Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 8710/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 152/2015
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. C. C.
Grefier C. D. S.
Pe rol, judecarea apelului formulat de apelant-contestator . C. SRL împotriva Sentinței civile nr._ din 11.09.2014 pronunțate de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-terț poprit G. B. SUCURSALA MERCUR, intimat Ș. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen, motivat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 10.03.2014, sub nr._, contestatoarea . C. SRL a chemat in judecată pe intimatul Ș. I. si terțul poprit G. B. - SUCURSALA MERCUR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea ca nelegale a tuturor formelor de executare silite începute prin înființarea popririi nr. 45/E/2014 din 24.02.2014, emisa de B. T. N. C. in dosarul de executare nr. 45/E/2014.
In motivarea contestației, s-a arătat ca înființarea popririi nr. 45/E/2014 s-a dispus in mâinile terțului poprit G. B. Sucursala Mercur C., asupra conturilor contestatoarei, pentru suma de 1989,79 lei, ce reprezintă drepturi bănești, conform titlului executoriu ce-l constituie sentința civila nr. 4695/11.09.2008 pronunțata de Tribunalul D. si decizia nr. 868/13.02.2009 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul_ si cheltuieli de executare.
Contestatoarea a mai precizat ca debitul pentru care s-a înființat poprirea, reprezintă drepturi salariale câștigate definitiv si irevocabil de intimată, reprezentând sporul de dispozitiv in cuantum de 25% din salariu, acordat de instanțe pe perioada 13.11._08.
Contestatoarea a invocat prescripția dreptului de a obține executarea silita cf. disp. art. 705 alin. 1 si 2 NCPC care prevăd ca dreptul de a obține executarea silită se prescrie in termen de 3 ani, iar termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a obține executarea silită.
In cazul hotărârilor judecătorești si arbitrale, termenul de prescripție începe sa curgă de la data rămânerii definitive.
Astfel, la data de 11.09.2008 (când titlul executoriu a rămas definitiv), a început sa curgă termenul de prescripție care a fost suspendat la 18.06.2009 când a intrat in vigoare OUG 71/2009, prin care, conform art. 1 alin. 1 si 2, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pana la 31.12.2011, se va realiza după o procedura de executarea pana in 2016, iar in cursul termenului orice cerere de executare se suspenda de drept.
Contestatoarea a mai precizat că la data emiterii titlului executoriu a fost o instituție publică sub denumirea de Serviciul Public Administrația Piețelor si Târgurilor C..
La data de 04.02.2014, prin HCL 24/04.02.2011 s-a aprobat reorganizarea Serviciului Public Administrația Piețelor si Târgurilor C. in societate comerciala cu răspundere limitată, astfel a devenit . C. SRL.
Ori, de la data nașterii dreptului de a cerere executarea (11.09.2008) si pana la data suspendării de drept a executării (18.06.2009) conform OUG 71/2009, a trecut o perioada de 9 luni si 7 zile.
Conform art. 707 alin. 2 NCPC după încetarea suspendării, prescripția își reia cursul, socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.
Calculând, potrivit art. 707 alin. 2 NCPC, timpul scurs înainte de suspendare, (9 luni si 7 zile) cu perioada de timp de după reluarea prescripției (2 ani, 11 luni si 28 zile), reiese, fără dubiu, ca executarea începută la 28.01.2014 este prescrisa, termenul împlinindu-se in luna mai 2013 (însumând cele doua perioade rezulta 3 ani, 9 luni si 4 zile).
In drept, s-au invocat prevederile art. 705-707 NCPC.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă cf. art. 411 NCPC.
Contestația la executare a fost legal timbrată.
In dovedirea cererii, contestatoarea a depus la dosar delegație de reprezentare juridică nr. 6467/11.03.2014, dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 145 lei, înștiințare privind măsura popririi dispusa de B. T. N. C. F. si Terpovici L. B. in dosarul 45/E/2014, încheierea nr. 45/E/2014, HCL nr. 24/04.02.2011 prin care Serviciul Public Administrația Piețelor a fost reorganizat in . C. SRL.
