Contestaţie la executare. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 17756/233/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 151/2015
Ședința publică din data de 19.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: I. A. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de apelant – intimat .., cu sediul procesual ales la C.I.A. Z. I. C., în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimat – contestator, R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE, cu sediul în G., ., ., împotriva sentinței civile nr.7537/09.07.2014, pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data 03.10.2013, contestatoarea R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE G., în contradictoriu cu intimata ., a solicitat anularea actelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 787/2013 de B.E.J.A. M. C. și B. F., respectiv a încheierii din 01.10.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare în cuantum de 11.240 lei, a încheierii din 01.10.2013 de actualizare a debitului, a procesului-verbal constatare creanță din 01.10.2013 prin care se constată debitul în plată, a somației prin care era notificată să achite sumele de 45.1819 lei și 500 euro și a raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expert contabil T. A.. A solicitat și suspendarea executării până la soluționarea contestației la executare. De asemenea, a solicitat restituirea cauțiunii consemnate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, în temeiul Hotărârii nr. 67/2009 pronunțate de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie G., intimata a fost obligată la plata unei sume de aproximativ 2.000 euro, reprezentând debit și penalități, în temeiul unui contract de închiriere încheiat între părți, titlul executoriu fiind pus în executare de către B. Coțac D. C..
A precizat că, la data de 11.08.2011, intimata a solicitat anularea formelor de executare, precum și întoarcerea executării, cerere care a fost admisă în parte, pronunțându-se sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 23/18.01.2013 a Tribunalului G., anulându-se actele de executare efectuare și dispunându-se întoarcerea executării, prin restituirea de către subscrisa a sumei de 11,244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010, până la data plății efective, precum și a sumei de 500 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
A adăugat că, la solicitarea intimatei, prin încheierea nr. 5472/12.09.2013, s-a admis cererea B.E.J.A. M. C. și B. F., Judecătoria G. încuviințând executarea silită pentru suma de 11.244,88 lei actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010, până la data plății efective, precum și a sumei de 500 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
A menționat că, în contradicție cu titlul executoriu, precum și cu încheierea de încuviințare a executării silite, executorul a prevăzut debitul de recuperat în sumă de 440.579 lei, față de 11.244,88 lei, în același mod stabilind și cheltuieli de executare în cuantum de 11.240 lei.
În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, contestatoarea a arătat că nu îi este opozabil, întrucât nu conține elemente și indici de inflație, iar pe de altă parte obiectivele declarate de acest raport nu sunt cerute de titlul executoriu.
În drept, a invocat prevederile art. 711 și următoarele C.proc.civ. A solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri (f. 7-17 d.f.).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1.000 lei, pentru capătul de cerere privind contestația la executare și taxă judiciară de timbru de 50 lei, pentru capătul de cerere privind suspendarea executării, potrivit art. 10 alin. 1 lit. b și alin. 2 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 33 d.f.).
Intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca nefondată.
În susținerea în fapt a întâmpinării, intimata a arătat că, întrucât instanța de fond a anulat toate actele de executare în dosarul de executare nr._/233/688/CDC/2009, s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare executării, aceasta a solicitat expertului contabil o expertiză extrajudiciară prin care să stabilească valoarea patrimonială a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/01.11.2006 și care este valoarea efortului financiar actual, necesar restabilirii situației anterioare executării, urmare a prejudiciului cauzat de vânzarea la o valoare nejustă a mărfurilor de au făcut obiectul contractului de închiriere, sumele fiind stabilite în concluziile raportului de către expert.
Intimata a menționat că dispozițiile art. 628 alin. 2 și 3 C.proc.civ. impun executorului judecătoresc să calculeze dobânzile, penalitățile sau alte sume datorate, dacă au fost acordate de instanță prin titlu, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, iar dacă nu au fost acordate prin titlu, executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să procedeze la actualizarea valorii obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei.
Prin urmare, intimata a arătat că se află în situația dinaintea executării, iar contestatoarea ar fi trebuit să îi predea marfa, să fie calculat cât anume din aceasta valorează cei aproximativ 2.000 euro reprezentând debit și penalități în temeiul contractului de închiriere, aspecte care au fost calculate prin expertiza întocmită.
