Pretenţii. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 720/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 28428/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 720/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR 9 G. E. și apelanții-pârâți B. F. C. și B. L., împotriva sentinței civile nr. 2942/03.01.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- Prin Serviciul Registratură la data 16.04.2015, au sosit relațiile solicitate de la Direcția de Evidență a Persoanelor Serviciul Evidența Persoanelor C..
Instanța, după deliberare, constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită pentru acest termen de judecată cu apelanții-pârâți, având în vedere relațiile comunicate de Serviciul pentru Evidența persoanelor C. și observând că se solicită judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în pronunțare pe cele două apeluri.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub nr._ reclamanta Asociația de P. nr. nr. 9 G. E. a chemat în judecată pârâții B. F. C. și B. L., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7468,57 lei, compusă din: suma de 7073,27 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și neachitate pentru pe perioada septembrie 2012- iunie 2013 și suma de 395,30 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate și impuse prin procesele-verbale ale Adunării Generale din 2012-2013 precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâții, în calitate de proprietari ai imobilului situat în C., ., nr. 36, .. 2, jud. D., nu au achitat cheltuielile de întreținere în cuantum de 7468,57 lei, aferente perioadei septembrie 2012- iunie 2013, deși au fost somați în repetate rânduri în acest sens.
În drept, reclamanta și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 112 C,p,civ., art. 1488 Cod Civil, art. 50 din Legea nr. 230/2007 și Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 care se regăsesc în HG nr. 1588/19.12.2007.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus următoarele înscrisuri: certificatul de înregistrare fiscală, extras de cont, procesele-verbale din datele de 13.04.2012, 11.04.2013, liste de plată pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013, extras de cont, fișe de cont pentru operații diverse, raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert-contabil Vrancuti V., Anexa nr. 1 și publicația de vânzare imobiliară nr. 1465/D/2012.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 230/2007 privind asociațiile de proprietari, acțiunea formulată de reclamantă, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și de aplicarea timbrului judiciar.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.12.2013, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În apărare, pârâții au arătat că întreținerea aferentă perioadei septembrie 2012-iunie 2013 a fost calculată incorect, suma solicitată fiind mult mai mare decât valoarea serviciilor de care au beneficiat.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, pârâții au precizat că reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007.
În drept, pârâții și-au întemeiat susținerile din întâmpinare pe dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 20.01.2014, reclamanta a reiterat susținerile din cererea dedusă judecății., precizând în plus că penalitățile de întârziere în cuantum de 395,30 lei sunt de 10% per sumă restantă, dar acestea nu depășesc 0,2% pe zi de întârziere.
Instanța, în temeiul art. 255 coroborat cu art. 258 Cod procedură civilă, a încuviințat proba cu înscrisuri, solicitată atât de către reclamantă, cât și de către pârâți, apreciind că este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei și a respins proba cu expertiza tehnică specialitatea contabilitate.
Prin sentința civilă nr.2942/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 9 G. E., în contradictoriu cu pârâții B. F. C. și B. L..
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 9 G. E. suma de 3953,27 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei septembrie 2012– mai 2013 și suma de 395,30 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 300 lei cheltuieli de judecată, proporțional cu pretențiile admise .
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, potrivit extrasului de cont, listelor de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pe lunile septembrie 2012- iunie 2013 depuse la dosar, instanța constată că pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013 pârâții B. F. C. și B. L. nu au achitat contravaloarea cotelor de întreținere datorate pentru apartamentul nr. 2 C., ., nr. 36, .. A (1), jud. D. astfel încât s-a ajuns la un debit restant la cheltuielile comune aferente acestei perioade în sumă de 3953,27 lei.
De asemenea, instanța mai reține că în cuantumul cheltuielilor de întreținere pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013 reclamanta a inclus și suma de 3120 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu executor, suma ce au fost menționate în listele de plată.
Reclamanta a calculat penalități de întârziere în sumă de 395,30 lei conform hotărârii Adunării Generale din data de 13.04.2012, 11.04.2013, în cuantum de 10 %, pe sumă, mai puțin ultimele 3 luni calculate(filele 7-8).
În drept, potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, obligație stabilită si prin art. 32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 25, alin. 1 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, iar asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, fără ca suma acestora să depășească suma cotei restante la care s-a aplicat.
Potrivit art. 25 alin. 3 din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 în cazul în care terții impun penalități asociației de proprietari pentru întârzieri la plata facturilor, acestea se vor recupera de la restanțierii la cotele de întreținere, proporțional cu cuantumul restanțelor.
Totodată, instanța a reținut că potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
În speță, instanța a constatat că, deși a fost depășit termenul scadenței cheltuielilor de întreținere ce revin pârâților B. F. C. și B. L., corespunzător fiecărei luni din perioada septembrie 2012- iunie 2013, astfel cum acestea au fost repartizate conform listelor de plată a cotelor de contribuție, pârâții nu au făcut dovada achitării lor.