Intimatul Ș. I., legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, cu motivarea ca susținerile contestatoarei privind prescripția dreptului de obține executarea nu pot fi primite de către instanța, iar excepția invocata se impune a fi respinsa, întrucât Serviciul Public Administrația Piețelor si Târgurilor C. a fost obligat prin sentința 4695/11.09.2008 pronunțata de Tribunalul D. si Decizia nr. 868/13.02.2009 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul_ la plata unor sume de bani reprezentând indemnizație de dispozitiv pentru salariații menționați in aceasta.
In luna februarie 2011, Serviciul Public Administrația Piețelor si Târgurilor C. s-a organizat in societate comerciala, iar potrivit art. 12 din Hotărârea Consiliului Local al. Mun. C. nr. 24/04.02.2011, societatea nou înființată s-a substituit Serviciului Public Administrația Piețelor si Târgurilor C., preluând toate drepturile si obligațiile acestuia, inclusiv obligația achitării drepturilor salariale câștigate.
Ori, pana in luna februarie 2011, suspendarea executării a operat de drept, fiind întrerupt termenul de prescripție. La calcularea termenului de prescripție trebuie avut in vedere si procesul verbal nr._/22.08.2012 in care se arată ca prin OUG 45/20.05.2010 drepturile salariale obținute s-au eșalonat astfel: 34 % in anul 2012, 33% in anul 2013 si 33% in anul 2014, insa ordonanța a fost respinsa prin Legea 299/05.12.2011, iar contestatoarea in aceste condiții înțelege sa continue efectuarea plaților datorate, mai ales ca in anul 2010 s-a efectuat o plata voluntara a acestor drepturi bănești, termenul de prescripție începând sa curgă in opinia intimatului din nou de la data de 22.01.2014, o data cu aprobarea de către Consiliul Local Municipal al Mun. C. prin Hotărârea nr. 71/14.02.2014 a Bugetului de venituri si cheltuieli, data pana la care nu s-ar fi putut efectua nici o plată.
In dovedirea întâmpinării, intimatul a depus la dosarul cauzei referatul nr. 128/07.01.2010 privind plata sumelor restante aferente anului 2008 aprobat de ordonatorul principal de credite, procesul verbal nr._ din 22.08.2012 prin care se preia datoria privind plata drepturilor câștigate de salariați prin sentința nr. 4695/2008, memoriu justificativ referitor la bugetul de venituri si cheltuieli al . C. SRL pentru anul 2014, si altele.
Terțul poprit G. B. SUCURSALA MERCUR, nu a depus la dosar întâmpinare.
Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul Ș. I..
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 30.05.2014 s-a dispus efectuarea unei adrese către B. T.-N. C., pentru a se înainta de îndată, in copie certificată, dosarul de executare nr. 32/E/2014, însoțit de dovada cuantumului cheltuielilor cu fotocopierea, dosar ce a fost depus in data de 25.06.2014.
Prin încheierea din 26.06.2014, instanța, având in vedere disp. art. 254, 255, 258 NCPC, a încuviințat contestatoarei si intimatului Ș. I., proba cu înscrisuri, iar in temeiul art. 22 NCPC a dispus citarea contestatoarei, cu mențiunea de a preciza daca in prezent intimatul Ș. I. mai este angajatul societății, iar in caz contrar să comunice data încetării contractului și temeiul de drept in baza căruia a fost desfăcut contractul de muncă si să facă dovada achitării sumei de 74,40 lei, cf. art. 716 alin. 2 NCPC, reprezentând cheltuielile ocazionate cu efectuarea fotocopiilor, certificarea si comunicarea dosarului de executare 45/E/2014, relațiile solicitate fiind comunicate instanței pentru termenul din 11.09.2014.
Tot prin încheierea din 26.06.2014, instanța a dispus efectuarea unei adrese către ITM D., pentru a se comunica angajatorul intimatului Ș. I., precum și dacă acesta mai este în prezent angajatul . SRL (fostă Serviciul Public Administrația Piețelor si Târgurilor C.), iar in caz contrar să se precizeze data încetării contractului și temeiul de drept in baza căruia a fost desfăcut contractul de muncă, relațiile solicitate fiind comunicate cu adresa nr._/09.07.2014.
