Uzucapiune. Sentința nr. 12/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 16106/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 458/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. A.
Judecător G. C. F.
Grefier E. D. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul N. I. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-reclamant N. I. personal și asistat de avocat I. C. care depune împuternicire avocațială la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelantul-reclamant N. I. a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a cauzei.; nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru pentru cererea de repunere pe rol.
Apelantul-reclamant N. I., prin avocat C. I., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 771 lei – chitanța nr._/16.02.2015.
Instanța, după deliberare, repune cauza pe rol.
Apelantul-reclamant N. I., prin avocat C. I., având cuvântul, învederează că nu solicită încuviințarea de probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-reclamant N. I., prin avocat I. C., având cuvântul, solicită admiterea apelului, constatați dreptul de proprietate pentru terenul din litigiu. Depune concluzii scrise la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 14.05.2013, sub nr._, reclamantul N. I., a chemat in judecată pe pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul acestuia de proprietate pentru suprafața de 1600 mp teren situat in C., ., județul D., ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, înțelegând să opteze pentru joncțiunea posesiilor.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că deține o proprietate compusa din casa de locuit si teren in suprafață totala de 1600 mp, situata in C., ., județul D. iar in posesia acestora a intrat la data de 01.09.1991 când a cumpărat de la numita Bacelan Revista cu chitanța de mana așa cum se practica la acea vreme, plătind suma totala de 30.000 lei, in prezența martorilor menționați in chitanță.
Reclamantul a mai arătat că numita Bacelan Revista a stăpânit suprafața de teren din anul 1972, in mod public, continuu, neîntrerupt și netulburat, sub nume de proprietar, aceeași posesie fiind exercitată și de către acesta, aptă din punct de vedere legal să ducă la dobândirea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată, prin joncțiunea posesiilor, prevăzută de art. 1160 din vechiul Cod Civil.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 1160, 1846, 1860 din vechiul cod civil coroborat cu art. 35 C.pr.civ.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei chitanța de mana încheiată cu numita Băcelan Revista, copie CI, certificat de sarcini pentru imobil eliberat de OCPI D., împuternicire avocațială nr._.
Prin precizarea depusa la data de 21.06.2013, reclamantul a răspuns la solicitările instanței dispuse prin rezoluție in vederea complinirii lipsurilor cererii de chemare in judecată.
La data de 27.06.2013, reclamantul a depus la dosarul cauzei cerere de ajutor public judiciar si înscrisuri anexă, privind scutirea de la plata taxei de timbru stabilite de instanța pentru cererea având ca obiect uzucapiune, cererea de ajutor public judiciar fiind soluționată de instanță prin încheierea din 27.06.2013.
Legal citat, pârâtul nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare dar a răspuns solicitărilor instanței in sensul că a comunicat regimul juridic al terenului in litigiu.
Prin încheierea de ședință din data de 10.10.2013, instanța, a încuviințat reclamantului proba cu înscrisuri si proba cu expertiza specialitatea topografie, fiind desemnat prin tragere la sorți din listele generate de programul Ecris, expertul C. A. pentru a întocmi raportul de expertiza cu obiectivele stabilite la acel termen, prorogând pronunțarea asupra probei testimoniale după observarea concluziilor domnului expert.
La data de 13.11.2013, expertul C. A. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiza specialitatea topografie iar la prezentul termen de judecată a fost audiat martorul A. Adronie, propus de reclamant în dovedirea acțiunii, a cărui declarație se afla consemnată si atașată la dosar.
Prin sentința civilă nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. I., in contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță de mână” încheiat la data de 28.08.1991, numita Băcelan Revista a vândut reclamantului N. I., locuința situată în C., ., jud. D., reprezentând imobil compus din teren în suprafață de 1600 mp. și casă de locuit cu două camere și hol.
