Fond funciar. Sentința nr. 6504/2015. Tribunalul GALAŢI

Tribunalul GALAŢI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 6504/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 6504/2015

Dosar nr._/233/2012*

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA G.

Operator de date cu caracter personal nr.8637*

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚĂ CIVILĂ NR.6504

Ședința publică din data de 23.06.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C. F. M.

Grefier – L. L. B.

Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect având ca obiect „fond funciar”. formulată de reclamanții H. L. D. cu domiciliul în G., ., și M. V. S. cu domiciliul în - G., ., . în contradictoriu cu intimații AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în SECTOR 1, București, .. 43, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G.- C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR – G. cu sediul în G. ., jud. G. și C. L. DE FOND FUNCIAR G. cu sediul în - G., ., jud. G.

Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din 09.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.06.2015, si ulterior la data de 23.06.2015, când a hotărât următoarele:

INSTANTA

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 25.09.2012 sub nr. de dosar_/233/2012, reclamantul M. V.-S. a chemat în judecată pârâtele AGENȚIA D. STATULUI, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR (C. JUDEȚEANĂ) și C. L. DE FOND FUNCIAR G. (C. L.) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

Obligarea pârâtei Agenția D. Statului la predarea, pe bază de protocol, a suprafeței de 10,93 ha de la . către C. L. de fond funciar G..

Obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate către reclamant pentru suprafețele amplasate în G. și identificate în: tarla 184, parcela_; .-verbal de delimitare din 18 octombrie 2011.

Obligarea pârâtei C. locală de fond funciar la punerea în posesie a suprafeței de teren, conform Hotărârii Comisie Județene asupra terenurilor nr. 1899 din 31.01.2012 care face trimitere la Hotărârea Comisie Județene nr. 1894 din 28.10.2011.

Obligarea pârâtei Agenția D. Statului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul mai multor contracte de cesiune autentificate de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider a preluat de la mai multe persoane fizice toate drepturile pe care aceștia le aveau, în conformitate cu Hotărârile Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din G. și în baza dispozițiilor de restituire, respectiv dreptul la restituirea terenului în suprafață de 71,98 ha.

În continuare, reclamantul arată că în baza acestor contracte, a solicitat Comisie Locale Piscu punere în posesie în privința pe suprafața de teren menționată, însă C. L. de fond funciar Piscu a arătat prin adresa nr. 574/12.04.2011 faptul că „. are teren arabil rezervă decât suprafața de 32,37 ha teren degradat, refuzat la punerea în posesie’’, la aceeași dată reclamantul exprimându-și refuzul de a fi pus în posesia acestui teren.

Arată reclamantul faptul că s-a adresat Instituției P. G. și Comisiei Județene solicitând eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, pe raza altor unități administrative decât cea la care s-a solicitat inițial restituirea sau din rezerva Agenția D. Statului.

Potrivit reclamantului, la data de 17.08.2011 s-a dispus prin Hotărârea Comisie județene nr. 926, revalidarea pe anexa 30 a suprafeței de 10,93 ha teren arabil comunei Piscu cu amplasament în extravilanul municipiului G. din rezerva Agenția D. Statului, care fusese în administrarea . iar la data de 22.08.2011, prin Hotărârea nr. 1888 din 22.08.2011 a fost validat procesul verbal de delimitare nr._/22.08.2011 și planul parcelar pentru suprafața de 10,93 teren arabil.

Reclamantul mai învederează faptul că Agenția D. Statului prin adresa_/09.1.2011 a sesizat unele neconcordanțe ce vizează doar numărul de hotărâri indicate în procesul verbal de delimitare.

Reclamantul susține că prin Hotărârea nr. 1899 din 31.01.2012 s-a dispus menținerea Hotărârii Comisiei județene nr. 1894/28.10.2011 de validare a procesului verbal de delimitare nr._/28.10.2011 și a planului parcelar pentru suprafața de 10,93 ha teren arabil iar la data de 05.07.2011 Agenția D. Statului a dispus restituirea documentației cu solicitarea completării procesului verbal cu numărul Hotărârii Comisie Județene de validare a dreptului de proprietate deoarece hotărârea nr. 926/17.08.2011 fusese înlocuită, reclamantul neavând cunoștință dacă aceasta obligație a fost îndeplinită.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 11 alin. 3 din legea 18/1991, art. 6 Convenția EDO, art. 5 alin. 1 lit. i) și art. 10 alin. 2 din HG 890/2005, art. 9 din HG nr. 626/2001.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar adresa nr. 574/12.04.2011, declarație de refuz a reclamantului din 12.04.2011, declarația Comisiei Locale din 23.08.2008, cerere reclamant, Hotărârea Comisie Județene nr. 926/17.08.2011, Hotărârea Comisie Județene nr. 1888/22.08.2011, procesul verbal de delimitare nr._/22.08.2011, Adresa nr._/09.01.2011, adresa nr. 6682/04.05.2012 emisă de Prefectul Județului G., Hotărârea Comisie Județene nr. 1894/28.10.2011, Hotărârea Comisie Județene nr. 1899/31.01.2012, adresa nr._/05.07.2011 a Agenției D. Statului, plan de încadrare în zonă, Hotărârea nr. 954/31.01.2012, Anexa 30 - tabel nominal (filele 7-28).

La data de 23.11.2012, pârâta Agenția D. Statului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției iar pe fondul acțiunii a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, pârâta arătat că potrivit dispozițiilor art. 9 din HG nr. 626/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 268/2001, prerogativa de a solicita predarea unei suprafețe de teren o are C. Județeană.

