cererii nr.20/30.11.2005 și 144 ha pădure și 51,45 ha extravilan în soluționarea cererii nr.21/30.11.2005, această hotărâre fiind consemnată în procesul-verbal nr. 211/18.01.2006 încheiat la C.L. G..
Procesul-verbal nr.211/18.01.2006 a fost inițial redactat olograf și în cuprinsul său au fost menționate și obiecțiunile reprezentantului Ocolului Silvic Poiana M., cu privire la amplasamentul suprafeței de 691,78 ha teren inundabil și pădure de plop și salcie fără a se menționa clar care este suprafața de teren inundabil și care este suprafața de pădure.
Ulterior, procesul-verbal nr. 211/18.01.2006 a fost tehnoredactat, iar obiecțiunile reprezentantului Ocolului Silvic Poiana M., au fost omise de la tehnoredactare, fiind semnat de toți membrii comisiei, cu excepția lui S. V..
Inițial, a fost întocmită anexa 37 în care au fost menționați toți autorii și toate persoanele solicitante, inclusiv toate cele 3 autoare pentru care C. C. revendica dreptul de proprietate.
Comisia Locală a mai întocmit o nouă anexă 37 în care nu au mai fost menționați toți 3 autori, ci numai P. E. cu suprafața de 1144 ha de pădure care de fapt prezenta suma suprafețelor ce reveneau după toți cei 3 autori.
Această nouă propunere a comisiei locale a fost soluționată de Comisia Județeană de aplicare a Legilor fondului funciar, într-un mod nefiresc, prin emiterea a două HCJ: astfel prin HCJ 1061/10.04.2006 au fost validate propunerile Comisiei Locale G. pentru dreptul de proprietate asupra 506 ha teren forestier pentru C. C. – cumpărătoarea drepturilor succesorale de la D. S. F., dar numai ca moștenitoare a autoarei P. E., iar prin HCJ 1062/01.04.2006 s-a dispus invalidarea suprafeței de 628 ha teren inundabil și pădure.
Solicită să se observe că, deși C. C. și-a revendicat drepturile prin cereri separate, pentru cei 3 autori ale căror drepturi succesorale au fost cumpărate, în HCJ 1061/01.04.2006 este menționat un singur autor, P. E., iar suprafața validată este rezultatul sumelor suprafețelor ce reveneau celor 3 autori.
Organele de cercetare penală au apreciat faptul că prin săvârșirea infracțiunii de fals intelectual pin omiterea menționării la poziția 2 a tuturor autorilor în numele cărora pârâta C. C. a formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost denaturat conținutul documentului.
Mai mult, ca rezultat al falsificării anexei 37 cererile de revendicare ale autorilor Năiculescu E. și Năiculescu E. nu au fost valorificate, Comisia județeană nepronunțându-se asupra acestora, oferind posibilitatea de a fi solicitate ulterior aceste drepturi.
A considerat că prezenta acțiune nu constituie altceva decât un reflex în plan procesual civil al dispozițiilor art.14, alin.3, lit.a din codul de procedură penală, iar repararea pagubei se face potrivit legii civile prin desființarea totală ori parțială a unui înscris.
Reclamanta a invederat că are calitate procesuală activă așa cum rezultă din prevederile deciziei nr. 15/17.10.2011 a ÎCCJ.
Solicită să se observe că prin Ordonanța din 28.02.2013 s-a dispus scoaterea/neînceperea urmăririi penale împotriva celor cercetați în cadrul dosarului nr.35/P/2008, fapt care generează ca singură cale de reparare a pagubei pricinuite prin falsificarea anexei 37 la HCJ 1061/01.04.2006 prezenta acțiune.
În drept, a invocat disp. art.35 și 308 din Codul de procedură civilă
În sprijinul acțiunii, reclamanta a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: HCJ nr.1061/01.04.2006, ordonanța emisă de Direcția Națională Anticorupție în dosarul nr.35/P/2008, proces-verbal nr.3634/06.03.1929, anexa 37, adresa înregistrată sub nr.9130/05.12.2013.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art.41, alin.2 din Legea nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare.
La data de 15.05.2014 pârâta Comisia Locală G. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea cererii formulată de reclamantă.
În drept, a invocat disp. art. 205 – 208 C.P.CIV.