Prin sentința civilă nr._/11.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ , a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea . C. SRL, în contradictoriu cu intimatul Ș. I. și terțul poprit G. B. SUCURSALA MERCUR.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, au fost obligați pârâții Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. și Primăria C. - instituția primarului să plătească creditorului Ș. I. indemnizația de dispoziție în cuantum de 25% din salariu de la 13.11.2007 până la 11.09.2008.
Hotărârea instanței de fond a fost modificată în parte prin decizia civilă irevocabilă nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., în același dosar, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului-creditor față de pârâta Primăria Municipiului C.-Instituția Primarului, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul titlului executoriu de mai sus, la data de 28.01.2014, creditorul Ș. I. a solicitat declanșarea procedurii executării silite împotriva debitoarei pentru îndeplinirea obligației menționate anterior, iar potrivit încheierii din data de 28.01.2014 a executorului judecătoresc T.-N. C., s-a format dosarul de executare nr. 45/E/2014.
Prin Încheierea nr. 1358 din Camera de Consiliu, pronunțată la data de 06.02.2014 de Judecătoria C. în dosarul nr._, s-a încuviințat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C..
În cursul procedurii de executare silită declanșată în dosarul nr. 45/E/2014, la data de 24.02.2014, executorul judecătoresc a dispus înființarea măsurii popririi în mâinile terțului poprit G. B. - Sucursala Mercur, asupra conturilor debitoarei S.C. Piețe și T. S.R.L. (fost Serviciul Public Administrația Piețelor și Târgurilor), pentru acoperirea sumei de 1708 lei ce reprezintă debit cu titlu de drepturi bănești conform titlului executoriu ce-l constituie sentința civilă nr. 4695/11.09.2008, pronunțată de Tribunalul D. și decizia civilă 868/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, plus cheltuieli de executare stabilite conform încheierii din 24.02.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 711 alin.1 C.proc.civ, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În prezenta cauză contestatoarea a criticat executarea silită invocând, cu prioritate, prescripția dreptului de a obține executarea silită.
Față de susținerile contestatoarei, instanța a reținut că dreptul "de a obține" executarea silită a titlului executoriu în discuție s-a născut anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, prescripția fiind o instituție de drept material (substanțial) și nu de drept procesual. Astfel, în ceea ce privește aplicarea legii în timp, sunt relevante dispozițiile art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora ,"prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit."
În același sens sunt și prevederile referitoare la principiile de aplicare în timp a legii civile, conținute în art. 6 alin. (4) din Codul Civil (din 2009), conform cărora, "prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit".
Prin urmare, pentru prescripțiile începute înainte de 01 octombrie 2011 și neîmplinite până la această dată, rămân aplicabile dispozițiile sub imperiul cărora au început să curgă.
În ceea ce privește prescripțiile începute și împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil, instanța, prin aplicarea principiului neretroactivității legii civile, consacrat de art. 6 alin. (1) teza a II-a din Codul Civil, precum și dintr-o interpretare per a contrario a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, a reținut că acestea sunt supuse dispozițiilor sub imperiul cărora au început să curgă și s-au împlinit.
În aceste condiții, susținerile contestatoarei referitoare la prescripția dreptului de a obține executarea silita vor fi analizate în prisma dispozițiilor Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, cât și raportat la art. 405 C.proc.civ. din 1865, în vigoare la momentul nașterii dreptului la executare silită.
Potrivit art. 6 din Decretului nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun in ce privește durata prescripției dreptului de a cere executarea silita, el găsindu-si aplicarea ori de cate ori, prin dispoziții speciale, nu au fost prevăzute alte termene.
În conformitate cu dispozițiile art. 405 C.proc.civ. din 1865:(1)Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.(2)Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.(3)Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
Astfel, în timp ce prescripția dreptului la acțiune limitează în timp posibilitatea celui interesat de a obține concursul organelor de jurisdicție in scopul pronunțării unei hotărâri favorabile, prescripția dreptului de a cere executarea silită vizează însăși posibilitatea de realizare efectivă a urmăririi silite prin măsuri de constrângere patrimonială.