A precizat că încuviințarea executării vizează suma din titlu, însă expertiza extrajudiciară vizează întoarcerea executării, care nu putea fi stabilită de judecătorul care a pronunțat încheierea cu nr. 5472/12.09.2013 a Judecătoriei G..
Intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost depus dosarul de executare nr. 787/ 2013 al B.E.J.A. M. C. și B. F. în copie certificată pentru conformitate cu originalul (f. 98-137 d.f.).
Prin încheierea din data de 06.03.2014, Judecătoria G. a admis cererea de suspendare a executării silite, iar prin sentința civilă nr. 7537/09.07.2014 a fost adusă în parte contestația, a fost anulate în totalitate încheierea din data de 01.10.2013 privind actualizarea creanței, procesul-verbal de constatare creanță din data de 01.10.2013, încheierea din data de 01.10.2013, privind stabilirea cheltuielilor de executare silită, precum și, în parte, somația din data de 01.10.2013, cu privire la suma de 451.819 lei.
A fost respins capătul de cerere privind anularea raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil T. A., ca neîntemeiat. Tot ca neîntemeiată a fost respinsă cererea de restituire a cauțiunii ca neîntemeiată.
A fost obligată intimata la plata sumei de 6.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.050 lei reprezentând taxă de timbru și 5.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 23/18.01.2013 a Tribunalului G., a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatoarea ., au fost anulate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr._/233/688/CDC/2009, s-a dispus întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare executării și restituirea de către intimata din respectivul dosar, R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE G., a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective. De asemenea, intimata a fost obligată la plata sumei de 500 euro către contestatoare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În data de 06.09.2013, intimata din prezenta cauză a formulat la B.E.J.A. M. C. și B. F. cerere de executare silită (f. 98 d.f.), în baza căreia executorul a emis Încheierea din data de 06.09.2013, prin care s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 787/2013 (f. 101 d.f.).
Prin încheierea nr. 5472/12.09.2013 pronunțată de Judecătoria G., a fost încuviințată executarea titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., până la executarea obligațiilor stabilite prin acesta, respectiv de plată a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective și a sumei de 500 euro cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 26.09.2013, intimata a formulat, în dosarul de executare, cerere de actualizare a sumelor cuprinse în titlul executoriu, creanța fiind stabilită prin procesul-verbal din data de 01.10.2013 și prin încheierea din aceeași dată, la suma de 440.579 lei, reprezentând debit actualizat, și 500 euro, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 01.10.2013, B. M. C. și B. F. a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 11.240 lei.
La data de 01.10.2013, a fost emisă somație către contestatoare, comunicată acesteia la data de 02.10.2013, privind plata sumei de 451.819 lei, din care 440.579 lei reprezentând debit actualizat și 11.240 lei cheltuieli de executare, precum și a sumei de 500 euro, reprezentând cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din data de 09.10.2013, a fost înființată poprirea asupra tuturor conturilor în lei sau valută pe care contestatoarea le are deschise la terții popriți, până la încasarea sumelor de 500 euro și 451.819 lei.
În drept, prima instanță a reținut că potrivit art. 711 alin. 1 C.proc.civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, potrivit art. 632 C.proc.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Art. 628 C.proc.civ. prevede că (1) Pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, a unei plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu. (2) În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.(4) Pentru sumele stabilite potrivit prezentului articol, încheierea executorului judecătoresc este titlu executoriu.
Instanța a constatat că situația din cauza de față se încadrează în prevederile alin. 3 teza a II-a al textului de lege anterior reprodus, cu singura deosebire că în titlul executoriu s-a menționat expres actualizarea cu rata inflației a sumei de 11.244,88 lei, fapt ce putea fi realizat de către executorul judecătoresc și în lipsa acestei mențiuni, la cererea creditorului.