Din raportul de expertiză tehnică, specialitatea topografie, cadastru, geodezie întocmit de expert tehnic judiciar C. A. și depus la dosar (filele 86-96) a rezultat că, în urma identificării imobilului în litigiu s-a constatat că acesta figurează în evidența nomenclatorului stradal al Municipiului C. pe . iar în realitate, la data efectuării măsurătorilor, are suprafața de 1036 mp. . De asemenea, la data efectuării cercetării la fața locului, expertul a constatat că acesta este delimitat pe toate laturile cu garduri zidite iar pe teren se află edificate o casă de locuit și un garaj, anul construirii fiind 2003, conform susținerilor reclamantului.
Instanța a reținut că uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății și în același timp o sancțiune pentru proprietarul imobilului care nu a manifestat diligență un timp îndelungat, lăsând posibilitatea altor persoane să intre în posesia bunului. Așadar, prin efectul uzucapiunii, cel care a exercitat o posesie utilă asupra terenului pentru perioada de timp prevăzută de lege, dobândește dreptul de proprietate asupra imobilului, corelativ stingându-se dreptul fostului proprietar.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, așa cum este reglementat prin art. 1890 Cod civ., e necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiții: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
În acest sens, art. 1846 alin. 1 Cod civ. prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii, iar conform art. 1847 Cod civ., pentru a se putea prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Astfel, instanța a reținut că, atâta vreme cât reclamantul nu deține un just titlu (înscrisul sub semnătură privată intitulat „chitanță" fiind nul pentru neîndeplinirea condițiilor de formă), singura modalitate prin care acesta poate dobândi dreptul de proprietate este uzucapiunea prevăzută de disp. art. 1890 C.civil, respectiv prin exercitarea unei posesii utile timp de treizeci de ani.
Însă, instanța a constatat că posesia reclamantului nu a fost exercitată pe o perioadă suficientă pentru a naște în patrimoniul acestuia dreptul de proprietate, câtă vreme reclamantul a intrat în posesia imobilului în anul 1991, după cum recunoaște în cuprinsul cererii introductive și cum rezultă din probatoriul administrat (chitanța depusă la fila 6 coroborată cu depoziția martorului audiat), împlinirea termenului de prescripție achizitivă putând opera abia în anul 2021.
Trebuie subliniat că, în cauză, reclamantul nu-și poate uni posesia cu cea a numitei Băcelan Revista, în condițiile art. 1860 C.civil, întrucât acesta nu are calitatea de succesor al promitentei-vâzătoare.
Astfel, potrivit art. 1860 Cod civil, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune uzucapiunea, să unească posesia sa cu posesia autorului său (joncțiunea posesiilor), însă pentru a putea opera joncțiunea posesiilor, între posesorul ulterior si cel anterior trebuie sa existe o legătura juridica, în sensul că posesorul anterior al imobilului trebuie să fie autorul celui care invoca joncțiunea, prin urmare acesta din urma trebuie sa fie succesorul posesorului anterior.
În dreptul românesc succesiunea poate fi: universală sau cu titlu universal derivând din moștenire legală sau testamentară.
Întrucât în speța reclamantul nu este moștenitor al posesorului anterior, iar pentru a uzucapa posesia trebuie exercitata sub nume de proprietar, instanța a reținut că reclamantul poate avea calitatea de succesor doar cu titlu particular dacă a încheiat cu posesorul anterior un act juridic translativ de proprietate privind terenul în litigiu.
Astfel, instanța a reținut că între reclamantul N. I. și vânzătoarea Băcelan Revista a fost încheiat actul sub semnătură privată intitulat „chitanță de mână” prin care cea din urmă „a vândut” imobilul situat în C., ., jud. D., compus din teren în suprafață de 1600 mp. și casă de locuit cu două camere și hol, acest înscris fiind însă nul ca vânzare-cumpărare pentru nerespectarea formei autentice a actului, impusă ad validitatem în cazul înstrăinării terenurilor potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr.18/1991, legea în vigoare la data încheierii înscrisului, în forma aplicabilă la data respectivă, adică 28.08.1991.
