Fond funciar. Hotărâre din 01-07-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 01-07-2015 în dosarul nr. 398/201/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1224/2015
Ședința publică de la 01 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol pronunțarea apelului formulat de pârâta S. F. împotriva sentinței civile nr. 2391/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._, în contradictoriu cu reclamantul T. C. A. și pârâții P. D. - .. 18/1991, P. MOȚĂȚEI-..18/1991, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pt. a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 17.06.2015, 25.06.2015, respectiv la termenul de azi, 01.07.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Calafat reclamantul T. C. A. a chemat în judecată pârâtele P. Moțăței – Comisia Locală pentru Legea 18/1991, P. D. – Comisia Județeană pentru Legea 18/1991, S. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/28.02.2012, în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 2200 mp, situată în intravilan, în tarlaua 23, ..
În fapt a motivat că, în baza Legii nr. 18/1991, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,6000 mp teren, pe numele său și a pârâtei S. F., în calitate de moștenitori ai defunctei N. C. E..
La reconstituirea dreptului de proprietate, nu s-a avut în vedere faptul că în anul 1969, prin actul autentificat la notariatul de Stat Local Băilești sub nr. 669, autoarea N. C E. și pârâta S. F. au vândut mamei sale, T. M., terenul loc de casă situat în vatra comunei Moțăței . de 800 mp, cu următoarele vecinătăți: la E – N. I., la V – D. N. și N. N., la S – Drumul satului, la N - Drumul satului, împreună cu cota de ¼ din casa de locuit compusă din trei camere și sală.
Prețul vânzării în cuantum de 20.000 lei, a fost achitat la data încheierii actului de vânzare cumpărare.
De la această dată, împreună cu mama sa, T. M. au exercitat posesia asupra terenului în suprafață de 800 mp, dar și asupra diferenței de 1400 mp, constituind curtea și grădina casei de locuit, comportându-se ca adevărați proprietari, fără a fi tulburați de nimeni, achitând taxele și impozitele.
Suprafața menționată în actul autentic a fost de 800 mp, întrucât atât permitea legea să se înstrăineze în acel moment, însă voința părților a fost să vândă, respectiv să cumpere întreaga gospodărie din vatra satului Dobridor, în suprafață de 2200 mp, lucru dovedit de vecinătățile terenului din actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 669/13.06.1969, care s-a păstrat același până în prezent.
Astfel, la apariția Legii nr. 18/1991, terenul situat în vatra satului Dobridor, nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate după defuncta N. C E., aflându-se deja în patrimoniul cumpărătoarei T. M., pârâta S. F. nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren, din moment ce își vânduse partea prin actul autentic menționat mai sus.
Față de cele menționate a solicitat admiterea acțiunii, constatarea nulității absolută parțială a titlului de proprietate emis de pârâta Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor D., pentru suprafața de 2200 mp, teren situat pe raza comunei Moțăței, pârâtele să fie obligate la emiterea unui nou titlu de proprietate din care să fie radiată suprafața de 2200 mp și individualizată astfel: 1200 mp, în T 23 P 847 și 1000 mp în T 23 P 846.
În drept a invocat prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea 247/2005, privind modificarea Legii 169/1997 și Legii 18/1991, art. 1860 Cod civil, art. 1890 Cod civil.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și eventual expertiză tehnică.
A atașat: copie TDP nr._/28.02.2012, copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 669/13.06.1969 de Notariatul de Stat Local Băilești, copii acte de stare civilă, act de partaj voluntar.
La data de 24.03.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 669/13.06.1969, necontestat de pârâtă, T. M. a cumpărat suprafața de teren situată în vatra comunei Moțăței .: la E – N. I., la V – D. N. și N. N., la S – Drumul satului, la N - Drumul satului, împreună cu cota de ¼ din casa de locuit compusă din trei camere și sală.
În actul autentic s-a menționat că terenul cuprins între aceste limite ar avea suprafața de 800 mp, întrucât atât prevedea legea la vremea respectivă, ca fiind maximul de suprafață ce putea fi dobândită.