Instanța a reținut că, atât în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., cât și în încheierea de încuviințare a executării silite, având nr. 5472/12.09.2013, se face referire numai la executarea de către contestatoare a obligației de plată a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației, precum și a sumei de 500 euro, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin urmare, instanța a apreciat că mențiunea cuprinsă în dispozitivul titlului executoriu, referitoare la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, presupune numai restituirea de către contestatoarea din acest dosar a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010, până la data plății efective, și nu este un capăt de cerere distinct, în acest sens fiind și considerentele hotărârii menționate.
Instanța a observat că B. M. C. și B. F., prin procesul-verbal de constatare creanță din data de 01.10.2013, a stabilit debitul actualizat la suma de 440.579 lei, pe baza concluziilor raportului de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de expertul contabil T. A.. Însă, analizând obiectivele acestui raport, constând în stabilirea valorii patrimoniale a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/01.11.2006 și a valorii efortului financiar actual, necesar restabilirii situației anterioare executării, instanța a reținut că acestea nu corespund cu dispozițiile din titlul executoriu. Astfel, instanța a constatat că executorul judecătoresc trebuia să se limiteze, în procedura executării silite, la a actualiza suma menționată în dispozitiv cu rata inflației. Mai mult decât atât, instanța a constatat că, în actele îndeplinite de executor în procedura execuțională, nu a fost menționată suma de 11.244,88 lei, cuprinsă în titlul executoriu și actualizarea sa cu rata inflației, ci numai suma de 440.579 lei, rezultată din raportul de expertiză.
Prin urmare, instanța a constatat caracterul nelegal al încheierii din data de 01.10.2013 privind actualizarea creanței, precum și a procesului-verbal de constatare creanță din aceeași dată.
Cu privire la încheierea din data de 01.10.2013, prin care s-au stabilit cheltuieli de executare silită, instanța a reținut că, potrivit art. 669 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Instanța a constatat că aceste cheltuieli au fost calculate prin raportare la creanța urmărită, în cuantum de 440.579 lei și 500 euro, stabilită în mod eronat de executorul judecătoresc, astfel încât a apreciat că și încheierea din data de 01.10.2013 se impune a fi anulată.
Cu privire la somația din data de 01.10.2013, constatând că B. M. C. și B. F. nu a respectat dispozițiile titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., cât și ale încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria G., având nr. 5472/12.09.2013, decât în ceea ce privește suma de 500 euro, reprezentând cheltuieli de judecată, instanța a menținut actul de executare numai în ceea ce privește suma de 500 euro.
Referitor la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară, instanța a constatat că acesta nu reprezintă un act de executare în sensul art. 711 C.proc.civ. pentru a putea fi supus controlului instanței pe calea contestației la executare, prin urmare a respins capătul de cerere privind anularea acestuia ca neîntemeiat.
Cu privire la cererea de restituire a cauțiunii, instanța a reținut că, potrivit art. 1063 alin.1 C.proc.civ., cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile menționate de textul legal, sentința nefiind definitivă, instanța a respins cererea de restituire a cauțiunii ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 453 alin. 1 C.proc.civ., instanța a obligat intimata la plata sumei de 6.050 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1.050 lei reprezentând taxă de timbru și 5.000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata ., solicitând schimbarea ei în parte sau, dacă s-ar impune, anularea ei și evocarea fondului sau trimiterea spre rejudecare.
A invocat apelanta că instanța a considerat în mod greșit dezbaterile închise, pronunțându-se în lipsa apărătorului său ales și fără administrarea probelor pe care ar fi dorit să le administreze, respectiv ordonanța nr. 740/P/2013 din 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G. cu privire la fapte săvârșite de executorul judecătoresc Coțac D. C. și expert G. A., ordonanță prin care s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G.. A arătat că urma să pună în discuție aceste aspecte deoarece soluția din dosarul penal influența în mod cert soluția din dosarul civil, solicitând în temeiul art. 476 C. ca instanța de apel să admită această probă nouă de care să țină seama la judecata cauzei.
