Pensie întreţinere. Decizia nr. 317/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 317/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 8861/121/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL GALATI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 317
Ședința publică din 22.03.2013
P. – M. A.
Judecător – R. G. F.
Judecător – M. M.
Grefier – N. J.
La ordine fiind contestația în anulare formulată de contestatorul V. C. în contradictoriu cu intimata Ț. L., împotriva deciziei civile nr. 574/20.07.2012, pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, având ca obiect „pensie întreținere”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare, a răspuns pentru contestator – avocat P. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, fiind lipsă intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, contestația în anulare este la primul termen de judecată; contestatorul nu a depus la dosar dovada achitării taxelor de timbru; după care,
Tribunalul, având în vedere că este vorba de o contestație în anulare împotriva unei sentințe pronunțate într-un dosar ce are ca obiect pensie de întreținere, apreciază că este scutită de la plata taxei de timbru.
Dl. judecător R. G. F., având în vedere că a făcut parte din completul de judecată care a pronunțat decizia civilă nr. 574/20.07.2012 în dosarul nr._, al Tribunalului G., înțelege să formuleze cerere de abținere de la soluționarea prezentei contestații în temeiul art. 41 alin. 1 NCPC.
Tribunalul lasă cauza la a doua strigare, pentru a se soluționa cererea de abținere formulată de dl. judecător R. G. F..
Tribunalul, după reluarea ședinței de judecată, aduce la cunoștința părților că, prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu din 22.03.2013, s-a admis cererea de abținere formulată de dl. judecător R. G. F., urmare căreia s-a constituit legal în prezentul dosar completul de judecată format din:
Judecător M. A.,
Judecător M. M.
Judecător D. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a răspuns pentru contestator – avocat P. I., în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, fiind lipsă intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că, contestația în anulare este la primul termen de judecată; contestatorul nu a depus la dosar dovada achitării taxelor de timbru; după care,
Tribunalul acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare împotriva deciziei civile nr. 574/20.07.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Tribunalul rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ la data de 02.11.2012, contestatorul V. C. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 574/20.07.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că sunt incidente prevederile art. 318 C.pr.civ., dezlegarea dată pricinii fiind rezultatul unei greșeli materiale, în sensul că s-a reținut că pârâta mai are un copil minor în întreținere, deși în realitate acesta era major la data pronunțării deciziei.
Mai mult, nu au fost avute în vedere veniturile pe care le realizează pârâta în Italia, respectiv 1.000 euro/lună, iar pe de altă parte nu au fost acordate cheltuielile de judecată, fiind eludate prevederile art. 275 C.pr.civ.
În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 318 C.pr.civ.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în fața instanței de judecată pentru a formula apărări.
Din oficiu a fost atașat dosarul nr._ în care a fost pronunțată decizia civilă nr. 574/20.07.2012 a Tribunalului G..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._, reclamantul V. C. a chemat în judecată pe pârâta Ț. L. pentru a se dispune majorarea contribuției de întreținere privind pe minorul V. M. C., născut la data de 8 februarie 2001.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 2611/2009 a Judecătoriei T., pârâta a fost obligată la plata unei pensii de întreținere lunare pentru minor în sumă de 150 lei.
S-a mai arătat că baza de calcul a salariului minim pe economie s-a modificat, pârâta are un loc de muncă stabil în Italia și că au crescut și nevoile materiale ale minorului, fiind elev în clasa a IV-a.
Prin sentința civilă nr. 444/27.02.2012, Judecătoria T. a admis cererea și a majorat contribuția de întreținere la care a fost obligată pârâta în favoarea minorului de la 150 lei lunar la 180 lei lunar, cu începere de la data introducerii cererii( 9 ianuarie 2012) și până la majoratul minorului.
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut ca bază de calcul a obligației de întreținere stabilită inițial s-a modificat și, totodată, că au crescut și nevoile minorului.
În drept, au fost avute în vedere dispozițiile art. 531 Noul C.civ.
În ce privește cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată s-a ținut seama de faptul că pârâta a fost de acord cu plata pensiei de întreținere prin răspunsul la interogatoriul din 26 ianuarie 2012, și, astfel, nu a fost obligată la plata acestor cheltuieli.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul și a invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia susținând că prima instanță nu a reținut concluziile apărătorului reclamantului prin care s-a precizat faptul potrivit căruia acesta (reclamantul) mai are în întreținere trei minori, precum și susținerea pârâtei din anul 2011 conform căreia lucrează ca ospătar în Italia, având loc de muncă stabil, precum și faptul că a fost dovedită împrejurarea potrivit căreia reclamantul mai are în întreținere trei minori, iar soția sa nu realizează venituri de natură salarială.
S-a mai arătat că nu au fost respectate întocmai dispozițiile art .529 alin.2 și art.530 Noul C.civ.
S-a învederat, de asemenea, că pârâta trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată întrucât a fost pusă în întârziere înainte de chemarea în judecată prin plângerea penală adresată organelor de poliție pentru a o determina pe pârâtă să-și execute obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească.
S-a solicitat casarea sentinței și, în rejudecare, să se procedeze la reaprecierea probelor care atestă nevoia acută a minorului de sprijin financiar, iar în raport de prevederile art. 409 (1) C.pr.civ., să se aprecieze că se poate acorda până la ½ din venitul lunar net pentru sumele datorate de pârâtă cu titlul de obligație de întreținere.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile, s-a constatat că recursul este nefondat.
În ce privește modalitatea de stabilire a cuantumului contribuției de întreținere, s-a ținut seama de dispozițiile art. 531 din Noul C.civ, precum și de realitățile economice actuale, în mod corect, că a crescut venitul minim pe economie, precum și nevoile materiale ale minorului, iar pe de altă parte, că pârâta mai are un copil minor în întreținere.
Referitor la critica vizând pata cheltuielilor de judecată, întrucât pârâta a fost de acord cu plata pensiei de întreținere la interogatoriul din 26 ianuarie 2012, s-a dat în mod corect de către instanța de fond eficiență prevederilor art. 275 C.pr.civ.
În consecință, pentru considerentele expuse, în baza dispozițiile art.312 alin.1 C.pr.civ., recursul a fost respins ca nefondat.
Contestatorul invocă prin contestația în anulare formulată faptul că instanța de recurs a dezlegat pricina, în baza unei greșeli materiale.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile enumerate limitativ de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Retractarea hotărârii în temeiul art. 318 C.pr.civ se justifică atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare.
Aceste prevederi se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a unui recurs ca tardiv, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori interpretare a dispozițiilor legale.
Fiind o cale de retractare a hotărârii definitive și irevocabile, este inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond care au fost soluționate de instanțe, întrucât legea nu a urmărit să deschidă părților recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță pe motiv că s-a stabilit greșit situația de fapt.
Or, tocmai acest aspect îl susține contestatorul, când invocă motive ce deja au fost ridicate și în recurs și nu se încadrează în cazurile limitativ enumerate în art. 318 C.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, tribunalul constată contestația în anulare ca fiind nefondată și urmează în consecință să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare promovată de contestatorul V. C., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu pârâta Ț. L., cu domiciliul în com. Balcani, ., împotriva deciziei civile nr. 574/20.07.2012 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.03.2013
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. A. M. M. D. B. N. J.
Red. MA
Tehnored. NJ/2ex./03.06.2013
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Încheierea nr. 02/2013.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 7/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
