Evacuare. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 4541/233/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 92
Ședința publică din data 04.02.2015
Completul constituit din:
Președinte: A. M.
Judecător: R. G. F.
Grefier B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul-reclamant Z. C., împotriva sentinței civile nr. 7359/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta D. (Z.) M., având ca obiect „evacuare”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.01.2015, iar ulterior la data de 29.01.2015 și data de 04.02.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ reclamantul Z. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D. (Z.) M. evacuarea de urgență a acesteia din imobilul situat în G., ., ..
Motivându-și în fapt cererea, reclamantul a arătat că s-a despărțit de pârâtă în luna mai 2012, iar în aprilie 2013 s-a pronunțat divorțul dintre cei doi prin sentința civilă nr. 4228/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria G..
Mai arată că este proprietarul imobilului mai sus precizat înainte de căsătoria cu pârâta, iar din luna mai 2012 nu a locuit nici o zi în imobilul proprietatea sa deoarece a fost de bună credință. Mai susține că pârâta profită de faptul că a fost de acord ca minorii să rămână împreună la ea, sens în care îi spune de fiecare dată că nu eliberează imobilul deoarece crește copiii care sunt și ai lui. Arată că din luna mai 2012 de când a plecat pârâta nu a achitat întreținerea la apartament niciodată, el fiind cel care pe parcursul procesului de divorț a achitat toate cheltuielile de întreținere pentru ea și pentru minori, respectiv lumină, curent și cablu iar de la pronunțarea hotărârii de divorț i s-a înființat poprire pe venituri în cuantum de 33% din venitul net realizat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1040 C.pr.civ.
În susținerea acțiunii a depus înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare și a depus note de ședință.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
P. sentința civilă nr. 7359/03.07.2014, Judecătoria G. a respins, ca nefondată, cererea formulată reclamantul Z. C., în contradictoriu cu pârât D. (Z.) M..
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a fot căsătorit cu pârâta până la data de 23.04.2013, ocazie cu care prin sentința civilă nr. 4228/23.04.2013 Judecătoria G. a dispus desfacerea prin divorț a căsătoriei încheiate de părți, în baza acordului părților. De asemenea, a dispus ca, după divorț, autoritatea părintească asupra minorilor Z. C. Ș. și Z. I. M., să fie exercitată în comun de ambii părinți, a stabilit locuința minorilor la domiciliul pârâtei din prezenta cauză și a obligat reclamantul la plata către pârâtă în favoarea minorilor a unei pensii de întreținere lunară în cuantum de 33% din venitul net realizat, câte 16,50% pentru fiecare copil, cu începere de la data pronunțării hotărârii (23.04.2013) și până la data împlinirii vârstei majoratului de către fiecare din cei doi minori.
În considerentele acelei hotărârii instanța a reținut printre altele că „În acord cu prevederile art. 400 și 92 alin. 1 din NCC, instanța va stabili locuința minorilor la domiciliul mamei lor, în locuința familiei, proprietatea exclusivă a reclamantului, ținând cont de vârsta celor doi copii, de acordul expres al părinților și concluziile anchetei sociale efectuate în cauză, în conformitate cu care locuința oferă condiții optime pentru creșterea și educarea lor, aceasta fiind și locuința pe care copiii o cunosc, reprezentând pentru ei un mediu stabil și pozitiv. În acest imobil, copiii pot avea fiecare camera lui, astfel încât să se dezvolte cât mai armonios, în funcție de nevoile specifice vârstei. ”
Instanța a reținut ca pârâtul deține în proprietate exclusivă imobilul situat în G., ., ., etaj 3, . evacuarea fostei sale soții și a copiilor lor din acesta.
În drept, potrivit art. 1033, alin. 1 C.pr.civ. dispozițiile prezentului titlu se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane.
Această procedură este folosită în situații urgente și, așa cum rezultă din titlul capitolului – „Evacuarea din imobilele folosite sau ocupate fără drept” dar și din conținutul articolului mai sus menționat, se aplică în cazul persoanelor care folosesc imobilul fără nici un drept.
De asemenea, articolul 1037 C.pr.civ. prevede și situațiile în care proprietarul poate opta pentru această procedură, respectiv: atunci când dreptul locatarului de a folosi un imobil s-a stins ca urmare a încetării locațiunii prin expirarea termenului, prin acțiunea locatorului, prin neplata chiriei sau a arenzii, precum și din orice altă cauză și locatorul dorește să intre în posesia imobilului
Instanța a reținut ca, in speța dedusă judecății, pârâta folosește locuința în baza hotărârii prin care s-a pronunțat divorțul, instanța stabilind că domiciliul pârâtei să fie alături de cei doi copii, în locuința proprietatea exclusivă a reclamantului. De asemenea, în conținutul motivării sau al dispozitivului instanța nu a precizat termenul pentru care s-a stabilit acest drept de folosință, putându-se astfel aprecia, prin raportare la motivele arătate de către instanță, că acesta se va întinde până la împlinirea vârstei majoratului de către cei doi minori. Așadar, atât timp cât dreptul pârâtei nu este stins, această hotărâre constituie temeiul în baza căruia pârâta folosește alături de cei doi minori imobilul.