În motivarea excepției prematurității cererii față de Agenția D. Statului, pârâta a arătat documentația de retrocedare a fost restituită de către subscrisă cu adresa nr._/05.07.2012 pentru completarea procesului verbal de delimitare nr._/28.10.2011 astfel încât potrivit dispozițiilor art. 9 din HG nr. 626/2011 și documentația aferentă retrocedării, pârâta nu poate da curs solicitărilor reclamantei.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta a arătat că nu intră în atribuțiile sale, punerea în posesie a reclamantului cu suprafața menționată sau reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de teren respectivă, această obligație revenind Comisiei Județene.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că pentru a putea preda o suprafață de teren, este obligată să verifice documentația prezentată de către C. Județeană, etapa verificării fiind prevăzută în mod imperativ de lege. În cauză, susține pârâta, documentația de retrocedare fusese returnată că solicitarea completării procesului verbal de delimitare nr._/28.10.2011 cu numărul hotărârii comisiei județene de validare a dreptului proprietate corecte deoarece Hotărârea nr. 926/17.08.2011 nu mai era valabilă, ea fiind anulată de Hotărârea nr. 954/31.01.2012.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 268/2001, HG nr. 626/2001, legilor de fond funciar și art. 115-118 C.pr.civ.

În dovedirea, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

La data de 26.11.2012 pârâta Instituția P. G. prin Prefect E.-C. B. în calitate de președinte al Comisiei Județene, a depus la dosar întâmpinare prin care arată că procedura se află în faza administrativă de semnare a procesului verbal de delimitare de către reprezentantul OCPI G., reprezentantul Agenția D. Statului G. și Primarul Municipiului G., ulterior semnării dosarul urmând a fi trimis către Agenția D. Statului București.

În dovedirea cererii, pârâta a depus, în copie, adresa nr._/05.07.2012, Încheierile emise de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară G. cu nr._/16.10.2012, nr._ din 23.10.2012 și nr._/23.10.2012 (filele 50-59).

La termenul de judecată din data de 26.11.2012 reclamantul, prin apărător, a depus la dosar, la solicitarea instanței contractul de cesiune autentificat sub nr. 99/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 53/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 54/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5715/29.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5716/29.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5621/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5631/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5632/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5643/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5642/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5641/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5640/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5644/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5656/23.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5657/23.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5658/23.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5677/27.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5678/27.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5620/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 654/18.02.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5623/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider și adeverințele emise de Primăria comunei Piscu prin care se recunoștea dreptul de proprietate al cedenților (filele 61-100).

În ședința publică din data de 05.02.2013 pârâta C. L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 64 al legii 18/1991.

În motivarea cererii, pârâta a arătat că atât Comisa L. cât și C. Județeană au întocmit toată documentația necesară încheierii protocolului de predare-preluare a terenului cu Agenția D. Statului și au efectuat verificările de legalitate necesare, Agenția D. Statului refuzând predarea prin protocol a suprafeței de teren solicitate.

Potrivit acestei pârâte, în cauza de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 64 al legii nr. 18/1991 întrucât C. L. nu a refuzat îndeplinirea atribuțiilor legale ci a urmat instrucțiunile prevăzute prin art. 10 alin. 2 al HG 890/2005 și, în lipsa terenului disponibil în rezervă proprie, s-a adresat celorlalte Comisii din localitățile învecinate și Agenția D. Statului iar în urma refuzului acestei din urmă instituții, C. se află în imposibilitatea legală de a continua procesul de retrocedare. Astfel, C. L. nu îl poate pune în posesie pe reclamant, atâta timp cât terenul nu i-a fost predat prin proces-verbal de predare primire conform procedurii stabilite de legea nr. 218/2001.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991, ale HG 890/2005, ale legii nr. 268/2001 și Codului de procedură civilă.

La termenul din data de 05.02.2013 pârâta Instituția P. a depus la dosar Hotărârea nr. 1930/21.01.2013, procesul verbal de delimitare încheiat la data de 24.10.2012, adresa nr. 4703/17.09.2012 emisă de Agenția D. Statului, adresa nr._/14.09.2012 emisă de Primarul comunei Piscu și procesul verbal de delimitare din data de 19.09.2012 (filele 139-143).

La termenul din data de 05.02.2013 instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..

Pentru termenul de judecată din 12.03.2013 pârâta Agenția D. Statului a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepție ca neîntemeiată arătând că litigiul de față este unul de fond funciar, competența materială aparținând instanței de drept comun iar dispozițiile legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.

Totodată, reclamantul, prin apărător, a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea ca tardivă a excepției necompetenței materiale întrucât a fost depășit momentul procesual menționat de art. 159 ind. 1 alin. 2 C.pr.civ. mai precis prima zi de înfățișare. De asemenea, reclamantul a solicitat respingerea excepției ca nefondată arătând faptul că acest capăt de cerere este accesoriu, finalitatea procesului fiind finalizarea procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate prin obligarea pârâților C. Județeană și C. L. la eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie.

Totodată, reclamantul a arătat că prezentul litigiu este de fond funciar iar potrivit dispozițiilor art. 53 și 54 din legea 18/1991 competența aparține judecătoriei.

Pârâta C. Județean a solicitat prin concluzii scrise respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei G. depunând în acest sens practică judiciară (f. 162-170).

Prin Încheierea din 19.03.2013 instanța a respins excepția necompetenței materiale.

În ședința publică din data de 23.04.2013 instanța a unit excepțiile invocate de pârâta Agenția D. Statului cu fondul cauzei și a admis proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru părți.

Pentru termenul de judecată din data de 02.07.2013, la solicitarea instanței, OCPI G. a depus la dosarul cauzei adresa nr. 3616/28.06.2013 prin care menționa faptul că suprafețele de teren situate în municipiul G. ./1, . 1313-1318 și . privat al statului și a atașat copia Ordinului nr. 142/15.11.1999 al Ministerului Agriculturii și Alimentației privind stabilirea domeniului public și privat al statului.

La data de 02.07.2013 pârâta Instituția P. G. – C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus la dosar copie a HCJ 14/2000, precizări cu privire la stadiul soluționării dosarului nr._/10.05.2012.

