Contestaţie la executare. Încheierea nr. 16/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 16/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 21-12-2015 în dosarul nr. 1122/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelantul - intimat C. NAVROM G., cu sediul în G., ., ..62, jud. G., în contradictoriu cu intimatul – contestator T. V. V., cu domiciliul în G., ., ., jud. G., și intimatul B. D. G., cu sediul în G., ..1, ., împotriva sentinței civile nr.3611/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns pentru apelant avocat Naggar A. A., cu delegație de substituire pentru avocat T. I. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S - a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosar s-a depus întâmpinare la apel care nu s-a comunicat apelantului, după care:
Se comunică apărătorului apelantului copie de pe întâmpinare.
Apărătorul apelantului nu solicită termen pentru studiu întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate și în rejudecare respingerea contestației la executare. Arată că în mod greșit s-a reținut că cheltuielile cu executarea nu sunt întemeiate. S-au cerut relații de la ITM însă solicitările au rămas fără rezultat, motiv pentru care s-a trecut la urmărirea imobilului. Solicită admiterea apelului așa cum a fost promovat.
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea cauzei la data de 21.12.2015.
Pronunțată în ședința publică azi,16.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. L. T.
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR.1122
Ședința publică de la 21 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. D. B.
Judecător R. N.
Grefier L. T.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelantul - intimat C. NAVROM G., cu sediul în G., ., ., în contradictoriu cu intimatul – contestator T. V. V., cu domiciliul în G., ., ., și intimatul B. D. G., cu sediul în G., ., împotriva sentinței civile nr.3611/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.12.2015 când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 21.12.2015 dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub numărul_, la data de 04.11.2014, contestatorul T. V. V. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. I. NAVROM S.A, contestație la executare prin care a solicitat anularea Încheierii din 28.10.2014 privind stabilirea cheltuielilor suplimentare de judecată și suspendarea executării silite.
În motivare contestatorul a arătat, în esență, că prin Încheiere a fost stabilită o sumă suplimentară de plat compusă din 588,6 lei dobândă, 500 lei onorariu avocat și 672 alte cheltuieli suplimentare cu urmărirea imobiliară.
Contestatorul a susținut că sumele evidențiate de creditoare sunt exagerat de mari, disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuat până la data achitării integrale a sumei de 6550,24 lei și neconforme cu Încheierea nr.797/21.02.2014.
În drept, au fost invocate prevederile art.711-719 Cod proc. civ.
În susținerea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 128,24 lei și 50 de lei, conform art.10 alin.(1) și alin.(2) OUG nr.80/2013.
S-a depus cauțiune în cuantum de 176,06 lei (fila 175).
Prin întâmpinarea, din data de 03.12.2014, intimata a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare și a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivarea excepției tardivității s-a arătat că la data de 28.10.2014 a fost comunicată încheierea contestată și la data de 04.11.2014 a fost introdusă contestația la executare, astfel că a fost împlinit termenul de introducere.
Asupra fondului, s-a arătat că s-a încuviințat executarea silită prin toate formele de executare, mobiliară, poprire și imobiliară conform titlului executoriu contract de împrumut nr.451/08.08.2012 până la concurența sumei de 6550,24 lei și a cheltuielilor de executare. Prin Încheierea nr.7567/16.10.2014 s-a încuviințat executarea silită imobiliară asupra imobilului deținut de T. V. V. și T. M., pentru suma de 6550,24 lei.
S-a învederat că pentru executarea imobiliară au fost necesare cheltuieli la OCPI iar executorul nu a identificat venituri urmăribile ale debitorilor.
Urmare a complexității cauzei și a contestațiilor formulate de T. V. s-a apelat la serviciile unui avocat, pentru serviciile prestate fiind achitat onorariul de 500 de lei. În dosarul nr._ al Judecătoriei G. avocatul a asigurat reprezentarea înaintea instanței și în final cauza a fost suspendată pentru neplata contravalorii xerocopierii dosarului de executare.
S-a argumentat că în temeiul împrumutului restant s-au calculat 588,6 lei dobândă suplimentară conform art.3.2 din contract. Cu privire la suma solicitată de executorul judecătoresc acesta este îndreptățit să fie remunerat, stăruind în actele de executare efectuate.
Cu privire la cererea de suspendare a titlului executoriu s-a solicitat respingerea pentru că cererea nu a fost motivată.
În drept, au fost invocate art.205-206, 656 alin.(3), art.669 alin.(6), 714 alin.(2), art.718 Cod proc. civ.
