Pensie întreţinere. Decizia nr. 1183/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1183/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 21742/233/2011
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 1183
Ședința publică din data de 18.12.2013
Completul constituit din:
Președinte: B. L.
Judecător: J. R.
Judecător: A. F.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenta-reclamantă M. O.-B., împotriva sentinței civile nr. 3880/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. I., având ca obiect „pensie întreținere-majorare pensie”.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 11.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamanta M. O. B. a chemat în judecată pe pârâtul I. I., solicitând obligarea pârâtului la plata majorată a obligației de întreținere, de la 15% la 25% din venitul net lunar al pârâtului.
În fapt, în esență, a susținut că nevoile minorului I. Ernest, încredințat spre creștere și educare reclamantei au crescut, fiind necesară majorarea pensiei datorate de pârât. A mai susținut că minorul are nevoie nu numai de sprijinul material din partea unui părinte ci și de sprijin moral, mai ales în situația în care părintele căruia i-a fost încredințat minorul nu poate face față singur costurilor creșterii acestuia. Reclamanta a invocat obligațiile pozitive ale statului asumate la nivel național și internațional.
În drept a solicitat aplicarea dispozițiilor art.44, 94, 97, 86 și urm. C.fam. iar în dovedirea cererii a cerut proba cu înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care în esență a arătat că, față de vârsta minorului, 5 ani și având în vedere că și reclamanta trebuie să contribuie la cheltuielile de creștere și educare, nivelul actual al pensiei de întreținere, așa cum a fost stabilit de instanță în cuantum de15% din veniturile proprii este mai mult decât suficient. La soluționarea cererii a solicitat să se aibă în vedere că minorul se află în îngrijirea bunicii materne, care domiciliază în mun. T., unde frecventează cursurile unei grădinițe de stat.
Pârâtul a formulat și o cerere reconvențională prin care a cerut exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la unul dintre părinți și diminuarea cuantumului pensiei de întreținere sub procentul de 15% sau stabilirea cuantumului acesteia la o sumă fixă de 500 lei conform dispozițiilor N.C.civ. În motivarea cererii a arătat că, potrivit art.529 alin.2 din Noul Cod Civil, pensia de întreținere poate fi stabilită până la o pătrime din venitul net lunar realizat cu caracter de permanență, aspect care nu a fost avut în vedere de instanță la stabilirea cuantumului acesteia.
În motivarea cererii de diminuare a pensiei de întreținere a menționat că, pe lângă plata pensiei de întreținere, mai are și alte obligații financiare de onorat. Pe de altă parte minorul nu se află în permanență în îngrijirea reclamantei ci este lăsat în grija bunicii materne la domiciliul acesteia din mun. T.. În opinia sa, reclamanta manifestă un total dezinteres față de copil, deoarece de mai bine de un an și jumătate este bolnav și beneficiază de o alimentație necorespunzătoare.
În drept a invocat dispozițiile art.115, art.119 C.proc.civ. precum și Noul Cod civil.
În susținerea cererii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei-pârâte și proba cu testimonială.
Prin sentința civilă nr. 3880/15.04.2013, pronunțată de Judecătoria G.,s-a respins cererea principală având ca obiect “majorare pensie întreținere”, ca nefondată.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârât în ce privește capătul din cerere privind exercitarea autorității de către ambii părinți cu privire la minorul I. Ernest născut la data de 27.06.2007 .
S-au respins celelalte capete de cerere din cererea reconvențională ca nefondate și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, a reținut următoarele:
Minorul I. Ernest, a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, prin sentința civilă nr.52CC/03.03.2010 a Judecătoriei G., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.141/R/09.03.2011 a Curții de Apel G.. Prin aceiași sentință în sarcina pârâtului s-a stabilit și pensia de întreținere datorată minorului, în cuantum de 15% din venitul net.
Instanța a reținut că, cererea reclamantei este reglementată de art. 531 alin.1 N.C.civ., iar în raport de perioada scurtă de timp care a trecut de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești care a stabilit cuantumul pensiei și până la formularea cererii, criteriile după care a fost stabilită pensia de întreținere, nu au suferit modificări, motiv pentru care a apreciat cererea de majorare pensie ca nefondată.
Aceleași considerente au fost avute în vedere și în referire la cererea pârâtului de reducere a pensiei de întreținere.
În ceea ce privește cererea pârâtului de stabilire domiciliu minor, instanța a avut în vedere că, prin sentința civilă cu nr. 52CC/03.03.2010 a Judecătoriei G., minorul I. Ernest a fost încredințat spre creștere și educare reclamantei, ceea ce înseamnă că, domiciliul minorului este la reclamantă.