Pentru termenul din data de 10.09.2013 pârâta C. L. a depus note de ședință prin care a solicitat suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art. 4 și 7 alin. 1 al legii 165/2013. Totodată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea Comisiei Locale la punerea în posesie a reclamantului întrucât în baza art. 4 din legea 165/2013 cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, li se vor aplica dispozițiile acestei noi legi astfel încât competența de soluționare aparține organelor administrative prevăzute de noul act normativ. . În ședința de judecată din data de 10.09.2013 instanța a invocat excepția conexității și a dispus, în baza art. 164 C.pr.civ., conexarea prezentei cauze cu acțiunea înregistrată sub numărul de dosar_/233/2012.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 25.09.2012 sub nr. de dosar_/233/2012, reclamantul M. V.-S. a chemat în judecată pârâtele AGENȚIA D. STATULUI (AGENȚIA D. STATULUI), INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G. – C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR (C. JUDEȚEANĂ) și C. L. DE FOND FUNCIAR G. (C. L.) solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

-Obligarea pârâtei Agenția D. Statului la predarea, pe bază de protocol, a suprafeței de 32,55 ha de către C. L. de fond funciar G..

-Obligarea pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la emiterea titlului de proprietate către reclamant pentru suprafețele amplasate în G. și identificate în: ./1/a, 1086/2; ./a și 1092/5; .; . procesului-verbal de delimitare din 3 octombrie 2011.

-Obligarea pârâtei C. locală de fond funciar la punerea în posesie a suprafeței de teren.

-Obligarea pârâtei AGENȚIA D. STATULUI la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în temeiul mai multor contracte de cesiune autentificate de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider a preluat de la mai multe persoane fizice toate drepturile pe care aceștia le aveau, în conformitate cu Hotărârile Comisie Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din G. și în baza dispozițiilor de restituire, respectiv dreptul la restituirea terenului în suprafață de 71,98 ha.

Potrivit reclamantului, la data de 17.08.2011 s-a dispus prin Hotărârea Comisie județene nr. 925, revalidarea pe anexa 30 a suprafeței de 32,55 ha teren arabil comunei Piscu cu amplasament în extravilanul municipiului G. din rezerva Agenția D. Statului, care fusese în administrarea . iar la data de 31.01.2012, prin Hotărârea nr. 955 a fost revocată Hotărârea Comisie Județene nr. 925 din 17.08.2011, menținându-se însă, prin art. 1, măsura validării pe anexa 30 a suprafeței de 32,55 ha teren arabil.

Reclamantul arată că la data de 05.07.2011, prin adresa nr. 7482, Agenția D. Statului a refuzat predarea amplasamentului stabilit prin procesul verbal de delimitare, întrucât consideră că sunt aplicabile dispozițiile art. 22 ind. 1 din legea 1/2000, apreciind că aceste terenuri fac parte din terenurile rezultate în urma îndiguirilor, desecărilor și a altor lucrări de îmbunătățire funciare.

Potrivit reclamantului, Agenția D. Statului nu are atribuția constatării nelegalității anumitor acte iar decizia de refuz a predării nu este susținută de nici un documente, toate actele de la dosar confirmând faptul că suprafața de teren nu intră sub incidența art. 22 din legea 1/2000. Totodată, reclamantul invocă în sprijinul susținerilor sale adresa nr. 2102 din 12.07.2010 a Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală G., adresa nr. 192/21.01.2007 prin care O.C.P.I. G. transmitea Agenția D. Statului faptul că amplasamentul respectiv nu a fost fund de baltă și adresa nr. 1000/30.01.2007 prin care Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale arată că suprafața de 438,72 ha se află în administrarea . și nu provine din lucrări de asanare.

Totodată, reclamantul în învederează faptul că prin Hotărârea nr. 1895 din 28.10.2011, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului validează procesul-verbal de delimitare înregistrat la nr._ din 28.10.2010, dar adoptat la data de 3 octombrie 2011, și a planului parcelar pentru suprafața de 32,55 ha teren agricol, în procesul verbal nefiind precizat expres că terenul intră sub incidența art. 22 ind. 1 din legea 1/2000.

Reclamantul mai arată că Agenția D. Statului prin adresa nr._ din 29.07.2011 a precizat că suprafețele de teren printre care se află și cea în litigiu, pot suferi modificări în urma aplicării legilor de fond funciar, ele nefiind exceptate de la această procedură.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 11 alin. 3 din legea 18/1991, art. 6 Convenția EDO, art. 5 alin. 1 lit. i), art. 6 alin. 1 lit. f și art. 10 alin. 2 din HG 890/2005, art. 9 din HG nr. 626/2001.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, atașând la dosar adresa nr. 574/12.04.2011, declarație de refuz a reclamantului din 12.04.2011, declarația Comisiei Locale din 23.08.2008, cerere reclamant, Hotărârea Comisie Județene nr. 925/17.08.2011, Hotărârea Comisie Județene nr. 955/31.01.2012, adresa nr._/05.07.2011 emisă de Agenția D. Statului, adresa nr, 2102/12.07.2007 emisă de OCPI, adresa nr. 1000/30.01.2007 emisă de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Hot. Comisiei Județene nr. 1895/28.10.2011, plan cadastral, procesul verbal de delimitare nr._/28.10.2011, Hotărârea Comisiei Județene nr. 931/22.08.2012 (filele 10-40 dosar_/233/2012).

La termenul de judecată din data de 26.11.2012 reclamantul, prin apărător, a depus la dosar, la solicitarea instanței tabel nominal, contractul de cesiune autentificat sub nr. 5628/22.12.2010 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 57/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 52/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 56/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 100/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 101/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 105/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 276/20.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 271/20.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 272/20.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 275/20.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 96/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 974/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 240/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 250/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 252/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 248/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 238/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 237/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 236/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 235/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 243/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 241/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 251/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 239/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 269/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 277/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 278/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 274/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 270/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 139/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 138/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 136/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 202/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 199/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 200/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 196/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 198/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 194/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 193/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 191/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 190/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 189/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 192/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 195/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 197/17.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 245/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 244/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 247/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 246/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 240/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 242/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 142/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 140/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 133/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 132/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 131/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 130/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 129/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 128/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 127/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 55/06.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 134/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 135/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 141/12.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 51/19.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 98/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider, contractul de cesiune autentificat sub nr. 98/10.01.2011 de BNPA C. C. M. și A. L. S.-Vider și adeverințele emise de Primăria comunei Piscu prin care se recunoștea dreptul de proprietate al cedenților (filele 50-187 dosar_/233/2012).

