Pretenţii. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul DOLJ

Tribunalul DOLJ - Sentințe și decizii civile / 2015

Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 25043/215/2014

Dosar nr._ -pretenții-

ROMÂNIA

TRIBUNALUL D.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1363/2015

Ședința publică din data de 14 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: V. P.

Judecător: D. G.

Grefier: E. D. C.

Pe rol se află soluționarea apelului formulat de către apelanta pârâtă T. M., împotriva sentinței civile nr. 1009/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 22 CALEA BUCUREȘTI, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimata-reclamantă, prin avocat A. B., cu împuternicire avocațială aflată la fila 28 din dosar, lipsind părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că:

- apelul este declarat și motivat în termen;

- au fost comunicate motivele de apel;

- s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru;

- intimata-reclamantă Asociația de P. nr. 22 Calea București a depus întâmpinare;

- a fost comunicată întâmpinarea;

- s-a depus răspuns la întâmpinare.

- prin Serviciul Registratură, la data 09.09.2015, apelanta-pârâtă T. M. a depus o cerere prin care solicită acordarea unui termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale;

- se solicită judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apel.

Intimata-reclamantă Asociația de P. nr. 22 Calea București, prin avocat A. B., având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelantei-pârâte T. M. la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat. O primă critică a apelantei vizează faptul că a plătit cheltuielile de judecată în cuantum de 250 lei deoarece aceasta și-ar fi recunoscut datoria prin plată. Învederează că, în întâmpinare, a arătat argumentele pentru care apelanta-pârâtă se află în eroare în interpretarea dispozițiilor art. 453-454 Cod procedură civilă.

Instanța de fond nu a pronunțat o soluție de respingere a cererii ca nefondată, ci ca rămasă fără obiect, ca urmare a plății integrale a debitului, astfel că nu se poate pune problema că apelanta ar fi câștigat procesul. Învederează că înțelege să invoce dispozițiile art. 454 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă aflându-se de drept în întârziere la momentul la care s-a înregistrat cererea de chemare în judecată. Problema întârzierii de drept este reglementată de dispozițiile art. 1523 Cod civil, ori apelanta este de drept în întârziere în conformitate cu dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007. De altfel, onorariul de avocat este unul rezonabil în raport cu munca depusă. Solicită respingerea cererii de micșorare a onorariului de avocat în apel ca nefondată.

Instanța reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, din data de 24.06.2014, reclamanta Asociația de P. nr. 22 Calea București, în contradictoriu cu pârâta T. M., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 655, 52 lei, din care suma de 626, 12 lei, reprezintă cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2013-februarie 2014, iar 29, 40 lei, reprezintă penalități de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta, în calitate de membru al asociației de proprietari, nu și-a achitat cotele-părți din cheltuielile comune de întreținere în perioada arătată, acumulând o datorie de 655, 52 lei, conform extrasului de cont.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Noului cod civil și ale Legii nr. 230/2007.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.

La data de 20.10.2014, pârâta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, trei chitanțe de achitare a debitului.

La termenul de judecată din data de 22.10.2014, instanța a încuviințat înscrisurile doveditoare propuse de reclamantă și de pârâtă, ce au fost depuse la dosar în termenul legal, constatând că acestea sunt admisibile, pertinente, concludente și utile cauzei, în baza art. 258 NCPC și, din oficiu, a dispus citarea reclamantei cu mențiunea de a depune la dosar un extras de cont actualizat cu privire la debitul rămas în acțiune pentru pârâtă, sub sancțiunea suspendării cauzei potrivit art. 242 N.c.p.c..

La data de 03.12.2014, având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația pusă în sarcina sa de a depune la dosar un extras de cont actualizat cu privire la debitul rămas în acțiune pentru pârâtă, împiedicând astfel prin atitudinea sa desfășurarea normală a judecății, în baza art. 242 N. C. proc. Civ., a suspendat judecata, cauza fiind repusă pe rol la data de 28.01.2015.

La termenul de judecată din data de 28.01.2015, av. A. B., pentru reclamantă, a învederat instanței că pârâta a achitat integral debitul din acțiune, solicitând să se ia act că cererea a rămas fără obiect.

