Contestaţie la executare. Sentința nr. 30/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 30/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 15500/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 715/2015
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. P.
Judecător D. G.
Grefier E. D. C.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanții –reclamanți P. C. L., P. V. împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. B. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:
- apelanții-reclamanți au formulat cerere de repunere pe rol
- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de repunere pe rol
- se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, având în vedere că a dispărut motivul care a dus la suspendarea judecării prezentei cauze iar apelanții-reclamanți au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, urmează să repună cauză pe rol, constatând că cererea de repunere pe rol este legal timbrată.
Instanța, constatând că motivele de apel formulate de apelanții-reclamanți la data de 29.12.2014 sunt depuse peste termen, având în vedere dispozițiile art.470 aliniatul 3 Cod procedură civilă teza I finală Noul Cod procedură civilă și întrucât se solicită judecarea cauzei în lipsă reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /22.04.2014 pe rolul Judecătoriei C. contestatorii P. C. L. și P. V. au formulat contestație la executare împotriva actelor întocmite în dosarul nr.54/E/2013 al B. B. T..
În motivare, contestatorii arată că B. B. T. a calculat în mod nelegal suma de executat aplicând un procent de 20% asupra sumei, în timp ce Legea nr.188/2000 prevede la art.39 alin.1 lit.a un procent de 10% pentru sume de executat mai mici de 50.000 lei.
Contestatorii consideră că suma stabilită cu titlu de cheltuieli de executare în cuantum de 533,64 lei este mult prea mare raportat la suma ce urmează a fi executată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.711 alin.2 și art.716 cod proc civilă.
La data de 17.06.2014 intimatul B. B. T. a formulat întâmpinare prin care invocă lipsa calității procesual pasive deoarece potrivit art.2 din Legea nr.188/2000 executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit art.7 alin.1 lit.a executorul judectăresc are atribuția de a pune în executare dispozițiile cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, potrivit art.57 și 58 din Legea nr.188/2000 actele executorilor judecătorești sunt supuse în condițiile legii controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele actele de executare putând formula contestație la executare.
Intimatul arată că, calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor judecătorești și, în calitatea de asigurător al unui serviciu public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească executorie sau orice alt act ce constituie titlu executoriu.
Pe de altă parte, intimatul invoca decizia nr.162/22.04.2003 a Curții Constituționale a României potrivit căreia organul de executare nu are interese proprii și, în consecință nu are calitate de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, decât atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Pe fond, intimatul consideră contestația la executare ca fiind neîntemeiată deoarece debitul datorat de către contestatori este de 783,64 lei compus din cheltuieli de judecată și cheltuieli de executare calculate conform prevederilor legale în vigoare, a fost emisă o singură somație, iar cele menționate în cadrul contestației la executare au format obiectul dosarului penal 628/P/2013 în care s-a pronunțat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
La data de 28.07.2014 contestatorii au depus răspuns la întâmpinare prin care precizează că înțeleg să conteste cheltuielile de executare stabilite de către executorul judecătoresc..
Instanța, a dispus atașarea dosarului execuțional nr.54/E/2014 al B. B. T. și a dosarului nr._ /A1 al Judecătoriei C..
La termenul de judecată din data de 30.10.2014 instanța a pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimat prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului B. B. T..
A fost respinsă contestația la executare formulată de către contestatorii P. C. L. și P. V., în contradictoriu cu intimatul B. B. T., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Articolul 41 din Statutul Uniunii Naționale a executorilor judecătorești prevede ca biroul executorului judecătoresc nu e persoana juridica si nu poate avea calitate procesuala de a sta in judecata.
Biroul executorului judecătoresc nu este parte a executării silite, în sensul că acesta nu realizează actele de executare silită în considerarea vreunui drept personal, ci acționează ca instanță special abilitată prin Legea nr. 188/2000 a executorilor judecătorești care, prin dispoz. art. 1 și 2 prevede că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel, că executorii judecătorești îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor și că executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
D. urmare, biroul executorului judecătoresc nu poate fi chemat în judecată in calitate de intimat in cadrul contestației la executare, întrucât recunoașterea dreptului interesului dedus judecății de către contestator nu poate fi opus acestuia.
Instanța, pe calea contestației la executare, nu poate fi învestită decât să verifice legalitatea și temeinicia actelor de executare efectuate in cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, acesta neputând avea calitate de parte.
Totodată, instanța a avut în vedere și decizia nr.162/2003 a Curții Constituționale a României potrivit căreia organul de executare nu are un interes propriu și nici calitate procesuala pasivă, decât atunci când se formulează contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de executare.
Astfel, executorul judecătoresc nu este parte, calitate procesuală au numai părțile din titlul executoriu și persoanele vătămate prin efectuarea executării silite.
Față de cele expuse, instanța a admis ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. T. și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe au declarat contestatorii P. C. L. și P. V..
În motivarea apelului arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea, considerând motiv de respingere a cererii lipsa calității procesuale pasive a executorului judecătoresc B. T., cu toate că trebuia să cunoască acest aspect încă de la primirea cererii de chemare în judecată și putea cere o precizare a acțiunii în condițiile art.669 (4) C.PROC.CIV., ori sa interpreteze "ab initio" cererea ca fiind una de cenzurare a cheltuielilor de executare și să judece pe fond, fără citarea B..