În cauză, instanța a reținut că potrivit art. 405 alin. 2 din C.proc.civ. (din 1865), dreptul intimatului-creditor Ș. I. de a cere executarea sentinței civile definitive nr. 4695 din data de 11.09.2008 pronunțate de Tribunalul D., s-a născut în momentul pronunțării acesteia, având în vedere art. 377 C.proc.civ.( din 1865).
Astfel, dacă cursul prescripției nu a fost întrerupt sau suspendat termenul de 3 ani s-ar fi împlinit la data de 11.09.2011.
Însă, în speță s-a reținut că, prin dispozițiile art. 1, alin. (2) din OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume de bani prevăzute în titluri executorii având ca obiect drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată prin Legea nr. 230/2011, procedura de executare silită a fost suspendată de drept.
Cu privire la susținerile contestatoarei-debitoare referitoare la inaplicabilitatea prevederilor OUG nr. 71/2009, cu motivarea că este o societate cu răspundere limitată și nu o instituție publică, instanța reține că însăși contestatoare aduce în cuprinsul contestației la executare un contra-argument solid atunci când învederează că este o societate organizată în subordinea Consiliului Local al municipiului C., care gestionează și administrează fonduri publice. În acest sens, instanța a constatat că prin Hotărârea nr. 24 din 04.02.2011, adoptată de Consiliul Local al Municipiului C., s-a aprobat reorganizarea Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. (SPAPT C.) în societate comercială cu răspundere limitată cu doi asociați, respectiv . și Consiliul Local al Municipiului C., denumirea Serviciului Public Administrația Piețelor și Târgurilor C. înlocuindu-se în cuprinsul tuturor actelor de autoritate în vigoare cu denumirea S.C. Piețe și T. C. SRL. De asemenea, potrivit art. 2 din Actul constitutiv nr. 2 din 08.02.2011, forma juridică a societății este de societate cu răspundere limitată, cu capital integral românesc.
Cu toate acestea, deși în prezent contestatoarea este o societate comercială cu răspundere limitată, la momentul pronunțării sentinței civile definitive nr. 4695 din data de 11.09.2008 irevocabilă prin decizia civilă nr. 868/13.02.2009, ce reprezintă titlul a cărui executare este contestată, aceasta era o unitate în cadrul unei autorități a administrației publice locale. Chiar în cuprinsul titlului executoriu s-a constatat și statuat (ca o prezumție de lucru judecat) că SPAPT C. este un serviciu public de interes local, cu personalitate juridică, înființat în subordinea Consiliului Local al Municipiului C., cu regulament propriu de funcționare aprobat prin Hotărârea Consiliului Local a municipiului C. nr. 56/2005, iar finanțarea cheltuielilor curente și de capital se face din bugetul propriu și din bugetul local. Prin aceleași hotărâri instanțele au reținut că reclamanții (în speță, creditorul-intimat) sunt asimilați personalului contractual din sectorul bugetar, iar ordonatorul principal de credite este Primarul Municipiului C. (acesta având obligația de a include bugetul SPAPT C. în bugetul de venituri și cheltuieli local și a-l supune aprobării Consiliului Local).
În aceste condiții, având în vedere că, potrivit art. 25 din Legea nr. 51/2006, în cazul societăților comerciale rezultate în urma reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local sau județean ori a direcțiilor sau serviciilor publice de specialitate subordonate autorităților administrației publice locale, bunurile proprietate publică ori privată necesare furnizării serviciilor de utilități publice se concesionează acestora odată cu gestiunea serviciului, instanța a reținut că, deși în prezent contestatoarea este o societate comercială cu răspundere limitată, această împrejurare nu poate modifica natura juridică a obligațiilor de plată aferente perioadei 13.11._08, astfel cum acestea au fost stabilite prin titlurile executorii, obligațiile care au fost preluate de contestatoare ca atare.
Prin urmare, instanța a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume de bani prevăzute în titluri executorii având ca obiect drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificată prin Legea nr. 230/2011, prin care s-a dispus suspendarea de drept a executării silite în cursul termenului prevăzut la art. 1 alin. (1).