S-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.(1) pct.2 teza a II-a Cod proc. civ.
În susținere s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Prin Răspunsul la Întâmpinare, din data de 06.03.2015, contestatorul a arătat că la data de 29.10.2014 a găsit în cutia poștală plicul transmis de B. D. G., cu posibilitatea contestării acestora în termen de 5 zile de la comunicare, iar contestația la executare a fost depusă în termen de 5 zile de la comunicare, la data de 03.11.2014.
S-a arătat că executorul judecătoresc nu a identificat bunuri sau venituri deoarece nu s-a informat corespunzător iar potrivit art.815 alin.(5) Cod proc. civ. „executarea imobiliară în cazul în care creanța nu depășește_ lei, poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă are bunuri urmăribile, dar nu pot fi valorificate”, iar din documentele depuse rezultă că giranții avea locuri de muncă și putea fi executați asupra veniturilor salariale.
Cu privire la dobânda de 588,6 lei creditorul ar fi trebuit să solicite încuviințarea instanței de judecată pentru această sumă suplimentară.
În drept au fost invocate art.669, 656, 714, 812, 205-206 Cod proc. civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.(1) pct.2 teza a II-a Cod proc. civ.
Instanța a admis proba cu înscrisuri, ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, a suplimentat probatoriul cu proba înscrisuri, și a administrat următoarele înscrisuri, în copie cu mențiunea conform cu originalul: CI contestator (fila 4), Adresă și Somație (fila 5), Cerere de împrumut și anexe (file 6-8), Încheiere nr.797/21.02.2014 (file 9-10), Încheierea nr._ (file 11-12), Adresă (file 13), Încheiere din 28.10.2014 (fila 14), Adresă C. (fila 15),
Actele de executare efectuate în dosar nr.41/ES-DG/2014 din 22.01.2015 (filele 58-159).
Prin sentința civilă nr. 3611/26.03.2015, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ , instanța a respins excepția tardivității contestației la executare, formulată de intimată prin întâmpinare, ca neîntemeiată, a admis, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul T. V. V., în contradictoriu cu intimata C. I. NAVROM, a anulat în parte Încheierea de stabilire cheltuieli suplimentare din 28.10.2014 și actele de executare subsecvente Încheierii, emise în dosarul nr.41/ES-DG/2014 al B. D. G., cu sediul în G., ., ., ., în ce privește sumele de 500 lei, reprezentând onorariu avocat, și 672 lei, reprezentând cheltuieli suplimentare cu urmărirea imobiliară.
Totodată, instanța a menținut Încheierea de stabilire cheltuieli suplimentare din 28.10.2014 și actele de executare subsecvente acesteia numai pentru suma de 588,6 lei, reprezentând dobândă contractuală calculată de creditor
De asemenea, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect și a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor suplimentare din data de 28.10.2014 emisă de B. D. G. s-a stabilit că se va dispune suplimentarea sumelor debit cu suma de 1733,87 lei ce se compune din 588,6 lei – dobândă conform contractului de împrumut, 500 lei onorariu avocat și 672 lei cheltuieli suplimentare cu urmărirea imobiliară.
I. Cu referire la excepția tardivității, instanța a reținut că, potrivit art.714 alin.(2) Cod proc. civ. „Contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc se poate face în termen de 5 zile de la comunicare”.
S-a constatat că la dosarul de executare, transmis de executorul judecătoresc, nu se află dovada de comunicare a Încheierii din 28.10.2014, însă contestatorul a susținut că a primit această Încheiere la data de 29.10.2014, conform dovezii de livrare a Blue Arrow Courier SRL (fila nenumerotată). Instanța a reținut că într-adevăr, sub rezerva verificării dosarului de executare, se poate reține că Încheierea a fost comunicată către contestator la data de 29.10.2014.
Cu toate acestea instanța a constatat că, chiar dacă ar fi fost comunicată la data de 28.10.2014 contestatorul tot ar fi fost în termenul de contestare a Încheierii.
Astfel, potrivit art.181 alin.(2) pct.2 Cod proc. civ. termenul de 5 zile de la comunicare se calculează pe zile libere. Ziua de 28.10.2014 nu a fost luată în calcul iar termenul a fost apreciat ca fiind împlinit pe data de 03.04.2014, (data de împlinire 02.04.2014 neluându-se de asemenea în calcul, deoarece a fost o zi de nelucrătoare). Plicul a fost transmis la data de 03.04.2014 astfel că potrivit art.183 Cod proc. civ. contestația a fost depusă în termen la serviciul poștal (plic, fila 17, verso), în ultima zi a termenului procedural. Aceste condiții fiind îndeplinite cu atât mai mult dacă data efectivă de comunicare ar fi fost 29.10.2014, în acest caz fiind depusă contestația cu o zi înainte de ultima zi în care ar fi putut fi depusă contestația.