Instituția P. G. prin Prefect E.-C. B. în calitate de președinte al Comisiei Județene, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cât și excepția lipsei de interes. Astfel, pârâta a arătat că prin scrisoarea înregistrată la această instituție cu numărul 9116-_/20.11.2012 numitul H. L. D. a învederat faptul că între el și numitul Meliceanu V. S. a intervenit contractul de cesiune nr. 3644/20.11.2012 prin care acesta din urmă i-a cesionat suprafața de 32,55 ha.

Pe fond, pârâta a arătat că la acest moment nu se cunoaște dacă terenul a fost obiectul unor investiții proprietate privată și nici regimul juridic al terenului în cauză, motiv pentru care procedura de restituire nu a putut fi realizată. Pârâta a atașat înscrisuri reprezentând Încheierile de cadastru nr._/23.10.2012, scrisoarea înregistrată cu numărul 9116-_/20.11.2012 trimisă de numitul H. L. D., contractul de cesiune autentificat sub numărul 3644/20.11.2012 de B.N.P. M. C. C., copie carte de identitate H. L. D. (f. 191-204 dosar_/233/2012)

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, pârâta arătat că nu intră în atribuțiile sale punerea în posesie a reclamantului cu suprafața menționată sau reconstituirea dreptului de proprietat, pentru suprafața de teren respectivă, această obligație revenind Comisiei Județene.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că pentru a putea preda o suprafață de teren, este obligată să verifice documentația prezentată de către C. Județeană, etapa verificării fiind prevăzută în mod imperativ de lege. În cauză, susține pârâta, suprafața de 32,55 ha de la S.C. Zătun S.A. figurează în evidențele ADS în domeniul public al statului, constituind suprafețe exceptate de la retrocedare conform prevederilor art. 22 ind. 1 din legea 1/2000. Astfel, arată pârâta, potrivit A.N.I.F. Sucursala G. prin adresa nr. 5275/08.08.2012, suprafața de teren în cauză este amenajată cu lucrări de îmbunătățiri funciare, respectiv desecări și irigații din Amenajarea Complexa Câmpia C..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii nr. 268/2001, HG nr. 626/2001, legilor de fond funciar și art. 115-118 C.pr.civ.

În dovedirea, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri atașând la dosar adresa nr._/26.10.2012, adresa nr._/05.07.2012, adresa A.N.I.F. nr._/17.08.2012 și adresa nr. 5275/08.08.2012(f. 223-229 dosar_/233/2012)

În ședința publică din data de 05.02.2013 pârâta C. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii reclamantului întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 64 al legii 18/1991.

Totodată, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active arătând că prin scrisoarea înregistrată la Prefectura G. cu numărul 9116-_/20.11.2012 numitul H. L. D. a învederat faptul că între el și numitul Meliceanu V. S. a intervenit contractul de cesiune nr. 3644/20.11.2012 prin care acesta din urmă i-a cesionat suprafața de 32,55 ha.

Pe fondul cauzei, pârâta a arătat faptul că în cauza de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 64 al legii nr. 18/1991 întrucât C. L. nu a refuzat îndeplinirea atribuțiilor legale ci a urmat instrucțiunile prevăzute prin art. 10 alin. 2 al HG 890/2005 și, în lipsa terenului disponibil în rezervă proprie, s-a adresat celorlalte Comisii din localitățile învecinate și A.D.S iar în urma refuzului acestei din urmă instituții, C. se află în imposibilitatea legală de a continua procesul de retrocedare. Astfel, C. L. nu îl poate pune în posesie pe reclamant, atâta timp cât terenul nu i-a fost predat prin proces-verbal de predare primire conform procedurii stabilite de legea nr. 218/2001.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legii 18/1991, ale HG 890/2005, ale legii nr. 268/2001 și Codului de procedură civilă.

La termenul din data de 05.02.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei G..

Pârâta C. Județean a solicitat prin concluzii scrise respingerea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei G..

La termenul din data de 12.03.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de reclamant a numitului H. L. D..

Prin Încheierea din 26.03.2013 instanța a respins excepția necompetenței materiale.

La data de 29.04.2013 C. L. a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea acțiunii (filele 276-278 dosar_/233/2013)

La data de 25.04.2013 reclamantul H. L. D. a depus concluzii scrise prin care solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual active întrucât fiind titular al dreptului de proprietate asupra suprafeței de 32,55 ha teren arabil are calitatea procesuală necesară.

În ceea ce privește excepția lipsei prematurității, reclamantul a susținut că dacă s-ar accepta punctul de vedere al pârâtei atunci titluarul dreptului de proprietate ar fi condamnat la pasivitate în cazul refuzului Agenția D. Statului și al Comisiei Locale de încheiere a protocolului de predare-primire.

Totodată, reclamantul a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtei Agenția D. Statului arătând că, în privința acestei pârâte, nu a solicitat obligarea la reconstituirea dreptului și nici punerea în posesie .

Pentru termenul din 11.06.2013 pârâta Agenția D. Statului a depus la dosar adresa Direcției Administrare Patrimoniu nr._/29.05.2013 și Inventarierea terenurilor cu destinație agricolă și neagricolă aflate în administrarea . (filele 296-299 dosar_/233/2013).

Totodată, pentru termenul de judecată din data de 11.06.2013 Instituția P. G. – C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a depus la dosar copie a HCJ 14/2000 (filele 301-372 dosar_/233/2012)..

Totodată, la solicitarea instanței, OCPI G. a depus la dosarul cauzei copia Ordinului nr. 142/15.11.1999 al Ministerului Agriculturii și Alimentației privind stabilirea domeniului public și privat al statului.

La termenul de judecată din data de 10.09.2013 instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor invocate și a fondului cauze.

Analizând cu prioritate, potrivit prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepțiile invocate, instanța a reținut:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a reclamantului M. V. S., în dosarul conex, instanța a respins această excepție ca rămasă fără obiect, având în vedere faptul că prin încheierea de ședință din data de 12.03.2013 instanța a luat act de transmiterea calității procesuale active de la M. V. S. la H. L. D., care a fost dobândit în cauză calitatea de reclamant.