Însă, așa cum se arată în cuprinsul contractului, la baza încheierii acestuia a stat certificatul de moștenitor nr. 37/1957, conform căruia terenul fusese moștenit de cumpărătoare împreună cu vânzătoarele de la autorul N. C. și avea suprafața totală de 1200 mp, fiind mărginit de aceleași limite ca și cele menționate în actul de vânzare cumpărare. Terenul intrase în patrimoniul defunctului N. C. prin moștenire de la tatăl acestuia, N. Ș., decedat în anul 1892.
În ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 1000 mp situați în T 23 P 846, de la data încheierii contractului de vânzare cumpărare a rămas în posesia cumpărătoarei T. M., prin testamentul autentificat sub nr. 383/09.09.1960, T. M. a primit de la mama sa N. E., pe lângă partea din terenul intravilan mai sus menționat și proprietatea terenului arabil deținut de acesta, dobândit prin moștenire de la mama sa, M. I. M..
A atașat în copie testamentul din data de 9.09.1960 de Biroul Notariatului de Stat al Raionului Calafat – Regiunea C..
Pârâtele P. Moțăței – Comisia Locală pentru Legea 18/1991 și P. D. – Comisia Județeană pentru Legea 18/1991 nu au formulat întâmpinare, iar instanța prin rezoluția din 24.03.2014, în baza art. 201 alin. 4 din Codul de procedură civilă, a fixat primul termen de judecata la data de 08.04.2014, dispunând citarea părților pentru acest termen și citarea pârâtului la interogatoriu.
În cauză instanța a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, care să identifice prin dimensiuni și vecinătăți terenul, prevăzut în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 669/13.06.1969 eliberat de Notariatul de Stat Local Băilești, raportat la vecinătățile din acesta și dacă se mențin și în prezent, desemnând expert pe D. V. A..
La solicitarea instanței, P. comunei Moțăței a depus, la data de 21.05.2014, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a titularului N. C. E. și anexa nr. 3/386 validată, iar la data de 16.06.2014, OCPI D. a înaintat copia procesului verbal ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ având ca titulari pe T. C. și S. F..
Expertiza în specialitatea topografie a fost înaintată instanței la data de 27.10.2014.
Părțile nu au formulat obiecțiunii la raportul de expertiză în specialitatea topografie, întocmit de expert tehnic D. V. A..
Prin sentința civilă nr.2391/25.11.l2014 pronunțată de Judecătoria Calafat a fost admisă acțiunea formulată; s-a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr._/28.02.2012, în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 2200 mp, situată în intravilanul satului Dobridor .: 1000 mp curți-construcții, T 23 P 846, cu vecinii: N – Dc 830, E – U. P, S – N. E, V – N. D.; 1200 mp T 23 P 847, cu vecinii: N – N. E, E – U. P, S – DE 830, V – N. D. și au fost obligate pârâtele să emită un nou TDP pentru această suprafață cu următoarele mențiuni: titular T. C. A., moștenitor al defunctei N. C. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantului și pârâtei S. F., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,6000 mp teren, în calitate de moștenitori ai defunctei N. C. E., astfel: 0,3200 ha teren arabil extravilan și 0,2800 ha teren intravilan, din care arabil 600 mp în T 23 P 855, cu vecinii: N – De 836, E – U. P, S – De 830, V – U. P,; 1200 mp arabil intravilan situat în T 23 P 847, cu vecinii: N – N. E, E – U. P, S – De 830, V – N. D. și 1000 mp categoria curți construcții T 23 P 846, cu vecinii: N – Dc 830, E – U. P, S – N. E, V – N. D. și li s-a eliberat titlul de proprietate nr._/28.02.2012.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Băilești sub nr. 669/13.06.1969, autoarea N. C-. E. și pârâta S. F. au vândut mamei reclamantului T. M. terenul loc de casă situat în vatra comunei Moțăței . de 800 mp cu următoarele vecinătăți: N – Drumul Satului, E – N. I., S – Drumul Satului, V – D. N. și N. N., împreună cu cota de ¼ din casa de locuit compusă din trei camere și sală, iar prețul vânzării, acela de 20.000 lei a fost achitat în întregime la data autentificării acestui contract de vânzare cumpărare.