Față de aceste argumente instanța a respins excepția tardivității.
II. 1. Asupra fondului instanța nu a reținut susținerile contestatorului cu privire la necesitatea unei noi încuviințări pentru sumele stabilite ca dobândă de 588,6 lei, întrucât, potrivit art.628 alin.(2) și (4) în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, fără să fi fost stabilite cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii, iar pentru sumele astfel stabilite încheierea executorului judecătoresc este titlul executoriu fără a necesita o încuviințare separată la executare.
Instanța a reținut că prin contractul de împrumut nr.451 din 08.08.2012 s-a stabilit în art.3 că dobânda este de 18% pe an la sold pe an și se calculează de la data acordării până la data rambursării integrale. Prin adresa emisă de creditor s-au stabilit dobânzile la debitul restant la cuantumul de 588,6 lei (fila 143), acestea fiind calculate potrivit prevederilor contractuale.
2. În ce privește suma de 672 lei cheltuieli suplimentare cu urmărirea imobiliară instanța a reținut că au fost efectuate de către creditor cheltuieli în cuantum de 300 lei OCPI, 25 lei taxă judiciară și 219 lei cheltuieli de urmărire.
A apreciat instanța că suma de 219 lei cheltuieli de urmărire nu a fost întemeiată pe o plată efectuată de către creditor în vederea urmăririi silite, și nu au fost depuse dovezi privind aceste cheltuieli. Fiind lipsite de fundament probator instanța a constatat că aceste cheltuieli nu au fost în mod real efectuate și nu sunt datorate de către debitori.
În ce privește suma de 300 lei taxe OCPI și 25 lei taxă de judiciară, s-a reținut că potrivit art.812 Cod proc. civ. dacă suma creanță nu depășește_ lei vânzarea bunurilor imobile poate fi făcută numai dacă acesta nu are alte bunuri urmăribile sau dacă bunurile urmăribile nu pot fi valorificate.
Instanța a reținut că aceste cheltuieli nu sunt în sarcina debitorilor deoarece creanța rămasă era de 588,6 lei și nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de solicitare a informațiilor, lămuririlor și dovezilor necesare de la debitori cu privire la bunurile urmăribile și veniturile acestora și nu s-a demonstrat nici refuzul nejustificat sau furnizarea cu rea-credință a unor informații de natură să permită declanșarea urmăririi silite imobiliare. Împrejurarea că s-a dispus urmărirea silită prin toate formele de executare, inclusiv prin executare silită imobiliară, nu este de natură să înlăture garanțiile oferite de art.812 Cod proc. civ., subzistând îndatorirea executorului la cererea creditorului de a face demersuri, anterior începerii fazei efective de executare silită imobiliară, cu privire la informările necesare solicitate de la fiecare dintre debitori.
Având în vedere că nu s-a solicitat de la niciunul dintre debitori informații cu privire la veniturile sau bunurile lor mobile în vederea valorificării și nici nu s-a reținut refuzul sau darea de informații neconforme de către aceștia, rezultă că toate cheltuielile efectuate pentru executare silită imobiliară nu pot fi reținute în sarcina debitorilor, aceste cheltuieli fiind efectuate de către creditor numai în folosul său, pentru informarea acestuia și nu în scopul executării, cu respectarea procedurii instituite de art.812 Cod proc. civ.
3. În ce privește onorariul de avocat reținut în Încheiere, instanța a constatat că a fost achitat onorariul de avocat în cuantum de 500 lei pentru contractul de asistență juridică (file 158-159), însă acesta nu privește executarea silită, ci are ca obiect dosarul Judecătoriei G. în care s-a formulat contestație la executare.
Astfel, aceste cheltuieli privind onorariul nu au legătură cu executarea silită, ci pot fi cerute în cadrul judecății dosarului nr._ fie în cadrul dosarului ca și cheltuieli de judecată, fie pe cale separată, dacă contestatorul în acel dosar cade în pretenții.
În lipsa unei Hotărâri judecătorești finale în dosarul nr._, cheltuielile efectuate cu avocatul, în acel dosar, nu pot fi calculate ca sume la executarea silită în dosarul de executare, deoarece nu fac parte din cheltuielile de executare ci sunt cheltuieli efectuate cu judecata dosarului nr._, a căror certitudine încă nu este singură.