Ca atare, având în vedere că reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță, iar pârâții nu au probat liberarea de obligație, prin plată sau într-un alt mod admis de lege, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamantă și va obliga pârâții să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 9 G. E. suma de 3953,27 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei septembrie 2012– mai 2013 și suma de 395,30 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Instanța nu a inclus în cuantumul cheltuielilor de întreținere la plata cărora au fost obligați pârâții suma de 3120 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu executor și alte cheltuieli efectuate cu pârâții pentru recuperarea unor alte sume restante având în vedere că reclamanta prin cererea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și penalităților de întârziere aferente acestora, iar suma de 3120 lei nu reprezintă cheltuieli de întreținere în sensul dispozițiilor legii 230/2007, aceasta putând fii solicitată în cadrul dosarelor în care a fost efectuată.
De asemenea, instanța a mai arătat că procentul de penalitate de 10% din suma restantă, mai puțin ultimele trei luni calculate, stabilit prin hotărârile Adunării Generale din data de 13.04.2012, 11.04.2013 se încadrează în limita de 0,2 % pe zi de întârziere prevăzută de dispozițiile art. 49 din legea 230/2007.
Având în vedere că pârâții au căzut în pretenții, reținându-se culpa procesuală a acestora, în temeiul art. 453 C.proc.civ., instanța a admis cererea reclamantei și i-a obligat pe pârâți la plata cheltuielilor de judecată ce au fost efectuate cu ocazia judecății, în cuantum de 300 lei având în vedere cuantumul pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta Asociația de P. nr 9 G. E. și pârâții B. F. C. și B. L..
În apelul formulat, reclamanta Asociația de P. nr 9 G. E. a arătat că prin neadmiterea în totalitate a sumei cerute prin acțiunea principală, s-au încălcat prevederile art.46 din Legea nr.230/2007. astfel, instanța a reținut că suma de 3120 lei, pe care asociația a inclus-o pe listele de plată, sumă ce reprezintă cheltuieli de executare dintr-un alt dosar pe care l-a avut împotriva pârâților, este neadevărată, acestea fiind cheltuielile ocazionate cu angajarea avocatului în cuantum de 550 lei și a executorului judecătoresc, motiv pentru care solicită ca pârâții să fie obligați la plata sumei totale de 7.468,57 lei.
Apelanții-pârâți B. F. C. și B. L. au arătat că instanța de fond nu a apreciat corect dispozițiile art.49 din Legea nr.230/2007, penalitățile reclamantei depășind limitele stabilite prin actul normativ.
Asociațiile de proprietari pot formula acțiuni împotriva proprietarilor care nu și-au achitat obligațiile mai mult de 90 de zile de la termenul de plată, aceasta însemnând că la data de 21.08.2013, data introducerii acțiunii, Asociația de P. nr 9 G. E., putea să solicite cheltuieli de întreținere pentru cel mult aprilie 2013, ci nu iunie 2013.
Menționează că întreținerea lunară aferentă perioadei septembrie 2012-iunie 2013, a fost calculată incorect, suma solicitată de asociație fiind mult mai mare decât valoarea serviciilor de care a beneficiat, motiv pentru care, consideră că stabilirea corectă a valorii întreținerii aferente perioadei mai sus menționate, nu se poate face fără o expertiză judiciară.
Intimata Asociația de P. nr 9 G. E. a formulat întâmpinare la apelul formulat de pârâții B. F. C. și B. L., prin care solicită respingerea apelului formulat de aceștia, menținând sentința ca legală și temeinică.
Analizând apelurile, în raport de motivele invocate, tribunalul constată că acestea nu sunt fondate.
Astfel, în privința apelului formulat de apelanta-reclamantă, se rețin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 7468,57 lei, compusă din: suma de 7073,27 lei reprezentând cheltuieli de întreținere restante și neachitate pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013 și suma de 395,30 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate și impuse prin procesele-verbale ale Adunării Generale din 2012-2013, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă apelată a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 9 G. E., în contradictoriu cu pârâții B. F. C. și B. L., fiind obligați pârâții să plătească reclamantei Asociația de P. nr. 9 G. E. suma de 3953,27 lei reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei septembrie 2012– mai 2013 și suma de 395,30 lei reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
În mod corect instanța de fond nu a inclus în cuantumul cheltuielilor de întreținere la plata cărora au fost obligați pârâții suma de 3120 lei reprezentând onorariu avocat, onorariu executor și alte cheltuieli efectuate cu pârâții pentru recuperarea unor alte sume restante, având în vedere că reclamanta prin cererea dedusă judecății a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere și penalităților de întârziere aferente acestora, iar suma de 3120 lei nu reprezintă cheltuieli de întreținere în sensul dispozițiilor legii 230/2007.
Astfel, din extrasul de cont și listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pe lunile septembrie 2012- iunie 2013 depuse la dosar, reiese că pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013 (perioada vizată prin cererea dedusă judecății) cuantumul cheltuielilor de întreținere neachitate de către pârâți este de 3953,27 lei.
Dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007, privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari stabilesc obligația proprietarilor de a plăti lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, in avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, obligație stabilită si prin art. 32 din H.G nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007.
Conform cererii de chemare în judecată, suma de 7073,27 lei reprezenta cheltuieli de întreținere restante și neachitate pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013, însă reclamanta și-a dovedit pretențiile numai pentru suma de 3953,27 lei.