Cu privire la excepția inadmisibilității formulării cererii, instanța a admis excepția, dar nu pentru motivele invocate de către pârât si a reținut după cum urmează

Prin contractele de cesiune încheiate între reclamantul M. V.-S. în calitate de cesionar și diverse persoane fizice cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unor suprafețe amplasate pe raza comunei Piscu, în calitate de cedenți, reclamantul a obținut dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 71,98 ha (filele 61-100 dosar_/233/2012, 50-187 dosar_/233/2012.

Drepturile cedenților asupra suprafețelor de teren transmise, fuseseră recunoscute prin Hotărârea nr. 14 din 06.06.2000 emisă de Prefectura Județului G. – C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Întrucât pe raza comunei Piscu nu exista teren disponibil, reclamantul s-a adresat Instituției P. G. și Comisiei Județene solicitând eliberarea titlului de proprietate și punerea în posesie, pe raza altor unități administrative decât cea la care s-a solicitat inițial restituirea sau din rezerva Agenția D. Statului.

La data de 17.08.2011, prin Hotărârile Comisiei Județene nr. 925 respectiv 926 s-a dispus revalidarea pe o suprafață de 31,55 ha respectiv pe o suprafață de 10,93 ha teren arabil pe raza comunei Piscu din rezerva Agenției D. Statului, fiind validate prin Hotărâri ulterioare procesele verbale de delimitare și planul parcelar pentru suprafețele respective iar dosarele fiind înaintate Agenția D. Statului.

Cu toate acestea cu privire la suprafața de 32,55 ha Agenția D. Statului a refuzat predarea amplasamentului întrucât a constatat neîndeplinirea dispozițiilor art. 22 ind. 1 din legea nr. 1/2000 iar cu privire la suprafața de 10,93 ha, aceeași instituție, sesizând unele neconcordanțe cu privire la numărul hotărârii indicare în procesul verbal de delimitare, a dispus restituirea documentației către C. Județeană.

Prin acțiunea introdusă reclamantul urmărește atât obligarea Agenția D. Statului la predarea, către C. L., a suprafețelor respective,obținerea titlului de proprietate asupra acestor suprafețe din parte Comisiei Județene cât și obligarea Comisiei locale la punerea în posesie,

Prin contractul de cesiune autentificat sub numărul 3644/20.11.2012 de B.N.P. M. C. C. reclamantul Meliceanu V.-S. a înstrăinat reclamantului H. L. D. drepturile dobândite prin cesiune asupra suprafeței de 32,55 ha.

În cauză pârâta Agenția D. Statului a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția prematurității cererii și excepția lipsei calității sale procesual pasive iar pârâta Consiliul Local a invocat excepția inadmisibilității.

Potrivit dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. și conform practicii judiciare și a jurisprudenței în materie, instanța a soluționat cu prioritate excepția prin admitere căreia s-ar face inutilă soluționarea celorlalte excepții respectiv cercetarea fondului. În cauza de față, instanța a apreciat că se impune analizarea cu prioritate a excepției inadmisibilității.

Analizând excepția inadmisibilității instanța a constat faptul că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din legea 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, „în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte’’.

În aceste condiții, având în vedere faptul că ambii reclamanți sunt cesionarii unor drepturi de proprietate reconstituite potrivit legii 18/1991, prevederea legală de mai sus impune drept unică măsură reparatorie stabilirea unor despăgubiri bănești.

Cu privire la incidența acestui text legal, instanța constată că potrivit art. 4 din legea 165/2013 normele prevăzute de acest act normativ „se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor’’.

În ceea ce privește susținerea orală formulată în ședința de judecată din data de 10.09.2013 de către apărătorul reclamantului potrivit căruia dispozițiile de mai sus nu sunt aplicabile în cauza de față întrucât instanța nu a fost învestită cu o cauză în materia restituirii imobilelor, instanța o va respinge ca neîntemeiată pentru următoarele motive:

Art. 3 din legea 165/2013 stabilește semnificația unor termeni utilizați în cuprinsul legii iar la punctul 1 noțiunea de cereri este definită ca„ notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, instanța constată faptul că legea 165/2013 nu îngrădește sfera de aplicare a dispozițiilor sale la cererile în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, ci acoperă întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv dispunerea restituirii în natură sau prin echivalent a terenurilor agricole conform Legilor fondului funciar.

Astfel, având în vedere faptul că în cauză titularii drepturilor de proprietate au transmis aceste drepturi către reclamantul M. V.-S. iar reclamantul H. L. D. a dobândit o parte a acestor drepturi ulterior, dispozițiile legale incidente în cauză nu permit decât acordarea unei despăgubiri bănești.

Instanța constată că atât acțiunea principală cât și cea conexată au ca obiect emiterea unui titlu de proprietate și punerea în posesie a reclamanților cu o suprafață de teren echivalentă celei pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate altor persoane, pe un alt amplasament.

În aceste condiții, având în vedere faptul că legea interzice restituirea în natură a imobilelor, art. 1 alin. 3 din legea 165/2013 menționând faptul că compensarea este singura modalitate de despăgubire, acțiunea introdusă este inadmisibilă.

Prin urmare, instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins atât cererea principală cât și cererea conexă ca inadmisibile.

În ceea ce privește restul excepțiilor invocate, având în vedere faptul că prin admiterea excepției inadmisibilității soluționarea lor a devenit inutilă, conform art. 137 C.pr.civ. instanța nu s-a mai pronunțat asupra lor.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. V. S. și H. L. D..

Prin recursul său reclamantul M. V. S. a criticat admiterea excepției inadmisibilității, invocând prevederile art. 304 pct. 4 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit Legea nr. 165/2013, a calificat greșit obiectul acțiunii sale și a făcut confuzii între prevederile Legii nr. 165/2013 și Legii nr. 18/1991.