La data de 11.07.2014 pârâta C. C. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei C., excepția lipsei calității procesual active, respectiv excepția lipsei de interes a reclamantei, inadmisibilitatea acțiunii, iar pe fond excepția autorității de lucru judecat.
În motivarea excepției de necompetență teritorială a Judecătoriei C. a invocat faptul că anexa nr.37 la HCJ nr.1061/2006 a fost emisă de către Comisia Locală de fond funciar a comunei G., jud.D., iar terenurile cu vegetație forestieră se află pe raza comunei G. care se află în circumscripția Judecătoriei Calafat.
Prin sentința civilă nr. 163/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., invocată de către pârâta C. C. prin întâmpinare.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.N.P. R.-Direcția Silvică D., și pe pârâtele Comisia Locală G., Comisia Județeană D. și C. C., în favoarea Judecătoriei Calafat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În temeiul art. 248 alin.1 N Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. de soluționare a cererii de chemare în judecată, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentei cauze, reclamanta R.N.P. R.–Direcția Silvică D. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Județeană D. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia Locală G. și C. C., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută parțială a Anexei nr.37 la HCJ nr.1061/01.04.2006, respectiv să constate nulitatea punctului 2 din anexa menționată.
Potrivit art.53 din Legea nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare: ,,(1)Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2)Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.,,
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.54 din același act normativ:,, (1)Dispozițiile art.53, alin.(1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în cap. III.
(2)Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile.,,
Reține instanța că, în situațiile reglementate de dispozițiile legale menționate anterior, incidente și în cauză, competența de soluționare aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar părțile nu o pot înlătura fiind vorba de o competență teritorială exclusivă.
Din cererea de chemare în judecată și înscrisurile depuse la dosar rezultă că terenul în suprafață de 506 ha, teren cu destinație forestieră cu care pârâta C. C., cumpărătoare a drepturilor succesorale de la D. S. F., moștenitoare a numitei P. E. a fost validată în anexa nr.37 la Legea nr.247/2005, poziția 2 figurează ca și amplasament în UP III-IV OS Poiana M., Trup de P. Piscu G., Trup de P. Vladica, Lungulița, Barbalanu, Rudarie, Zăvoiul G., localități care, potrivit anexei la HG nr.337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Calafat.
Prin urmare, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale astfel cum s-a menționat anterior, față de dispozițiile art.129, alin.2, pct.3 Noul Cod procedură civilă raportate la dispozițiile art.53-54 din Legea nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare, instanța apreciază ca fiind întemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C. în soluționarea prezentei cauze, urmând să o admită.
În consecință, în temeiul art.132, alin.1 și 3 Noul Cod procedură civilă cu referire la art.53-54 din Legea nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare, instanța a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta C. C. și intervenienta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
În apelul declarat de pârâta C. C. se arată că instanța nu a pus în discuție și nici nu a soluționat excepțiile invocate prin întâmpinare, astfel încât apelanta solicită anularea soluției pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Calafat, conform art.480 alin.3 C.proc.civ.; instanța s-a mărginit în motivarea hotărârii în a prelua integral conținutul Ordonanței D.N.A. din 28 februarie 203, așa încât sentinței pronunțate îi lipsesc considerentele; pe fondul cauzei se arată, în esență, că motivarea din soluția D.N.A. este identică cu acțiunea dedusă judecății în dosarul nr.205._, astfel că în prezenta cauză nu se regăsesc argumente noi care să conducă la o altă soluție, că disp. art.35 C.proc.civ. se referă la un drept preexistent sau inexistența lui, ceea ce nu este cazul în speță și că art.308 C.proc.civ. privind cercetarea falsului nu este aplicabil; se solicită anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În apelul declarat de intervenienta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. se arată că instanța trebuia să verifice dacă terțul intervenient justifică un interes și pretinde un drept propriu și dacă cererea s-a are legătură cu cererea principală; potrivit art.865 C.civil, obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului, iar potrivit art.11 din Legea nr.46/2008, fondul forestier proprietate publică a statului se administrează că Regia Națională a Pădurilor – R., Regia Autonomă de interes național, aflată sun autoritatea statului, prin autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură; în ceea ce privește calitatea Ministerului Finanțelor Publice de a reprezenta Statul Român, aceasta este conferită de dispozițiile art.III pct.81 din HG nr.34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice; conform art.135 din Constituția României, dreptul de proprietate asupra pădurilor aparține statului.