III. În ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța a reținut că aceasta a rămas fără obiect, pentru că a fost soluționată contestația la executare formulată de către contestator.
IV. În ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de către intimată a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece obiectul contestației nu a constat decât în creanța de 1733,87 lei, iar intimata a căzut în pretenții cu privire la solicitările ce i-au fost admise de către executorul judecătoresc, de a adăuga la sumele inițiale și sumele de bani 1172 lei suplimentare, care vor rămâne în sarcina creditoarei, chiar dacă apărarea a fost eficace pentru suma de 588,6 lei. În ansamblul său procesul fiind purtat cu privire la Încheiere de suplimentare a cheltuielilor de executare, instanța a reținut că nu pot fi acordate cheltuielile de judecată, pentru eficacitatea în parte a întâmpinării.
Împotriva sentinței civile nr. 3611/26.03.2015, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ a declarat apel intimata C. I. NAVROM. A solicitat apelanta – intimată admiterea apelului, obligarea contestatorului la plata sumei de 1733,87 lei reprezentând cheltuieli de executare calculate conform Încheierii din data de 28.10.2014 de B. D. G., obligarea contestatorului la plata sumei de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform contractului de prestări servicii . nr._/18.06.2014 și menținerea cheltuielilor suplimentare stabilite de B. D. G., prin Încheierea din data de 28.10.2014.
În motivare, apelanta a arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă de solicitare a informațiilor, lămuririlor și dovezilor necesare de la debitori cu privire la bunurile urmăribile și veniturile acestora pentru a permite declanșarea urmăririi imobiliare, întrucât B. D. G. a comunicat debitorilor adrese prin care le-au fost solicitate, conform dispozițiilor art. 812 C.proc.civ., informațiile menționate și au fost depuse toate diligențele privind executarea silită mobiliară a debitorilor. astfel, s-a invocat că au fost emise adrese de înființare a popririi, însă nu au fost identificate venituri și disponibil în conturile bancare.
A apreciat apelanta că, în speță, cheltuielile suplimentare stabilite respectă dispozițiile în vigoare.
S-a mai menționat că în mod eronat prima instanță a reținut că suma de 219 lei nu a fost întemeiată pe o plată efectuată de creditor în vederea executării silite, acest aspect fiind dovedit prin documentele de plată atașate cererii de apel
Apelanta a subliniat că sumele de 300 lei, respectiv 25 lei reprezentând taxe judiciare și taxe OCPI au fost achitate după încuviințarea executării silite imobiliare și după ce a fost îndeplinită procedura de solicitare a informațiilor conform art. 812 C.proc.civ.. au fost invocate documente de plată atașate cererii de apel.
Cu privire la onorariul de avocat, apelanta a arătat că acesta a fost achitat pentru reprezentare la biroul executorului judecătoresc, dar și pentru reprezentare în instanță pentru două dosare având, ca obiect, contestații la executare, respectiv dosarele nr._ și nr._ .
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 669, art. 656, art. 717 și art. 812 C.proc.civ..
În susținerea cererii formulate, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 6 – 51).
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 26.02 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul – contestator T. V. – V. a solicitat respingerea apelului formulat, ca nefondat.
Intimatul a reiterat argumentele invocate în fața primei instanțe și a subliniat că, la data de 20.10.2014, a achitat integral debitul către creditor, fiind făcute și plăți anterioare, iar procedura de executare silită a fost realizată fără ca creditorul să își verifice conturile.
A mai menționat intimatul că, deși creditoarea a adus la cunoștință executorului judecătoresc la data de 19.03.2014 despre efectuarea plăților pentru suma de 1000 lei, acesta a îndreptat eroarea abia la data de 18.06.2014 până când a făcut cheltuieli inutile pentru comunicarea unor acte de executare.
A mai subliniat intimatul că nu a avut cunoștință despre încuviințarea executării silite imobiliare, iar încheierea prin care aceasta a fost încuviințată nu a fost pusă în aplicare. A precizat că, în speță, cheltuielile invocate de creditore pentru urmărirea silită imobiliară au fost făcute înainte ca instanța să se pronunțe asupra încuviințării executării silite imobiliare și au fost inutile sub acest aspect, întrucât executorul judecătoresc avea cunoștință despre bunurile imobile aflate în proprietatea debitorilor conform adreselor nr. 3351/19.03.2014 și nr. 7016/01.04.2014, emise de DGFP B. și DGFP G..