Ca atare, instanța a constatat ca nu poate opera joncțiunea posesiilor întrucât posesia bunului imobil s-a transmis printr-un act lovit de nulitate absoluta si nu s-a creat astfel un raport juridic valabil pentru joncțiunea posesiilor.
În plus, instanța a mai reținut că reclamantul nu a făcut nici dovada caracterului public al posesiei exercitate în perioada 1991-prezent, câtă vreme certificatele de atestare fiscală depuse la dosar nu probează prin ele însele plata taxelor și impozitelor datorate bugetului local pentru perioada de timp anterior menționată și care plată, în raport cu pârâtul chemat în judecată, M. C., ar fi reprezentat singura dovadă clară a exercitării posesiei de către reclamant sub nume de proprietar în raporturile juridice cu pretinsul titular al acestui drept. Ori, așa cum s-a arătat deja, o posesie clandestină nu poate constitui temei legitim pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii.
Pentru toate considerentele expuse anterior, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul N. I., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Reclamantul arată că a dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu martorul audiat că începând cu data de 01.09.1991 a preluat posesia unei suprafețe de teren de 1600 m.p,. și a unui imobil de locuit de la numita Bacelan Reista care posedase anterior imobilul în litigiu din anul 1972.
Reclamantul a precizat că a solicitat instanței să unească prin joncțiunea posesiilor posesia continuă și neîntreruptă a numitei Bacelan Revista cu cea a apelantului, transmitere ce s-a făcut prin chitanță de mână.
Din expertiza tehnică efectuată rezultă că posedă o suprafață mai mică, respectiv de 1036 m.p. suprafață delimitată de garduri zidite și pe care este construită o casă de locuit din anul 2013.
Reclamantul susține că prima instanță în mod greșit a înțeles să interpreteze prevederile art. 1860 în sensul că reclamntul nu-și poate uni posesia sa cu posesia autorului său, întrucât între posesorul anterior și cel ulterior trebuie să existe o legătură juridică în sensul că posesorul anterior al imobilului trebuie să fie autorul celui cate invocă joncțiunea, prin urmare acesta din urmă trebuie să fie succesorul posesorului anterior. Această interpretare este una greșită deoarece prin autor în sensul art. 1860 Cod Civil se înțelege persoana care, ca și cel care invocă uzucapiunea nu este titularul dreptului real, pentru că numai într-o asemenea situație are sens joncțiunea posesiilor, iar nu și în cazul în care titularul dreptului îl transmite succesorului.
Reclamantul consideră că nu este necesar să existe un just titlu întrei cei doi posesori, ci trebuie să existe doar o posesie continuă, utilă și neîntreruptă a celor doi posesori, fără ca la baza schimbării posesorului să stea un document translativ de proprietate, căci astfel nu ar mai avea sens invocarea instituției uzucapiunii.
Reclamantul arată că a depus la dosarul cauzei chitanțe doveditoare ale plății impozitului, însă nu au fost depuse pe fiecare lună în parte, întrucât plățile s-au făcut lunar și din moment ce a plătit la data de 19.11.2012 este evident că sumele din urmă fuseseră achitate.
În drept, invocă dispozițiile art.1846 Cod Civil.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței, iar pe fond constatarea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 1036 m.p.teren situat în mun. C., ., județul D., ca efect al prescripției achizitive de lungă durată și ca urmare a joncțiunii posesiilor.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, conform disp. art. 476, 477 N. C.proc.civ., tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului în suprafață de 1600 mp (1036 mp potrivit expertizei tehnice) ca efect al prescripției achizitive de lungă durată invocând în acest sens și joncțiunea posesiei sale cu cea a numitei Bacelan Revista, persoană de la care a dobândit acest teren prin încheierea unei chitanțe de mână.
Aprecierea instanței de fond referitoare la inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 1860 Cod civil de la 1862, ce reglementează joncțiunea posesiilor este greșită.