Potrivit art. 4051 C.proc.civ. (din 1865), Cursul prescripției se suspenda: a) in cazurile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului material la actiune; b) pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de instanta sau de alt organ jurisdictional competent; c) atata timp cat debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire; d) in alte cazuri prevazute de lege. Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare. Prescripția nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea creditorului urmaritor.
În cauză, în temeiul art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 71/2009 Consiliul Local C. la solicitarea SPAPT C. (structura organizatorică anterioară a contestatoarei) a aprobat plata eșalonată a drepturilor salariale aferente anilor 2007-2008 în cursul anilor 2009 - 2012, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 25-37 din dosar.
Ori, având în vedere că, în speță, cursul prescripției a fost suspendat pe perioada prevăzută de O.U.G. nr. 71/2009 și de actele ulterioare de modificare și completare, iar cererea de executare silită a fost formulată de creditorul Ș. I. la data de 28.01.2014, instanța a reținut că în prezenta cauză termenul de prescripție a dreptului de a cere executare silită nu este împlinit.
În plus, mai subliniază instanța că, și în cazul în care s-ar da curs interpretării făcute de către contestatoare asupra raporturilor juridice existente între părți, și s-ar aprecia că executarea silită nu a fost suspendată în temeiul art. 1 alin. 1 din OUG nr. 71/2009, oricum termenul de prescripție a dreptului de a cere și obține executarea silită nu s-ar fi împlinit, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 4052 C.proc.civ. (din 1865) care reglementează cazurile de întrerupere a termenului de prescripție.
Astfel, potrivit textului menționat, (1)Cursul prescripției se întrerupe: a) pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de executare a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice alt mod, a datoriei. În acest sens, instanța reține că debitoarea-contestatoare, în calitatea sa de angajator a recunoscut integral datoria către angajatul său Ș. I. creditor-intimat în cauză, calitate pe care creditorul o deține și în prezent, între părți existând în continuare raporturi de muncă (f. 85 și 87).
În ce privește cuantumul sumelor urmărite, instanța a reținut că, potrivit dispoziților art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 71/2009, sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanțe de urgență, se actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de S. iar, potrivit art. 628 alin. (3) NCPC, în cazul în care, prin titlul executoriu, nu au fost acordate dobânzi, penalități, la cererea creditorului, executorul judecătoresc are posibilitatea de a proceda la actualizare în funcție de rata inflației de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data plății efective. Prin urmare, în mod legal executorul judecătoresc a dispus efectuarea unei expertize contabile în urma căreia a rezultat cuantumul debitului actualizat.
In ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, potrivit mențiunilor încheierii din data de 24.02.2014 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, onorariul executorului judecătoresc inclusiv TVA este în cuantum de 211,79 lei.
Instanța a constatat că acest onorariu a fost stabilit în mod corect. Astfel, potrivit OMJ 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, pentru sume ce nu depășesc 50 000 lei (cum este cazul de față, debitul principal executat fiind de 1708 lei), onorariul maximal poate fi pana la 10% din suma, deci până la 170,8 lei, or, onorariul executorului judecătoresc fără TVA respectă această limită maximă.
Pentru considerentele expuse, constatând că actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materia executării silite, instanța a respins ca neîntemeiată, sub toate aspectele invocate, contestația la executare formulată de contestatoare în contradictoriu cu intimatul Ș. I. și terțul poprit G. B. - Sucursala Mercur.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea . C. SRL, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a hotărârii apelate, în sensul admiterii contestația la executare și să se dispună desființarea popririi înființata in dosarul de executare nr.45/E/2014.
Apreciază ca hotărârea primei instanțe este netemeinica si nelegala întrucât a interpretat si aplicat greșit dispozițiile art.24 din N.C.P.C.
Conform textului de lege mai sus menționat, dispozițiile legii noi se aplica numai proceselor si executărilor silite începute după ..