Prin sentința civilă nr. 1009/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 22 Calea București, în contradictoriu cu pârâta T. M. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin cererea introductivă de instanță, reclamanta Asociația de P. nr. 22 Calea București, în contradictoriu cu pârâta T. M., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 655, 52 lei, din care suma de 626, 12 lei, reprezintă cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2013-februarie 2014, iar 29, 40 lei, reprezintă penalități de întârziere aferente.

Ulterior, pârâta T. M. a solicitat, în scris, la data de 20.01.2015, respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect, întrucât a achitat debitul pretins, atașând copii ale chitanțelor doveditoare în acest sens.

La termenul de judecată din data de 28.01.2015, reclamanta, prin avocat, a arătat că, într-adevăr, pârâta a achitat integral debitul care face obiectul judecății, solicitând respingerea cererii ca rămasă fără obiect, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat.

Față de cele expuse, instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 22 Calea București și, constatând că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile art. 453 C., a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar (f. 5).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta apelantă T. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Apelanta pârâtă a arătat că, deși a solicitat reclamantei să-i acorde o perioadă scurtă de timp pentru achitarea restanței, aceasta a nesocotit solicitarea sa și a acționat direct în instanță.

Întrucât, până la primul termen de judecată din data de 22.10.2014, a achitat integral sumele restante, instanța a admis excepția lipsei obiectului invocat de pârâtă.

A considerat că instanța a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 453 N.C.P.C., motiv pentru care a solicitat admierea apelului și schimbarea, în parte, a sentinței în sensul exonerării de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 250 lei.

Pârâta apelantă a arătat că nu se poate reține o culpă în sarcina sa, întrucât acțiunea reclamantei a fost respinsă în totalitate, astfel că dispozițiile art. 453 N.C.P.C. nu își găsesc aplicabilitatea.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.

Apelul a fost legal timbrat cu taxă de timbru, conform chitanței depuse la fila 14 din dosar.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respigerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.

Apelanta, în mod greșit, a invocat dispozițiile art. 453 C.pr.civ., deoarece instanța nu a pronunțat, pe fond, o soluție de respingere a cererii reclamantei, ci ca rămasă fără obiect, ca urmare a plății integrale a debitului de către pârâtă.

Intimata a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 454 N.C.P.C., deoarece apelanta-pârâtă se află de drept în întârziere la momentul când a fost înregistrată cererea de chemare în judecată și nu mai poate fi exonerată de plata cheltuielilor de judecată, chiar dacă a achitat debitul înainte de primul termen de judecată.

Problema întârzierii de drept este reglementată de art. 1523 Cod Civil.

Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor inserate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de sancționare a apelantei cu amenda judiciară.

Deși reclamanta a invocat dispozițiile art. 454 C.pr.civ., cu trimitere la dispozițiile art. 1522 alin. 5 Cod Civil, aceasta nu a indicat vreunul din cazurile ori situațiile avute în vedere de legiuitor prin dispozițiile art. 1523 Cod Civil.

Potrivit înscrisului aflat la dosarul cauzei, la fila nr. 46, reiese faptul că afișarea cotelor de contribuție la cheltuielile reclamantei pe luna februarie 2014 a avut loc la data de 04.04.2014, în timp ce data ascadentă era 24.04.2014.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, a arătat că suma de 250 lei trebuie să rămână în sarcina intimatei-reclamante, conform art. 454 teza I C.pr.civ.

Analizând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor de apel, dar și în raport de disp. 477-479 N.c.p.c., tribunalul constată că apelul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul constată că acțiunea cu care a fost învestită prima instanță a fost respinsă de către aceasta ca rămasă fără obiect, constatându-se că pârâta a achitat, pe parcursul judecății cauzei, integral debitul datorat reclamantei, acțiunea reclamantei nefiind respinsă ca nefondată sau neîntemeiată, pentru a se putea aprecia, astfel, că pârâta nu a căzut în pretenții, în sensul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., în contextul în care culpa în declanșarea litigiului de față îi aparține acesteia din urmă, prin neachitarea la scadență a cotelor de întreținere datorate reclamantei.

Având în vedere soluția pronunțată cu privire la acțiunea cu care a fost învestită, tribunalul reține că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicabilitatea disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c. cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei.