Direcția G. Regională a Finanțelor Publice C. a formulat, în calitate de intimată, întâmpinare la apelul declarat de C. C., arătând, în esență, că suprafața de 506 ha teren forestier validată prin Hotărârea nr.1060/01.04.2006 aparține domeniului public al Statului Român și se află în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor R..
Intimata R.N.P. R.-Direcția Silvică D. a formulat întâmpinare la apelul declarat de C. C., arătând că are calitate procesuală în promovarea acțiunii, că nu sunt incidente dispozițiile din materia autorității de lucru judecat, întrucât temeiurile de drept sunt diferite față de cele din cadrul dosarului nr.205._ .
C. C. a formulat întâmpinare la apelul părții adverse, arătând că în mod corect s-a reținut că D.G.N.F.P. C. nu are calitate procesuală și că problemele invocate prin motivele de apel au fost deja dezlegate prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
De asemenea, C. C. a formulat răspuns întâmpinarea depusă de R.N.P. R.-Direcția Silvică D., arătând că aceasta a predat posesia terenului forestier, că susținerea potrivit căreia a refuzat punerea în posesie este nereală și că operantă excepția autorității de lucru judecat.
Apelurile vor fi admise, pentru următoarele considerente:
Sub imperiul Noului Cod de Procedură Civilă, adoptat prin Legea nr.134/2010, cu modificările și completările ulterioare, intervenția voluntară, ca formă de participare a terților în procesul civil, este reglementată de dispozițiile art.61-67 din cod.
Art.64 reglementează procedura de judecată a cererii de intervenție și căile de atac; în acest sens, art.64 alin.3 statuează că "după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției printr-o încheiere motivată"; art.64 alin.4 reglementează calea de atac împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție, termenul legal de declarare a acesteia și procedura de soluționare de către instanța superioară, textul de lege dispunând că judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac declarate împotriva încheierii respective.
Aceste dispoziții procedurale au caracter imperativ și impun instanței de judecată obligația de a hotărî asupra învestirii sale cu cererea de intervenție, al cărei efect va consta în extinderea cadrului procesual. În momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cadrul procesual al pricinii trebuie să fie configurat cu precizie, fiind total neprocedurală măsura de a acorda cuvântul asupra "cererii de intervenție" (pentru încuviințarea în principiu? Pentru rezolvarea fondului, deși instanța nu hotărâse încă dacă o încuviințează în principiu sau nu?) și asupra cererii introductive, cerere care prezenta certitudine în privința învestirii instanței.
În considerentele sentinței se arată că instanța a apreciat că titularul cererii de intervenție nu are calitate procesuală activă; în materia intervenției voluntare, calitatea procesuală activă nu trebuie tratată ca o excepție de fond, absolută și peremptorie, așa cum se întâmplă cu situația pe care o are reclamantul într-un proces civil, pentru că, dacă intervenientul nu are "calitate", dacă nu e titularul unui drept care să justifice prezența sa în proces, atunci el nu are ce căuta în procesul respectiv; cu alte cuvinte, nu te învestești cu o cerere de intervenție pentru ca apoi să o respingi pentru lipsa calității procesuale active a intervenientului, pentru că asta ar însemna că ai admis-o degeaba în principiu și că intervenientul e un fals intervenient.
Oricum, admisibilitatea în principiu a unei cereri de intervenție se hotărăște printr-o încheiere motivată, așa cum spune legea, iar în cazul intervenției principale trebuie verificat dacă intervenientul este sau nu titularul unui drept subiectiv și al unui interes care justifică formularea cererii; în speță, titularul cererii de intervenție a invocat dreptul de proprietate publică asupra terenului forestier în litigiu, însă instanța nu a analizat deloc această susținere și nici nu a argumentat de ce calitatea procesuală activă pe care o are administratorul terenului forestier de a formula o asemenea acțiune în instanță exclude de plano calitatea pe care o deduce judecății titularul dreptului de proprietate publică.