Apelanta a criticat soluția primei instanței sub aspectul obligării sale la plata sumei de 5000 lei cu titlu de onorariu avocat, sumă exagerată în opinia sa în raport de activitatea apărătorului părții adverse, comparativ cu onorariul apărătorului său din dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3725/11.04.2012, de 1.000 euro, din care instanța de judecată a inclus în cheltuielile de judecată doar 500 euro. A apreciat apelanta că și raportat la creanța de 11.240 lei, suma de 5000 lei onorariu avocat este prea mare.
A mai învederat apelanta că prima instanță a înlăturat în mod greșit apărările sale, fără a avea în vedere ce invocase prin întâmpinare, aspecte pe care le susține în continuare în apel.
Apelanta a invocat prevederile art. 622 C., a arătat că intimata RA Administrația Z. Libere G. nu a fost de bună-credință, neîndeplinind de bună-voie dispozițiile din titlul executoriu, printre care se regăsește și obligația întoarcerii executării prin restabilirea situației anterioare executării, ceea ce presupune și valoarea patrimonială a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/ 02.11.2006 și a efortului financiar anual necesar pentru restabilirea situației anterioare, urmare a prejudiciului cauzat de vânzarea la o valoare nejustă a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/02.11.2006, valori care au fost stabilite prin raport de expertiză extrajudiciară.
A învederat că au fost respectate dispozițiile C. referitoare la executarea silită, inclusiv ale art. 628 alin.2 și 3, care impun executorului să calculeze dobânzile, penalitățile sau alte sume dacă au fost acordate de instanță prin titlu, fără să fi stabilit cuantumul acestora. A apreciat că intimata ar trebui să îi predea marfa ce a fost vândută de B. Coțac D. C. la un preț subevaluat, precum și că onorariul executorului judecătoresc respectă limitele legale, iar al avocatului nu este exagerat.
Apelanta a arătat că deși titlul executoriu și încheierea nr. 5472/12.09.2013 a Judecătoriei G. prevăd doar suma de 11.244,88 lei, dispozitivul titlului executoriu este clar, fiind anulate toate actele de executare efectuate de B. Coțac D. C. în dosarul de executare nr._/233/688/CDC/2009 și dispunându-se întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare, astfel încât în mod corect executorul judecătoresc a majorat debitul în temeiul art. 628 alin.3 C..
Apelanta a depus în copie ordonanța din 30.04.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel G., pronunțată în dosarul nr. 740/P/2013.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 500 lei.
Intimata RA Administrația Z. Libere G. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității apelului, iar în subsidiar, respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la excepția tardivității s-a arătat că intimatei hotărârea primei instanței i-a fost comunicată în 17.07.2014, iar sediul ales al apelantei este tot în G., astfel încât termenul de 10 zile prevăzut de art. 650 alin.3 C. a fost depășit, cererea de apel fiind depusă în 04.08.2014.
Față de motivele apelantei, intimata a arătat că la termenul din 01.07.2014, în fața primei instanțe, procedura era legal îndeplinită, iar neprezentarea apărătorului ales al apelantei nu este imputabilă instanței, că ordonanța din dosarul penal nr. 740/P/2013 depusă de apelantă nu prezintă relevanță pentru soluționarea cauzei, că onorariul avocațial a fost stabilit conform criteriilor prevăzute de art. 132 din Statutul profesiei de avocat.
Intimata a învederat că atât sentința civilă ce constituie titlu executoriu, cât și încheierea de încuviințare a executării silite, prevăd doar suma de 11.244,88 lei actualizată, nicidecum sumele stabilite de executorul judecătoresc contrar prevederilor art. 628 alin.3 C.. A mai arătat că în titlul executoriu s-a menționat expres actualizarea cu rata inflației, la atât trebuind să se limiteze și executorul judecătoresc și expertul contabil, care însă a menționat expres prin adresa nr. 1199/10.10.2013 că nu acesta a fost obiectivul expertizei.
Intimata a solicitat judecata și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată că se impune analizarea cu prioritate a excepției tardivității, invocată de intimată, prin întâmpinare.