De la data încheierii contractului de vânzare cumpărare mama reclamantului și ulterior reclamantul, au avut în posesie atât suprafața cuprinsă în contractul de vânzare cumpărare cât și suprafața de 1400 mp, reprezentând curtea și grădina casei de locuit, iar la apariția Legii 18/1991, suprafața totală de 2200 mp se afla în patrimoniul mamei reclamantului, T. M., așa încât pârâta S. F. nu era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață, argumentul principal fiind vecinătățile terenului menționate în actul de vânzare cumpărare nr. 669/13.06.1969, care sunt aceleași și în prezent.
Această stare de fapt s-a reținut și din concluziile expertizei efectuate în această cauză de către expertul în specialitatea topografie, cadastru, potrivit cărora terenul ce face obiectul prezentului litigiu are suprafața totală ce rezultată din măsurători de 2120 mp, categoria de folosință curți construcții și arabil, acest teren se află în intravilanul comunei Moțăței sat Dobridor .. 8 județul D. și are următoarele vecinătăți: N – între punctele 13-14-15-16-17 din schița topografică (anexa 3) . Dc 830), E – între punctele 17-18-4 U. P. (fost N. I.), S – între punctele 4-3-2-1 . 836) și V – între punctele 1-5-6-7-9-11 R. I. (fost N. N. și N. D.) (fost N. D.).
S-a observat astfel că, prin dimensiuni și vecinătăți identificate de expertul tehnic specialist D. V. A., terenul prevăzut în contractul de vânzare cumpărare nr. 669/13.06.1969 eliberat de Notariatul de Stat Local Băilești raportat la vecinătățile din acesta și vecinătățile terenului în suprafață de 2200 mp din care 1000 mp curți construcții și 1200 mp intravilan arabil din TDP nr._/28.02.2012, sunt aceleași și se mențin și în prezent.
În raport de considerentele de mai sus, în temeiul art. III alin. 1 lit. a din Legea 247/2005, privind modificarea legii 169/1997 și Legii 18/1991, cât și prevederile art. 8 din Decretul Lege 42/1990, art. 23 din Legea 18/1991 republicată instanța a admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută parțială a TDP nr._/28.02.2012, în sensul radierii din acest titlu a suprafeței de 2200 mp, situată în intravilanul satului Dobridor .: 1000 mp curți-construcții, T 23 P 846, cu vecinii: N – Dc 830, E – U. P, S – N. E, V – N. D.; 1200 mp T 23 P 847, cu vecinii: N – N. E, E – U. P, S – DE 830, V – N. D., iar pârâtele să emită un nou TDP pentru această suprafață cu următoarele mențiuni: titular T. C. A., moștenitor al defunctei N. C. E., cu mențiunea că acest teren reprezintă curtea și grădina imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr. 669/13.06.1969.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. F., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în integralitate.
În motivare a arătat că nu există nicio probă din care să rezulte că diferența de teren în suprafață de 1400 mp. a fost în posesia mamei intimatului-reclamant pe timpul vechiului regim comunist, ci din contră, acest teren în perioada menționată a fost muncit de către apelantă și familia sa, având destinația de lot ajutător.
După ce li s-a reconstituit dreptul de proprietate și prin emiterea titlului de proprietate, intimatul-reclamant, profitând de starea sa de boală și de bătrânețe, a vândut acest teren printr-un înscris sub semnătură privată unei persoane din localitate.
Instanța de fond, în mod nelegal, a extrapolat conținutul și acordul de voință menționate în contractul de vânzare-cumpărare nr.669/1969, cu privire la suprafața de 800 mp, reținând că apelanta nu ar fi o persoană îndreptățită la diferența de teren în suprafață de 1400 mp, raportat la faptul că în urma administrării probei cu expertiză tehnică vecinătățile prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare nr.669/1969 sunt aceleași și în prezent.