Joncțiunea posesiei, reglementată de art. 1860 este o operațiune juridică, ce constă în adăugarea la durata posesiei actuale a posesorului, a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. Prin efectul joncțiunii posesiei, cel de-al doilea posesor profită de timpul cât a durat posesia autorului său, spre a uzucapa bunul. Joncțiunea posesiei este întotdeauna posibilă, dar are caracter facultativ, în sensul că posesorul actual poate opta între a continua posesia începută de autorul său și a începe o nouă posesie în persoana sa. în cazul în care posesorul actual se prevalează de posesia autorului său, are obligația să continue cu toate calitățile ori viciile acesteia; el nu poate schimba în avantajul său natura posesiei anterioare. Joncțiunea este posibilă numai în următoarele condiții: să fie vorba de o posesie adevărată, căci simpla detenție nu poate fi unită cu o posesie; cel ce invocă unirea posesiilor să fie succesor în drepturi al autorului, fiindcă uzucapatorul unei posesii nu-și poate uni propria lui posesie cu aceea a persoanei pe care a înlăturat-o.
Cu alte cuvinte, în temeiul art. 1860 C.civ., orice posesor posterior are facultatea, spre a putea invoca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, sa uneasca posesiunea sa cu posesiunea autorului său daca: intre acestia a existat un raport juridic, iar posesorul anterior nu a fost proprietarul imobilului. Autor, in sensul art. 1860 c.civ., este cel care, la fel ca cel care invoca uzucapiunea, nu este titular al dreptului de proprietate sau al unui alt drept real. În mod greșit apreciază instanța de fond că pentru a putea invoca cu succes joncțiunea posesiei sale cu cea a posesorului anterior, reclamantul trebuie să fie succesor în drepturi universal sau cu titlu universal al autorului ori în cazul unui succesor cu titlu particular să existe un titlu translativ de proprietate valabil încheiat. Noțiunea de autor în sensul disp. art. 1860 nu trebuie interpretată restrictiv întrucât ar duce la inaplicabilitatea acestei dispoziții legale întrucât în condițiile existenței unui titlu translativ de proprietate valabil posesorul actual ar fi în măsură sî invoce uzucapiunea de scurtă durată.
Apelantul reclamant a făcut dovada raportului juridic existent între el și numita Bacelan Revista, raport în baza căruia a dobândit posesia terenului în litigiu, prin înscrisul sub semnătură privată intitulat chitanță din 01.09.1991, coroborat cu declarația martorului A. A..
Deci posesia reclamantului poate fi unita cu cea vânzătoarei Bacelan Revista, în temeiul art.1860 c.civ., tinând cont de faptul ca jonctiunea posesiilor opereaza în cazul în care ele s-au exercitat de alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, iar cel care invoca uzucapiunea detine bunul de la autorul său în baza unui raport juridic. În speta, nu s-a facut dovada ca autorea reclamantului ar fi avut calitatea de proprietar al terenului ce face obiectul actiunii, motiv pentru care este posibila jonctiunea posesiilor.
În ceea ce priveste posesia exercitata de catre reclamant si autoarea sa asupra imobilului teren în suprafata de 1036 m.p. situat în intravilanul Municipiului C. ., jud. D., astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiza tehnica topografica întocmit de expert C. A., instanta retine ca este o posesie propriu-zisa, acestia întrunind atât elementul material, corpus, prin exercitarea de fapte de stapânire materiala asupra terenului, cât si elementul psihologic, animus, stapânirea bunului fiind exercitata pentru sine, sub nume de proprietar, nefiind nici echivoca.
Posesia reclamantului si a autoarei sale este una neviciata în sensul art. 1847 C.civ., respectiv este continua, netulburata si publica.