Asupra excepției tardivității, instanța de apel reține următoarele:
Obiectul cauzei este contestație la executare, iar conform art. 713 alin.1 NCPC, contestația se introduce la instanța de executare. Totodată, potrivit art. 650 alin.3 NCPC, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel. Prin urmare, termenul de apel în cauza de față este de 10 zile de la comunicarea sentinței primei instanțe, comunicare care în privința apelantei s-a efectuat în data de 17.07.2014, conform procesului verbal depus la f. 152 dosar fond. Astfel, termenul de apel a început să curgă a doua zi, 18.07.2014, și s-a împlinit în 28.07.2014, ultima zi când putea fi declarat apel în termen, ținând cont că 27.07.2014 a fost zi nelucrătoare (duminică). Apelul a fost înregistrat în data de 29.07.2014, dar a fost expediat prin poștă în 28.07.2014, conform ștampilei poștei aplicată pe plicul depus la f.17 dosar apel, fiind astfel depus în termen. Prin urmare, excepția tardivității apelului urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la motivele de apel invocate, Tribunalul reține următoarele:
Primul motiv de apel privea modul în care a declarat prima instanță dezbaterile închise, pronunțându-se în lipsa apărătorului ales al apelantei și fără administrarea probelor pe care ar fi dorit aceasta să le administreze.
Instanța de apel constată că la termenul din 01.07.2014, când prima instanța a rămas în pronunțare, procedura a fost legal îndeplinită, a fost prezent doar apărătorul intimatei-contestatoare, fiind lipsă apărătorul apelantei-intimatei, situație în care instanța nu avea obligația de a lăsa cauza la a doua strigare în așteptarea acestuia. Totodată, din practicaua încheierii de la acea dată rezultă că instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse de ambele părți, împrejurarea că apelanta-intimata ar fi dorit să mai depună un înscris, pe care l-a atașat cererii de apel, neputând determina modificarea soluției.
Astfel, probele trebuiau propuse de intimată prin întâmpinare, iar în cazul înscrisurilor, acestea trebuiau anexate întâmpinării, cu atât mai mult cu cât intimata a depus întâmpinare în data de 09.12.2013 (data poștei pe plicul în care a fost expediată la dosar, f. 59 dosar fond), iar ordonanța pe care voia să o folosească drept probă era emisă în data de 30.04.2014, cu mult înainte de termenul de judecată din 01.07.2014. Mai mult, având în vedere obiectul contestației la executare, ordonanța nu era relevantă, prin ea dispunându-se clasarea cauzei privind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu referire la executorul judecătoresc Coțac D. C. și disjungerea și declinarea cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria G., în privința infracțiunilor de evaziune fiscală și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu referire la expertul tehnic G. A..
Cel de-al doilea motiv de apel vizează soluția primei instanței sub aspectul obligării apelantei la plata sumei de 5000 lei cu titlu de onorariu avocat, sumă exagerată în opinia sa în raport de activitatea apărătorului părții adverse, motiv de apel pe care Tribunalul îl apreciază de asemenea neîntemeiat, având în vedere prevederile art. 445 alin. 2 NCPC, care dispun că instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
În cauză, raportat la valoarea litigiului, contestația la executare fiind formulată împotriva unor acte de executare emise pentru sumele de 440.579 lei și 500 euro, la faptul ca apărătorul intimatei a fost prezent la termenele din 09.04.2014, 11.06.2014 și 01.07.2014 (la două dintre acestea apărătorul apelantei lipsind), la complexitatea cauzei, instanța de apel nu apreciază că onorariul de 5000 lei este unul care s-ar impune a fi redus.
Comparația făcută de apelantă cu onorariul achitat apărătorului său în dosarul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3725/11.04.2012, de 1.000 euro, este nerelevantă, raportat pe de o parte la creanța pusă în discuție în cele două litigii, iar pe de altă parte, la faptul că instanța de judecată a inclus în cheltuielile de judecată doar 500 euro în litigiul în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 nu pentru că ar fi redus partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, ci pentru că pretențiile apelantei din prezenta cauză fuseseră admise doar în parte în acel litigiu, astfel încât partea adversă nu putea fi obligată să suporte în întregime cheltuielile de judecată.