S-a mai arătat că instanța de fond s-a pronunțat din oficiu pe ceva ce nu s-a cerut și anume obligarea celor două intimate-pârâte, respectiv cele două comisii, să emită titlu de proprietate pentru suprafața de 2.200 mp cu următoarele mențiuni: titular T. C. A., moștenitor al defunctei N. C. E..
Intimatul-reclamant T. C. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate.
În motivare a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr.669/13.06.1969, necontestat de apelantă, T. M., a cumpărat suprafața de teren situată în vatra comunei Moțăței, împreună cu cota de ¼ din casa de locuit compusă din trei camere și sală. În actul autentic s-a menționat că terenul ar avea suprafața de 800 mp, întrucât atât prevedea legea la vremea respectivă ca fiind maximul de suprafață ce putea înstrăinată prin acte juridice. La baza încheierii contractul a stat certificatul de moștenitor nr.37/1957.
A mai învederat că în mod corect instanța de fond a dispus anularea titlului de proprietate nr._/2012, cu atât mai mult cu cât nici intimatul, nici apelanta, nu au formulat cerere pentru reconstituirea vreunei suprafețe de teren în intravilan.
Analizând cererea de apel prin prisma susținerilor părților, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC reține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._/28.02.2012, eliberat de Comisia Județeană de Aplicare a legii fondului funciar s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 6000 m.p, situat în comuna Moțăței, . fiind T. ȘT. C. A. și S. F., ca moștenitori ai autoarei N. C.E..
Titlul de proprietate reprezintă actul prin care se finalizează activitatea autorităților publice special înființate, în vederea punerii în aplicare a L.g 18/ 1991 modificată și a Comisiilor Județene, care sunt autorități publice administrativ jurisdicționale.
Așadar titlul de proprietate are o natură juridică complexă, conferită pe de o parte, atât de caracterul autorității emitente, acela de autoritate administrativă, cât și de procedura specială administrativă de emitere a actului, iar pe de altă parte de caracterul drepturilor care decurg, în puterea legii, din aceasta.
Fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate suprafețele de teren deținute de cooperativele agricole de producție la data de 01.01.1990, înscrise în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau al registrului agricol, corectate cu înstrăinările legale făcute de către cooperativă la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Potrivit art. 11 alin.1 din legea 18/1991 ”suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”.
Din analiza dispozițiilor art.III alin (1) reiese că „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991: a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Observând înscrisurile depuse la dosar se constată că la baza emiterii titlului de proprietate mai sus menționat au stat cererile formulate de beneficiarii reconstituirii și registrul agricol al autoarei N. E..
Observând cererea formulată de reclamant (fila 74 din dosar fond) instanța reține că acesta a solicitat reconstituirea pentru suprafața de teren de 0,50 ha ca moștenitor al autoarei N. E.. La rândul său S. F. a solicitat prin cererea înregistrată sub nr.108/14.03.1991, (fila 20 din dosar apel) reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de 0,50 ha din care intravilan 0,15 ha, tot în calitate de moștenitor al autoarei N. E..
Beneficiarii reconstituirii au fost validați cu suprafața de teren de 0,50 ha din care 0,22 ha în intravilanul localității, însă titlul de proprietate a fost emis pentru suprafața de teren de 0,60 ha
Se mai reține că la emiterea titlului de proprietate autoritățile cu competențe în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate au acordat eficiență consemnărilor din registrul agricol pe anii 1959-1960 al autoarei N. C.E. în care aceasta a figurat cu suprafața totală de teren de 0,60 din care categoria intravilan-vatră . m.p.
Din înscrisurile depuse la dosar se mai constată că în anul 1969 autoarea N. C.E. împreună cu S. E. și S. F. au înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.669/13.06.1969, suprafața de teren de 800 m.p situat în vatra satului Dobridor, . St.M., precum și părțile de ¼ care le-au revenit din imobilul casă de locuit construită din cărămidă, care au fost dobândite prin moștenire de la autorul N. C..