A precizat recurentul că solicitase să fie pus în posesie pentru o anumită suprafață de teren, cu respectarea procesului verbal de delimitare din 18.10.2011, indicând expres parcelele și tarlalele, implicit coordonatele titlului de proprietate, acțiunea fiind în obligație de a face raportată la toți pârâții chemați în judecată. A indicat că persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 18/1991 li se reconstituise definitiv pe cale administrativă dreptul de proprietate, prin restituire în natură, asupra suprafețelor de teren pe raza comunei Piscu cu mult înainte de promovarea acțiunii sale, hotărârile de validare fiind adoptate de C. Județeană G. din anul 2000.

Recurentul a învederat că nu a dobândit de la titulari drepturi de a solicita restituirea în natură a unor terenuri, astfel încât nu erau aplicabile prevederile art. 1 alin.3 și art. 4 din Legea nr. 165/2013, așa cum a reținut instanța de fond, cererea sa neîncadrându-se în niciuna din ipotezele prevăzute la art. 4 din acest act normativ.

A mai invocat recurentul că și în cazul acțiunilor aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar având ca obiect solicitarea de a se stabili dreptul de proprietate sau retrocedări de imobile preluate abuziv s-a invocat excepția prematurității, nicidecum inadmisibilității.

Recurentul a mai învederat că deciziile administrative de reconstituire a dreptului de proprietate al autorilor săi trebuie puse în executare cu respectarea art. 6 par. 1 CEDO, conform Deciziei nr. 1/2012 a ICCJ, pronunțată într-un recurs în interesul legii. A solicitat recurentul să fie analizată compatibilitatea Legii nr. 165/2013 cu normele CEDO, interpretate în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, prin raportare la particularitățile cauzei deduse judecății. În continuare, recurentul a învederat că dreptul său de proprietate se circumscrie noțiunii de „bun”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, și face parte din domeniul de aplicare al art.6 par.1 din aceasta.

Recurentul a invocat jurisprudența CEDO în materia neexecutării unei hotărâri judecătorești sau administrative (cauza D. D. D. ș.a. c. României, decizia din 17.10.2012, a apreciat că Legea nr. 165/2013, deși urmărește un pretins scop de utilitate publică, respectiv menținerea echilibrului bugetar în contextul crizei economice, este o măsură disproporționată care încalcă dreptul de proprietate, fiind astfel necesar să fie înlăturată de la aplicare de instanța de recurs.

Prin cererea sa de recurs, recurentul H. L. D. a reluat situația de fapt, susținerile din cererea de chemare în judecată, precum și modul cum s-a desfășurat procesul în fața primei instanțe, pentru a conchide că soluția acesteia este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Recurentul a precizat că acțiunea a fost înregistrată în 25.09.2012, iar după un an de zile instanța a rămas în pronunțare pe o excepție invocată în baza unui act normativ care nu era în vigoarea la data introducerii acțiunii, încălcând astfel principiul neretroactivității legii civile, art. 15 alin.2 și art. 20 din Constituția României, dar și art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO.

A învederat recurentul că drepturile de proprietate ale celor îndreptățiți fuseseră stabilite de autoritatea administrativă încă din 2000, prin hotărâre definitivă, or prin contractul de cesiune s-a transmis ceea ce exista în patrimoniul cedentului, nu un drept litigios, cum a apreciat nelegal instanța de fond. A apreciat că prin lege nu poate fi modificat un contract, în sensul că cesionarii să nu aibă aceleași drepturi ca cedenții, ci doar de a primi despăgubiri, deoarece legea nu ar fi previzibilă și s-ar nesocoti voința părților.

Recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 312 alin.5 C.pr.civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. A solicitat și cheltuieli de judecată.

Intimata C. Județeană G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, f. 27-28 dosar, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul M. V. S. ca nefondat, apreciind că în mod corect a admis instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii, prin raportare la art. 1 alin.3 și art. 4 din Legea nr. 165/2013.

Intimata Agenția D. Statului a depus întâmpinare la recursul formulat de recurentul M. V. S., solicitând respingerea acestuia ca nefondat. Au fost reluate capetele de cerere ale acțiunii și soluția instanței de fond, precum și prevederile art. 1 alin.3, art. 4 și art. 6 din Legea nr. 165/2013. Intimata a opinat că în prezent procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate este suspendată, până la inventarierea terenurilor, iar singura măsură reparatorie ce se acordă cesionarilor este compensarea prin puncte, restituirea în natură fiind permisă doar titularului dreptului de proprietate sau moștenitorilor persoanei fizice îndreptățite, prin succesiune legală sau testamentară.

Intimata C. L. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor G. a formulat întâmpinare, f. 44-50 dosar, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de M. V. S. și H. L. D. ca nefondate. A evocat situația de fapt și soluția primei instanțe, reluând și argumentele acesteia, precum și motivele de recurs.

A precizat că raționamentul instanței de fond este motivat de modificările legislative de imediată aplicare, art. 1 alin.3 din Legea nr. 165/2013, conform cărora dreptul de reconstituire recunoscut anterior reclamanților în baza Legii nr. 18/1991 nu mai subzista la data pronunțării sentinței.

A învederat intimata că soluția nu aduce atingere niciunei garanții constituționale sau prevăzute de CEDO, întrucât principiul accesului la justiție admite și limitări impuse de necesitatea respectării altor principii, cum ar fi principiul legalității.

A precizat că cererile recurenților sunt cereri nesoluționate, conform art. 8 alin.2 din Legea nr. 165/2013, întrucât recurenților nu li s-a eliberat titlu de proprietate și nu au fost puși în posesie, astfel încât ei au dobândit prin contractele de cesiune doar drepturi de creanță, nu direct dreptul de proprietate.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțate de Judecătoria G. prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar a reținut că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, însă cu privire la excepția inadmisibilității formulării cererii, instanța de fond a admis excepția, dar nu pentru motivele invocate de către pârât, după cum s-a și menționat în considerentele sentinței recurate.