Se mai constată că, la termenul din 22.01.2015, consilierul juridic al reclamantei a solicitat "introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor" și a cerut un nou termen de judecată pentru a depune "acte în acest sens"; instanța nu l-a întrebat nimic despre temeiul procedural al cererii și nici nu a sesizat că o asemenea cerere nu avea niciun fel de suport procedural, deoarece orice cerere prin care un subiect de drept cheamă în judecată un alt subiect de drept trebuie să aibă un temei de drept procedural și substanțial și să reprezinte un act de procedură scris, și nu oral, pentru că, teoretic, nu ai cum să vii în instanță, în ședință, și să spui că vrei să mai introduci în proces pe cineva, pentru că te-ai gândit între timp că e mai bine așa. La Judecătoria Calafat s-a dat totuși termen, sub imperiul Noului Cod de Procedură Civilă, "pentru ca reclamanta să depună acte cu privire la Ministerul Finanțelor, din care să rezulte calitatea procesuală a acestuia". Așa s-a ajuns ca reclamanta RA R. să depună la dosar o notă (cerere?) scrisă, ca "urmare a dispozițiilor instanței de judecată de la termenul din data de 22.01.2015", prin care arată că este doar titulara dreptului de administrare a fondului forestier, care este proprietatea publică a statului, așa încât pricina nu poate fi soluționată fără introducerea în proces a Ministerului Finanțelor Publice.
S-au indicat ca temei de drept procedural dispozițiile art.75-77 C.proc.civ.
Dispozițiile procedurale respective reglementează arătarea titularului dreptului, ca formă de atragere a terților într-un proces civil. O asemenea cerere poate fi făcută doar de pârât, în cadrul proceselor în care reclamantul pretinde un drept real asupra unui bun. În speță, cererea a fost făcută de reclamantă, obiectul acțiunii fiind constatarea nulității unei anexe la o hotărâre a Comisiei Județene D. de aplicare a Legii fondului funciar.
Potrivit art.77 alin.2 C.proc.civ., "dispozițiile art.64 și 65 se aplică în mod corespunzător". Asta înseamnă că și o cerere de arătare a titularului dreptului este supusă încuviințării în principiu de către instanța de judecată, care este datoare să verifice îndeplinirea condițiilor legale, pentru a putea hotărî în mod pertinent asupra propriei învestiri.
Prima instanță a procedat și cu această cerere la fel cum a procedat cu cererea de intervenție, luând în pronunțare cereri care reclamau parcurgerea unei proceduri prealabile de învestire, realizând un amalgam procedural în dispozitivul sentinței și ignorând normele de drept în vigoare.
Se constată fondate criticile apelantei C. C. potrivit cărora hotărârea nu este motivată în mod corespunzător.
Considerentele sentinței nu conțin niciun fel de raționament logico- juridic al instanței, ci reproduc situația de fapt expusă în Ordonanța din 28.02.2013 dată în dosarul nr.35/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C.. Nu se indică temeiul de drept al soluției, nu se arată de ce a considerat instanța că acțiunea este întemeiată, ci se preia, tale quale, ceea ce a stabilit procurorul, după care se admite acțiunea.
Nu s-au respectat dispozițiile art.425 alin.1 lit.b C.proc.civ. Au fost încălcate dispozițiile art.6 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât obligația judecătorului de a-și motiva verdictul reprezintă o garanție împotriva arbitrariului în realizarea actului de justiție.
Neexistând o motivare veritabilă a hotărârii, într-o accepțiune care să nu fie formală, ci să corespundă exigențelor legale consacrate, nu există, practic, o rezolvare a cauzei pe fond, dincolo de nulitățile de ordin procedural ce derivă din încălcarea dispozițiilor procedurale amintite mai înainte.
În consecință, în cauză sunt incidente dispozițiile art.480 alin.3 C.proc.civ., Tribunalul va admite apelurile și va anula sentința apelată, urmând a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de apelanta pârâtă C. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., nr.26, ., . și apelanta intervenientă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., cu sediul în C., ..2, județul D., împotriva sentinței civile nr. 163 din 5 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă R.N.P R. - DIRECȚIA SILVICĂ D., cu sediul în C., ..19C, județul D. și intimații pârâți P. D. - COMISIA JUDEȚEANĂ D., P. G.-COMISIA LOCALA G..
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./7 ex.
Jud.fond-L.T.
| ← Fond funciar. Hotărâre din 01-07-2015, Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1332/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