Mai mult, art.3 alin.l din Legea 76/2012 este norma de drept tranzitorie si in privința executărilor silite, aceasta statuând ca dispozițiile noului cod de procedura civila se aplica numai executărilor silite începute după .,
Momentul începerii executării silite este reglementat de art.622 alin 2 NCPC care prevede ca executarea silita începe odată cu sesizarea organului de executare,daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
In,speța,creditoarea a formulat cererea de executare silita la data de 28.01.2014 si in consecința conform art.24 din NCPC si art.3 alin 1 din Legea 76/2012,contestația la executare formulata,care constituie un incident in cursul executării silite,ii sunt aplicabile dispozițiile NCPC întrucât determinarea legii de procedura civila aplicabila acesteia se va face in funcție de momentul demarării executării silite.
Instanța de fond,in mod greșit si cu ignorarea dispozițiilor legate mai sus menționate,a reținut ca sunt aplicabile dispozițiile OUG 71/2009,argumentându-și opinia pe motive de fapt si de drept străine cauzei deduse judecații.
Prima instanța retine ca dreptul de a cere executarea silita a titlurilor executării in discuție s-a născut anterior intrării in vigoare a NCPC si ca potrivit art.201 din Legea 71/2011,prescripțiile începute si neîndeplinite la data intrării in vigoare a Codului Civil sunt si rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Or,in ceea ce privește aplicarea legii in timp a contestației la executare formulată are importanta data începerii executării silite prin sesizarea organului de executare,respectiv 28.01.2014 si nu data când s-a născut dreptul de a cere sau momentul începerii prescripției,cum vădit nelegal a reținut judecătoria.
Susține totodată, ca in mod greșit si nelegal, prima instanța a analizat prescripția dreptului de a cere executarea silita prin prisma dispozițiilor Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, in condițiile in care aceasta trebuia analizata prin raportare la dispozițiile art.705 si următoarele din NCPC.
In ceea ce privește contestația la executare formulată, a invocat in fata primei instanțe ca executarea silita a început in temeiul unei hotărâri judecătorești definitive si executorii la 11.09.2008.
Apreciază ca in mod corect, instanța de fond a constatat ca dreptul de a cere executarea silita s-a născut la data rămânerii definitive a titlului executoriu,respectiv 11.09.2008 si ca acesta este data de la care începe sa curgă termenul de prescripție.
De asemenea, tot corect se retine ca am fost instituție publica pana la data de 04.02.2011 cand prin HCL 24/04.02.2011 s-a aprobat reorganizarea Serviciului Public Administrația Piețelor si Târgurilor C. in societate comerciala cu răspundere limitata.
Consideră eronat raționamentul instanței ca cererea de executare silita formulata de creditoare la 28.01.2014 este înăuntrul termenului de prescripție.
Astfel, la data de 11.09.2008( când titlul executoriu a rămas definitiv) a început sa curgă termenul de prescripție si care a fost suspendat la 18.06.2009 când a intrat in vigoare OUG 71/2009,prin care,conform art.l alin.l si 2,plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar,devenite executorii pana la 31.12.2011,se va realiza după o procedura de executare pana in 2016 iar in cursul termenului orice cerere de executare silita se suspenda de drept.
Or,de la data nașterii dreptului de a cere executarea (11.09.2008) si pana la data suspendării de drept a executării (18.06.2009) conform OUG 71/2009, a trecut o perioada de 9 luni si 7 zile.
In situația apelantei, suspendarea de drept a dăinuit de la 18.06.2009,când a intrat in vigoare OUG 71/2009,si pana la 04.02.2011,când prin HCL24/04.02.2011 ne-am reorganizat din instituție publica in societate comerciala,aceasta fiind data când a încetat suspendarea impusa de actul normativ mai sus menționat.
Conform art.707 alin 2 din NCPC după încetarea suspendării,prescripția isi reia cursul,socotindu-se si timpul scurs înainte de suspendare.
In speța,timpul scurs înainte de suspendare este de 9 luni si 7 zile, iar de la data reluării cursului,data reorganizării in SRL ( 04.02.2011) si pana la formularea cererii de executare din 28.01.2014 a trecut o perioada de 2 ani, 11 luni și 28 zile.