Întotdeauna, însă, dacă va proceda conform celor de mai sus, judecătorul este obligat să pună în discuția părților motivele, și aceasta pentru că, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu se poate deroga de la principiul disponibilității părților în procesul civil și nici de la cel al dreptului la apărare. Potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ., judecatorii sunt tinuti doar de obiectul cererii deduse judecatii. Acelasi articol în alineatele ce preced obliga instantele sa puna în discutia partilor orice împrejurări de fapt si de drept chiar nemenționate în cererile de sesizare ale instanței, daca acestea sunt de natura să lămurească pricina.

În speță, instanța de fond nu a pus în discuție acest aspect, nu a dat posibilitatea părților să își pregătească o apărare fundamentată la motivele pentru care urma a fi admisă excepția inadmisibilității. Or, câtă vreme recurenții nu au cunoscut temeiul de drept prin prisma căruia instanța a înțeles să soluționeze excepția, altul decât cel invocat prin întâmpinare, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă pe aceste considerente este vădit nelegală.

Mai mult, în motivarea soluției admiterii excepției de inadmisibilitate, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 3 din Legea nr. 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial nr. 278 din 17 mai 2013, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, că ambii reclamanți sunt cesionarii unor drepturi de proprietate reconstituite potrivit Legii nr. 18/1991, astfel încât prevederea legală de mai sus impune drept unică măsură reparatorie stabilirea unor despăgubiri bănești.

Instanța de fond a constatat că Legea nr. 165/2013 nu limitează sfera de aplicare a dispozițiilor sale la cererile în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, ci acoperă întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate, inclusiv dispunerea restituirii în natură sau prin echivalent a terenurilor agricole conform Legilor fondului funciar, precum și că, potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, normele prevăzute de acest act normativ se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.

Prin urmare, apreciind incidente aceste texte de lege, soluția nu putea fi de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, ci eventual ca nefondată.

Cum Judecătoria G. nu a procedat la judecarea în fond a cauzei, ci a soluționat cauza în temeiul unei excepții procesuale, cu nerespectarea legii, în speță sunt incidente disp. art. 312 alin. 5 C.pr.civ. Având în vedere că ambii recurenți au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare și pentru a nu-i priva pe aceștia de un grad de jurisdicție, Tribunalul a admis recursurile, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În rejudecare a stabilit ca instanța de fond să pună în discuție excepția inadmisibilității și sub aspectul temeiului de drept reținut în motivarea sentinței recurate, precum și celelalte excepții invocate în primul ciclu procesual, să stabilească dacă este incidentă în cauză Legea nr. 165/2013, ținându-se seama și că în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, cum este cazul în speță, judecătorul cauzei trebuie sa urmărească păstrarea echilibrului procesual, în condițiile în care în cursul procesului au fost edictate noi reguli procesuale, inexistente la data declanșării acestuia.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constată următoarele

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana ce declanșează demersul judiciar și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

Instanța este obligată să verifice calitatea procesuală, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei aferentă capătului doi din cererea introductivă, invocată de pârâta ADS, instanța reține că prin acțiunea formulată, reclamanta a creat un consorțiu procesual pasiv, prin care, obligațiile la care solicită a fi îndatorate pârâtele, sunt strâns legate între ele, astfel încât nu pot fi disociate și analizate separat.

Conform art. 9 din HG nr. 626/2001 modif.- pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției D. Statului, ... terenurile cu destinație agricolă a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările ulterioare, se transmit de A.D.S. comisiilor locale, pe bază de protocol, la cererea comisiilor județene, conform modelului aprobat de Consiliul de administrație al A.D.S.

Anterior încheierii protocolului prevăzut la alin. 1 vor fi parcurse următoarele etape:

a) prezentarea către A.D.S. a cererii comisiei județene de aplicare a Legii fondului funciar, împreună cu actele ce stau la baza acesteia, precum și a documentației de predare a terenurilor cu destinație agricolă, stabilită de Consiliul de administrație al A.D.S.;

b) verificarea de către direcțiile de specialitate din cadrul A.D.S. a legalității documentației prezentate.

Reclamanții urmăresc obligarea Agenției D. Statului la predarea, către C. L., a suprafețelor respective, cât și obținerea titlului de proprietate asupra acestor suprafețe din parte Comisiei Județene cât și obligarea Comisiei locale la punerea în posesie.

Prin urmare, instanța apreciază că atât reclamanții au calitate procesuală activă, cât și pârâtele ADS si C. L. de fond Funciar, au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepțiile invocate vor fi respinse ca nefondate.

Nu in ultimul rând, se constată ca prin Contractul de Cesiune nr 3644/20.11.2012 (f 198-202 dosar_/233/2012), M. V.-S. a cesionat catre H. L.-D., drepturile ce decurg din contractele de cesiune incheiate cu beneficiarii hotărârii 14/06.06.2000 pentru suprafața de teren de 32,55 ha de pe raza comunei Piscu cu amplasament in extravilanul mun G., înscrisă in Anexa 30 validată prin hotărârile 925/17.08.2011 si 955/31.01.2012 emise de Instituția P. Județului G..

Astfel, M. V.-S. are calitate procesuală activă pentru suprafața de 10,93 ha.

Cu privire la excepția prematurității, acțiunea reclamanților nu este formulată prematur, întrucât, ținând cont de litisconsorțiul stabilit în cauză, aceasta urmărește pronunțarea unei hotărâri prin care fiecare autoritate și instituție cu atribuții în procesul de retrocedare să fie obligată la efectuarea demersurilor având ca finalitate . suprafeței de teren.

Așa fiind se va respinge excepția prematurității ca nefondată.

Acțiunile de față urmăresc emiterea unui titlu de proprietate și punerea în posesie a reclamanților cu o suprafață de teren echivalentă celei pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate altor persoane, pe un alt amplasament.

Mai mult decât atât, în cauză, susține pârâta ADS, suprafața de 32,55 ha de la S.C. Zătun S.A. figurează în evidențele ADS în domeniul public al statului, constituind suprafețe exceptate de la retrocedare conform prevederilor art. 22 ¹ din legea 1/2000.

Astfel, arată pârâta, potrivit ADS prin adresa nr. 5275/08.08.2012, suprafața de teren în cauză este amenajată cu lucrări de îmbunătățiri funciare, respectiv desecări și irigații din Amenajarea Complexa Câmpia C..