Intimatul a arătat că executorul judecătoresc nu s-a informat în mod corect asupra bunurilor mobile urmăribile, în condițiile în care nu a făcut dovada popririi conturilor debitorilor deschise la bănci unde aceștia dețineau sume de bani.
Cu referire la onorariul de avocat contestat, intimatul a arătat că acesta nu este justificat față de activitatea desfășurată în cauză, mai ales în condițiile în care în dosarele invocate de apelantă, avocatul ales nu a mai avut ocazia să o reprezinte pe aceasta.
Intimatul a apreciat soluția și motivarea primei instanțe ca fiind legale și întemeiate.
În drept, au fost invocat4e dispozițiile art. 482 rap. La art. 205, art. 669, art. 656, art. 717 și art. 812 C.proc.civ..
S-a solicitat judecata în lipsă.
Analizând legalitatea sentinței civile nr. 3611/26.03.2015, pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ , prin prisma motivelor de apel, instanța de control judiciar reține următoarele:
În fapt, prin Încheierea nr._ din data de 10.03.2014, B. D. G. a stabilit, în sarcina debitorilor P. V., T. M., T. V. – V. și M. P., suma de 1061,87 lei, cu titlu de cheltuieli de executare din care 20 lei reprezintă taxa timbru executare, 169,64 lei reprezintă alte cheltuieli, 60 lei reprezintă taxe poștale, iar 812,23 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc.
Prin Încheierea din data de 28.10.2014, același executor judecătoresc a stabilit cheltuieli suplimentare în cuantum de 672 lei reprezentând cheltuieli cu urmărirea imobiliară, în sarcina acelorași debitori, în plus față de cheltuielile stabilite în sarcina acestora prin Încheierea din data de 10.03.2014. S-a menționat că, în motivarea cererii de executare din data de 13.02.2014, creditoarea C. I. NAVROM a arătat că debitorii nu și-au executat de bunăvoie obligația stabilită prin titlul executoriu, respectiv plata sumei de 1088,60 lei compusă din 588,60 lei dobândă și 500 lei onorariu avocat, conform cererii creditorului din data de 28.10.2014.
Tribunalul reține, pe de o parte, că, în cuprinsul Încheierii din data de 28.10.2014, nu se menționează în concret ce reprezintă sumele stabilite cu titlu de cheltuieli suplimentare de executare și, astfel, în mod corect, prima instanță le-a înlăturat, nefiind identificată o justificare pentru stabilirea acestora. Este de remarcat că, potrivit dispozițiilor art. 670 alin. 4 C.proc.civ., sumele datorate cu titlu de cheltuieli de executare, ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii și pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta.
Or, controlul instanței asupra sumelor menționate în încheierea din data de 28.10.2014, ca fiind cheltuieli suplimentare, este zădărnicit prin aceea că nu se poate aprecia asupra temeiniciei acestora, respectiv nu pot fi analizate eventuale probe în apărare, în lipsa unor mențiuni concrete referitoare la ceea ce reprezintă sumele.
Pe de altă parte, având în vedere și considerentele de mai sus, nu este clar stabilit dacă suma de 500 lei, menționată, în prima parte a încheierii, este cuprinsă în suma de 672 lei, stabilită cu titlu de cheltuieli suplimentare. În cazul unui răspuns afirmativ la problema expusă anterior, rezultă, în mod logic, că restul cheltuielilor suplimentare, în cuantum de 172 lei, nu puteau cuprinde și taxa OCPI de 300 lei sau suma de 219 lei reprezentând cheltuieli de urmărire, ambele indicate în cererea formulată de creditor la data de 28.10.2014 (f. 156), pentru a fi recuperate.
De altfel, nu este clar stabilit nici dacă suma de 588,60 lei, cu titlu de dobânzi, a fost stabilită de executor în sarcina debitorilor, în împrejurarea în care aceasta este doar menționată într-o încheiere de stabilire a unor cheltuieli suplimentare de executare care, prin natura acesteia, nu este menită a stabili alt tip de datorii ale debitorului decât cele rezultate din cheltuielile de executare. Față de dispozițiile art. 477 C.proc.civ., având în vedere că soluția pronunțată în ceea ce privește suma de 588,60 lei nu face obiectul apelului, tribunalul nu va analiza hotărârea primei instanțe sub acest aspect.