Motivele invocate de către reclamant, prin care susține că nu-și mai permite chiria și că pârâta folosește imobilul fără a achita obligațiile de plată nu pot face obiectul analizei instanței în cadrul acestei proceduri, întrucât dreptul pârâtei de a folosi imobilul alături de copii este necondiționat iar reclamantul își poate valorifica creanțele împotriva acesteia în baza dreptului comun.
De asemenea, instanța a constatat că la baza stabilirii acestui drept de folosință a stat și atitudinea reclamantului, care și-a manifestat expres consimțământul în acest sens în fața instanței.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamantul Z. C., aratand ca instanta de fond in mod greșit a respins acțiunea sa, intrucat parata nu are nici un drept locativ asupra imobilului proprietatea sa. Arata ca in cadrul dosarului de divort, fosta sa sotie a aratat ca urmeaza a locui cu minorii la parintii fostei sotii si ca instanta care a pronuntat divortul, cand a stabilit domiciliul minorilor la mama, s-a referit la locuința parintilor paratei si nu la locuinta familiei, aceasta fiind si ceea ce a declarat reclamantul in fata instantei care a pronuntat divortul.
Arata ca de fapt a fost de acord ca parata sa locuiasca cu minorii in imobilul sau doar pana la terminarea divortului nu si dupa desfacerea casatoriei. Mai arata ca in dispozitivul sentintei de divort exista anumite erori si din aceasta cauza instanta de fond a respins actiunea de fata. Mai arata ca domiciliul minorilor a fost stabilit la mama, prin aceasta evidentiindu-se o legatura intre minori si mama si nu intre minori si un anume loc, in speta imobilul proprietatea sa. Arata ca in cadrul actiunii de divort nu s-a cerut niciodata ca locuinta minorilor sa fie in fosta locuinta a familiei si ni8ci nu s-a cerut constatarea unui drept de folosinta a acetui imobil in favoarea paratei. Arata ca instanța de fond, respingând acțiunea, i-a limitat dreptul de proprietate, atat timp cat nu isi poate exercita dreptul de a folosi proprietatea sa.
Legal citata, parata D. (Z.) M., nu a formulat întâmpinare, însă a solicitat tribunalului respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel, tribunalul constata următoarele:
Instanța de fond, in mod corect a arătat ca procedura aleasa de reclamant, prevăzută de art. 1033 si urm. C. proc. civ., este o procedura speciala, pentru care trebuie indeplinite anumite condiții, intre care si aceea ca persoana care ocupa imobilul sa o faca fara drept.
Insa in cauza de fata parata nu ocupa fara drept imobilul proprietatea reclamantului, acest drept fiindu-i conferit de sentinta civila nr. 4228/23.04.2013 a Judecatoriei Galati. In considerentele acestei sentinte (pag. 3, alineatul 4) se arata ca instanța va stabili locuinta minorilor la domiciliul mamei lor, in locuinta familiei, proprietatea exclusiva a reclamantului, in baza art. 400 si art. 92 alin. 1 din Noul Cod Civil.
Or, in aceasta situație, in cauza nu mai poate fi aplicabila procedura speciala prevazuta de art. 1033 si următoarele C. proc. civ.
Tribunalul apreciaza ca apararile invocate de catre reclamant cu privire la dreptul sau de proprietate asupra imobilului sau referitoare la ceea ce a stabilit instanta care a pronuntat divortul si care a fost perceptia sa fata de domiciliul minorilor ori intinderea in timp a dreptului paratei de a folosi fosta locuinta a familiei, nu pot face obiectul unei analize in cadrul acestei proceduri sumare, atat timp cat una dintre conditiile impuse de aceasta procedura nu este indeplinita.
Aceste aparari nu pot fi analizate decat in cadrul unei actiuni formulate pe dreptul comun si nu pe calea aleasa de către reclamant in cauza de fata.
Astfel, tribunalul apreciază ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și pe cale de consecință urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul apelului declarat de către apelantul-reclamant Z. C., cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CIA Todorovici C. F. situat în G., ., ., împotriva sentinței civile nr. 7359/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâta D. (Z.) M., domiciliată în G., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015
Președinte,Judecător, Grefier,
A. M. R. G. F. B. V.
Red. Jud. RGF/20.04.2015
Tehnored. B.V./ 20.04.2015 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: A. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