Tribunalul constată că, prin admiterea în parte a cererii, prima instanță a dat expresie principiului disponibilității, consacrat de dispozițiile art. 9 alin. 2 și 22 alin. 6 N.C.P.C., dispoziții potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, judecătorul trebuind să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.
În cererea de chemare în judecată, reclamantul trebuie să indice, între altele, părțile, pretenția pe care o supune judecății, precum și motivarea în fapt și în drept. C. procesual trasat inițial de reclamant poate fi ulterior modificat, în condițiile legii, respectiv ale art. 204 N.C.P.C.
Prin urmare, instanța este obligată să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii, fiind ținută de cauza cererii de chemare în judecată sau a actului de procedură care are această natură juridică.
În acest sens sunt de reținut și dispozițiile art. 22 alin. 4 N.C.P.C., potrivit cărora judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, însă nu poate schimba cauza cererii, prin cauză înțelegându-se situația de fapt calificată juridic.
Reclamanta nu și-a modificat cererea de chemare în judecată sub aspectul cauzei potrivit dispozițiilor art. 204 N.C.P.C., iar această cerere nu poate fi primită în apel pentru următoarele motive:
Noul cod de procedură civilă, prin art. 204, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, pe când, din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unul dintre elementele importante ale cererii de chemare în judecată precum: părțile, obiectul cererii sau cauza acesteia.
Distincția este importantă, deoarece, potrivit art. 204 alin. 1, reclamantul poate să-și modifice cererea, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, după acest moment, potrivit alin. 3, modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Modificarea acțiunii însă nu este posibilă în apel, întrucât dispozițiile art. 478 alin. 1 interzic schimbarea cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe.
În consecință, tribunalul apreciază că, admițând în parte cererea, numai pentru suma dovedită de reclamantă ca reprezentând cheltuieli de întreținere restante și neachitate pentru perioada septembrie 2012- iunie 2013 și pentru penalitățile de întârziere corespunzătoare, instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, cu respectarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 230/2007.
În privința apelului formulat de apelanții-pârâți, se rețin următoarele:
Într-adevăr, dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007 stabilesc că asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, iar prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.08.2013, s-a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei septembrie 2012 – iunie 2013.
Din acest punct de vedere este corectă susținerea apelanților-pârâți în sensul introducerii acțiunii înainte de împlinirea termenului minim de 90 de zile de la termenul stabilit de art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 (20 zile calendaristice de la afișarea listei de plată).
Însă acest termen are natura unui termen legal suspensiv, care nu afectează existența obligației, ci numai exigibilitatea sa. Prin ajungerea la scadență, obligația devine exigibilă din ziua următoare aceleia în care termenul s-a împlinit.
În speță, se constată că, până la termenul de judecată în primă instanță stabilit la data de 03.03.2014, termenul de 90 zile se împlinise, iar obligația de plată a cheltuielilor de întreținere era exigibilă pentru întreaga perioadă dedusă judecății, astfel că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Nici dispozițiile art. 49 din Legea nr. 230/2007 nu au fost încălcate.
Potrivit acestor prevederi legale: "(1)Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
(2)Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3)Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă".
De asemenea, disp. art. 25 alin. 1 teza finală din H.G. nr._ stabilesc: "Asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de comitetul executiv al asociației de proprietari, în limitele stabilite de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate depăși suma cotei restante la care s-a aplicat".
În raport de dispozițiile legale menționate, tribunalul constată că penalitățile acordate de prima instanță se încadrează în limita de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, nedepășind suma cotelor restante la care s-au aplicat.
În privința cuantumului cheltuielilor de întreținere, se reține că, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că întreținerea aferentă perioadei septembrie 2012-iunie 2013 a fost calculată incorect, suma solicitată fiind mult mai mare decât valoarea serviciilor de care au beneficiat. Pârâții au solicitat efectuarea în cauză a unei expertize judiciare, pentru determinarea cheltuielilor de întreținere restante.
În mod corect această probă a fost respinsă de către prima instanță, având în vedere înscrisurile depuse de reclamantă, dar și obiectul probei, astfel că la stabilirea cuantumului sumei datorate de pârâți au fost avute în vedere extrasul de cont și listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pe lunile septembrie 2012- iunie 2013.
Cum reclamanta a făcut dovada dreptului său de creanță prin înscrisurile menționate, iar pârâții nu au probat liberarea de obligație, în mod corect a fost admisă în parte acțiunea și obligați aceștia din urmă la plata sumei de 3953,27 lei, reprezentând cote întreținere restante aferente perioadei septembrie 2012– mai 2013, și a sumei de 395,30 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente aceleiași perioade.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR 9 G. E., cod fiscal_, cu sediul în C., cart. Cv. Nouă, .. 41A, .. D. și apelanții-pârâți B. F. C., CNP_ și B. L., CNP_, domiciliați în C., ., nr. 36, .. A (1), ., împotriva sentinței civile nr. 2942/03.01.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._, ca nefondate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 26.05.2015
Jud.fond-F.D.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