Este adevărat, însă, că, printr-o formulare ambiguă, executorul menționează atât suma de 500 lei reprezentând onorariu avocat, cât și suma de 588,60 lei, reprezentând dobânzi, ca fiind datorii ale debitorilor și precizează că acestea nu au fost achitate de bunăvoie, conform cererii de executare silită a creditorului. Or, cererea de executare silită a fost formulată la data de 13.02.2014, iar creditorul a informat executorul judecătoresc despre necesitatea recuperării sumei de 1632,60 lei (588,60 lei debit din dobânzi, 500 lei onorariu avocat, 219 lei cheltuieli de urmărire, 300 lei taxa OCPI și 25 lei taxa judiciară) abia prin cererea din data de 28.10.2014. Este de remarcat că suma ce ar putea reprezenta cheltuieli de executare ce s-a cerut a fi recuperată este de 1044 lei, diferită de suma de 672 lei, stabilită cu titlu de cheltuieli suplimentare, fiind subliniată, astfel, în plus, neclaritatea cu privire la ce reprezintă sumele stabilite în sarcina debitorilor.
Tribunalul reține, de asemenea, ca fiind corectă și concluzia primei instanțe referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 813 C.proc.civ. (fost art. 812). Astfel, nu se poate reține faptul că debitorii nu ar fi avut alte bunuri mobile urmăribile, în împrejurarea în care, potrivit adresei nr. 7916/10.04.2014, emise de Direcția Finanțelor Publice Locale a Municipiului B. (f. 110), debitoarea M. P. figura, în evidențe, ca fiind proprietara unui autoturism marca Ford Focus care ar fi putut fi valorificat.
Mai mult, deși au fost emise adrese de înființare a popririi către . (f. 134) și Partener Consulting Agent de asigurare SRL (f. 119 – 120), respectiv către . (f. 123), nu poate fi constatată imposibilitatea recuperării creanței creditoarei prin valorificarea altor bunuri decât cele imobile, în condițiile în care nu au fost realizate demersuri pentru eventuale validări ale popririlor înființate sau pentru executarea silită a eventualelor sume de bani pe care debitorii le dețineau la bănci.
Este adevărat că debitorii au fost invitați, conform dispozițiilor art. 813 C.proc.civ. (fost art. 812 C.proc.civ.) să furnizeze informații cu privire la bunurile mobile deținute (f. 84, 89, 90, 91 și 98), însă, date fiind informațiile deja deținute de executorul judecătoresc, declanșarea executării silite imobiliare nu era justificată.
Cu referire la suma de 500 lei reprezentând onorariu de avocat, constată că, potrivit contractului de asistență juridică . nr._/18.06.2014 (f. 48 apel), aceasta reprezenta contravaloarea serviciilor de redactare, semnare și depunere întâmpinare în dosarul nr._ al Judecătoriei G., respectiv asistare și reprezentare în instanță.
În consecință, concluzia primei instanțe a fost corectă în sensul că suma de 500 lei ar putea fi, eventual, recuperată în dosarul nr._, cu titlu de cheltuieli de judecată. Tribunalul constată că stabilirea aceleiași sume în sarcina debitorilor prin titlul executoriu reprezentat de încheierea prin care au fost stabilite cheltuieli de executare suplimentare ar putea conduce la recuperarea sumei de două ori, în două proceduri diferite. Mai mult, așa cum în mod corect a arătat prima instanță, în lipsa unei hotărâri judecătorești finale în dosarul nr._, cheltuielile efectuate în acel dosar, nu pot fi calculate ca sume la executarea silită în dosarul de executare, deoarece nu fac parte din cheltuielile de executare ci sunt cheltuieli efectuate cu judecata dosarului nr._, a căror certitudine încă nu este singură.
Față de argumentele de mai sus care indică nelegalitatea executării pentru sumele contestate, apreciază că analiza celorlalte motive de apel legate de dovada achitării sumelor reprezentând cheltuieli de executare de către creditor nu mai este necesare și relevantă.
În temeiul art. 480 C.proc.civ., date fiind considerentele exprimate, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul, promovat de apelantul - intimat C. NAVROM G., cu sediul în G., ., ..62, jud. G., în contradictoriu cu intimatul – contestator T. V. V., cu domiciliul în G., ., ., ., și intimatul B. D. G., cu sediul în G., ..7, ., jud. G., împotriva sentinței civile nr.3611/26.03.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
N. D. B. R. N. L. T.
Red.jud. R.N./29.01.2016
Tehnored. gref.L.T./03.02.2016
Ex.4/ comunicat 2 ex. /05.02.2016
Judecător fond M. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 349/2015. Tribunalul GALAŢI | Legea 10/2001. Decizia nr. 841/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