Prin prezenta acțiune reclamantul a invocat ca temei al dobândirii dreptului de proprietate uzucapiunea pentru diferența de 1400 m.p, suprafață pe care autoarea sa a deținut-o alături de cea care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, instanța analizând cererea prin prisma acestor dispoziții legale, apreciind că autoarea reclamantului și ulterior reclamantul au exercitat posesia terenului care are categoria de folosință curți-construcții și grădina casei de locuit.
Însă regimul juridic al terenului categoria mai sus menționată este reglementat prin dispozițiile art.23 din Legea nr.18/1991 republicata, cu modificarile si completarile ulterioare potrivit cu care „sunt si ramân în proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii. (2) Suprafetele de terenuri aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora sunt acelea evidentiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciara, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrarii în cooperativa agricola de productie. (2indice 1) În cazul înstrainarii constructiilor, suprafetele de teren aferente prevazute la alin. (2) sunt cele convenite de parti la data înstrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba.”
Din interpretarea literală și logico juridică a art.8 din decretul lege 42/1990 se deduce că suprafețele de teren aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum curtea și grădina nu au fost stabilite prin acest text de lege și că pe cale de consecință acestea sunt diferite, înțelegându-se însă că este vorba de o suprafață de teren aferentă gospodăriei, bine determinată prin împrejmuiri și nu în ultimul rând cu posesie continuă din generație în generație.
Întinderea suprafeței de teren aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina acestora sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite cu orice mijloc de proba.
În consecinta, nu prezinta relevanta suprafata înscrisa în actul de înstrainare, ci intentia reala a partilor conventiei de vânzare-cumparare, respectiv ceea ce cumparatorii au împrejmuit si folosit efectiv de la data întelegerii.
Având în vedere cuprinsul raportului de expertiză se mai reține că suprafața de teren de 800 m.p, cu vecinătățile menționate în actul de vânzare cumpărare are în realitate o întindere de 2200 m.p, și reprezintă curtea și grădina casei, aspect reținut în mod corect de instanța de fond, ca și faptul că această suprafață a fost în posesia autoarei cumpărătoare și ulterior a reclamantului, fiind împrejmuită de la data de la cumpărării și până în prezent.
Instanța nu va reține susținerea apelantei în sensul că diferența de teren de 1400 m.p, a fost i-a fost dată ca lot în folosință, nefăcând nicio probă în acest sens, însă regimul juridic al suprafeței de teren mai sus menționat este reglementat de legea 18/1991, astfel cum a fost mai sus menționat și nu poate face obiectul constatării dreptului de proprietate prin uzucapine.
Cum reclamantul intimat nu a invocat ca temei al îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate în nume propriu și nu ca moștenitor al autoarei N. C.E. dispozițiile art.23 din 18/1991, aspect de altfel pe care apelanta l-a susținut prin cererea de apel în mod întemeiat, se apreciază că în mod greșit s-a reținut de instanța de fond îndreptățirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate prin uzucapiune-temei invocat de acesta prin cererea de chemare în judecată.
Având în vedere cele mai sus expuse, raportat la temeiurile invocate de reclamant, instanța de apel apreciază că nu se poate reține nelegalitatea titlului de proprietate urmând ca în temeiul art.480 alin.2 NCPC să admită apelul și să schimbe sentința în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art.452 coroborat cu art.453 alin.1 NCPC instanța urmează să oblige intimatul către apelantă la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta S. F. CNP_ cu domiciliul în comuna Moțăței . județul D. împotriva sentinței civile nr.2391/2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații T. C. A., CNP_ cu domiciliul în Municipiul C. Calea București nr. 3 . . județul D., P. Moțăței – Comisia Locală pentru Legea 18/1991 și P. D. – Comisia Județeană pentru Legea 18/1991.
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimatul T. C. A. către apelantă la plata sumei de 800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1096/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1230/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