Față de aceste toate împrejurări se va constata că acțiunile conexe nu pot fi privite ca inadmisibile, întrucât legea nu interzice promovarea acestora si nici nu le limitează, insă reglementează o procedură diferită de soluționare a cererilor pentru ipoteza în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății.

Legea Nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a fost modificată prin Legea nr. 368/2013, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2013, Decizia Curții Constituționale nr. 88/2014, Decizia Curții Constituționale nr. 210/2014, Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014, Decizia Curții Constituționale nr. 686/2014, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 si Legea nr. 65/2015.

Prin Decizia 269/2014 paragraful 26, .

Curtea statueaza cu privire la influențarea cursului procesului prin edictarea de noi reguli procesuale, inexistente la data declanșării acestuia:

“Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, prin Hotărârea din 7 iunie 2011, pronunțată în cauza Agrati și alții împotriva Italiei (paragraful 58), că „principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil consacrate prin art.6 [din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale] se opun — cu excepția situațiilor când există motive imperioase de interes general — ingerinței puterii legislative în administrarea justiției cu scopul de a influența deznodământul judiciar al unui litigiu”. În același sens s-a pronunțat și prin Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, paragraful 49, sau prin Hotărârea din 28 octombrie 1999 pronunțată în cauza Zielinski și Pradal & Gonzalez și alții împotriva Franței, paragraful 57. În concepția Curții de la Strasbourg, „exigența egalității armelor implică obligația de a oferi fiecăreia dintre părțile unui proces posibilitatea rezonabilă de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu partea adversă” (Hotărârea din 27 octombrie 1993, pronunțată în Cauza Dombo Beheer B.V. împotriva Olandei, paragraful 33, și Hotărârea din 9 decembrie 1994, pronunțată în Cauza Rafinăriile grecești Stran și Stratis Andreadis împotriva Greciei, paragraful 46).

27. Or, în condițiile în care un nou text de lege devine aplicabil proceselor în curs de desfășurare, riscul apariției unui dezechilibru procesual între părțile din litigiu trebuie înlăturat de instanțele de judecată printr-o interpretare a acestuia în respectul exigențelor impuse de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin art.6 care consacră dreptul la un proces echitabil, în conformitate cu prevederile art.20 alin.(1) din Constituție, potrivit cărora „Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte”.

32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. În acest sens sunt deciziile nr.223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 18 aprilie 2012, sau nr.448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrări în vigoare a legii.

34. De asemenea, Curtea constată că prevederile art.34 alin.(1) nu nesocotesc nici garanțiile dreptului de proprietate privată conferite prin Legea fundamentală și prin art.1 din primul Protocol adițional la Convenție. Astfel, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 a fost adoptată de legiuitor ca urmare a pronunțării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010 în Cauza M. A. și alții împotriva României, prin care a fost reținută în sarcina statului român obligația implementării unor proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și obligația adoptării unor reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr.188 din 3 aprilie 2014*), nepublicată până la data pronunțării deciziei de față]. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza P. și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin Legea nr.165/2013, și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art.1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și găseau un just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia.”

Având in vedere aceste modificări, cu atât mai mult excepția inadmisibilității nu va putea fi primită, urmând a fi respinsă ca nefondată.

Astfel cum a remarcat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A., parag. 92 "restituirea nu este un drept absolut și poate fi supusă unor condiții sau limitări numeroase. Același lucru este valabil și pentru dreptul la o despăgubire".

Întrucât fiecare stat a avut o marjă de apreciere în adoptarea legilor de reparație, Curtea europeană consideră că este legală repararea de către statele contractante numai în parte a prejudiciului produs de regimul comunist prin preluarea abuzivă a bunurilor unei persoane, astfel că aceste legi de reparație nu încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Implicit, o asemenea limitare a măsurilor reparatorii respectă și dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ceea ce face ca persoanele care doresc restituirea integrală a bunurilor preluate, dincolo de limita prevăzută de lege, să nu poată invoca încălcarea dreptului de acces la justiție pentru a obține o reparație pe care legea internă nu o prevede.

Totodată, este unanim acceptat în doctrină și jurisprudență că art. 1 din Protocolul 1 nu garantează dreptul de a obține proprietatea asupra unui bun, ci doar respectarea drepturilor existente asupra unui bun. În acest context, pentru ca o cerere să fie admisibilă, reclamantul trebuie să dovedească că, la un moment dat, după ratificarea Convenției, a avut recunoscut un drept asupra bunului și că, urmare a unei acțiuni a statului, acest drept a fost afectat.

reclamanții sunt cesionari de drepturi si nu titularii inițiali, astfel incât disp art. 1 alin. 3 din legea 165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire devin aplicabile in cauză, întrucat, Decizia 269/2014 are in vedere ipoteza legii 10/2001 si disp art 4 si 33 si 34 ale legii 165 din 2013 si nu ipoteza Legii 18/1991.

Față de toate aceste considerente acțiunea reclamanților apare ca nefondată si va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.

Respinge excepția lisei calității procesuale active a reclamanților M. V.-S. si H. L.- D. ca nefondate.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ADS ca nefondată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. L. de Fond Funciar, ca nefondată.

Respinge cererile conexe formulate de reclamanții M. V.-S., cu domiciliul în G., ., ., jud. G. si H. L. - D., cu domiciliul în G., ., jud. G. in contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în București, sector 1, .. 43, INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI G.- C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în G., ., jud. G. și C. L. DE FOND FUNCIAR G., cu sediul în G., ., jud. G. ca nefondate.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.06.2015.

Președinte Grefier

Jud. C. F. M. L. L. B.

Red.C.F.M 29.06.2015 /Dact. LB/ 5 ex 02.07.2015 .

← Fond funciar. Decizia nr. 303/2015. Tribunalul GALAŢI		Contestaţie la executare. Încheierea nr. 25/2015. Tribunalul... →

Fond funciar. Sentința nr. 6504/2015. Tribunalul GALAŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Sentința nr. 6504/2015. Tribunalul GALAŢI