Cu privire la exercitarea autorității părintești de către ambele părți, instanța a constatat că, prin hotărârea definitivă și irevocabilă de divorț, instanța a încredințat minorul reclamantei spre creștere și educare, iar pârâtului i s-a încuviințat un program de vizitare pentru a avea legături personale cu minorul.
Din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat că autoritatea părintească poate fi exercitată de ambii părinți, motiv pentru care cererea reconvențională a fost admisă sub aspectul exercitării în comun a autorității părintești.
Împotriva sentinței civile nr. 3880/15.04.2013, pronunțată de Judecătoria G. a declarat recurs reclamanta M. O. B..
Prin motivele de recurs, în esență a susținut că pensia de întreținere are caracter prioritar și nu poate fi influențată de eventualele datorii ale pârâtului. În opinia sa, pârâtul apelează la diverse credite cu scopul de a diminua cuantumul obligației de întreținere pe care o datorează minorului.
A criticat aprecierea instanței în referire la nevoile copilului în vârstă de 6 ani și la pensia de aproximativ 700 lei pe care o plătește pârâtul, cu motivarea că minorul urmează cursuri de engleză, franceză și practică diverse activități sportive.
A solicitat să se constate că veniturile pârâtului sunt mai mari decât cele avute în vedere la data stabilirii pensiei de întreținere, aspect de care trebuie să beneficieze și minorul în virtutea art. 44 din Legea 272/2004 dar și a art. 529-530 N.C.civ.
A cerut admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și în rejudecare majorarea pensiei de întreținere la un procent de 25% din veniturile lunare ale pârâtului.
Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că suma acordată de instanță cu titlu de obligație de întreține permite satisfacerea nevoilor materiale și educaționale ale minorului.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Părțile s-au căsătorit la data de 15.05.2006 și au divorțat definitiv la data de 23.06.2010.
Problema cuantumului pensiei de întreținere datorată de pârât în favoarea minorului Ernest, a fost soluționată prin sentința civilă nr.52CC/03.03.2010, pronunțată de Judecătoria G., definitivă și irevocabilă, prin care pensia de întreținere s-a stabilit la 15% din venitul net al tatălui.
Potrivit adeverinței de venit nr._/05.11.2012, rezultă că pârâtul a realizat în anul 2012, un venit net lunar de aproximativ 4800 lei.
Pârâtul a depus la dosar copii ale unor contracte bancare cu care a încercat să dovedească faptul că este îndatorat și nu poate plăti pensia în cuantumul maxim prevăzut de art.529 N.C.civ.
Pentru a evita o îndatorare intenționată, la aprecierea cuantumului pensiei de întreținere se vor avea în vedere numai acele contracte încheiate în timpul căsătoriei, care sunt în sarcina exclusivă a intimatului și de care a beneficiat și reclamanta.
Astfel, cu contractele de credit din 12.09.2007, respectiv 20.08.2009, pârâtul a dovedit că a contractat două împrumuturi în timpul căsătoriei, pentru care plătește rate lunare de aproximativ 350 lei, respectiv 428 lei.
Este adevărat că datoriile pârâtului nu pot constitui un motiv de diminuare a pensiei de întreținere, dar față de caracterul de datorii comune, plătite exclusiv de pârât, nu se poate nega influența acestor debite asupra cuantumului pensiei de întreținere.
Potrivit art. 527 N.C.civ. la stabilirea mijloacelor celui ce datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora. De asemenea vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.
În consecință, N.C.civ. permite ca baza de calcul a obligației de întreținere să se raporteze și la obligațiile pe care le are debitorul obligației de întreținere.
În acest sens, fără a lua în seamă cheltuielile aferente întreținerii de care în mod obișnuit are nevoie pârâtul, se constată că aceasta are obligații lunare de cel puțin 770 lei, rămânând cu un venit de aproximativ 4030 lei lunar.
Raportat la acest venit, pensia de 15% este egală cu suma de 604 lei.
În realitate pensia de întreținere de15% se raportează la venitul net lunar de 4800 lei și este egală cu 720 lei, sumă mai mare decât cea care ar putea fi acordată dacă pensia s-ar raporta la venitul net activ al pârâtului .
În consecință soluția recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a art. 527 și 529 N.C.civ., motiv pentru care nu se impune a fi reformată.
Pentru aceste considerente, în baza art.304 pct.9 în ref. la art.312 alin.1 și 3 Cproc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către reclamanta M. O. B., domiciliată în G., ., ., ., jud. G., împotriva sentinței civile nr. 3880/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatul-pârât I. I., domiciliat în G., .. 39, ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 18.12.2013.
Președinte, Judecători, Grefier,
B. L. J. R. A. F. B. V.
red.LB/28.01.2014
dact.B.V./ex.2/29.01.2014
fond: jud. A. G.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 220/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