În ceea ce priveste continuitatea posesiei, se va avea în vedere ca actele de stapânire ale reclamantului si anterior ale autoarei sale asupra bunului au avut o regularitate normala în raport de natura acestuia, asa cum rezulta si din declaratia martorului audiat în cauză. De altfel, art. 1850 C.civ. instituie o prezumtie legala relativa de continuitate în sensul ca " posesorul actual care probeaza ca a posedat într-un moment dat mai înainte, este presupus ca a posedat în tot timpul intermediar, fara însa ca aceasta sa împiedice proba contrarie". În ceea ce priveste caracterul netulburat al posesiei, instanta retine din declaratia aceluia și martor ca posesia reclamantului si a autoarei asupra terenului în cauza nu a fost tulburata, nici o persoana nerevendicând proprietatea acestuia, acestia fiind recunoscuti de catre toti vecinii ca adevarati proprietari. Astfel, se constata ca posesia nu a fost "fondata sau conservata prin acte de violenta în contra sau din partea adversarului" în sensul art. 1851 C.civ.
În raport de caracterul public al posesiei, este de observat ca aceasta a fost exercitata în vazul tuturor, pârâta având posibilitatea sa o cunoască. Astfel, nu se poate sustine ca ar fi avut caracter clandestin în sensul art. 1852 C.civ. Împrejurarea reținută de prima instanță în sensul că nu au probat îndeplinirea obligațiilor fiscale nu are relevanță, atâta timp cât din celelalte probe administrate, coroborate cu certificatul de atestare fiscală ce confirmă faptul că în evidențele fiscale reclamantul era înscris cu acest teren, rezultă faptul că aceștia s-a comportat ca și proprietari.
Instanta retine ca este îndeplinita si cea de-a doua conditie pentru acest tip de uzucapiune si anume exercitarea posesiei timp de 30 de ani, prin jonctiunea posesiei reclamantului cu cea a autorei sale. Din declaratia martorului si din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul si autoarea sa au avut stapânirea neîntrerupta timp de peste 30 de ani a imobilului teren în litigiu . Faptul ca exista o diferenta de suprafata de teren între cea identificata prin raportul de expertiza si cea din actele atasate la dosar, se explica prin aceea ca la data transmiterii posesiei evident nu au avut loc masuratori exacte, dar reiese din cele declarate de martor, ca nu au fost modificate limitele terenului, asa încât reiese clar ca reclamantul si autoarea sa, au posedat mereu întreaga suprafata de teren identificata prin raportul de expertiza, astfel cum a fost transmisa de autoare. De altfel, reclamantul si-a însusit concluziile raportului de expertiza din care rezulta o întindere mai mică, respectiv 1036 mp, micșorând astfel valoarea obiectului dedus judecatii.
Față de cele expuse mai sus, costatând îndeplinite condițiile legale pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de lungă durată, în temeiul art. 480 N.C.proc.civ., tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea precizată și va constata dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 1036mp, din C., ., identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C. A. și schița anexă la raport prin conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1.
Tribunalul constată că sunt îndeplinite condițiile de aplicabilitate a dispozițiilor art. 502 OUG 51/2008 motiv pentru care va obliga pe reclamant la plata către stat a ajutorului public de care a beneficiat sub forma scutirii de plata taxei judiciar de timbru la fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul N. I., CNP_, cu domiciliul in C., ., nr. 1B, județul D. și cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat A. Ș. din C., .. 30, județul D. împotriva sentinței civile nr._/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtul M. C. PRIN PRIMAR, cu sediul in C., ., nr. 7, județul D..
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că admite acțiunea precizată. Constată dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului în suprafață de 1036mp, din C., ., identificat prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert C. A. și schița anexă la raport prin conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1.
Obligă reclamantul la plata către stat a ajutorului public de care a beneficiat sub forma scutirii de plata taxei judiciar de timbru la fond și în apel, conform art. 502 OUG 51/2008, în cuantum total de 4026 lei.
Definitivă și executorie.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2015.
Președinte, L. A. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, E. D. C. |
Red.jud.G.C.F.
Tehn.F.M./4 ex.
Jud.fond.C.M.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1891/2015. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 166/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