Apelanta a mai învederat că au fost respectate dispozițiile art. 628 alin.2 și 3 NCPC, care impun executorului judecătoresc să calculeze dobânzile, penalitățile sau alte sume dacă au fost acordate de instanță prin titlu, fără să fi stabilit cuantumul acestora, doar așa fiind adusă la îndeplinire în opinia sa obligația întoarcerii executării, prin restabilirea situației anterioare executării, ceea ce presupune și valoarea patrimonială a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/02.11.2006 și a efortului financiar anual necesar pentru restabilirea situației anterioare, urmare a prejudiciului cauzat de vânzarea la o valoare nejustă a mărfurilor ce fac obiectul contractului de închiriere nr. 31/02.11.2006.
Instanța de apel constată că acest motiv de apel este vădit nefondat și nu poate fi reținut.
Astfel, într-adevăr, conform art. 628 alin.2 NCPC, în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. Totodată, dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri, conform alineatului al treilea al aceluiași articol.
În speță, titlul executoriu este sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G., pronunțată în dosarul nr._/233/2011, prin care s-a admis în parte contestația la executare formulata de contestatoarea .. in contradictoriu cu intimata Regia Autonoma Administratia Z. Libere Galati. Au fost anulate actele de executare efectuate de B. Coțac D. C. în dosarul de executare nr._/233/668/CDC/2009, s-a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, restituirea de către intimata R.A. Administrația Z. Libere G. a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective și a fost obligată intimata la plata sumei de 500 euro către contestatoare cu titlu de cheltuieli de judecată. Restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate.
În considerentele sentinței s-a reținut că, având în vedere că instanta a desfiintat toate actele de executare, la cererea contestatoarei, se va dispune întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării, in sensul restituirii de către intimata R.A. Administrația Z. Libere G. a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective, precum și că instanta dispune doar restituirea sumei de 11.244,88 lei, desi suma executata silit a fost de 16.000 lei, deoarece contestatoarei i s-a virat de către executorul judecătoresc suma de 4.755,12 lei reprezentand rest pret adjudecare, astfel incat ca efect al intoarcerii executarii este indreptatita sa i se restituie doar diferenta.
Prin urmare, în titlul executoriu s-a prevăzut expres întoarcerea executării doar sub forma restituirii sumei de 11.244,88 lei, actualizate cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective, astfel încât executorul judecătoresc nu putea stabili alte sume sau alte criterii de actualizare a creanței.
Totodată, din enumerarea făcută de legiuitor la art. 628 alin.2 și 3 NCPC (dobânzi, penalități sau alte asemenea sume), rezultă că s-au avut în vedere doar accesoriile unei creanțe principale, nicidecum posibilitatea executorului de a stabili alte creanțe în afara celor prevăzute în titlu executoriu. De asemenea, actualizarea de care face vorbire art. 628 alin.3 NCPC are în vedere actualizarea valoarea obligației principale stabilite în bani, nicidecum a altor sume, precum prejudiciul invocat de apelantă că urmare a vânzării mărfurilor ce făceau contractului de închiriere nr. 31/02.11.2006, pentru aceste sume sentința civilă nr. 3725/11.04.2012 a Judecătoriei G. neconstituind titlu executoriu.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a apreciat prima instanță că mențiunea cuprinsă în dispozitivul titlului executoriu, referitoare la întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare executării presupune numai restituirea de către contestatoare a sumei de 11.244,88 lei, actualizată cu rata inflației de la data de 10.05.2010 până la data plății efective, și că nu este un capăt de cerere distinct, în acest sens fiind și considerentele sentinței ce reprezintă titlu executoriu, astfel încât în temeiul art. 480 alin.1 NCPC, apelul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării apelului, invocată de intimată, ca nefondată.
Respinge apelul declarat de apelant – intimat .., cu sediul procesual ales la C.I.A. Z. I. C., în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimat – contestator, R.A. ADMINISTRAȚIA Z. LIBERE, cu sediul în G., ., ., ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. I. A. T.
Red. D.G.N./Tehnored. I.A.T./ 5 ex./17.04 .2015
.>
| ← Evacuare. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 130/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