Solicită anularea sentinței apelate și judecarea pe fond a acțiunii, fără citarea executorului judecătoresc B. T., în sensul cenzurării cheltuielilor de executare silită calculate de către executorul judecătoresc B. T., în dosarul de executare silită nr.54/E/2013.
Apelanții consideră că executorul judecătoresc are interese personale vizibile, deoarece conform documentației pe care a întocmit-o va încasa de la apelanți suma de 1067,28 lei.
Analizând apelul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul constată că acesta este neîntemeiat.
Astfel, se constată că motivele de apel din data de 29.12.2014 sunt depuse peste termen, având în vedere dispozițiile art. 470 alin. 1 lit. c și alin. 3 teza I finală Noul Cod procedură civilă.
Potrivit acestor dispoziții, cererea de apel trebuie să cuprindă, sub sancțiunea decăderii, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul. Spre deosebire de reglementarea anterioară, motivele de apel nu mai pot fi depuse ulterior împlinirii termenului de apel. Cu toate acestea, având în vedere dispozițiile art. 476 alin. 2 C.pr.civ., instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță.
În mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. T., invocată de intimat.
Tribunalul are în vedere faptul că executorul judecătoresc nu este parte in executarea silită, acesta neîntocmind actele de executare silită pentru realizarea vreunui drept personal, ci acționează ca instituție special abilitată de Legea nr. 188/2000 care, prin disp. art. 1 și 2 prevede că executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii se efectuează de către executorii judecătorești, dacă legea nu prevede altfel., că aceștia îndeplinesc și alte atribuții date prin lege în competența lor și sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public.
Totodată, prin dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000 se prevede că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Cum prin calitate procesuală pasivă se înțelege identitatea dintre pârât și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, apare evident faptul că în exercitarea niciuneia dintre atribuțiile prevăzute de lege executorul nu devine "obligat" față de debitorul contestator, raportul juridic de drept procesual nefiind de imaginat în lipsa oricărui raport de drept substanțial, iar în speță acesta vizează strict creditorul și debitorul, iar recunoașterea dreptului sau interesului contestatorului nu poate fi opusă executorului judecătoresc.
Pe calea contestației la executare, instanța este învestită cu verificarea legalității lato sensu a actelor de executare efectuate de executorul judecătoresc, însă calitatea de părți în contestație la executare nu poate aparține, cu excepția cazurilor prevăzute de lege, decât părților dosarului de executare, adică debitorului și creditorului.
Mai mult, tribunalul reține că, în condițiile art. 200 NCP, instanța i-a pus în vedere contestatorilor în faza de regularizare a cererii să precizeze dacă înțeleg să se judece cu creditoarea, iar în caz afirmativ să indice denumirea și sediul acesteia .
Potrivit art. 200 alin. 1 C.pr.civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.
Cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, potrivit art. 194 lit. a NCPC, numele și prenumele, domiciliul sau reședința părților ori, pentru persoane juridice, denumirea și sediul lor.
A.. 2 al art. 200 prevede: Când cererea nu îndeplinește aceste cerințe, reclamantului i se vor comunica în scris lipsurile, cu mențiunea că, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, trebuie să facă completările sau modificările dispuse, sub sancțiunea anulării cererii. Se exceptează de la această sancțiune obligația de a se desemna un reprezentant comun, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 202 alin. (3).
În urma comunicării instanței însă contestatorii au depus o precizare la data de 22.05.2014 (fila 25 din dosarul de fond), în care au arătat că înțeleg să se judece în contradictoriu numai cu executorul judecătoresc, același aspect învederându-l și prin răspunsul la întâmpinare, depus la data de 28.07.2014 (filele 33-36).
Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, prima instanță a dat expresie principiului disponibilității, care constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil și care presupune faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre asupra fondului pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința părților, obiectului și cauzei, precum și al etapelor pe care l-ar putea parcurge.
Ca regulă generală, procesul civil este un proces al intereselor private și de aceea rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil – principiul disponibilității și principiul contradictorialității.
Prin motivele de apel, depuse cu depășirea termenului, apelanții-contestatori au solicitat judecarea pe fond a cauzei, fără citarea B. B. T. .
Această cerere nu poate fi însă primită în apel pentru următoarele motive:
Noul cod de procedură civilă, prin art. 204, distinge două categorii de cereri: de întregire și de modificare a cererii inițiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii inițiale, pe când, din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmărește să schimbe unul dintre elementele importante ale cererii de chemare în judecată precum: părțile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia.
Distincția este importantă, deoarece, potrivit art. 204 alin. 1, reclamantul poate să-și modifice cererea, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat, după acest moment, potrivit alin. 3, modificarea cererii de chemare în judecată poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților.
Modificarea acțiunii însă nu este posibilă în apel, întrucât dispozițiile art. 478 alin. 1 interzic schimbarea cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe.
Cererea este inadmisibilă și față de dispozițiile art. 476 alin. 2 C.pr.civ., potrivit cărora în cazul în care apelul nu se motivează, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță, aceste dispoziții fiind aplicabile, așa cum s-a arătat anterior și în cazul motivării pesrte termen a apelului.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții–reclamanți P. C. L., CNP_ și P. V., CNP_, ambii cu domiciliul ales în București, ., nr.32-34, ., ., împotriva sentinței civile nr._/30.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât B. B. T., cu sediul în C., ..67 vechi, jud.D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, V. P. | Judecător, D. G. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./5 ex., 15.05.2015
Jud.fond-E.Z.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 720/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 18/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