Calculând ,potrivit art.707 alin.2 din NCPC ,timpul scurs înainte de suspendare de 9 luni si 7 zile cu perioada de timp de după reluarea prescripției,2 ani si 11 luni 28 zile ,reiese fără dubiu,ca executarea începută la 28.01.2014 este prescrisa,termenul îndeplinindu-se in luna mai 2013.
Or,potrivit art.705 alin.l NCPC dreptul de a obține executarea silita se prescrie in termen de 3 ani,daca legea nu prevede altfel,iar art.706 alin 2.,din acelasi act normativ stipulează ca prescripția stinge dreptul de a obține executarea silita si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.
In drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art.476,art.480 alin.l,art.71,alin.l,art.705,alin 1 si 2,art.708,710 NCPC si art..2544 NCC.
Intimatul Ș. I. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului.
In cuprinsul cererii formulate contestatoarea invoca prescripția dre obține executarea silita, arătând ca titlul executoriu a rămas definitiv ..09.2008, data de la care a început sa curgă termenul de prescripție, suspendat la data de 18.06.2009 pana la data de 04.02.2011, când s-a reorganizat din instituție publica in societate comerciala si a încetat suspendarea impusa de OUG 71/2009.
Aceste apărări nu pot fi primite de către instanța, iar excepția invocată se impune a fi respinsa, întrucât Serviciul Public Administrația Piețelor si C. a fost obligat prin Sentința 4695/11.09.2008 pronunțata de Tribun; Decizia nr. 868/13.02.2009 pronunțata de Curtea de Apel C. in dosarul nr._ la plata unor sume de bani reprezentând indemnizație de dispozitiv pentru salariații menționați in aceasta .
Așa cum menționează si contestatoarea, prin OUG 71/2009 plata sumelor obținute prin hotărâri judecătorești ce privesc acordarea de drepturi stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite rina la data de 31.12.2009, se va realiza după o procedura de executare:in anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;in anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;in anul 2012 se plătește 33%) din valoarea titlului executoriu.
De asemenea, art. 1 alin. 2 prevede ca, in cursul termenelor prevăzute de alin.1 orice cerere de executare silita se suspenda de drept, astfel ca unitatea ai :testatoarea) a dispus efectuarea de plați in luna ianuarie 2010, in limita a 34% din titlul executoriu, urmând ca diferențele salariale sa fie plătite, in anii 2011 și 2012 conform graficului stabilit.
In luna februarie 2011, Serviciul Public Administrația Piețelor si C. s-a reorganizat in societate comerciala, iar potrivit art. 12 din Consiliului Local al Mun. C. nr. 24 / 04.02.2011, societatea nou înființată substituit Serviciului Public Administrația Piețelor si Târgurilor C.,toate drepturile si obligațiile acestuia, inclusiv obligația achitării drepturilor câștigate.
Ori, pana in luna februarie 2011, suspendarea executării a operat de drept, fiind întrerupt termenul de prescripție. La calcularea termenului de prescripție trebuie avut in vedere si Procesul Verbal nr._ din 22.08.2012 in care se arata ca prin OUG 45/ 20.05.2010 drepturile salariale obținute s-au eșalonat astfel: 34% in anul 201 in anul 2013 si 33% in anul 2014, insa ordonanța a fost respinsa prin Lege 05.12.2011, iar contestatoarea in aceste condiții înțelege sa continue efectuarea plaților datorate, mai ales ca in 2010 s-a si efectuat o plata voluntara a drepturi bănești, termenul de prescripție din punctul meu de vedere începând să curgă din nou de la data de 22.01.2014, o data cu aprobarea de către Consiliul Municipal al Municipiului C. prin Hotărârea nr. 71 / 14.02.2014 a Bugetului venituri si cheltuieli, data pana la care nu s-ar fi putut efectua nici o plata.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul constată următoarele:
Prima critică a sentinței vizează stabilirea greșită a legii aplicabile în speță, apelanta considerând că, raportat la data formulării cererii de executare silită (22.07.2013) îi sunt aplicabile dispozițiile noului Cod de procedură civilă (NCPC).