Astfel, potrivit disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată.

În cauza de față nu erau incidente disp. art. 454 alin. 1 N.c.p.c. potrivit cărora "pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se află de drept în întârziere. Dispozițiile art. 1522 alin. 5 din Codul civil rămân aplicabile, aspect invocat de către pârâta apelantă în cadrul motivelor de apel."

Astfel, pentru ca dispozițiile art. 454 alin. 1 N.c.p.c. să fie incidente în cauză trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: recunoașterea pretențiilor reclamantului să se facă în fața primei instanțe, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate; recunoașterea trebuie să fie efectivă și integrală; pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de sesizarea instanței sau să nu fie de drept în întârziere și să nu fie vorba de un litigiu în care recunoașterea nu este admisă ca mijloc de probă sau în care hotărârea nu se poate pronunța numai pe baza recunoașterii.

În speța de față, se constată că pârâta a fost chemată în judecată de către reclamantă pentru achitarea sumei de 655, 52 lei, reprezentând debit restant aferent perioadei decembrie 2013-februarie 2014, format din cheltuieli de întreținere în cuantum de 626, 12 lei și penalități de întârziere în cuantum de 29, 40 lei.

În cadrul dosarului de fond, primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate a fost cel din data de 22.10.2014, termen de judecată pentru care pârâta a depus trei chitanțe de plată reprezentând suma totală de 436, 4 lei (fila 33 din cadrul dosarului de fond), chitanța nr._ din data de 14.11.2014, cuprinzând suma de 219, 12 lei (fila 40 din cadrul dosarului de fond), reprezentând restul de plată până la suma de 655, 52 lei, fiind achitată și atașată la dosar de către pârâtă după primul termen de judecată, aspect pentru care se reține că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile art. 454 alin. 1 N.c.p.c. potrivit căruia recunoașterea pretențiilor reclamantului să se facă în fața primei instanțe, cel târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și să fie integrală, la termenul de judecată anterior menționat pârâta efectuând o recunoaștere parțială a debitului reclamantei și nu una integrală, așa cum a susținut în cadrul motivelor de apel de față.

Cu privire la aplicarea disp. art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a N.c.p.c., potrivit căruia se sancționează cu amenda judiciară de la 100 lei la 1000 lei, introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice, cerere formulată de către reclamanta intimată în cuprinsul întâmpinării depuse în apelul de față, solicitându-se sancționarea apelantei pârâte cu o amendă judiciară în cuantum de 1000 lei, tribunalul constată că reau-credință precizată în cuprinsul acestui text de lege nu se prezumă, ci trebuie dovedită, iar, în speța de față, reclamanta nu a făcut dovada că pârâta a exercitat, cu rea-credință, calea de atac a apelului vădit netemeinică, aspect pentru care tribunalul nu va da curs acestei solicitări a reclamantei intimate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 teza I N.c.p.c., tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelanta pârâtă T. M., împotriva sentinței civile nr. 1009/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de P. nr. 22 Calea București, împotriva sentinței civile nr. 1009 din data de 28.01.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .

În temeiul disp. art. 453 alin. 1 N.c.p.c., tribunalul va obliga apelanta pârâtă la plata către intimata reclamantă a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței nr. 512 din data de 02.06.2015, depusă la fila 29 din cadrul dosarului de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către apelanta pârâtă T. M., domiciliată în municipiul C., .. 27 C, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1009/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă Asociația de P. nr. 22 Calea București, cu sediul în municipiul C., .. 27 A, parter, jud. D., C._, cont bancar RO80RNCB_0001 deschis la BCR, împotriva sentinței civile nr. 1009 din data de 28.01.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .

Obligă apelanta pârâtă la plata către intimata reclamantă a sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 14 Septembrie 2015.

Președinte,

V. P.

Judecător,

D. G.

Grefier,

E. D. C.

Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 4 ex./24.09.2015

Jud. fond: V. C. L.

← Pretenţii. Sentința nr. 976/2015. Tribunalul DOLJ		Întoarcere executare. Hotărâre din 07-09-2015, Tribunalul DOLJ →

Pretenţii. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul DOLJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Hotărâre din 14-09-2015, Tribunalul DOLJ