Este de necontestat că în materia executării silite, determinarea legii de procedură civilă aplicabilă se face în funcție de data cererii de executare silită, conform art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 și că momentul începerii executării silite, demarcat de prevederile art.622 alin.2 NCPC începe o dată cu sesizarea organului de executare, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
Pe de altă parte, potrivit art.6 alin.4 NCC, "prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit". Așadar, legea aplicabilă prescripției extinctive este legea în vigoare la data începerii prescripției, existând posibilitatea, așa cum este cazul și în speță, ca procedura de judecată a contestației la executare să se desfășoare sub imperiul noului Cod de procedură civilă dar legea aplicabilă din punct de vedere al dreptului substanțial, respectiv verificarea condițiilor de împlinire a prescripției dreptului de a cere executarea silită să se raporteze la legea veche ca fiind legea în vigoare la data când prescripția a început să curgă.
Cum în speță, dreptul creditoarei de a cere executarea silită a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu s-a născut la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 4695/11.09.2008, respectiv la data de 11.09.2008, deci anterior intrării în vigoare a NCPC, termenul de prescripție se calculează prin raportare la dispozițiile Decretului nr.167/1958 și art.405 C.proc.civ, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.
Susținerile apelantei sunt nefondate și în ceea privește cea de-a doua critică din apel întrucât debitul nu era prescris la data formulării cererii de executare.
Astfel, în intervalul de 3 ani în care s-ar fi putut formula cerere de executare silită a titlului executoriu, respectiv 11.09.2008 – 11.09.2011, în cauză a intervenit întreruperea termenului de prescripție ca urmare a plății voluntare făcute debitoarei, așa cum rezultă din inscrisurile atasate intampinarii, respectiv referatul privind plata sumelor restante aferente anului 2008, inregistrat sub nr. 128/07.01.2010 stat la dosarul de fond la fila nr. 25.
Din acelasi referat, rezulta ca in cursul anului 2009 s-au facut plati partiale, respectiv plata sporului de dispozitiv aferent anului 2007.
Prin întreruperea prescripției se înțelege modificarea cursului acesteia constând în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția unei cauze întreruptive și începerea unei alte prescripții extinctive.
Ca atare, la data de 07.01.2010 a început să curgă o nouă prescripție extinctivă a dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu.
La acea dată era însă în vigoare OUG nr.71/2009, de natură a amâna începerea prescripției extinctive neproducând un efect de suspendare a cursului prescripției, întrucât pentru a fi vorba de suspendarea prescripției este necesar ca împrejurarea ce constituie cauze de suspendare să apară în timp ce prescripția este în curs.
Începutul prescripției a fost amânat până la data de 11.02.2011 când prin HCL nr.24/04.02.2011 debitoarea s-a reorganizat în societate comercială cu răspundere limitată.
Ca atare, în raport de acest moment, dreptul de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nu se împlinise la data formulării cererii de executare silită.
Ținând cont de caracterul devolutiv al apelului ("tantum devolutum quantum appellantum") ce reprezintă o concretizare a principiului disponibilității părților și în fața instanței de control judiciar precum și de împrejurarea că modul de soluționare a celorlalte motive de contestație nu a fost criticat în apel, și pentru considerentele mai sus menționate, în temeiul dispozițiilor art.480 C.proc.civ, Tribunalul va păstra în tot sentința apelată, urmând a respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelant-contestator . C. SRL fost Serviciu Public Administrația Piețelor si Târgurilor,cu sediul in C. ,. 51, CUI_, J16/181/08.02.2011, având contul bancar RO 053BRDE170SV_BRD AGENȚIA ROVINE, împotriva Sentinței civile nr._ din 11.09.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimat-terț poprit G. B. SUCURSALA MERCUR, Sucursala Mercur cu sediul în C., ..2-4, județul D., cont bancar RO33UGBI_7RON, intimat Ș. I., având domiciliul în Bals,..Ll,., jud. O., CNP_, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Ianuarie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, L. C. C. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.L.C.C.
Tehn.F.M./5 ex.23.02.2015
Jud.fond.C.N.M.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
